Mircea Tomus
ION BARBU DESPRE POEZIE
http://convorbiri-literare.dntis.ro/TOMUSoct12.htm
Ar fi pe cit de dificila pe atit de putin fructuoas& incercarea de a contura, sub forma unui
ansamblu ideatic coerent si unitar, felul in care Ion Barbu intelegea specificul, identitatea
poeziei intre alte arte ale cuvintului si prin raportare la alte productii ale spiritului. Aceasta nu
numai pentru cA, pe de o parte, textele care-si propun aceasta, dintre care unele direct, iar
altele indirect, nu tind, niciodaté, spre o organizare ideatica de ansamblu, in vederea acestui
scop conceputa si realizata, si nici pentru ef, pe de alta parte, formulatile pur teoretice sint
concurate, aproape la fiecare pas, de energia metaforicd intern’, am zice constitutiva, a
textelor care se refer’ la poezie. Rezistenta cea mai greu de depasit in realizarea unui astfel de
proiect vine de la fondul obscur de intentionalitate intima a acestor texte, care mu par si-si fi
propus o constructie solid articulata, ci numai iluminari, eventual succesive, jerbe de
formulari meteorice cu proiectii pe un fundal cosmic mai mult necunoscut decit cunoscut; in
orice caz, adine misterios.
Tocmai acesta este motivul pentru care, formulindu-ne aceasti tema, credem ci nu ne putem
propune si implinim noi ceea ce autorul avut in vedere nu si-a propus si s& ne multumim cu
marcarea terenului cu citeva repere orientative, lasind apoi, cum se spune, lucrurile si
vorbeasca ele de la sine.
Mai intii de toate se cuvine si se arate sursele textuale avute in vedere. Utilizind editia Ion
Barbu, Poezii, Prozd, Publicisticd, [editie ingrijita de Dinu Pillat, antologie de Mihai Dascal,
repere istorico-literare realizate de Mihai Dascal si Maria Rafaili], Bucuresti, editura
Minerva, 1987, in capitolul intitulat Aritudini fata de poezie sint reproduse urmatoarele
articole: Rinduri despre poezia englezd, Poetica domnului Arghezi, , Evolutia poeziei lirice”
dupa E, Lovinescu, Poezie lenesi, Legenda si somnul in poezia lui Blaga, Raséritul Crailor,
Salut in Novalis (ALA. Philippide — Stinci fulgerate), Cuvint catre poeti, Rimbaud, Jean
Moreas (Jean Papadiamantopulos). Ultimele doua texte sint reproduse in limba francez, in
‘care au fost scrise, si sint urmate de traduceri in limba roménd realizate de Romulus Vulpescu.
Chiar in primul paragraf al celui dintii text se citeaz’ o formula din Platon definind esenta
lirismului pur ,ca intruparea cea mai inalti a «lucrului usor si inaripat’ ”. Dupa care, un alt
fel de a intelege poezia. Un fel mai... omenese. Pictura celor doug Flandre traduce in culoare
aceasti conceptie cum niciodati nu vor putea-o traduce in ordinea expresiei cei ce se
Tizboiese cu retorica si atitea forme parazitare ale cuvintului./ Echivalentul vorbit al unui
Rubens, cu toata eroica proskivire a singurei corectitudini acordate noua in aceasti vale:
damicia luminoasi a simturilor/ Un Verhaeren, daca vreti, ftiri obositoarea lui retoric:
‘Verhaeren mai continut si mai sudic”.
un
in raport cu aceast& alt& fata a lirismului esential, poezia engleza ar fi, dupa comentatorul
romén, ,,aseminatoare stiintei; si ea evolueazi intr-un cadru omogen si general”. Exemplele
pe care le citeaz, din Tennyson, Shelley, Edgar Poe si Byron, s-ar desfasura ,,in acelasi cadru
abstract si intrucitva conventional al unei spiritualitati «date de-a gata». Stele, lund, sfere,
iubire, lumin& mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafica
ori elegiaca”.in comparatie, poetii clasici francezi, intre ei Racine, se situeaz, spune comentatorul, ,,intr-un
abstract mai arid”. ,,Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observatii
si date concrete pe care-1 presupune; un abstract «a posteriori»”.
in schimb, poetica germand, preluat, la noi, de Eminescu, aducea ,,intrebarile cunoasterii,
intelegerea, muzicali a lumii [care] dideau perspective nesfirsite versurilor lui [ale lui
Eminescu], batute: ca niste punti peste primejdii”. Iar, mai departe: ,,Valul romantic german,