TEHNOLOGIA LUCRARILOR ELECTROTEHNICE

DOMENIUL ELECTRIC
DUMITRESCU MARINA
Auxiliar
 Competenţe specifice
22.5 ORGANIZAREA LOCULUI DE
MUNCĂ
22.5. 1 Asigură ordinea şi curăţenia la locul
de muncă
22.5. 2 Aplică principiile ergonomice în
organizarea locului de muncă
22.5. 3 Foloseşte instrucţiuni de lucru
pentru îndeplinirea sarcinilor
22.8 REZOLVAREA DE PROBLEME
22.8.1 Identifică probleme simple
22.8.2 Alcătuieşte şi aplică un plan de
rezolvare a unei probleme simple
22.8.3 Verifică rezultatele obţinute în urma
aplicării planului de rezolvare a unei
probleme simple
Exemple de situaţii de învăţare
(a) Selectarea mijloacelor de muncă
(b) Ordonarea mijloacelor specifice activităţii curente
(c) Întreţinerea curăţeniei la locul de muncă
(a) Explicarea principiilor ergonomice de bază
(b) Măsuri individuale de reducere a efortului fizic
(c) Menţinerea microclimatului optim de la locul de muncă
(a) Utilizarea instrucţiunilor de lucru în funcţie de sarcinile date
(b) Verificarea individuală a realizării sarcinii date pe baza
instrucţiunilor de lucru
(c) Corectarea erorilor de realizare a sarcinilor de lucru, pe baza
instrucţiunilor
(a) Detectarea unor situaţii problematice
(b) Descrierea caracteristicilor problemei
(c) Formularea problemei în funcţie de caracteristicile determinate
(a) Identificarea unei alternative de rezolvare a problemei
(b) Alegerea soluţiei optime de rezolvare a problemei
(c) Întocmirea planului de rezolvare a problemei
(d) Aplicarea planului de rezolvare a problemei în contextul
determinat
(a) Compararea rezultatului obţinut cu rezultatul planificat
(b) Aprecierea rezultatului obţinut în urma comparării
(c) Aplicarea rezultatului obţinut în situaţii similare
 STANDARD MINIM DE PROMOVARE

MODULUL 1 TEHNOLOGIE LUCRARILOR ELECTROTEHNICE – clasa a 9-a

Cerinţele minime de promovare a unui elev aflat în dificultate de promovare

constatată cu 1 lună înainte de finele anului şcolar.

1. Sa poata recunoaste instrumentele folosite la masurarea unor

lungimi
2. Sa citeasca o schita tehnica.
3. Sa cunoasca operatiile tehnologice de baza si sa identifice corect
instrumentele folosite.
4. Poate deosebi intre ele componente si subansambluri electrice.
5. Cunoaste minim 2 materiale magnetice si stie rolul busolei.
6. Poate sa deosebeasca intre diferite tipuri de materiale
PLAN DE EVALUARE
DUMITRESCU MARINA

Modulul 1: TEHNOLOGIA LUCRARILOR ELECTROTEHNICE

Număr de ore pe an: 72 de ore

Competenţe şi Numărul Perioada / Instrumentul de evaluare

cunoştinţe evaluate / notelor termen
U.I. limită

C1, C2 / U.I. 1-2-3-4 Nota 1 (teorie) S1 – S14 În fiecare oră, se va efectua:

 o evaluare orală sub formă de întrebări
adresate elevilor din ultimele lecţii
predate, rezolvarea de aplicaţii la
tablă(fiecare elev va primi o notă în
fiecare semestru).
 Test “fulger” de 5-10 minute din ultimele
lecţii predate (din 3 teste “fulger” se face
media care va fi trecută în catalog)
C1, C2/U.I. 1-4 Nota 2 (teorie) S9 Evaluarea scrisă, chestionar complex cu itemi
duali, grilă, completare de spaţii, eseu conform
model

C3 / U.I.5-6 Nota 3 S14 – S18 Referat personalizat cu o temă aleasă.

