OBIECTIVELE AUDITULUI INTERN SI

FORMELE DE ORGANIZARE ALE

ACESTUIA
 Capitolul 1. Noțiuni introductive

Termenul de audit provine de la latinescul ,,auditare”, care înseamnă a asculta.

Majoritatea specialiștilor afirmă faptul că apariția auditului intern este legată de criza economic
interbelică, atunci când patronatele erau foarte interesate de reducerea dărilor percepute la stat 1.
Conceptul de audit este unul relativ nou, mai ales în România, unde acesta este în curs de
consolidare. Pentru a aduce îmbunătățiri și performanță în sistemul de conducere a diferitelor
entități, trebuie implementate și aplicate principii moderne de supraveghere a activităților
desfășurate de acestea, în vederea asigurării performanței și competitivității.

Auditul public intern este definit de Legea nr. 672/2002 a auditului public intern, ca fiind
acea activitate funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere, concepută să
adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi
îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi îmbunătăţeşte
eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernanţă.
Termenul de ,,public” este definit de Dicționarul ExplicativRomân astfel: ,,care aparţine unei
colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveşte pe toţi, la care
participă toţi; [...] al statului, de stat; care priveşte întregul popor; pus la dispoziţia tuturor.”

Definiția dată de lege, rezultă că auditul intern, pe de o parte, oferă asigurări conducerii
unei instituții cu privire la buna gestionare a patrimoniului acesteia, în conformitate cu
dispozițiile legale, iar pe de altă parte, consiliază entitatea publică, pe conducătorul acesteia, dar
și pe angajați cu privire la modul în care aceștia pot aduce un plus de valoare entității, și implicit,
de a simplifica munca depusă. Auditul intern se preconizează a fi o activitate independentă, așa
fel încât persoana care ocupă funcția de auditor să nu fie implicată în activitatea pe care o
auditează, această caracteristică pliindu-se pe cealalată caracteristică și anume obiectivitatea,
deoarece nimeni nu poate fi obiectiv în evaluarea unei activități pe care tot el a întreprins-o.

Ghiţă M., Sas F., Tamas A., Briciu S., Ghiţă R. şi Dobra B., Guvernaţa corporativă şi auditul intern, Ed.
1

Aeternitas, Alba Iulia, 2009, pag.26;

Auditul intern se bucură de următoarele caracteristici2:

universalitatea funcției de audit, prin aceea că auditul intern trebuie să existe și să funcționeze
conform standardelor în vigoare în toate organizațiile, indiferent de obiectul de activitate. Aria
acestuia are în vedere ansamblul de activități desfășurate în cadrul unei entități și ajută
managmentul acesteia să stăpânească mult mai bine funcțiile și activitățile din subordine.
Materia de bază a auditului intern este controlul intern, pentru că pe acesta îl controlează, iar
pentru că acest control intern este universal, putem spune că, pe cale de consecință și auditul
intern este universal;
independența auditorului intern, care trebuie să aibă o gândire liberă și trebuie să ofere
conducerii entității o opinie degajată și obiectivă cu privire la modul în care se realizează
managmentul riscurilor, controlului și guvernării.
periodicitatea auditului intern, care are în vedere frecvența misiunilor de audit efectuate.
Această frecvență este determinată de activitatea de evaluare a riscurilor, transpusă în planul de
audit. Auditul intern este o funcție permanent în cadrul unei entități și o funcție periodic pentru
cei auditați.
noutatea funcției de audit intern, ar fi altă caracteristică a acestuia, deoarece a devenit
funcțională abia în anul 2002 odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 672, care reglementează
auditul intern.

2
Bogdan Fîrțescu, pp.63-64.
 Capitolul 2. Obictivele auditului intern și formele de organizare ale acestuia

2.1. Obiectivele, tipurile și sfera de activitate ale auditului public intern

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei3.

