COMUNA TRIFESTI

SCURTE DATE MONOGRAFICE

Comuna Trifesti este compusa din satul Trifesti si satul Miron Costin.
Teritoriul comunei Trifeşti este situat în judeţul Neamţ, la aproximativ 7 km SV de municipiul
Roman. In vest teritoriul comunei este dominat de dealurile subcarpatice, reprezentate prin
Dealul Climesti, iar in partea de est se intinde lunca joasa a raului Moldova. Arealul comunei
Trifesti are o forma alungita, de-a lungul vaii acestui parau pe o distanta de aproximativ 10
km si pe o suprafata de 6083 ha, cu directia N – SV si este este instalat pe a doua terasă a
râului Moldova, de o parte şi de alta a pârâului Valea Neagră,care se varsă în Siret în aval de
confluenţa acestuia cu Moldova. Forma de relief este specifică zonei de câmpie, întâlnindu-se
la altit. 190 m - 210 m. .
Fata de resedinta judetului, Piatra Neamt, comuna Trifesti este situata la o distanta de
46 km, iar fata de municipiul Roman, cel mai apropiat centru urban, la 6 km.
Cat priveste satul Miron Costin - acesta se afla la 2 km de comuna, respectiv 4 km fata
de centrul civic.
Pe raza comunei trec artere de circulatie de importanta nationala si judeteana. Prin
apropiere trece drumul international E-85.
Fata de cea mai apropiata statie de cale ferata, respectiv gara din municipiul Roman,
centrul civic se gaseste la numai 7 km.
Coordonatele geografice sunt: 46°55" latitudine nordica si 6º45" longitudine estica.
Terenurile bune pentru agricultura, cursurile de apa, bogatia apelor freatice din podul
terasei au fost favorabile dezvoltarii asezarii omenesti inca din vechi timpuri.
Climatul este temperat – continental.

POPULATIA

Dezvoltarea ascendenta a economiei si legat de aceasta, folosirea fortei de munca,

sistematizarea teritoriului, precum si alte aspecte au un rol important in fluctuatia populatiei
si constructia de locuinte .Comuna are o populatie de 5400 locuitori .

VIATA ECONOMICO - SOCIALA

OCUPATIA LOCUITORILOR

Locuitorii comunei au ocupatii diverse.

O parte sunt navetisti, fiind angajati la societati din municipiul Roman si alte localitati
din apropiere, insa majoritatea se ocupa cu agricultura.
Tinand seama de criteriul sortimentului si productiei marfa, comuna se incadreaza
preponderent in zona de crestere a animalelor si de cultura a cerealelor, zona cu cea mai mare
pondere in teren agricol si arabil al tarii.
 CULTURA PLANTELOR, CRESTEREA ANIMALELOR
Ocupatia principala a locuitorilor este agricultura, tinand seama de conditiiile
favorabile dezvoltarii acestei ramuri economice, luand in consideratie asezarea geografica a
localitatii cat si bogatiile solului.
Terenul este lucrat particular si in mod asociat prin societati si asociatii agricole.
In anul 2017 au fost cultivate , in principal, urmatoarele:
- grau 1050 ha;
- orzoaica 1350 ha;
- ovaz 160 ha;
- porumb 1800 ha;
- sfecla de zahar 180 ha;
- floarea soarelui 550 ha;
- cartofi 200 ha;
- legume 120 ha;
- nutreturi 740 ha;
- capsuni 5 ha;
- vie 15 ha.

Parcul pentru mecanizarea lucrarilor agricole este compus din 64 tractoare, 11

combine pentru paioase, 48 pluguri si gama de utilaje pentru executarea lucrarilor agricole.
Pe raza comunei sunt cca. 35.000 pomi razleti .
In stransa legatura cu agricultura s-a dezvoltat si cresterea animalelor.
La data de 31 12 2017 erau intregistrate urmatoarele efective de animale:
- Bovine, 2680 cap.,
din care: - vaci 1040 cap.;
- Porcine, 840 cap.,
din care: - scroafe 160 cap.;
- Ovine, 860 cap.,
din care: - oi 840 cap.;
- Caprine, 215 cap.,
din care: - capre 210 cap;
- Pasari 26000 cap,
din care: ouatoare 12000 cap.

