Nuvela istorica

Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi

Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura
romana. Este o nuvela datorita constructiei riguroase, intrigii concise, perspectivei narative obiective,
verosimilitatii faptelor si a numarului redus de personaje care graviteaza in jurul personajului
principal. Este o nuvela romantica datorita urmatoarelor trasaturi: nuvela este inspirata din istoria
nationala, are o naratiune liniara, personajele sunt exceptionale in situatii exceptionale, construite in
antiteza., descrierile au valoare documentara.
Costache Negruzzi este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara Letopisetul Tarii
Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin. El preia imaginea domnitorului A. Lapusneanul, dar se
distanteaza de realitate facand apel la fictiune si la viziunea romantica asupra istoriei.
Tema: lupta pentru putere in epoca medievala( Moldova, mijlocul sec XVI). Ilustrarea celei de-a
doua domnii a lui A. Lapusneanu evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si
consecintele tiraniei.
Perspectiva narativa: naratorul este omniscient, omnipreent, sobru, detasat, predominant obiectiv,
dar intervive direct prin catev epitete de caracterizare. Naratiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin
inlantuirea secventelor narative si a episoadelor.
Constructia subiectului: textul este impartit in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului.
Fiecare capitol incepe cu cate un motto rezumativ ( contine o replica memorabila de-a personajelor).
Capitolul I (expozitiunea) incepe cu replica lui lapusneanu adresata soliei boierilor ” daca voi nu ma
vreti, eu va vreu..” si surprinde intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei in fruntea armatei
turcesti. A fost intampinat de solia formata din cei patru boieri tradatori trimisi de Tomsa: Veveri ță,
Moțoc, Spancioc, Stroici. Intriga (tot in cap. I) surprindre hotararea lui Lapusneanu de a-si relua tronul
si de a se razbuna pe boierii tradatori. Capitolul II (” Ai sa dai sam ă, Doamn ă!”) corespunde cu
desfasurarea actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre
Lăpușneanul: fuga lui Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților, desființarea armatei, confiscarea
averilor boierești, uciderea unor boieri, intervenția domniței Ruxanda pe lângă domnitor ca să
promită că încetează cu omorurile. Capitolul III ( ”Capul lui Moțoc vrem..”) coincide cu punctul
culminant și descrie scene romantice, exceptionale: discursul domnitorului la slujba religioasă de la
mitropolie, ospățul de la palat și uciderea celor 47 boieri, omorârea lui Moțoc de mulțimea revoltată
și ” leacul de frică” pentru domnița Ruxanda. Capitolul IV (” De mă voi scula, pre mulți am s ă
popesc și eu...”) infățisează deznodământul: Lăpușneanul este ucis prin otrăvire de domnita
Ruxanda. Ea acceptă sfatul boierilor, ca urmare a amenintării lui Lăpușneanul de a-i ucide pe to ți,
după ce se însănătosește, inclusiv pe fiul sau.
Conflictul nuvelei este complex si are rolul de a scoate in evidenta personalitatea lui
Lăpușneanul. Conflictul principal, exterior, este de ordin politic: lupta pt. putere dintre boieri și
domnitor. Mijloacele prin care domnitorul cîștiga lupta sunt sîngeroase, caracteristice tipului feudal.
Conflictul secundar, ântre domnitor i Moțoc, particularizează dorința de răzbunare a domnitorului.
Conflictul social, intre boieri și popor, este expus in capitolul III.
Timp/spatiu: fiind clar precizate, conferă nuvelei verosomilitate.
Modul de expunere: Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul isi limiteaza interventia.
Caracterul dramatic al textului este sustinut de dialogul personajelor si de inlăntuirea evenimentelor.
Stilul narativ: sobru, concis, exista un echilibru intre termeni arhaici si neologisme. Stilul indirect
alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si prin interventie izolata.
 Caracterizare personaje: sunt construite potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale in
situatii exceptionale( au clitati si defecte iesite din comun), e folosita antiteza ca procedeu de
constructie, replici memorabile. Alexandru Lăpușneanul este personajul principal, care surprinde
tipul domnitorului sîngeros, tiran și crud, absolutist, care guvernează într-o societate feudală. El este
construit din contraste, avînd o psihologie complexa precum și calitati , defecte puternice.este
caracterizat direct( de narator, de alte personaje, autocaracterizare) și indirect ( prin fapte, limbaj,
atitudini, comportament, relații cu alte personaje. gesturi, vestimentație. Naratorul realizeaza in mod
direct portretul fizic al domnitorului, prin descrierea vestimentatiei specifice epocii. Prin utilizarea
unor substantive (vodă, tiranul, bolnavul, domnul) si prin epitetele in inversiune ( nenorocitul domn )
se traseaza si caracterul moral al lui Voda. Caracterizarea celorlalte personaje este succintă: voda este
crud, cumplit, tiran etc.Autocaracterizarea evidențiază caracterul moral :” n-aș fi un nătărău de
frunte, de m-aș încrede în tine?”
Caracterizarea indirectă se realizează prin faptele care evidențiază, în stil romantic, cruzimea
personajului și dorința lui de a se răzbuna. Prin inlantuirea faptelor, se dezv ăluie complexitatea
portretul moral al domnitorului care pune in aplicare un plan diabolic. Inteligent, îi atrage pe boieri la
curte, pentru a-i ucide. Abil, disimulant, se folosește de momentul slujbei, de vestimenta ție și de
coroana domnească, de biblie ca să îi persuadeze pe boieri. Crud, ordonă soldaților uciderea
boierilor, apoi le asează, sub formă de piramidă, capetele tăiate, pe care o arato domni ței Ruxanda.
Răde în timpul masacrului iar pe Moțoc îl arunca, cu sînge rece, mulțimii de oameni. replicile lui
Lăpușneanul sunt memorabile, devenind embleme ale personalității lui. Datorită forței lui, domin ă
în relațiile cu celelalte personaje. Cruzimea cu care-și execută dușmanii dovedește gravitatea
trădării lor, iar propriul lui sfîrșit arată cruzimea și răzbunarea celorlalte personaje. Voința,
abilitatea în ceea ce privește relațiile umane, diplomația, cunoașterea psihologiei umane sunt calități
pozitive, dar Domnitorul le folosește în mod perfid, pentru a-și consolida puterea absolută.
Relația cu doamna Ruxanda este construită pe antiteza romantică înger-demon. Atitudinile
adoptate de Lăpușneanul reflectă ipocrizia în relația soț-soție, disimularea. Nu o respecta nici pentru
originea ei nobilă, nici ca soție sau mamă a copiilor săi. Nu o iartă pentru îndr ăzneala de a-i fi cerut
să oprească uciderile. Se bucură de spaima și lesinul doamnei, atunci cînd ăi arată piramida de
capete. Insistențele boierilor și amenintarea că ăi va ucide fiul o determină pe doamna Ruxanda să-l
otrăvească.