Dan al II-lea

Prima domnie 23 octombrie 1422-decembrie

1426/24ianuarie 1427?
A doua domnie decembrie 1426/24 ianuarie
15427-6 aprilei 1431?

Dan al II-lea domn al Ţării Româneṣti ȋn două rânduri (1422-1426 ṣi 1427-1431) face parte din ramura
Dăneṣtilor a dinastiei Bararabilor urmând filiaţia Radu Negru Vodă, Basarab I, Necolae Alexandru, Radu I,
Dan I. Se cunoaṣte faptul că a fost duce al Almaṣului ṣi Făgăraṣului.
Faptul că Ţara Românească, prin conducerea lui Radul al II-a Praznagalvla, se afla sub influenţa turcilor
a făcut ca regalitatea maghiară să ȋncerce a impune un domn care să deservească intereselor creṣtinătăţii.
Totuṣi, conform cronicarului bizantin Ducas, nu sprijinul regelui Maghiar Sigismund de Luxemburg a fost cel
care l-a adus pe tronul Ţării Româneṣti pe Dan. Acesta venind din Constantinopol, reuseṣte să recruteze prin
intermediul boierilor ce ȋl susţineau o armată de mercenari transilvăneni ṣi bulgari si porneṣte pe cont propriu o
campanie care va duce alungarea vărului său. Astfel că, aflndu-se deja pe tron ȋn tomana anului 1422 Dan va
cere ajutor coronei maghiare pentru a-ṣi putea menţine domnia.

Prima domnie (23 octombrie 1422-decembrie 1426/24ianuarie 1427?)

Dan al II-lea se găseṣte ȋn Imperiul Otoman chair de la ȋnscăunarea unchiului său Mircea cel Bătrân ṣi
slujesţe ȋn armta turcă până ȋn anul 1422. El ȋl ȋnsoţeṣte pe Murad al II-lea la asediul Constantinopolului când
“era gata la orice faptă de război ṣi ȋnsuṣi să meargă cu turci la pândă” dar “se sustrage” ṣi reuseṣte să
treacă pe ascuns ȋn tabăra imperială. Ajutat de ȋmpăratul bizantim Manuil al II-lea sau de fiul acestuia Ioan al
VIII-lea Paleologul, traversează Marea Neagră cu o corabie pusă la dispoziţie de bizantini ajungând la Cetatea
Albă(care aparţinea de Moldova) unde este aṣteptat de către boierii ce ȋi erau potrivnici vărului său Radu al II-
lea Praznaglava (Ducas, Istoria turco-bizantină , 1341-1462). Boierii “l-au proclamat domn ṣi l-au pus ȋn
domnia bunicului său” ṣi tot ei, confrom cronici lui Ducas l-ar fi omorât pe Radu “feciorul din flori al lui
Mircea” (binȋnţeles, la aproximativ 4 ani distanţă ṣi nu ȋn momentul primei ȋnscăunări a lui Dan). Desfăṣurarea
evenimentelor nu o cunoaṣtem dar ṣtim că la data de 23 octombrie 1422 Dan al II-lea se găsea pe scaunului din
Târgoviṣte (D.R.H., D, I, p. 221-222).
 Pentru a menţine stabilitatea domniei pe care abia o luase Dan al II-lea cere ajutorul regelui Sigismund
al Ungaria devenid vasal acestuia. Sigismund ȋl pune la dispoziţia principelul valah pe generalul florentin ,
comite de Timiṣ, Pippo Spano. Cei doi atacă cetatea Silistra alungându-i pe turci, ulterior vor cuceri ṣi cetăţile
Giurgiu ṣi Turnu.
La ȋnceputul anului 1223 o armată turcească trece Dunărea cu scopul de a-l alunga pe Dan ṣi de-al
ȋnscăuna pe văru său Radu Praznaglava. Ȋn data de 23 februarie 1423 Dan reuseṣte să repurteze o glorioasă
victorie asupra turcilor , pe câmpul de luptă pierzându-ṣi viţa 36.000 de soldaţi otomani. Acestă victorie
menţine linṣte doar pentru puţin timp deoarece armata otomană repliată se ȋntoarce ȋn toamna anului 1523 ṣi
reuseṣte să ȋl ȋnfrânga pe Dan . Cu sprijim militar unguresc, la ȋnceputul anului 1524 Dan duce o nouă luptă cu
Praznaglava, lupta ce se ȋnchiei cu un rezult nefavorabil pentru el ṣi este nevoit să se refugieze ȋn Transilvania.
Ȋn toamna aceluiaṣ an tot cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, Dan reintră ȋn ţară ṣi ȋl alunga pe vărul său.
Luptele dintre cei doi pretendenţi la tronul valah reȋncep ȋn primăvara anului 1426 ṣi ţin până ȋn iarnă
când Dan este nevoit să se retragă la Râṣnov ȋn ţara Bârsei.
La 24 ianuarie 1427 alături de Don Pedro, fiul regelui Portugaliei ṣi a oṣtilor maghiare, Dan porneṣte
spre Muntenia pentru a-l alunga pe Radu Praznaglava (D.R.H., D, I, p. 247-248).

A doua domnie (decembrie 1526/24 ianuarie 1527-6 aprilei 1528?)