Nota va fi media obţinută între nota acordată la
referat şi nota acordată în urma verificării
portofoliul elevului.
Se va acorda atenţie elevilor cu situaţii şcolare
speciale / cu multe absenţe aflaţi în situaţii
potenţiale de corigenţă.

SEMESTRUL II Nota 4 S19 - S24 Evaluarea sistematica a intelegerii aprofundate a

C1,C2,C3 aplicatiilor cu diferite modele de traducyoare

C1 / U.I.1-4 Nota 5 S25 - S32 Aplicatie a cunostintelor dobandite prin realizarea

in grupuri de 6-8 elevi a unei teme stabilite pe
baza propunerilor elevilor.
Aplicatiile se vor pastra in laboratorul scolii

C1,C2,C3,C4,C5,C6 S33 - S35 Conform ROFUIP elevii în situaţii de corigenţă vor

primi o notă în plus în ultimele două săptămâni
ale semestrului. Pentru acordarea acestei note se
 vor utiliza probe de evaluare orale, scrise sau
practice urmărind centrarea pe competenţe.

TEHNOLOGIA LUCRARILOR ELECTROTEHNICE

CLASA A IX-a

ELEMENTE DE TEHNOLOGIE GENERALA

Etapele realizari unui produs

Caracterizarea activitatilor de marketing specifice.
Familiarizarea cu categories si concept: PRODUS ,ciclul de vita al produsului,gama de PRODUSE
,emblema, marca.
Caracterizarea tipologiei de strategii/politici de marketing specifice diferitelor produse.

1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND PRODUSUL/SERVICIUL. CICLUL DE VIATA.

CATEGORII SI CONCEPTE. CORELATII

Produsul/serviciul reprezinta una din principalele variabile controlabile de marketing care, in combinatii
cu alte variabile specifice concura la proiectarea programelor in mixurile demarketing - instrumente
eficace pentru atingerea obiectivelor prestabilite pe diferitele piete tinta. Produsele unei FIRME
sunt rezultatele activitatii sale economice, rezultate ce pot fi oferite unor clienti potentiali. Ele pot fi de
natura bunurilor materiale sau a serviciilor.

In viziune moderna, un produs se poate defini ca fiind o combinatie de bunuri materiale siservicii necesara
satisfacerii unei nevoi bine identificate (exemplu:o firma de aparate de UZ casnic propune clientelei sale
aparate impreuna cu garantii si servicii).

Intr-o societate dezvoltata ECONOMIC , in care nevoile primare sunt asigurate pentru marea majoritate a
populatiei, in care de cativa ani buni s-a ajuns chiar la asa-zisul consum 'ostentativ',
produsele/serviciile sunt cumparate pentru calitatea lor, pentru ceea ce ele simbolizeaza etc.

Elementele procesuli tehnologic

Procesul tehnologic - reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin
acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează asamblarea,
repararea ori întreținerea unui sistem tehnic.

Un proces este un ansamblu de activități corelate sau în interacțiune care transformă elemente de
intrare în elemente de ieșire.[1]
Procesul de producție - cuprinde totalitatea proceselor folosite pentru transformarea materiilor
prime și a semifabricatelor în produse finite, pentru satisfacerea necesităților umane. Procesul de
producție cuprinde diferite categorii de procese : procese tehnologice de bază, procese auxiliare,
procese de servire și procese anexe.

Procesele tehnologice de bază sunt cele care contribuie direct la realizarea produselor finite, prin
transformarea intrărilor în ieșiri; acestea sunt "procese de transformare" care transformă resursele
de intrare în produse intermediare sau produse finite. În cazul produselor predominant mecanice,
procesele tehnologice sunt: elaborarea semifabricatelor (prin turnare, forjare, sudare, formare
etc.), procese de prelucrare, procese de asamblare, procese de control etc.

