Participarea terilor la procesul civil

Interventia voluntara principala si accesorie. Interventia tertilor in proces

Interventiile voluntare
Sub vechiul cod, cererea de interventie principala se numea interventie in interes propriu, iar
cererea de interventie accesorie se numea interventie in interesul altuia.
Aceasta vizeaza situatia in care tertul intra in proces pentru a pretinde pentru el un drept care
este chiar dreptul dedus judecatii din cererea de chemare in judecata sau un drept strans legat
de acesta. Insa, interventia accesorie este forma prin care un tert intra in proces pentru a
sprijini apararea uneia dintre parti, dar fara a pretinde ceva de la una dintre parti.
Ceea ce difera dintre cele doua forme nu este interesul, ci dreptul. Intervenientul principal
reclama un drept propriu, in timp ce intervenientul accesoriu nu reclama un drept propriu, insa,
in ceea ce priveste interesul, acesta este propriu in ambele cazuri.
Intervenientul accesoriu sprijina apararea uneia dintre parti, dar interesul este propriu fiindca
de cele mai multe ori, acest tert accesoriu are o situatie juridica ce ar putea fi pusa in pericol de
pierderea procesului de catre o parte, facand astfel un fel de actiune preventiva (nu cere nimic,
dar este un mijloc de preventie). El intervine in acest proces pentru a inlatura eventualele
pericole ce ar putea sa apara cu propriile lui drepturi, dar nu formeaza obiectul acestei judecati.

Interventia voluntara principala

Cine poate formula aceasta cerere? Orice persoana care are un drept propriu – dreptul acesta
este fie cel dedus judecatii, fie este un drept strans legat de cel dedus judecatii si are un interes
personal.
Termen. Aceasta poate fi formulata numai in fata primei instante pana la momentul inchiderii
dezbaterilor in fond. Totusi, cu acordul expres al partilor, interventia principala poate fi facuta
direct si in instanta de apel. Aceasta exceptie reprezinta totodata o exceptie de la principiul
dublului grad de jurisdictie, fiindca intervenientul principal deduce judecatii o pretentie
distincta de cea a reclamantului – acea cerere va fi judecata o singura data in fond de instanta
de apel. Ca mentiune, principiul dublului grad de jurisdictie nu este un principiu constitutional.
Acordul trebuie sa fie direct sau printr-un act procedural, nefiind posibil acordul tacit. Se
deroga si de la art. 478 NCPC, care consacra o limita a efectului devolutiv in apel (tantum
devolutum quantum iudicatum) – in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau
obiectul cererii si nici nu se pot formula pretentii noi.
Competenta. Aceasta este o cerere incidentala, fiindca ea poate fi facuta oricand si separat, dar
din considerente de oportunitate procesuala, tertul a ales calea formularii ei in cadrul unui
proces deja inceput. Potrivit art. 123 NCPC, cererea va fi judecata de instanta care judeca
cererea de chemare in judecata, chiar daca ea, fiind facuta separat, ar atrage o alta
competenta.
Forma cererii. Fiind o veritabila cerere de chemare in judecata, dar numai ca este facuta in mod
incidental, trebuie sa aiba forma cererii de chemare in judecata prevazuta la art. 194 NCPC.
Insa, aceasta nu va urma procedura regularizarii prevazute la art. 200 NCPC, deoarece cererilor
incidentale nu li se aplica procedura de regularizare. In ceea ce priveste taxa judiciara de
timbru, ea se datoreaza dupa regulile aplicabile unei cereri de chemare in judecata, dar
valoarea va fi cea din cererea de interventie (totusi, daca in cerere dreptul este acelasi cu cel
din cererea de chemare in judecata, va fi aceeasi taxa).
Cererea de interventie principala urmeaza o procedura de admitere in principiu. Un tert nu
poate intra in proces printr-o simpla declaratie, iar apoi la sfarsitul procesului sa se verifice daca
avea si dreptul de a intra. Pe scurt, prin procedura admiterii in principiu se verifica forma
cererii, elemente extrinseci cererii (taxa timbru), dreptul tertului si interesul propriu al tertului.
Domenii in care cererea nu este admisibila. Din imprejurarea faptului ca instanta verifica
existenta unui drept si ca dreptul acela trebuie sa fie identic cu cel din proces sau strans legat
de acel proces, aceasta conditie a devzoltat o jurisprudenta bogata.

