You are on page 1of 5
Mircea Tomus ION BARBU DESPRE POEZIE http://convorbiri-literare.dntis.ro/TOMUSoct12.htm Ar fi pe cit de dificila pe atit de putin fructuoas& incercarea de a contura, sub forma unui ansamblu ideatic coerent si unitar, felul in care Ion Barbu intelegea specificul, identitatea poeziei intre alte arte ale cuvintului si prin raportare la alte productii ale spiritului. Aceasta nu numai pentru cA, pe de o parte, textele care-si propun aceasta, dintre care unele direct, iar altele indirect, nu tind, niciodaté, spre o organizare ideatica de ansamblu, in vederea acestui scop conceputa si realizata, si nici pentru ef, pe de alta parte, formulatile pur teoretice sint concurate, aproape la fiecare pas, de energia metaforicd intern’, am zice constitutiva, a textelor care se refer’ la poezie. Rezistenta cea mai greu de depasit in realizarea unui astfel de proiect vine de la fondul obscur de intentionalitate intima a acestor texte, care mu par si-si fi propus o constructie solid articulata, ci numai iluminari, eventual succesive, jerbe de formulari meteorice cu proiectii pe un fundal cosmic mai mult necunoscut decit cunoscut; in orice caz, adine misterios. Tocmai acesta este motivul pentru care, formulindu-ne aceasti tema, credem ci nu ne putem propune si implinim noi ceea ce autorul avut in vedere nu si-a propus si s& ne multumim cu marcarea terenului cu citeva repere orientative, lasind apoi, cum se spune, lucrurile si vorbeasca ele de la sine. Mai intii de toate se cuvine si se arate sursele textuale avute in vedere. Utilizind editia Ion Barbu, Poezii, Prozd, Publicisticd, [editie ingrijita de Dinu Pillat, antologie de Mihai Dascal, repere istorico-literare realizate de Mihai Dascal si Maria Rafaili], Bucuresti, editura Minerva, 1987, in capitolul intitulat Aritudini fata de poezie sint reproduse urmatoarele articole: Rinduri despre poezia englezd, Poetica domnului Arghezi, , Evolutia poeziei lirice” dupa E, Lovinescu, Poezie lenesi, Legenda si somnul in poezia lui Blaga, Raséritul Crailor, Salut in Novalis (ALA. Philippide — Stinci fulgerate), Cuvint catre poeti, Rimbaud, Jean Moreas (Jean Papadiamantopulos). Ultimele doua texte sint reproduse in limba francez, in ‘care au fost scrise, si sint urmate de traduceri in limba roménd realizate de Romulus Vulpescu. Chiar in primul paragraf al celui dintii text se citeaz’ o formula din Platon definind esenta lirismului pur ,ca intruparea cea mai inalti a «lucrului usor si inaripat’ ”. Dupa care, un alt fel de a intelege poezia. Un fel mai... omenese. Pictura celor doug Flandre traduce in culoare aceasti conceptie cum niciodati nu vor putea-o traduce in ordinea expresiei cei ce se Tizboiese cu retorica si atitea forme parazitare ale cuvintului./ Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toata eroica proskivire a singurei corectitudini acordate noua in aceasti vale: damicia luminoasi a simturilor/ Un Verhaeren, daca vreti, ftiri obositoarea lui retoric: ‘Verhaeren mai continut si mai sudic”. un in raport cu aceast& alt& fata a lirismului esential, poezia engleza ar fi, dupa comentatorul romén, ,,aseminatoare stiintei; si ea evolueazi intr-un cadru omogen si general”. Exemplele pe care le citeaz, din Tennyson, Shelley, Edgar Poe si Byron, s-ar desfasura ,,in acelasi cadru abstract si intrucitva conventional al unei spiritualitati «date de-a gata». Stele, lund, sfere, iubire, lumin& mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafica ori elegiaca”. in comparatie, poetii clasici francezi, intre ei Racine, se situeaz, spune comentatorul, ,,intr-un abstract mai arid”. ,,Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observatii si date concrete pe care-1 presupune; un abstract «a posteriori»”. in schimb, poetica germand, preluat, la noi, de Eminescu, aducea ,,intrebarile cunoasterii, intelegerea, muzicali a lumii [care] dideau perspective nesfirsite versurilor lui [ale lui Eminescu], batute: ca niste punti peste primejdii”. Iar, mai departe: ,,Valul romantic german,

You might also like