Conform Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, prevede faptul că obiectivul general al
auditului public intern în entităţile publice îl reprezintă îmbunătăţirea managementului acestora,
care s-ar realiza prin:
a.activități de asigurare, care au drept scop evaluarea unor activități, în scopul de a oferi
managmentului entității o imagine asupra proceselor de control, al riscurilor și al guvernanței;
b.activități de consiliere și oferirea de recomandări cu privire la modul în care s-ar putea
îmbunătăți, simplifica sistemul de conducere într-o entitate publică;
c.sprijină conducerea entitățiiîn îndeplinirea obiectivelor acesteia.
În ceea ce privește tipurile de audit public intern, art. 14 din legea privind auditul public intern
aduce în prim-plan:
1. auditul de sistem, ,,care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi
eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea
acestora”.Cu prilejul efectuării unei misiuni de audit de sistem, auditorul trebuie să aprecieze, cu
obiectivitate4:
- în ce măsură s-au atins obiectivele, scopurile, cu respectarea standardelor de calitate și
performanță stabilite dinainte;
- respectarea politicilor, planurilor, regumanmetelor, acordurilor de la nivel intern, dar mai ales
respectarea legislației în vigoare;
- dacă informațiile financiare, de conducere, operaționale, rapoartele, documentele justificative
sunt clare, complete, oportune, utile, eficiente, legale;
- etica comportamentală;
- eficiența, eficacitatea, economicitatea tuturor acțiunilor, operațiunilor înregistrate și a utilizării
resurselor;

3
Toma M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR,Bucureşti, 2007, pag.14.
4
Stancu F., Audit intern, Editura Mirton, Timişoara, 2009, pg. 89.
- nu în ultimul rând, protejarea intereselor și a patrimoniului entității auditate împotriva risipii de
orice fel.
2. auditul performanţei, ,,care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază
dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele”. INTOSAI, Organizația Internațională a
Instituțiilor Supreme de Audit, definește auditul performanței ca fiind „un audit al economicităţii,
eficienţei şi eficacităţii cu care entitatea auditată îşi utilizează resursele pentru îndeplinirea
responsabilităţilor sale”. Cei 3-E se referă la economicitatea activităților desfășurate, eficiența
resurselor utilizate și eficacitatea îndeplinirii obiectivelor.
3. auditul de regularitate, ,,care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile”.

Sfera de activitate a auditului public intern cuprinde:

a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din

momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali,
inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă,
precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor
administrativteritoriale;
d)sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente.
Art. 3 alin (2) din Legea nr. 672/2002 prevede că sfera auditului public intern cuprinde
toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor publice pentru îndeplinirea obiectivelor
acestora, inclusiv evaluarea sistemului de control managerial.
2.2. Formele de organizare ale auditului public intern

Conform Legii nr. 672/2002 a auditului public intern, art. 4 stabilește că:auditul public
intern este organizat astfel:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) comitetele de audit intern;
d) compartimentele de audit public intern din entităţile publice.

