Professional Documents
Culture Documents
în care:
c
- viteza de difuzie convectivă;
- coeficient de difuzie convectivă;
c = c1-c2 - diferenţa concentraţiei de ulei între straturile de difuzie convectivă.
Coeficientul de difuzie moleculară D reprezintă cantitatea de substanţă care
difuzează în unitatea de timp (t = 1s) şi suprafaţă, la o diferenţă de concentraţie C = 1 .
Prima lege a lui Fick caracterizează viteza transportului de substanţă în regim
staţionar de difuzie moleculară la gradient constant de concentraţie.
dm dc
q -D ,
Fdt dx
în care:
q - cantitatea de substanţă (dm) care difuzează în unitatea de timp(dt) şi
suprafaţă (F).
Legea a II- a Fick, caracterizează difuzia moleculară în regim nestaţionar, transferul
de substanţă fiind determinat de agitaţia moleculară din substratul extracţiei.
Coeficientul de difuzie moleculară D caracterizează capacitatea de transfer a unei
substanţe (ulei) în mediul de difuzie (miscelă). Factorii de influenţă ai coeficientul D sunt
evidenţiaţi de legea Einstein:
RT
D ,
N6πη r
în care:
R – constanta gazelor perfecte;
T – temperatura absolută de extracţie a uleiului în dizolvanţi;
N – numărul lui Avogadro;
- vâscozitatea dinamică a dizolvantului;
r – raza moleculelor substanţei care difuzează.
Coeficientul D este direct proporţional cu temperatura de extracţie şi are o corelaţie
negativă cu dimensiunea moleculelor şi vâscozitatea mediului de difuzie.
Coeficientul de difuzie prin convecţie reprezintă cantitatea de substanţă (dm) care
difuzează convectiv în unitatea de timp şi suprafaţă, la un gradient unitar de concentraţie.
Difuzia moleculară este influenţată decisiv de dimensiunea moleculelor care
difuzează (ulei).Viteza difuziei prin convecţie depinde direct proporţional de gradientul
concentraţiei şi invers proporţional de rezistenţa opusă la difuzie de materialul supus
extracţiei.
Parametrii hidrodinamici de extracţie (viteză, regim de mişcare a fazelor, vâscozitate,
natura suprafeţei particulelor) şi caracteristicile constructive ale extractoarelor influenţează
rezistenţa materialului la extracţia uleiului cu dizolvanţi. Difuzia prin convecţie este mai rapidă
decât difuzia moleculară. Difuzia moleculară are loc prin stratul limită (de la suprafaţa
exterioară a particulei de material oleaginos la suprafaţa exterioară a dizovantului) şi în
interiorul particulelor de material supus extracţiei. Difuzia prin convecţie are loc din stratul
limită în curentul de miscelă.
Extracţia uleiului din materiale oleaginoase condiţionate se realizează conform
următorului mecanism:
a) dizolvarea directă a uleiului liber de la suprafaţa particulelor de material supus
extracţiei;
b) difuzia dizolvantului în interiorul celulelor oleaginoase şi dizolvarea uleiului din
oleoplasmă, schimbul osmotic realizat prin membrana celulară semipermeabilă şi difuzia
moleculară în spaţiul extracelular, până la egalizarea concentraţiilor;
c) difuzia moleculară a uleiului din interiorul particulei la suprafaţa acesteia;
d) difuzia moleculară a uleiului prin stratul-limită;
e) difuzia prin convecţie din stratul-limită în fluxul de miscelă.
Mecanismul extracţiei, tratat la nivelul unei particule elementare, presupune
parcurgerea succesiv în timp a etapelor de proces. Pentru tratarea bazelor teoretice ale
procesului de extracţie se consideră că o particulă de material oleaginos (paiete) cu grosime
l este plasată într-un curent de miscelă având concentraţia C2 (fig.1.). La suprafaţa paietei se
formează stratul-limită cu grosime δ. C1 se consideră concentraţia medie în ulei a miscelei
l
create în interiorul particulei la distanţa l1 faţă de peretele interior al acesteia.
n
Concentraţia miscelei la suprafaţa paietei este C’ , la suprafaţa stratului limită C’’, iar în
curentul de dizolvant C2.
Legile difuziei în cele trei etape ale extracţiei sunt:
I. ecuaţia difuziei moleculare din interiorul particulei:
C1 C1
q1 -D1
l1
II. ecuaţia difuziei moleculare în stratul-limită
Cl Cll
q2 -D2
δ
III. ecuaţia difuziei convective în curentul de dizolvant:
q3 -(Cll – C2)
qi cantitatea de substanţă (ulei) care difuzează în unitatea de timp şi suprafaţă (i 1-3).
Ecuaţia generală a transferului de substanţă la extracţia uleiului cu dizolvanţi este:
1
q (C1-C2) -K(C1-C2),
l1 δ 1
D1 D2 β
în care:
K coeficientul total al transferului de substanţă, care reprezintă cantitatea de ulei extrasă
prin difuzie moleculară şi convectivă în unitatea de timp şi de suprafaţă, la un gradient unitar
de concentraţie (C1-C2 1).
Metode de extracţie
Extracţia uleiului din materiale oleaginoase condiţionate (brochen, crupe, paiete) este
un proces complex de transfer de substanţă, care are ca scop antrenarea componentului-
ţintă (ulei) în fluxul de miscelă, prin echilibre repetate lichid – lichid (miscela din spaţiul intra-
şi extracelular), până la degresare completă.
Procesul de extracţie presupune următoarea succesiune de faze:
1. pătrunderea dizolvantului în structura materialului oleaginos, îmbibarea materiei
capilar – poroase cu dizolvant şi antrenarea, prin difuzie moleculară directă, a uleiului
liber;
2. difuzia moleculară a dizolvantului în spaţiul intracelular, dizolvarea uleiului captiv din
oleoplasmă şi difuzia miscelei concentrate din spaţiul intracelular, prin stratul – limită,
în spaţiul extracelular;
3. diminuarea succesivă a concentraţiei miscelei formate în spaţiul intracelular dar
păstrarea gradientului de concentraţie, prin alimentarea continuă cu dizolvant, până
la degresarea completă a materialului oleaginos.
Principalele metode de extracţie utilizate în practica industrială sunt:
a) extracţia discontinuă în regim staţionar al fazelor denumită metoda macerării. Metoda
constă în punerea în contact intim a fazelor participante la procesul de extracţie şi
conducerea macerării în regim discontinuu, până la atingerea echilibrului de
concentraţie al fazelor, moment în care acestea sunt separate şi procesul se reia cu o
altă şarjă de material.
b) extracţia continuă în trepte de extracţie, conduse la un gradient constant (fig.2
Metoda constă în deplasarea dizolvantului în contracurent faţă de faza imobilă
(materialul supus procesului de extracţie), procedeu care conduce la concentrarea
succesivă, în trepte, a dizolvantului în ulei. Gradientul de concentraţie este păstrat
constant la nivelul treptelor de extracţie iar materialul oleaginos este degresat
succesiv, la un nivel al presiunii osmotice de difuzie constant, faţă de conţinutul
remanent de ulei.
I II N-1 N
S0 SI SII SN-1 SN
Fig. 2 Extracţia continuă în contracurent la gradient constant
Treapta de extracţie
Treapta
de
S0 Sf extracţie
Sf D
Fig. 3 Extracţie continuu în contracurent la gradient variabil