MESTESUGURILE

Pentru a fi satisfacute nevoile populatiei functioneaza ateliere de prestari servicii cum

ar fi:
- Fieraria
- Lemaria
- Cojocaria
- Cismaria
- Dogaria

INDUSTRIA CASNICA

Mai ales pe timp de iarna, cand sunt mai putin ocupate cu muncile agricole, femeile
presteaza diferite munci in gospodarie, ca:
- Croitorie;
- Tesatorie.
 SERICICULTURA

Pana in anul 1989, la scolile din comuna au fost crescuti viermi de matase cu samanta
indigena elita si galbena, apoi rasele Milaneza, de Neapole si Milaneza incruscisata cu
Japoneza.

APICULTURA

In comuna se practica si apicultura, fiind inregistrate peste 300 familii de albine.

PISCICULTURA

Activitatea piscicola in satul Trifesti este desfasurata de S.C. ZINAVE.

Iazul amenajat are o intindere de 115 ha, mai sunt amenajate helestee.

ACTIVITATEA COMERCIALA SI DE TRANSPORT

In comuna isi desfasoara activitatea 45 de persoane fizice/ asociatii familiale/ societati

comerciale, avand ca obiect desfacerea produselor alimentare si nealimentare, alimentatie
publica, morarit, tamplarie, procesarea laptelui.
Transportul pe raza comunei , spre municipiul Roman si retur se efectueaza de catre
doua firme din cele doua sate componente, efectuandu-se curse regulate.

DRUMURILE

Drumurile comunale sunt preponderent asfaltate iar cele satesti pietruite .

Circulatia pe drumurile publice se desfasoara normal.
Produsele si serviciile se desfac/ desfasoara in comuna si ambulant.

SANATATE

La nivelul comunei sunt doua dispensare umane cu doi medici si doua cadre medii.
Dispensarul medical Trifesti are o suprafata de 58 m.p., iar Dispensarul Medical
Miron Costin are o suprafata de 108 m.p. ambele construite in anul 1965.
Dotarea celor dispensare este improprie desfasurarii actului medical in bune conditii.
De asemena isi desfasoara activitatea si Circumscriptia sanitara – veterinara si igiena
alimentelor.

ACTIVITATI SOCIAL – CULTURALE

VIATA SPIRITUALA

INVATAMANT

In comuna sunt patru scoli, din care doua cu invatamant pentru clasele I – IV, doua
pentru clasele V – VIII si patru gradinite, unde procesul educativ este savarsit cu 43 cadre
didactice.
In cele patru scoli si gradinite sunt inscrisi si urmeaza cursurile 617 copii, dupa cum
urmeaza:

Scoala Invatamant TOTAL

 prescolar primar gimnazial
Generala Nr. 1 Trifesti 56 123 160 339
Generala nr. 2 Trifesti 18 30 - 48
Generala Nr. 1 Miron Costin 28 57 92 177
Generala nr. 2 Miron Costin 23 30 - 53
TOTAL 125 240 252 617

In comuna este si un punct muzeistic in care se gasesc obiecte de imbracaminte, unelte

si alte accesorii traditionale, doua camine culturale, 3 sali de festivitati si o biblioteca.

Dintre activitatile sportive ponderea o detine fotbalul.

In comuna a fiintat echipa “UNIREA” Trifesti care a avut prestatii valoroase in
competitii, dar din cauza posibilitatilor financiare slabe nu a mai putut continua.

UTILITATI

In satele comunei functioneaza iluminatul public stradal.

Nu exista alimentare cu apa si canalizare nici rampe pentru depozitarea gunoiului.
Pentru depozitarea gunoaielor sunt fixate patru puncte in cele doua localitati, iar colectarea
acestora de la diverse societati se face cu S.C. ROSAL.

RELIGIA

Majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxa, iar o parte sunt adventisti.

Pe raza comunei sunt trei biserici ortodoxe si o biserica adventista de ziua a saptea.

