Michel Tournier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Michel Tournier (Pronunție în franceză: /tuʁnje/; n. 19 decembrie
1924,[1][2][3][4][5][6][7] Paris, Republica Franceză[8] – d. 18 ianuarie Michel Tournier
2016,[4][6][7] Choisel[*], Republica Franceză) a fost un scriitor francez.
A câștigat premii prestigioase precum Grand Prix du roman de
l'Académie française în 1967 pentru Vendredi ou les Limbes du Pacifique
și Premiul Goncourt în 1970 pentru Le Roi des aulnes. Sursele sale
principale de inspirație au fost cultura germană tradițională, catolicismul
și filozofia lui Gaston Bachelard. El a locuit în Choisel și a fost membru
al Academiei Goncourt. Autobiografia a fost tradusă și publicată sub
titlul Le Vent Paraclet (1977). El a fost propus de mai multe ori la
Premiul Nobel pentru Literatură.[11]

Cuprins
Biografie
Opera (selecție)
Note
Bibliografie
Michel Tournier
Lectură suplimentară Date personale
Legături externe Nume la Michel-Marie-Édouard Tournier
naștere
Născut 19 decembrie
1924[1][2][3][4][5][6][7]
Biografie Paris, Republica Franceză[8]
Părinții săi s-au întâlnit la Sorbona, unde studiau limba germană. Născut Decedat 18 ianuarie 2016 (91 de
la Paris, Michel Tournier și-a petrecut tinerețea în Saint-Germain-en-
ani)[4][6][7]
Choisel[*], Republica Franceză
Laye. A învățat limba germană de timpuriu, petrecându-și fiecare vară în
Germania. A studiat filosofia laSorbona și la Universitatea din Tübingen Cetățenie Franța
și a urmat cursul lui Maurice de Gandillac. El a dorit să predea filosofie Ocupație scriitor
la liceu, dar, la fel ca și tatăl său, nu a reușit să obțină agregarea ca traducător
romancier[*]
profesor. scriitor de literatură pentru
copii[*]
Tournier s-a angajat la Radio France ca jurnalist și traducător și a realizat Limbi limba franceză[9]
emisiunea L'heure de la culture française. În 1954 a lucrat în domeniul Studii Universitatea din Tübingen
publicității la Europe 1. De asemenea, el a colaborat la ziarele Le Monde Universitatea din Paris
și Le Figaro. Între anii 1958 și 1968 Tournier a fost redactorul-șef al Opere
semnificative Le Roi des aulnes[*]
editurii Plon. În 1967 Tournier a publicat prima sa carte, Vendredi ou les
Note
Limbes du Pacifique, o repovestire a romanului Robinson Crusoe de Premii Premiul Goncourt
Daniel Defoe, pentru care a fost distins cu Grand Prix du roman de Order of Merit of Baden-
l'Académie française. Württemberg[*]
Marele premiu pentru roman al

[10]
Tournier a murit pe 18 ianuarie 2016 în Choisel, Franța, la vârsta de 91 Academiei Franceze[10]
de ani.[12] Medalia Goethe[*]
Prezență online
Internet Movie Database
Opera (selecție) Modifică date / text

Vendredi ou les Limbes du Pacifique(Vineri sau limburile Pacificului, 1967) - Grand Prix du roman de l'Académie
française
Le Roi des aulnes (Regele arinilor, 1970)

Le Roi des aulnes a fost ecranizat în filmul Der Unhold (1996), regizat de Volker Schlöndorff,
și a fost, de asemenea, adaptat pentru scenă de Tom Perrin în 2002.

Les Météores (Meteorii, 1975)

Le Vent Paraclet (1977)
Vendredi ou la Vie sauvage (Vineri sau viața sălbatică, 1977)
Le Coq de bruyère (1978)
Gaspard, Melchior et Balthazar(Gaspar, Melhior & Baltazar, 1980)
Le Vol du vampire (1981)
Gilles et Jeanne (1983)
La Goutte d'or (Picătura de aur, 1986)
Petites Proses (1986)
Le Medianoche amoureux(1989)
La Couleuvrine (1994)
Le Miroir des idées (1994)
Eléazar ou la Source et le Buisson(1996)
Journal extime (Jurnal extim, 2002)

