NOȚIUNI DE ANATOMIE CLINICĂ A NASULUI

Este necesar de subliniat, că atunci cînd se vorbeşte despre nas, se înţelege că este vorba de nasul
propriu-zis, de fosele nazale şi de sinusurile paranazale. Aşadar, nasul include:
 Nasul, sau piramida nazală, nasul extern;
 Fosele nazale;
 Sinusurile paranazale.

STRUCTURA PIRAMIDEI NAZALE (NASUL EXTERN)

Piramida nazala, dupa cum arata si numele, are forma de piramida triunghiulara cu trei
fete, trei margini si un vârf.
Marginea anterioara a nasului, în mod normal este dreapta, prezentând un unghi anterior
o
de 30 cu verticala corpului (nasul ideal). Dosul nasului poate avea însa diferite forme de la
individ la individ sau la diferite rase.

Fig.1 Vedere antero-laterală,

structura osteo-cartilaginoasă
(după Netter 2008)

Piramida nazală se compune din două oase nazale, de formă dreptunghiulară, situate în
partea superioară şi dintr-o parte cartilaginoasă alcătuită din cartilajele triunghiulare şi
cartilajele alare. Cartilajele şi oasele nazale sunt elemente pereche fiind situate simetric.
În părţile laterale ale cartilajelor alare se găsesc cartilajele alare minore, care sunt
struncturi accesorii. Forma vârfului nazal şi a orificiilor narinare este dată de aspectul şi
stabilitatea cartilajelor nazale, ce prezintă fiecare câte un stâlp median şi unul lateral.
O stabilitate importantă a nasului este oferită de o structură numită columela nasi precum
şi de marginea anterioară a septului nazal . Deviaţiile marginii anterioare ale septului nazal,
numite subluxaţii, pot determina îngustarea orificiului narinar, producând tulburări funcţionale
respiratorii.

1
 Fig.2 Vedere inferioară la nivelul
orificiului narinar-cartilajele alare,
(după Netter 2008)

Piramida nazala este acoperita de tegument, acesta este aderent în portiunea inferioara
fibrocartilaginoasa si mobil în portiunea superioara osoasa. La nivelul narinelor exista si un
muschi fin pielos, cu rol dilatator sau constrictor.

CAVITATEA NAZALĂ
Partea anterioară a foselor nazale este reprezentată de vestibulul nazal, a cărui limită
posterioară este dată de limen nasi; orificiul anterior al foselor nazale osoase– apertura
piriformis- este delimitat inferior şi lateral de maxilar, iar superior de osul nazal. Fosele nazale
sunt despărţite între ele de septul nazal, alcătuit dintr-o parte cartilaginoasă şi două părţi osoase
situate posterior.
Fosele nazale comunică posterior cu rinofaringele, prin două orificii numite choane.

Fig.3 Vedere cu speculum, (după

Netter 2008)

2
 Peretele superior separa fosele nazale de baza craniului si este format de oasele
proprii nazale, lama ciuruita a etmoidului si, posterior, din peretele antero-
inferior al sfenoidului.
Concluzie clinică: Procedeele de diagnostic şi tratament chirurgical pe acest perete pot duce la
diverse complicaţii: hemoragie, sinuzite, complicaţii orbitale şi intracraniene.

Fig.4 Peretele medial al cavității

nazale, (după Netter 2008)

Peretele inferior separa fosele nazale de cavitatea bucala si este format de bolta palatina
(apofiza orizontala a maxilarului) și lamina orizontală a osului palatin.
Concluzie clinică: Traumatismele osului maxilar şi palatin vor duce la hemoragii nazale, sinuzale,
precum şi la infectarea sinusului maxilar superior. Inflamaţia şi patologia dentară va duce la dezvoltarea
sinuzitei odontogene, iar procesele patologice din nas şi sinusul maxilar superior vor provoca dereglări
inflamatorii ale acestor regiuni.

Peretele extern Peretele extern este format din apofiza ascendenta a osului maxilar, osul lacrimal
si etmoid. Pe peretele extern se gasesc cele trei cornete (inferior, mijlociu si superior). Sub cornete se
gasesc cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-nazal (meatul inferior), sinusul maxilar si

3
celulele etmoidale anterioare (meatul mijlociu) si celulele etmoidale posterioare si sinusul sfenoid în
meatul superior.
Concluzie clinică: Depistarea puroiului la acest nivel al foselor nazale ne face să presupunem o
etmoidită sau o sfenoidită.

Fig.5 Structura
osoasăPeretele medial al
cavității nazale, (după
Netter 2008)

4
 Fig.6 Peretele medial al
cavității nazale, (după
Netter 2008)

Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal.