In comuna Trifesti exista 2 biserici declarate monumente istorice dupa cum urmeaza :

- Biserica Sf Neculai situata in sat Trifesti, comuna Trifesti, jud Neamt, cod postal
617475.
- Biserica Tuturor Sfintilor situata in sat Miron Costin , comuna Trifesti, jud. Neamt,
cod postal 617476

Deasemenea mai exista 4 monumente ale eroilor si un obelisc dupa cum urmeaza:

- Monumentul eroilor amplasat in curtea Scolii Gimnaziale nr. 1 Trifesti dedicat eroilor
din primul si al doilea razboi mondial ;
- Monumentul eroilor amplasat in curtea Primariei Comunei Trifesti dedicat eroilor din
primul razboi mondial ;
- Monumentul eroilor amplasat in curtea Scolii Gimnaziale Miron Costin, dedicat
eroilor din primul si al doilea razboi mondial ;
- Monumentul eroilor amplasat in fata Bisericii Tuturor Sfintilor Miron Costin,
dedicat eroilor din primul si al doilea razboi mondial;
- Obeliscul din curtea Scolii Gimnaziale nr . 2 Trifesti ridicat in memoria lui Levarda
Gh. Ion membru in divanul ad-hoc.;

PROTECTIA SOCIALA

Administratia publica locala , care se confrunta cu o multitudine de probleme, nu a

lasat pe ultimul loc protectia sociala .
 Se actioneaza in domeniul protectiei copilului, protectiei persoanelor varstnice si
persoanelor din familii defavorizate.
Sunt angajati un numar de 14 asistenti personali pentru persoanele cu handicap, iar
7 din persoanele cu disabilitati incaseaza indemnizatia speciala.
Se acorda ajutoare sociale conform Legii nr. 416/ 2001 unui numar de 54
familii, au fost angajate ,.
In general situatia socio – economica este buna , dar pentru a infaptui toate
actiunile care ar duce la un nivel mai ridicat al vietii in comunitate este necesar sa se depuna
eforturi deosebite pe toate planurile.