a. Comitetul pentru Auditul public Intern este înființat în baza Hotărârii de Guvern nr.
235/2003 pentru aprobarea Normelor privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului
pentru Audit Public Intern. În acest act normativ se prevede faptul că acest organism este unul cu
rol consultativ și funcționează pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
Intern, parte integrantă din Ministerul de Finanțe.
Alin. (2) al art. 1 din HG de mai sus stabilește și componența CAPI în următorul mod:
a) preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România, persoană juridică
autonomă, potrivit legii, care funcţionează ca organizaţie profesională de utilitate publică fără
scop patrimonial.Camera este autoritatea competentă care organizează, coordonează şi
autorizează desfăşurarea activităţii de audit financiar în România, așa cum reiterează OUG nr.
75/1999privind activitatea de audit financiar;
b) 2 profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern, prin
consultarea a cel puțina cinci instituții de învățământ superior din România;
c) 3 specialişti cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern, prin consultarea
ministerelor cu atribuții economice și a ministerelor cu atribuții sociale;
d) 2 experţi în contabilitate publică;
e) 1 expert în domeniul juridic;
f) 1 expert în sisteme informatice;
Cei doi experți în contabilitate publică, cel în domeniul juridic și cel în sisteme
informatice sunt desemnați prin consultarea cu Corpul experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România și Asociația Generală a Economiștilor din România, respectiv Ministerul
Justitiei și Ministerul Comunicației și Tehnologiei Informațiilor.
 g) directorul general al Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuţii principale:
a) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern şi emite o
opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a acestuia;
b) dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul
auditului public intern;
c) dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl prezintă
Guvernului;
d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes naţional cu implicaţii
multisectoriale;
e) dezbate şi emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes naţional cu
implicaţii multisectoriale;
f) analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergenţelor
de opinii dintre conducătorul entităţii publice şi auditorii interni, emiţând o opinie asupra
consecinţelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia;
g) analizează acordurile de cooperare între auditul intern şi cel extern referitor la definirea
conceptelor şi la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-
zisă de audit, precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor;
h) avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI.

b. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

Conform art. 7 din legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, Uniunea Centrală de
Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) este constituită în cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, pe compartimente de specialitate, în subordinea directă a ministrului
finanţelor publice.
UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanţelor publice, cu
avizul CAPI, funcționar public, cu o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil
şi/sau al auditului şi care să îndeplinească cerinţele Codului privind conduita etică a auditorului
intern.
 HG nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern prevede că UCAAPI are atribuţii de coordonare, evaluare şi sinteză în
domeniul activităţii de audit public intern la nivel naţional, efectuează misiuni de audit public
intern de interes naţional cu implicaţii multisectoriale şi misiuni de audit public intern la
entităţile publice centrale care derulează anual bugete mai mici de 5 milioane lei şi nu au
organizat compartiment de audit public intern.
Art. 8 din legea de mai suscreionează principalele atribuţii UCAAPI:
a) elaborează, conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern şi
monitorizează la nivel naţional această activitate;
b) dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
c) dezvoltă şi implementează proceduri şi metodologii uniforme, bazate pe standardele
internaţionale, inclusiv manualele de audit intern;
d) dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;
e) elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;
f) avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul
auditului public intern;
g) dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităţii de audit public intern şi elaborează
raportul anual, precum şi sinteze, pe baza rapoartelor primite;
h) efectuează misiuni de audit public intern de interes naţional cu implicaţii multisectoriale;
i) verifică respectarea normelor, instrucţiunilor, precum şi a Codului privind conduita etică a
auditorului intern de către compartimentele de audit public intern şi poate iniţia măsurile
corective necesare, în cooperare cu conducătorul entităţii publice în cauză;
j) coordonează sistemul de recrutare şi de pregătire profesională în domeniul auditului public
intern;
k) avizează numirea/destituirea şefilor compartimentelor de audit public intern din entităţile
publice;
l) cooperează cu Curtea de Conturi şi cu alte instituţii şi autorităţi publice din România;
m) cooperează cu autorităţile şi organizaţiile de control financiar public din alte state, inclusiv
din Comisia Europeană.
Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare UCAAPI, structura organizatorică
este următoarea:
 Biroul pentru strategie și metodologie generală, care elaborează și urmărește aplicarea
strategiei în domeniul auditului public intern; dezvoltă cardul metodologic referitor la exercitarea
auditului intern în sectorul public; avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare,
coordonează sistemul de recrutare și instruire profesională, în domeniul auditului public intern
etc.
Serviciul operațional de audit public intern (misiuni intersectoriale)realizează misiuni
de audit public intern de interes național și cu implicații multisectoriale și pentru evaluarea
sistemului de control financiar preventiv la ordonatorii principali de credite.
Biroul de coordonare, evaluare și raportare implementează metodologii cu privire la
sistemul de raportare a rezultatelor activităților de audit public intern la nivel național, avizează
numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din entitățile publice.