Ȋn preajma datei de 24 ianuarie 1427, ajutat de Sigismund de Luxemburg ṣi Don Pedro, Dan se găseṣte
pe tronul Ţării Româneṣti din Târgoviṣte (D.R.H., D, I, p. 251-252) . Lucru acesta reiese din niṣte
documentele ulterioare (19 mai, 19 iunie ṣi 2 iulie 1427) ȋn care Sigismund de Luxemburg aminteṣte de
participare unor nobili maghiari ȋn iarna ce tocmai trecuse la luptele dintre cei doi principi valahi (D.R.H., D,
I, p. 253-254, 257,258). Ȋn data de 7 iulie 1427 Sigismund ne spune că Ioan de Maroth, ban de Mačva, ȋn
condiţii de foamete ṣi frig(deci ȋn perioada iernii) alungându-i pe “Radu şi (pe) turcii (...) de acolo, a pus din
nou ca un biruitor pe pomenitul Dan voievodul în vechea stăpânire a zisului lui voievodat" ṣi deasemenea
a obligat pe supuṣii lui Radu Praznaglava să revină la credinţa faţă de Coroana maghiară (D.R.H., D, I, p. 259-
261). Se cunoaṣte faptul că până la sfărṣitul anului 1427 ȋntreaga Ţară Românească se afla sub conducerea lui
dan al II-lea (Constantin Rezachevici, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova,
1384-1881, Editura Enciclopedica Bucreṣti, 2001, p. 89).
Tot ȋn anul 1427 Sigismund de Luxemburg ia ȋn stăpânire cetatea Bran ce aparţina Munteniei ȋnca din
timpul lui Mircea cel Bătrân.
Ȋn data de 3 iunie 1428 armata maghiară a lui Sigismud de Luxemburg ce era condusă de comitele
Ştefan de Rozgony trece Dunărea ṣi porneṣte un atac atât pe uscat cât ṣi pe apă asupra cetăţii sârbeṣti de la
Golbuc apărată de otomani. Aliaţii Maghiarilor erau moldovenii lui Alexandru cel Bun, soldaţi veniti din
Genova ṣi Lombardia (200 de arbaletieri) ṣi Dan al II-lea (cel mai important aliat) cu o armată de 6000 ostaṣi( s-
au mai găsit ȋn luptă cavalerii Petar Voda din Podoloia ṣi cavalerul polonez Staniša Cernji ). Lupta se ȋncehei
nefavorabil pentru aliaţi, iar primcipele român trebuie să plătească tribut ȋntreg otomanilor.
Ȋnaintea lunii iunie a anului 1529 Dan atacă cetatea Chilia dar fără sorţi de izbândă iar pe drumul de
retragere este aṣteptat ṣi ȋnfrânt de oṣtile moldovene ale lui Alexandru cel Bun.Principele valah atacă din nou
Chilia ȋnintea datei de 11 noiembrie 1430 ṣi de data aceasta fără de succes. Mai mult de atât, tot ȋn acelaṣ an
pierde Severinul ȋn favarea regelui maghiar Sigismund de Luxemburg.

Ultimul document semnat de către Dan al II-lea datează din data de 30 ianuarei 1431(D.R.H., D, I, p.
276-277). Acesta se stingă din viată undeva ȋnaintea datei de 14 iunie 1431 când la Târgoviṣte se găsea ȋn
scaun Alexandru Aldea (D.R.H., D, I, p. 281-282).
Ȋn două scrieri sârbeṣti se specifică faptul că ȋnaintea datei de 1 iunie 1432 ” a murit Dan Voevod luptând
vitejeṣte cu ismaeliţi”( D.R.H., D, I, p.307-308). Ȋn alt letopisesţ sârbesc se arată că Dan moare ȋn data de 1
iulie 1440, ȋnsă anul este scris greṣit de către un copist fiind vorba, ȋn realitate, de anul 1431 (N. lorga. Istoria
românilor, IV, ed. I-a, p. 39). Alt argument care ne arată că Dan nu are cu să moară ȋn anul 1440 ne este aratat
la data de 6 decembrie 1433 de către Sigismund de Luxemburg care vorbeṣte de “răposatul Dan Voevod al
Ţării Româneṣti” . Deasemena se poate face confuzia ȋntre Dan al II-lea ṣi fiul cel mare al acestuia Danciu care
moare ȋntr-adevăr ȋn anul 1440 decapitat de către Vlad Dracul (Ducas, Istoria turco-bizantină, p.252) Aṣadar
după cum vedem ȋn cronicile sârbeṣti Dan al II-lea moare foarte aproape de 1 iunie 1431 ȋn lupta cu turci.
Acest lucru poate fi confiramt ṣi din documente maghiare, câmd se specifică faptul că ȋn aprilei 1431
Sigismund, aflându-se la Norimberga (Nürnberg) primeṣte vestea decapitării lui Dan al II-lea.
Despre locul unde este ȋnmormântat Dan al II-lea nu avem informaţii precise. Singurul care lansează o
ipoteză este Nicolae Iorga (Mormintele domnilor noştri, în Istoria românilor în chipuri şi icoane,Craiova,
1921, p. 6-7) care presupune că este ȋnmormântat la mânăstirea Cozia alătruri de fii lui Mircea cel Bătrân,
Radu Praznagalva, Alexandru Aladea ṣi Vlad Dracul. Ȋn realitate ȋnsă, ȋn prezent, nu se cunoaṣte niciunul din
mormintele acestor principi valahi.