De unde provin atasamentele?

Ele isi au originea in copilarie, prin perspectiva copilului. Pentru a creste si a se dezvolta intr-un
adult functional, indiferent de familia de origine, un copil trebuie sa indure ceea ce copilul
percepe ca un sentiment chinuitor de a fi controlat, privat si respins.

Nu, nu poti face asta.atasamentele psihologice

Nu, nu poti avea asta.
Nu, nu iti pot da acum de mancare.
Nu, acum nu poti sa stai in brate.

Dat fiind de unde vine copilul (pantecele mamei) aceste situatii comune sunt experimentate
negativ, de aici supararea si toanele copilului.

Cresterea intr-o familie disfunctionala, cu parinti care nu sunt deloc iubitori si atenti, nu face
decat sa exacerbeze problema copilului (adesea extensiv). Variatele forme de abuz comun,
parentajul autoritar, neglijarea si parentajul oribil doar intensifica situatia copilului.

Dispari din fata mea!

Nu esti bun de nimic.
De ce as face ceva pentru tine?
Faci ce iti spun sau...!
Nu am timp pentru tine.

Nu exista scapare. Singura optiune pe care un copil o are este sa invete sa tolereze controlul,
privarea si respingerea percepute. Pentru a functiona, copilul trebuie sa se familiarizeze – sau
chiar sa invete sa gaseasca o stranie satisfactie – in control, privare si respingere.

Suprimam faptul ca am transformat neplacerea in placere si familiaritate, si ajungem in mod

inconstient sa cautam in moduri subtile sau mai putin subtile acele lucruri cu care noi am devenit
obisnuiti – a fi controlati, privati sau respinsi.

=========================================================

pagina 2

Atasamentele psihologice: de ce facem ce nu ar trebui sa facem

162187 vizualizari
Atasamentul a devenit “camin” sau o stare implicita catre care vrei sa te reintorci din nou si din
nou, in parte fiindca nu cunosti altceva.

Viata devine o batalie intre dorinta ta constienta de a fi fericit si dorinta ta inconstienta de a

mentine starea de lucruri. Esti intr-o batalie intre doua atasamente. De aceea viata este asa
dificila.
Oricine este afectat de atasamente?

Da, este un fenomen universal. Daca esti o fiinta umana, esti afectat de atasament intr-un
anumit grad sau in altul.
Cum stiu daca am un atasament?

Ai un glas critic launtric care te face sa te simti prost.

Ai sentimente si comportamente negative pe care nu le poti controla constient.

Te sabotezi singur.

Faci lucruri despre care stii ca nu sunt bune pentru tine.

Atragi oameni nesanatosi in viata ta si ii tii acolo.

Stii ce ai nevoie, dar nu poti sa te hotarasti sa faci asta.

Rezisti schimbarii.

Iti gasesti scuze sa ramai in felul in care esti, chiar daca esti nefericit.

Ai tendinte autodistructive.

Esti bolnav si obosit sa traiesti in modul in care traiesti, dar continui sa traiesti asa.

Involuntar te pregatesti de esec.

Si asa mai departe...

Cum de n-am auzit niciodata de atasamente?

Psihologia moderna nu a imbratisat idea de baza ca noi cautam involuntar ceea ce nu este bine
pentru noi.

Acesta este un concept radical are intoarce pe dos cele mai personale eforturi de dezvoltare.
Esential, atasamentele sugereaza ca tu sa cauti ceea ce nu vrei in viata si sa o faci din nou si din
nou, apoi sa ascunzi acest fapt de tine insuti.

Majoritatea oamenilor nu vor sa auda asta, chiar daca exista potentialul de a se elibera de
constrangerea lor auto-aplicata.
Cine a adus acest concept?

Edmund Bergler, doctor in medicina. Bergler a fost un coleg al lui Freud, si care a publicat peste
300 de documente stiintifice cuprinzand cercetari in jurnalele medicale si a scris 25 de carti. Ai
auzit vreodata de Edmund Bergler?
De ce ar trebui sa imi pese de atasamentele psihologice?

Deoarece atasamentele tale contribuie mai mult decat orice altceva la nefericirea ta. Imagineaza-
ti, cauti inconstient insasi lucrurile din viata pe care le urasti in mod constient. Faci asta
deoarece, cu mult timp in urma, ai devenit atasat de acele sentimente vechi, neplacute, dar
familiare.
Pot sa trec dincolo de atasamentele mele?

Da. Asta cere o reeducare despre modul cum lucreaza psihicul tau. Educatia este simpla si
directa, dar foarte diferita de orice altceva ai auzit inainte. Pentru a face asta insa in primul rand
trebuie sa fii sincer cu tine insuti si sa reconesti aceste atasamente iar apoi sa le expui ca ceea ce
ele sunt cu adevarat!

Surse pentru acest articol cuprind:

http://www.naturalnews.com/041315_psychological_attachments_mental_health_happiness.ht
ml - atasamentele

=========================================================

Comentarii recente:
mariana26 June 2014 06:41Raspunde

;)
Silvia26 June 2014 14:59Raspunde

Informatiile sunt sub orice critica! Acest articol este o sursa de dezinformare si nu de
informare.Autorul putea macar sa se osteneasca sa deschida o carte de psihologie sa citeasca
definitiile conceptelor pe care le trunchiaza si amesteca dupa cum i se pare (probabil) ca suna
mai spectaculos! \
badea maria26 June 2014 16:41Raspunde
d-na silvia ,imi cer iertare ,dar cele scrise in acest articol au rezonat cu sufletul dvs. de copil ?eu
nu stiu ce scrie in cartile de specialitate ,dar stiu ce a simtit sufletul meu citind acest articol ..si
el ,sufletul meu , are speranta ca iata usor usor va fi eliberat de aceste traume ,sa fie din nou
senin si fericit .Pentru autorul articolului :va rog continuati cu materiale ajutatoare sau sugestii
de carti ,cursuri etc .
Marius03 October 2014 02:58Raspunde

Definitia data atasamentului in acest articol este complet eronata. Atasamentul poate fi si pozitiv.
Cred ca trebuia nuantat, plus ca nu se bazeaza pe nici o dovada ca asa este, fiind doar o opinie.
Elena03 October 2014 07:23Raspunde

Marius, Bergler a fost un cecetator, ti se pare putin ,daca nu esti multumit de articol(unde nu
poate cuprinde tot) citeste-l si poate atunci o sa fii de acord.
Marcela Voinea30 January 2015 05:28Raspunde

Extraordinar de util acest articol , scris clar, simplu, pe intelesul tuturor.

Marius Tipa21 February 2015 06:59Raspunde

conceptul de a tinde sa repeti experiente negative este mult mai vechi si nu se numeste astfel.
dar indiferent de nume sau paternitatea conceptului, nu e rau scris ce am citit mai sus. Lipseste
insa explicatia "eliberatoare", sau nu am avut eu rabdare sa ajung la ea. Pentru ca repet
experienta din copilarie, cand citeam pe diagonala problemele (de mate), dorind sa ma repun in
aceeasi situatie, poate poate obtin alt rezultat. :-)
sorin02 January 2016 07:17Raspunde