Note
1. ^ a b „Michel Tournier” (https://d-nb.info/gnd/11862348
6), Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014
2. ^ a b
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/600869/Michel- b119269397), data.bnf.fr[*]
Tournier (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/6
00869/Michel-Tournier) Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
3. ^ a b http://www.nndb.com/lists/512/000063323/(http://
www.nndb.com/lists/512/000063323/)Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
4. ^ a b c d Encyclopædia Britannica Online(http://britanni
ca.com/), accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b SNAC (http://snaccooperative.org/), accesat în 9
octombrie 2017
6. ^ a b c d Discogs (http://www.discogs.com), accesat în
9 octombrie 2017
7. ^ a b c d Internet Speculative Fiction Database(http://w
ww.isfdb.org), accesat în 9 octombrie 2017
8. ^ a b „Michel Tournier” (https://d-nb.info/gnd/11862348
6), Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie
2014
9. ^ „Michel Tournier” (http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/c
http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119269397(http://data.b
nf.fr/ark:/12148/cb119269397), accesat în 10
octombrie 2015 Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
10. ^ http://academie-francaise.fr/grand-prix-du-roman(htt
p://academie-francaise.fr/grand-prix-du-roman) ,
accesat în 27 octombrie 2017 Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
11. ^ „Nobelpristagaren klar redan i morgon”(http://www.d
n.se/arkiv/kultur/nobelpristagaren-klar-redan-i-
morgon). DN.SE. Accesat în 19 ianuarie 2016. Mai
multe valori specificate pentru|lucrare= și |work=
(ajutor)
12. ^ fr „L'écrivain Michel Tournier est mort à l'âge de
91 ans” (http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2016/01/18/97
001-20160118FILWWW00360-l-ecrivain-michel-tournie
r-est-mort.php). Le Figaro.fr. Accesat în 18 ianuarie
2016.

Bibliografie
fr Jean-Louis de Rambures, „Comment travaillent les écrivains”, Paris 1978 (interviu cu M. ournier)
T
Lectură suplimentară
Montiel, Luis (2003). „Más acá del bien en el mal. Topografía de la moral en Nietzsche, Mann y Tournier” (PDF). Mai
multe valori specificate pentru|nume= și |last= (ajutor)
Christopher Anderson.Michel Tournier's Children: Myth, Intertext, Initiation. Peter Lang. 1998. 145 pp.
Walter Redfern: Le Coq De Bruyere. Michel Tournier. Fairleigh Dickinson University Press. 1996. 138 pp.
William Cloonan. Michel Tournier. Twayne. 1985. 110 pp.
Colin Davis. Michel Tournier: Philosophy and Fiction. Clarendon Press. 1988. 222 pp.
Rachel Edwards. Myth and the Fiction of Michel Tournier and Patrick Grainville. Edwin Mellen Press. 1999. 310 pp.
David Gascoigne. Michel Tournier. Berg. 1996. 234 pp.
Mairi Maclean. Michel Tournier: Exploring Human Relations. Bristol Academic. 2003. 308 pp.
Susan Petit. Michel Tournier's Metaphysical Fictions. John Benjamins Publishing Company. 1991. 224 pp.
Pary Pezechkian-Weinberg. Michel Tournier: marginalité et création. Peter Lang. 1997. 170 pp.
David Platten. Michel Tournier and the Metaphor of Fiction. Liverpool University Press. 1999. 250 pp.
Martin Roberts. Michel Tournier: Bricolage and Cultural Mythology. Anma Libri. 1994. 192 pp.
Jane Kathryn Stribling.Plenitude Restored, Or, Trompe L'oeil: The Problematic of Fragmentation and Integrationin
the Prose Works of Pierre Jean Jouve and Michel o Turnier. Peter Lang. 1998. 339 pp.
Michel Tournier. The Wind Spirit: An Autobiography. Traducere de Arthur Goldhammer. Beacon Press. 1988. 259 pp.
Vladimir Tumanov. “John and Abel in Michel Tournier’s Le Roi des Aulnes.” Romanic Review 90 (3) 1999: 417-434.
Michael Worton (editor). Michel Tournier. Longman. 1995. 220 pp.
Zhaoding Yang. Michel Tournier: La Conquête de la Grande Santé. Peter Lang. 2001. 175 pp.

Legături externe
Michel Tournier pe Internet Movie Database

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Michel_T
ournier&oldid=12219308

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 mai 2018, ora 16:01.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.