1. Cererile nepatrimoniale (exemplu: divortul, anularea casatoriei, punerea sub interdictie,

ridicarea interdictiei, adoptie, stabilirea paternitatii, tagada paternitatii – cererea de
interventie principala poate fi formulata si de catre tatal biologic).
2. Litigiile individuale de munca (in litigiile pe contractele colective de munca pot fi si
persoane care au drepturi identice cu cele stabilite prin contractul colectiv)
3. Litigiile posesorii – nu este admisibila intrucat, prin faptul ca tertul ar trebui sa indice un
drept propriu iar instanta sa verifice, se va iesi din domeniul posesoriului si se va intra in
domeniul petitoriului.
4. Litigii de contencios administrativ – este admisibila cererea. Tertul nu intra in conflict cu
reclamantul (petentul), ci numai cu paratul.
5. Litigiile arbitrale – potrivit art. 581 NCPC, tertii pot participa la procedura arbitrala
numai cu acordul lor si al tuturor partilor. Baza arbitrajului este o conventie – tertul
trebuie sa convinga partile sa largeasca conventia. Ca mentiune, interventia voluntara
accesorie poate fi facuta si fara acordul partilor.
6. Daca procesul este suspendat – tertul nu ar putea sa solicite repunerea cauzei pe rol,
pentru a depune cererea de interventie, intrucat repunerea pe rol poate fi dispusa doar
din oficiu sau la solicitarea celor care au avut calitatea de parte la data suspendarii,
respectiv la solicitarea mostenitorilor partilor.
7. Daca s-a casat cu retinere – cererea de interventie este inadmisibila, indiferent daca a
fost recurata o hotarare pronuntata in apel sau o sentinta nesupusa apelului. Solutia se
impune intrucat, in acest caz, rejudecarea are loc tot in cadrul etapei recursului.
8. Ordonanta presedintiala – este inadmisibila fiindca interventia voluntara principala
presupune valorificarea, de catre tert, a dreptului dedus judecatii sau a unui drept
strans legat de acesta. Intrucat intervenientul va trebui sa pretinda obligatoriu un drept,
procedura ordonantei presedintiale nu este compatibila. Daca intervenientul va
pretinde o masura vremelnica, aceasta cerere nu poate fi considerata interventie
principala, ci eventual o alta ordonanta presedintiala care urmeaza a fi solutionata, prin
conexare, cu prima cerere initiala. In schimb, interventia voluntara accesorie este
 admisibila, tertul limitandu-si activitatea procesuala numai la necesitatea luarii masurii
vremelnice, sprijinind apararea uneia dintre parti.

Comunicarea cererii catre parti. Admisibilitatea in principiu se discuta si cu ascultarea tertului;