Procesele auxiliare și procesele de servire asigură pregătirea, respectiv servirea proceselor de

bază; acestea includ de exemplu: transportul materialelor și produselor în procesul de producție,
fabricarea sculelor și dispozitivelor, repararea și întreținerea utilajelor tehnologice etc.

Procese tehnologice componente ale procesului de fabricație

Procesul de fabricație este un proces de producție prin care se obține un produs fabricat.

Procesul de fabricație cuprinde diferite procese tehnologice între care există legături funcționale,
procese prin care se realizează transformarea succesivă a materiei prime sau semifabricatelor în
produse finite. În cazul produselor mecanice,procesul de fabricație este constituit din următoarele
categorii de procese tehnologice.

Procesul de elaborare a semifabricatelor trebuie să asigure calitatea materialului și proprietățile

fizico-mecanice impuse. Obținerea semifabricatelor se poate realiza prin debitare din laminate,
turnare, deformare la cald (forjare liberă, matrițare), deformare la rece sau sudare.

Procesul tehnologic de prelucrare are ca funcție modificarea formei geometrice și a

dimensiunilor piesei de prelucrat, a stării suprafețelor (calității suprafețelor) materialului sau
semifabricatului, în scopul obținerii piesei finite - ca rezultat al prelucrărilor prin așchiere pe
mașini-unelte. Piesa este prelucrată prin așchiere, prin diferite procedee: strunjire, frezare,
rabotare, mortezare, găurire etc.

Procesul tehnologic complet de prelucrare a piesei este descris în documentația tehnologică, de

exemplu : Planul de operații pentru prelucrări mecanice

Procesul tehnologic de tratament termic și acoperiri de suprafață urmărește asigurarea structurii

necesare a materialului și a proprietăților fizico-mecanice impuse. Tratamentele termice (călire,
revenire, îmbătrânire etc.) sau termochimice (cementare, nitrurare etc.) aplicate în acest scop se
realizează în general după etapa prelucrărilor de degroșare a piesei. Unele piese sunt supuse, de
asemenea, unor tratamente de suprafață (brunare, cromare, nichelare, eloxare etc.) în scopul
protecției suprafețelor de acțiunea corozivă a mediului.

Procesul tehnologic de asamblare este partea finală a procesului de fabricație prin care se obțin
complete de piese, subansambluri și ansambluri care formează produsul final. Asamblarea unui
subansamblu/ansamblu implică activități de asamblare a unor piese definitiv prelucrate sau a
unor subansambluri, într-o succesiune bine stabilită, asigurând ajustajele și condițiile tehnice
indicate în documentație.

Procesul tehnologic de control și de încercare trebuie să asigure conformitatea produsului în

fiecare etapă succesivă a procesului de fabricație și ca produs final. Conformitatea produselor
aflate în curs de fabricație trebuie verificată prin inspecții sau încercări efectuate în puncte de
inspecție (control) adecvate din procesul de fabricație. În afară de inspecțiile sau încercările
efectuate de operatorii mașinilor (autoinspecții) se organizează puncte de inspecție fixe,
amplasate în succesiunea operațiilor fluxului tehnologic.

Documentația tehnologică

Procesele tehnologice sunt descrise și reprezentate grafic într-o serie de documente tehnologice,
cum sunt:

 Nomenclator care include evidența elementelor componente ale produsului, în vederea urmăririi
fabricației, întocmirii consumurilor specifice sau a listei de materiale etc.;

 Itinerar tehnologic cuprinde stabilirea pe întreprindere a succesiunii secțiilor sau atelierelor care
participă la fabricarea componentelor produsului;

 Fișă tehnologică -formular specific care cuprinde toate indicațiile pentru executarea operațiilor
unui proces tehnologic, pentru o anumită piesă;

 Plan de operații -stabilește desfășurarea procesului tehnologic, cu indicarea tuturor datelor

necesare executării operațiilor pe faze. Se elaborează plane de operații pentru prelucrări
mecanice, pentru tratamente termice, pentru procese tehnologice de turnare etc. Se folosește la
fabricația de serie, precum și pentru fabricarea de unicate a unor piese complicate din punct de
vedere tehnologic;