SCURT ISTORIC
. .
Conform documentelor, satul Trifeşti exista încă din vremea domnitorului Alexandru
cel Bun, care “îl miluieşte pe boierul său Nicula la 4 august 1400 cu un sat al lui Berea uric cu
tot venitul”. După moartea boierului Nicula, satul rămâne fiicei sale Grada, care îl cedează
surorii sale Cerna la data de 8 august 1461: a dat Grada şi nepoţii ei surorii Cerna, din
vislujenia tatălui lor, un sat pe Pârâul Negru, anume Miculeşti, unde casa tatălui lor, Nicola, şi
a treia parte din de pe Moldova. Istoricii s-au întrebat cum s-a ajuns de la Nicula la satul cu
numele Miculeşti.
M. Costăchescu dă următoarea explicaţie: ”cancelaria vremii maghiariza numele
Romăneşti. Nicola se numea şi Micul după moda ungurească, de unde satul Miculeşti. Alături
era şi forma Niculeşti.”
În acea perioadă satul era situat pe valea Moldovei, dar din mai multe motive, locuitorii
au fost nevoiţi să se mute pe terasa din dreapta râului Moldova. Astăzi locul unde a fost prima
dată satul se numeşte “ În Silişte”. Nu se ştie în ce împrejurări satul şi-a schimbat denumirea
în Trifeşti. Probabil a devenit moşia unui boier Trifescu. Este sigur că satul Niculeşti sau
Miculeşti este acelaşi cu satul Trifeşti. Pe spatele documentului din 8 august 1461 este o
însemnare: “Miculeşti pe Pârâul Negru şi a treia parte la vadul de la Moldova care se numeşte
acum Trifeşti”.
Prima apariţie a numelui “Trifeşti” este consemnată la 21 ianuarie 1588, într-un zapis
de vânzare, când Grigore cumpără cu 75 de zloţi părţile de sat ale feciorului Stancăi din
Roşiori. Apar ca martori Crimăţui şi Tolea din Trifeşti.Un document care vine în sprijinul
acestei afirmaţii este cel prin care Alexandru Iliaş voievod întăreşte la 2 noiembrie 1632
boierului său Dumitru Buhuş logofăt al treilea „satul Niculeşti, ce se numeşte Trifeştii cu iaz
şi cu mori la Pârâul Negru”. Dumitru Buhuş a murit la 1648, el fiind mare vistier în vremea
lui Vasile Lupu. Conform istoricului D. Ciurea, la 1675 satul Trifeşti făcea parte din ocolul
cetăţii Târgu Neamţ. Este posibil, dacă avem în vedere că în ianuarie 1675 Dumitraşco
Cantacuzino Vodă trimite o carte pârcălabilor de Neamţ, prin care îi informează că s-au plâns
“oamenii din satele domniei mele Trifeşti pre voi zicând cum mergeţi cu gloata de descălecaţi
acolo şi le faceţi multe cheltuiale şi asupriale şi e săraci de nu pot birui să plătească dabilele
împărăteşti”
Nu se ştie cât timp satul Trifeşti a făcut parte din ocolul cetăţii Târgului Neamţ, dar la
17 aprilie 1742 era proprietatea banului Aristarho, la fel la 12 aprilie 1751, Aristarho
ajungând între timp vel spătar.
Informaţii despre satul Trifeşti aflăm şi din documentele realizate în timpul domniei
lui Matei Ghica Vodă. Domnitorul arăta la 5 septembrie 1754 că Aristarho Hrisosculeu vel
vistiernic a cerut să se aleagă „driapte ocini şi moşii ce are di pre moşul dumisali răpousatul
Duca Vodă bătrânul, anume satul Trifeşti, cu toate alte hotară ca sânt la ţinutul Neamţului,
unde iaste aşăzăria dumisale.”
Din recensămâmintele populaţiei realizate în anii 1772, 1773 şi 1774, satul Trifeşti,
ţinutul Neamţ-Bistriţa, aflăm că moşia aparţinea banului Nicolae Ruset şi că existau 102 case,
aici având înţelesul de capi de familie.
Tot din documentele vremii, aflăm că la mijlocul sec. al XVIII-lea, moşia Trifeşti a fost
cedată pe datorie lui Grigore al III-lea Alexandru Ghica, domn al Moldovei (1764 – 1767 şi
1774 – 1777).
După uciderea acestuia, moşia Trifeşti a fost scoasă la mezat de către turci, iar la 6
februarie 1780 este cumpărată de Constantin Balş cu 14.550 lei, acesta obţinând întăritura
sultanului. Balş, noul stăpân al satului, devenit vel logofăt de Ţara de Jos, zideşte (1798) aici
o biserică din piatră, în care se prăzmuieşte hramul Sfântului Ierarh Nicolae, fiind terminată la
15 august 1799. Tot el termină şi conacul început de Ghica lângă biserică, pe malul iazului.
Din păcate ruinele conacului s-au păstrat până în 1973, planul acestei clădiri aflându-se la
Arhivele Statului Piatra Neamţ. Constantin Balş a arendat moşia Trifeşti sărdarului Gheorghe
Calinos, care renunţă la 18 februarie 1818 la contractul de arendă. Acesta revine asupra
deciziei pentru că în 1821 tot el este arendaşul moşiei.
În 1820, pe asamblu, populaţia satului Trifeşti a crescut, ajungând la 274 capi de
familie. Din documentele istoricului Teodor Codrescu, aflăm că logofătul Constantin Balş
adunase o avere apreciabilă, pe care a împărţit-o copiilor săi, moşia Trifeşti revenindu-i fiului
său, Costachi. Acesta era dator “a purta de grijă pentru biserica din Trifeşti.”
Biserica este situată în centrul satului. Inscripţia realizată deasupra uşii de la pridvor
atestă că a fost construită de Constantin Balş şi soţia lui Ancuţa.”Acest sfânt şi Dumnezeu
locaş unde se cinsteşte şi se prăzmuieşte hramul Sfântului Ierarh Nicolae s-a zidit din temelie
şi până s-a săvârşit cu toate cele trebuitoare cu cheltuiala dumisale Constantin Balş, vel
logofăt de Ţara de Jos, fiul răposatului Lupu Balş vel logofăt, şi a iubitei soţii Dumisale
Ancuţa fiica răposatului Constantin Catargiu biv vel logofăt care s-a gătit la anul 1799 august
15 spre veşnica pomenire şi dorita mântuire a sufletelor Dumnialor sale şi tot neamul”
În acest sfânt lăcaş de cult se păstrează Sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului
îmbrăcată în argint de către Iordache Rusit la 20 iunie 1820.
Tradiţia locală spune că icoana a fost găsită în albia râului Moldova, de către un
cioban. Astăzi în timp de secetă, preoţii merg cu icoana pe câmp, iar aceasta aduce ploaie. La
cererea locuitorilor din alte sate, preotul merge cu icoana prin părţile lor. De exemplu, la 4
mai 1920 preotul din Trifeşti este învoit de Episcopia Romanului să meargă cu icoana prin tot
judeţul. A fost la Cotu-Vameş, Sagna, Butnăreşti, Unceşti, Bârjoveni, Dumeşti(Vaslui). În
mica bibliotecă parohială se păstrează cărţi bisericeşti de o mare valoare documentară: Vieţile
sfinţilor(din luna aprilie 1712), Evanghelia de la Iaşi(1762), Antologhian(1767),
Pidalion(1814), Tipicul Sfântului Sava(1816).