Relațiile ierarhice între UCAAPI și celelalte structure de la nivel central și local sunt
redate în figura următoare:

Ministrul Finanțelor Publice

relații de subordonare

Secretar General

relații de coordonare,
colaborare, control UCAAPI relații de colaborare

CAPI

Comp. de auditintern Structuri din Comp. de audit intern Autoritățile

din entitățile publice aparatul propriu din DGRFP și organizațiilede control financiar
centrale, locale/ al ministerului public din Ro. și alte state
structuriassociative

Secretariatului tehnic asigură condițiile pentru desfășurarea activității Comitetului pentru

Audit Public Intern, primește corespondența,urmărește modul de realizare a hotărârilor CAPI,
asigură difuzarea rapoartelor, documentelor și studiilor rezultate din activitățile de audit public
intern către cei interesați, pregătește materialele pentru a fi supuse dezbaterii CAPI; întocmește
rapoartele periodice privind activitatea de audit public intern5 etc.

c. Comitetele de audit intern

HG nr. 554/2014pentru aprobarea Normelor privind înfiinţarea comitetelor de audit

intern prevede în art.1 alin. (2) faptul că acestea sprijină activitatea compartimentelor de audit
public intern şi urmăresc să asigure independenţa şi funcţionarea eficientă a activităţii de audit
intern, precum şi menţinerea unei comunicări deschise cu conducerea compartimentului de audit
public intern şi cu conducerea instituţiei publice centrale
Comitetele de audit intern sunt organizate pe lângă compartimentul de audit intern și are
rol de organism consultativ. Are 5-7 membri, care pot ocupa un madat de 3 ani, ce poate fi
reînoit o singură dată, iar numărul este stabilit prin decizia conducătorului instituţiei publice, în
funcţie de complexitatea domeniului auditabil, forma de organizare şi dimensiunea
compartimentului de audit intern, conform art. 3 din HG nr. 554/2014.
În realizarea atribuțiilor sale, comitetul colaborează cu reprezentanții structurilor funcționale din
cadrul instituției publice când este nevoie.
Comitetul de audit intern se întrunește în două ședințe ordinare anuale sau, în caz de
nevoie, în ședințe extraordinare.Emite avize şi opinii, care sunt legal adoptate cu majoritatea
simplă a voturilor membrilor.Atribuțiile stabilite de Legea nr. 672/2002 pentru acest organism
sunt:
a) dezbate şi avizează planul multianual şi planul anual pentru activitatea de audit public
intern;
b) analizează şi emite o opinie asupra recomandărilor formulate de auditorii interni,
inclusiv asupra celor care nu au fost acceptate de conducătorul instituţiei publice centrale;
c) avizează Carta auditului public intern;
d) examinează sesizările referitoare la nerespectarea Codului privind conduita etică a
auditorului intern şi propune conducătorului instituţiei publice centrale măsurile necesare;
e) analizează şi avizează Raportul anual al activităţii de audit public intern;

5
ROF UCAAPI, anexă OVMMFP nr. 1769/2013.
 f) avizează acordurile de cooperare cu alte instituţii publice privind exercitarea activităţii
de audit public intern.
Activitatea comitetului de audit intern se bazează și se desfășoară în baza Regulamentului
de organizare şi funcţionare, aprobat cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia.
Comitetul întocmește un raport anual de activitate, care se transmite compartimentului de audit
public intern organizat la nivelul instituţiei publice, în vederea prelucrării informaţiilor şi
cuprinderii lor în raportul anual privind activitatea de audit intern.
a.Compartimentele de audit public intern din entităţile publice

La nivelul fiecărei instituții publice este imperativă înființarea și organizarea unui

compartiment de audit public intern, cu excepția instituțiilor publice mici și a entităților
publice subordonate pentru care, conducerea ierarhică a statuat neînființarea compartimentului
de audit public intern.