Septul nazal rezinta, posterior, o structura osoasa (lama perpendiculara a etmoidului si
vomerul), iar anterior, o structura cartilaginoasa (cartilajul patrat).

5
 ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A UNITĂŢII OSTIO-MEATALE
Nasul şi sinusurile paranazale formează o unitate morfofuncţională. Multiplele manifestări ale
afecţiunilor foselor nazale se transmit către sinusurile paranazale. Unitatea osteomeatală conţine
structuri anatomice situate la nivelul meatului mijlociu şi peretelui lateral nazal, aici fiind locul de
deschidere al celulelor etmoidale anterioare, a sinusului frontal şi a sinusului maxilar.
Structurile funcţionale ale unităţii osteomeatale sunt: procesul uncinat, hiatusul semilunar,
recesul frontalului, bula etmoidală, infundibulul etmoidalului şi ostiumul de deschidere al
sinusului maxilar. Sinusul frontal comunică cu unitatea osteomeatală prin recessus frontalis.
Procesul uncinat este o structură osoasă situată la nivelul peretelui lateral al foselor nazale, puţin
posterior faţă de marginea anterioară a cornetului mijlociu, corespunzând morfologic cu deschiderea
sinusului maxilar. Între marginea posterioară a procesului uncinat şi prima celulă etmoidală- Bulla
etmoidalis se evidenţiază un alt element al complexului osteomeatal - Hiatusul semilunar. Cavitatea
dintre procesul uncinat, bula etmoidală şi lamina papiracea a etmoidului este descrisă ca infundibulul
etmoidal. Conţinutul osteomeatal este delimitat de cavitatea nazală, medial prin cornetul mijlociu, iar
lateral prin lamina papiracea de orbită.
Concluzie clinică:
Importanţa clinică a acestei regiuni constă în aceea că hiperemia şi inflamaţia mucoasei de la
acest nivel, asociată cu cea de la nivelul foselor nazale în contextul unor rinite, va determina tulburări
de ventilaţie la nivelul sistemului sinusurilor paranazale. În acest sens se explică cauzele rinologice ale
sinusitelor.

VASCULARIZAREA NASULUI

Vascularizaţia nasului este realizată în mare parte de a. facială, ramură din a. carotidă
externă, şi de a. oftalmică, ramură din a. carotidă internă.
Vascularizaţia foselor nazale se realizează din teritoriul a. carotide externe prin ramurile
terminale ale a. sfenopalatine, ramură din a maxilară, precum şi din a. carotidă internă, prin
aa. etmoidale anterioare şi posterioare, ramuri din a. oftalmică.
Cunoaşterea în detaliu a sistemului vascular nazal este de mare importanţă în cazul
epistaxisului, atunci când folosim ca metodă terapeutică embolizarea angiografică.

6
 Fig.7 Vascularizarea cavitații nazale, (după Netter 2008)

REŢEAUA VENOASĂ este bine dezvoltată. Circulaţia venoasă nazală este colectată de v.
facială, v. retromandibulară şi v. jugulară internă O infecţie nazală poate genera tromboza sinusului
cavernos – care are loc în caz de furuncul al nasului, traumatism nazal cu infectarea ţesutului feţei,
nasului şi al sinusurilor paranazale. Venele posterioare se varsă în vena sfenoplatină. Există legături
directe dintre venele nasului şi venele endocardului, fapt ce condiţionează pericolul dezvoltării
complicaţiilor endocraniene în caz de patologie rinosinuzală.

LIMFATICELE
Circulaţia limfatică a feţei şi a nasului drenează în limfonodulii submandibulari, iar cea a
foselor nazale drenează în nodulii retrofaringieni şi cervicali profunzi.

INERVAŢIA
Inervaţia senzitivă tegumentară, facială, se realizează prin ramurile terminale ale n.
trigemen, ce pătrund în regiunea facială prin găurile supraorbitală, infraorbitală şi mentonieră.
Excepţie fac regiunile unghiului mandibular şi a părţii inferioare a pavilionului auricular, inervate
de n. auricular mare.
Inervaţia motorie a musculaturii feţei se realizează separat pentru musculatura mimicii şi
cea masticatorie; musculatura mimicii, dezvoltată embrionar din blastul celui de al doilea arc
branhial este inervată de către n. facial, în timp ce musculatura masticaţiei, dezvoltată din primul
arc branhial este inervată de ramurile n. mandibular, din n. trigemen.

7
Fig.8 Inervația cavitații nazale, (după Netter 2008)