acest tert nu este inca parte, dar totusi are dreptul de a pleda in legatura cu admisibilitatea
cererii sale. Pentru a nu surprinde partile, cererea de interventie va fi comunicata lor inainte de
punerea in discutie a admisibilitatii in principiu. Dupa ce partile iau la cunostinta, acestea pot
pune concluzii exclusiv pe admisibilitatea in principiu.
Instanta admite in principiu cererea. In acest caz, incheierea (interlocutorie) poate fi
atacata numai odata cu hotararea data asupra fondului. Fiind interlocutorie, instanta nu poate
sa revina asupra ei si sa dea o alta solutie decat cea pe care a dat-o deja. Intrucat incheierea nu
se poate ataca decat odata cu fondul, calea de atac exercitata numai impotriva incheierii de
admitere in principiu va fi respinsa ca inadmisibila. Astfel, calea de atac trebuie sa fie exercitata
si impotriva incheierii, nu doar a hotararii, pentru a fi analizata.
Instanta respinge cererea ca inadmisibila. In acest caz, incheierea (interlocutorie) va putea fi
atacata cu apel sau recurs in termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta,
respectiv de la comunicare pentru partea lipsa. Nu se mai asteapta pronuntarea hotararii pe
fond, ci se ataca de indata. Legea se refera numai la respingerea cererii ca inadmisibila, insa
acelasi regim juridic, pentru identitate de ratiune, se aplica si atunci cand cererea este anulata
ca informa sau daca nu s-a platit taxa judiciara de timbru.
Cine poate formula apel sau recurs? Numai tertul – chiar daca nu e parte in proces, are dreptul
de a ataca o incheiere data in cursul procesului. Trebuie interpretat ca tertul va ataca numai
acea incheiere, nu si alte aspecte ale procesului.
Suspendare de drept. Pana la judecarea apelului sau recursului, procesul principal se suspenda
de drept. Totusi, aceasta suspendare nu va dura prea mult, fiindca apelul sau recursul trebuie
judecat in maxim 10 zile de la inregistrare.
Efectele admiterii in principiu. Primul efect este acela ca mai avem o parte noua in proces, fiind
intervenientul principal, avand pozitia procesuala specifica unui reclamant. De aici, decurg o
serie de consecinte. Instanta va acorda un termen pentru ca partile sa depuna intampinare fata
de cerere. Astfel, partile au obligatia sa faca intampinare. In plus, reclamantul si paratul initial
pot depune si o cerere reconventionala prin care sa invoce pretentii proprii fata de
intervenientul principal. Cererea reconventionala urmeaza sa fie depusa odata cu intampinarea
sau, daca nu se depune intampinare, in termenul fixat de instanta pentru depunerea
intampinarii. Atentie! Impotriva interventiei accesorii nu este obligatorie formularea
intampinarii si nici nu poate fi facuta cerere reconventionala.
Intervenientul principal, devenind parte, va putea formula el insusi cereri de atragere in proces
a unor terte persoane in mod fortat. Acesta are o pozitie procesuala echivalenta cu a
reclamantului, astfel ca poate formula o cerere de chemare in judecata a altor persoane, insa
nu si o cerere de aratare a titularului dreptului, care poate fi formulata numai de caatre parat.
Intervenientul ia procedura in starea in care se afla la momentul admiterii cererii de interventie;
el nu va putea cere nici refacerea probelor care s-au administrat pana la data interventiei lui, nu
va putea solicita refacerea unor acte de procedura anterioare admiterii cererii sale, nu va putea
invoca nici nulitatile relative care s-au acoperit prin neinvocare, insa el poate solicita
administrarea de probe in sustinerea propriei lui cereri de interventie, chiar daca momentul de
administrare al probelor in proces a trecut (el poate face cererea de interventie pana la
inchiderea dezbaterilor – dezbaterile incep dupa terminarea cercetarii procesului, implicand
astfel si terminarea administrarii probelor). El va trebui sa ceara probele fie prin cererea de
interventie principala, fie cel mai tarziu la termenul de judecata ulterior admiterii in principiu al
cererii de interventie.
Administrarea probelor. In toate cazurile in care sunt incuviintate dovezi la cererea
intervenientului principal, si celorlalte parti li se va putea incuviinta administrarea probelor
pentru combaterea interventiei, potrivit art. 254 alin. (3) – partea adversa are dreptul la proba
contrara numai asupra aceluiasi aspect pentru care s-a incuviintat proba invocata.
Intervenientul principal, devenit parte in urma admiterii in principiu, va putea face inclusiv
cereri de recuzare, potrivit art. 44 NCPC.
Intervenientul poate invoca exceptii procesuale numai dupa admiterea in principiu, avand astfel
calitatea de parte in proces.
Avand o pozitie independenta fata de partile initiale, intervenientul se poate opune disjungerii
cererii sale, atunci cand nu sunt indeplinite conditiile potrivit art. 66 NCPC.
Judecata cererii. Intervenientul principal are o pozitie procesuala total independenta – chiar
daca reclamantul si paratul decid sa tranzactioneze, reclamantul renunta la cererea de chemare
in judecata sau la dreptul subiectiv, ori daca paratul decide sa achieseze la pretentiile
reclamantului, cererea de interventie principala va continua sa se judece. Aceasta reprezinta o
cerere de chemare in judecata in sine; faptul ca ea este facuta incidental nu o lipseste de
independenta. Intervenientul este un veritabil reclamant. Ca exceptie, daca stingerea litigiului
are loc inainte de admiterea in principiu, atunci se considera ca nu se mai discuta si cererea de
admitere in principiu. Daca cumva cererea tertului e mai grava comparativ cu cererea
principala, mai bine stingi procesul pana la admiterea in principiu.
Disjungerea cererii. Cererea de interventie principala se judeca impreuna cu cererea de
chemare in judecata, dar totusi, se prevede ca atunci cand judecata cererii de chemare in
judecata ar fi intarziata de cererea de interventie, instanta poate disjunge cererea de
interventie si sa o judece separat. Daca insa, intervenientul pretinde acelasi drept pe care il
pretinde si reclamantul, in tot sau in parte, disjungerea nu mai opereaza. Astfel, poate opera
disjungerea cererii de interventie daca intervenientul pretinde un drept strans legat de cel
pretins de parti.
In cazul in care se disjunge cererea, competenta va ramane aceeasi. Cererea nu se duce la alta
instanta, ci ramane la cea competenta sa judece cererea de chemare in judecata. De ce? Prin
depunerea cererii de interventie, se genereaza o prorogare a competentei instantei principale si
pentru cererea de interventie. Prorogarea odata operata, este ireversibila. In plus, chiar acelasi
complet va judeca cererea disjunsa (exceptie de la caracterul aleatoriu al judecarii cauzelor).
Ca mentiune, odata operata disjungerea, pentru a evita pronuntarea unor hotarari
contradictorii, instanta ar putea pune in discutia partilor necesitatea suspendarii judecarii
interventiei pana la ramanerea definitiva a hotararii asupra cererii principale, potrivit art. 413
alin. (1) pct. 1 privind suspendarea facultativa – instanta poate suspenda judecata cand
dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face
obiectul unei alte judecati.
Solutiile pronuntate de instanta. De regula, se aplica urmatoarea schema. Nu este posibila
admiterea cererii principale si a cererii de interventie, fiindca ori este acelasi drept, ori sunt
drepturi strans legate si concurente (rivale). Astfel, fie se admite una si respinge cealalta, fie se
resping amandoua (castiga paratul), fie se admit ambele in parte. De cele mai multe ori,
intervenientul cere un drept concurent cu cel din cererea principala.
Ca exceptie, atunci cand dreptul dedus judecatii prin cererea de interventie principala este un
drept strans legat, dar distinct de cel din cererea principala si neconcurent, nu se aplica aceasta
schema – se vor putea admite ambele cereri.