 Tehnologie de control al calității este inclusă în fișa de control sau într-un document intitulat
„Instrucțiuni pentru operații de control”. Cuprinde toate datele referitoare la tehnologia de
verificare a produsului;

 Fișă pentru calculul normei de timp (de muncă) se întocmește în vederea stabilirii tehnico-
științifice a normelor de timp pentru fazele de lucru indicate în planul de operații;

 Fișă de calcul pentru mașini-unelte semiautomate sau automate;

 Desen de execuție pentru semifabricat: stabilirea formei, dimensiunilor, materialului și a altor

condiții tehnice pentru semifabricatele pieselor executate prin procedee de turnare, matrițare etc.;

 Desene de execuție pentru scule, dispozitive, verificatoare;

 Fișă de consum specific de materiale -document tehnologic care stabilește consumul de materiale
necesare pentru fabricarea unității de produs;
  Lista utilajelor include evidența centralizată a utilajelor (mașinilor) necesare fabricării
produsului;

 Documentație pentru piese prelucrate pe mașini-unelte cu comandă numerică: scheme de reglaj,

fișa de programare, banda port-program etc.

.ORGANIZAREA ATELIERULUI SI A LOCULUI DE MUNCA

Atelierul de lăcătuşărie şi montaj este destinat executării unei game variate de operaţii
tehnologice, la piese ce urmează a fi
montate în subansambluri sau ansambluri (maşini, instalaţii, mecanisme, dispozitive etc.).
Atelierul trebuie organi-
zat astfel încât să se asigure condiţii referitoare la : spaţii, iluminat, ventilaţie, dotarea cu sculele,
dispozitivele, verificatoarele şi utilajele necesare etc.
În spaţiul destinat atelierului, se vor amplasa bancurile de lucru, maşinile şi utilajele specifice,
astfel încât să se creeze treceri şi căi de circulaţie, care se vor marca vizibil pe margine prin
dungi de culoare contrastantă faţă de culoarea pardoselii, iar lumina să cadă din partea stângă a
lăcătuşului. Se va avea în vedere respectarea distanţelor de amplasare prevăzute în normativele
de protecţie a
muncii. Iluminatul atelierului contribuie la : asigurarea condiţiilor optime de vizibilitate,
reducerea efortului muncitorului, menţinerea capacităţii de muncă pe toată durata schimbului de
lucru, evitarea accidentelor şiîmbunătăţirea calităţii muncii.

Trusa de scule a lacatusului

Cuprinde un numar minim de piese pentru aplicatii curente.
Trusa electricianului
 Operatii de lacatuserie
1. Indreptarea metalelor;
2. Trasarea pieselor;
3. Debitarea(Taierea metalelor);
4. Indoirea metalelor;
5. Pilirea pieselor.
6.Gaurirea;
7.Filetarea;
8.Polizarea;
9.Lipirea;
10.Sublerul;
11.Micrometrul;

1.Indreptarea metalelor

Indreptarea se face in doua cazuri istincte:

 asupra semifabricatelor(table,profile,sîrme,bare etc.),drept pregatire inaintea altor

prelucrari mecanice.Necesitatea indreptarii provine ca urmare a
deformarilor(îndoituri,bombari,ondulatii etc.)rezultate dintr-o necorespunzatoare
transportare,depozitare sau prelucrare;
 asupra pieselor finite care s-au deformat in urma unui tratament termic sau ca urmare a
unei suprasolicitari sau accidentari.
Utilaje folosite la indreptare:
 placa de indreptat;
 nicovale;
 ciocane;
 presele.
 2.Trasarea pieselor

Piesele se executa din semifabricate prin prelucrare manuala sau pe masini-unelte.Pentru

usurarea prelucrarii si respectarea fara greutate a cotelor,conturul de prelucrare se traseaza pe
semi-fabricat.