Elementele de istorie ale satului trifeştean au un rol important în cunoaşterea

înţelegerii evenimentelor, proceselor şi fenomenelor istorice, nu doar la nivel local, ci şi la
nivel naţional.
 Astfel documentele vremii menţionează faptul că ţăranii din Trifeşti au avut prilejul
să-şi exprime opiniile în anul 1857, în privinţa actului unirii, prin delegatul lor în Divanul ad-
hoc de la Iaşi, ţăranul clăcaş Ion. V. Levărdă. În documente se arată că imediat după
înfăptuirea actului de la 24 ianuarie 1859, locuinţa acestui deputat în Divanul ad-hoc a
reprezentat locul manifestării bucuriei tuturor locuitorilor din Trifeşti, aceasta demonstrând
respectul consătenilor lui. De asemenea,trebuie să menţionăm că prima şcoală a fost
construită în timpul domniei lui Al. I. Cuza, în anul 1865.

Grăitoare sunt şi documentele de la începutul sec. al XX-lea, care prezintă răscoala ţăranilor
din Trifeşti de la 1907. După cum menţiona ziarul „Universul” din 13 martie 1907, obiectivul
ţăranilor din sat era să distrugă “condicele de învoieli”19
Trifeştenii au participat şi la cele două războaie mondiale, numele eroilor satului fiind scrise
pe placa de pe monumentul din faţa şcolii generale Trifeşti, respectiv pe monumentul din faţa
Consiliului localităţii Trifeşti.