Interventia voluntara accesorie

Cel care intervine nu trebuie sa justifice un drept, dar trebuie sa justifice un interes personal.
Termen. Poate fi facuta in tot cursul procesului pana la inchiderea dezbaterilor, chiar si in caile
extraordinare de atac. Atentie! Pentru interventia principala este prevazut ca poate fi introdusa
pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului.
Competenta. Se judeca odata cu cererea principala.
Forma. Se face in scris in forma unei simple petitii (orice cerere de la dosar), potrivit art. 148
NCPC.
Admitere in principiu. Aceasta se supune procedurii de admitere in principiu, numai ca instanta
va verifica (1) forma, (2) taxa de timbru si (3) daca exista interes personal – se verifica daca
tertul tinde la apararea dreptului partii in favoarea careia intervine.
Cererea de interventie, indiferent dupa cum este principala sau accesorie, este comunicata
inainte de a se discuta admisibilitatea ei in principiu.
Cale de atac. Se ataca cu apel, daca incheierea a fost data in prima instanta, respectiv numai cu
recurs in cazul in care incheierea a fost pronuntata in apel. Atentie! Se poate ataca cu recurs
incheierea fiindca nu trebuie sa avem rezerve daca hotararea de fond este definitiva. Aceasta
cerere de interventie a aparut ca incident direct in recurs, fiind nevoie de un control asupra ei.
Daca apelul sau recursul sunt nule, cererea de interventie accesorie va fi respinsa ca
inadmisibila, ea neputand fi admisa in principiu, chiar daca tertul justifica un interes si cererea
sa are legatura cu cererea principala.
Pozitia procesuala a tertului intervenient accesoriu. Acesta are o pozitie procesuala
subordonata partii in favoarea partii pentru care intervine. Intervenientul accesoriu ia
procedura in starea in care se afla, are dreptul sa administreze probe proprii, dar aceastea nu
trebuie sa contravina interesului partii. Dupa ce a fost admisa in principiu, intervenientul
accesoriu poate sa renunte la cerere numai cu acordul partii pentru care a intervenit – nu mai
dispune nici macar de cererea lui.
O alta consecinta – daca reclamantul si paratul decid sa tranzactioneze, sau reclamantul decide
sa renunte la cerere – interventia accesorie va ramane fara obiect. Nu are cum sa se judece mai
departe fiindca el oricum nu cere nimic, ci doar face o aparare.
O alta consecinta – calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu va fi considerata
neavenita si nu se va judeca daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat ea insasi calea
de atac sau a renuntat la ea sau a fost anulata, respinsa sau perimata. Pe scurt, partea nu a
sustinut calea de atac. Aceasta regula se aplica tuturor cailor de atac, inclusiv celor de
retractare (contestatie in anulare si revizuire).
Ca regula, interventia accesorie este admisibila in orice materie, insa, in pricinile cu caracter
strict personal, este inadmisibla daca este in legatura cu capatul de cerere prin care se valorifica
un drept strict personal.

Bibliografie
Traian Briciu, Note de curs, 2017
V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedura civila comentat, Editura Universul Juridic,
2016.
V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj,
National, 2018