Dispozitive pentru asezarea si fixarea materialelor de trasat

 masa de trasat;
 prismele;
 coltarele de fixare;
 acul de trasat;
 compasurile;
 punctatoarele.
 3.Debitarea(Taierea metalelor)
Debitarea(taierea) este operatia tehnologica care are drept scop desprinderea totala sau
partiala a unei parti de metal.La desprinderea partiala a unei parti de metal.La
desprinderea totala se poate urmari divizarea unui semifabricat in mai multe bucati.
Scule si utilaje folosite la taierea metalelor:
 foarfece;
 clestii pentru taiat;
 ferastraiele;
 masini de retezat cu discuri abrasive;
 daltile.
 4.Indoirea metalelor

Indoirea este operatia tehnologica prin care se modifica forma initiala a unui semifabricat sau a
unei piese,fara a se indeparta material.Semifabricatele supuse indoirii sînt in general
table,bare,tevi,sîrme etc.,care au o sectiune uniforma.

Indoirea manuala a tablelor:

 indoirea la nicovala(prin lovire cu ciocanul);

 indoirea la menghina;
 indoirea dupa sablon.
5.Pilirea pieselor
Pilirea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere intalnita in lacatuserie cu
scopul de a ajusta suprafetele exterioare si interioare,in vederea obtinerii formei si
dimensiunilor prescrise.
Pentru pilire se utilizeaza scule numite pile.
Clasificarea pilelor:
a) dupa forma geometrica a corpului:
 late;
 cutit;
 triunghiulare;
 patrate;
 rombice;
 semirotunde;
 rotunde;
 ovale;

b)dupa finetea dintilor:

 aspre;
 bastarde;
 semifine;
 fine;
 dublu fine;
 c)dupa tehnologia de executie a dintilor:
 cu dinti daltuiti;
 cu dinti frezati;
 cu dinti brosati;
d)dupa numarul de taieturi:
 cu taietura simpla;
 cu taietura dubla;
e)dupa utilizare:
 de uz general;
 de uz special.

6.Gaurirea
Gaurirea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere cu ajutorul unor scule
numite burghie,executata cu scopul de a se obtine o gaura intr-un material compact.
Scule pentru gaurire:
-burghie;
-masini de gaurit.

7.Filetarea
 Asamblarile filetate formate din imbinarea unui arbore filetat(surub) si o gaura
filetata(piulita),sint foarte mult utilizate in constructia tuturor tipurilor de aparate,masini
etc.
La filetare se folosesc tarozi.

8.Polizarea

Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu

ajutorul pietrelor de polizor.Polizarea se exercita asupra diferitelor piese.

Pentru polizare se folosesc polizoare.

9.Lipirea
Lipirea este operația tehnologică de asamblare nedemontabilă a unor piese
folosind un material de adaos. Spre deosebire de sudare, suprafețele joncțiunii
nu sunt aduse la plasticizare sau topire, doar adezivul sau aliajul de lipit sunt în
stare fluidă. Sudarea se poate realiza și fără material de adaos, dar lipirea nu.

10.Sublerul

Șublerul este un instrument de măsură a lungimii, folosit pentru a măsura cu o precizie

de până la o sutime de milimetru, lungimea sau lățimea unui obiect, distanța între două
planuri sau profunzimea unei găuri.
Șublerul este utilizat în general în mecanică pentru a măsura distanța dintre suprafețele
opuse ale corpurilor.
Un șubler poate fi un simplu compas sau poate fi dotat de scală gradată pentru a putea
citi măsura rilevata în mod imediat, cum este de exemplu șublerul cu cursor nonio,
cunoscut și ca șublerul Vernier.
O rudă apropiată a șublerului este micrometrul (instrument mai precis decât șublerul),
cunoscut și sub numele de șubler Palmer.
 11.Micrometrul
>Micrometrul este un instrument pentru măsurarea lungimilor mici, de
ordinul micronilor, al cărui principiu de funcționare se bazează pe transformarea
mișcării de rotație a unui șurub micrometric în mișcare de translație.
>Micrometrul este alcatuit dint-o potcoava care are la un capat o
nicovala fixa. La celalalt capat al potcoavei se afla fixata bucsa
cilindrica filetata in interior. In filetul bucsei cilindrice se
insurubeaza, prin intermediul rozetei capatul filetat al rijei.