SATUL SOFROCEȘTI

Locul de baștină al poetului,prozatorului și publicistului GHEORGHE ANDREI

NEAGU, este satul Sofrocești,comuna Trifești, județul Neamț. Rostește cu mândrie numele
satului natal, deși din 1968, acest sat nu mai figurează pe harta județului,fiind asimilat de satul
Trifești, sat reședință de comună.
În anii 1984-1985, s-a descoperit la Arhivele Statului din Iași, un ,,URIC”,ce datează
din anul 7125(1617), martie 18, dat de Radu Vodă Mihnii. Acest uric apare în
,,DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÂNIEI, MOLDOVA VOL.IV(1616-1620),Ed.
Academiei R.P.R.1956,pag.190.
Iată ce precizează acest document:
.,,Semni facim cu această carte a nastră tuturor cini pe dănsa a cini va audzi. Adică a cinsti
adevărate slugi a noastre, Părascu Bașotă cămărașcul și Simion feciorul Cărstanii și marica,
fată a lui Anton și cu alte rude a lor, toși nepoții lui Crăciun aprodul și așișderile sămințiile
lor și Tomșe și cu alte săminții a lor…și așișdirile Steful Soldan iarși sămințielor și așișdirili
Alicsa și Trifen și Ion Beleiu și Neacșe iarăși cu ruda lor toți nepoții lui Crăciun aprodul și a
Mrinii și a Stanii, toți nepoții lui Vlad Sofrac și a Moldii, milostivitu-m-am întărit lor dela noi
întra-a noastră țară a Moldovei cu a lor driaptă ocină și moșie din dires ce-au avut de la
moșul lor Vlad Sofrac și de la strămoșul lor Molda, dela bătrânul Alicsandru Vodă, un sat
anume Sofrăceștii și cu hălăștiu și cu moară în Valea Niagră și iaste în ținutul Niamțului.
Pentru aceia, aceasta ci mai sus să scrie,satul Ciofrăceștii și cu hăleștiu și cu moară pe
Valea Neagră, ca să le fie acestora ce mai sus se pomenescu, niepoți și strănepoți lui Vlad
Sofrac și Moldii și de la noi uric și moșie și întăriturăm cu tot vinitul,și copiilor lor și
nepoților și a sămințiilor lor ș-a tuată ruda lor cini s-ar alegi lor mai aproapi,nirșiit și niclăit
în veci. Iar hotarele acesta de mai sus scris satul Sofrăceștii și cu hălișteu și moară în Valia
Niagră, ca să fie toate părțile pe a lor bătrîne hotară, pe unde de veci îmblat”.
Satul Sofrăcești se face cunoscut în toată țara Moldovei, atunci când țăranul clăcaș Ioan
V. Levărdă(zis Copol) participă la mișcările pentru Unire(1857),ca apoi să fie ales în Divanul
Ad-Hoc alături de legendarul Ioan Roată.
Documentele vremii menționează că imediat după înfăptuirea actului de la 24 ianuarie
1859,locuința acestui țăran clăcaș din Sofrocești, a fost locul de adunare unde sătenii din
Trifești și Sofrocești au încins hora unirii.Aceasta a demonstrat că Ioan V. Levărdă era stimat
și respectat de concetățenii săi.
După 90 ani de la Unire se înregistrează nașterea lui Gheorghe Neagu(1949),primul
dintre cei doi copii ai familiei Neagu Andrei și Neagu Verginia. La vârsta de 10 ani, participă
la un moment deosebit de important din viața lui de școlar. Se împlinea un secol de la Unire.
Chiar în ziua de 24 ianuarie 1959, în curtea Școlii Primare din Sofrocești, se dezvelește
un obelisc în memoria țăranului deputat în divanul ad-hoc I.V.Levărdă.
Elevul din clasa a IV-a Neagu A. Gheorghe este prim recitator și dansator. Recită două
poezii printre care și ,,Doina” lui George Coșbuc.Acest moment din copilărie l-a marcat pe
viață. Când va pleca în armată, în drum spre autobuz se oprește pe la școală să mai vadă
monumentul. Acest moment este redat în romanul,,Arme și lopeți,,. Iată acest fragment: ,,Cu
valiza de lemn vopsită în gri de nașul lui,fratele cel mai mare al Șoicanilor,Mitiță trecu pe la
făntăna lui Tudor,spre aleea de tei,ce străjuia intrarea fostului conac boieresc,în prezent
sediul Ceapeului,al grajdurilor de vite și al grădiniței de unde fugise de teama unui căine.
Se uita cu dragoste la castelul de apă, scund și bondoc,în care intrase de atâtea ori și tot de
atâtea ori fusese fugărit de Costică a lui Ilie, apoi casa pitică a lui Haidău și se îndreptă spre
Școala Primară. Deschise poarta și-l zări pe moș Petrică Murguleț, omul de
serviciu,trebăluind ca de obicei, cu noaptea în cap.
-Ai venit să te mai uiți la monument? Îl luă acesta mai înainte de a-i răspunde la
binețe.
-Tot n-ai uitat bădie?! Se miră Mitiță.
-Apăi cum o să te uit dragul moșului.Câți copchii a avut Andrei Șoican la școala
asta? și câți au fost ca Mitiță? Îl măguli moșul. Ei, da ia spune, pe unde mai ești și unde te
duci?
-Păi,la armată…
-Ia te uită! Deci așa…Ți-a venit rândul care va să zică, zise bătrânul îngrijitor
îndreptându-și pentru o clipă spinarea, pentru ca mai apoi s-o ia către căminul cultural,,
(Ghe.A.Neagu,-Arme și lopeți-p.8-9).

Extrase din din documente diferite,

Bibliotecar,
Popa Elena Vasilica