COMPONENTE SI SUBAMSAMBLURI

1.Rezistoare : Proprietatea fizica a materialelor de a se opune intr-o masura mai

mare sau mai mica trecerii curentului electric poarta numele de rezistenta electrica
Componentele electronice pasive construite special spre a avea o anumita
rezistenta electrica se numesc rezistoare (in practica,in locul denumirii de rezistor se
mai foloseste inca denumirea de rezistenta).

Rezistorul este componenta electronica de circuit, cu doua borne, care are are
proprietatea, potrivit careia, intre tensiunea la bornele lui si curentul care-l parcurge,
exista relatia, descoperita de G.S.Ohm si cunoscuta sub denumirea de legea lui Ohm.
U = R I unde R este marimea rezistorului.

Unitatea de masura a rezistentei electrice este ohmul .In practica se utilizeaza si

multiplii acestei marimi: kiloohmul (K) si megaohmul (M), intre acestea existand
relatiile: 1K = 1 000 ;1M =1 000 K=1 000 000
 2.Condensatoare :Cunoaşterea parametrilor caracteristici, a structurii
constructive a diverselor tipuri de condensatoare cu terminale pentru inserţie şi pentru
montarea pe suprafaţă ; realizarea unor măsurători specific.

Condensatorul este o component electronica pasivă cu impedanţă capacitivă

până la o anumită frecvenţă. Capacitatea, principala caracteristică a condensatorului
reprezintă raportuldintre sarcina care se acumulează între două armături conductoare şi
diferenţa de potential care apare între cele două armături. Din punct de vedere
constructiv un condensator este alcătuit dintr-un mediu (izolator) dielectric plasat între
două armă turi conductoare. Capacitateaunui condensator plan are expresia :

C=∑0 ▪∑r ▪ A

3.Bobine: Bobina este în electrotehnică un dispozitiv electric pasiv, care are

două terminale (capete) și este folosit în circuitele electrice pentru a
înmagazina energie în câmp magnetic sau pentru detecția câmpurilor magnetice.
Parametrul specific al unei bobine este inductanța sa.

Bobina se realizează prin înfășurarea unui conductor (în general cupru) pe un

miez. Acest miez poate fi feromagnetic, în acest caz bobina având inductanță mare, sau
poate fi neferomagnetic, sau chiar să lipsească (miezul fiind aer), în acest caz bobina
având inductanță scăzută. În curent alternativ o bobină prezintă o reactanță inductivă,
dependentă de frecvența curentului alternativ.

4.Contactele electrice : Contactele electrice sunt piese de o importanţă

deosebită în funcţionarea maşinilor şi a aparatelor electrice. Ele pot fi: fixe, când asigură
o legătură permanentă circuitelor de rupere, când servesc pe lângă stabilirea unei căi
de curent şi la întreruperea şi închiderea circuitelor electrice şi cele glisante când
servesc ca şi cele de curent ca legătură între piese cu mişcare relativă una faţă de alta.

Siguranţa distribuţiei şi utilizării energiei electrice prin aparatele electrice de

comutaţie este influenţată direct de calitatea contactelor electrice.

Proiectarea unui anumit contact se face ţinând cont de tensiunea de lucru,

curentul, frecvenţa de conectare, timpul în poziţia închis, solicitarea dinamică la
scurtcircuit, temperatura mediului ambiant, modul de prindere, distanţa între contacte în
poziţia închis etc.

5.Izolatoare: Izolatoarele sunt elemente de instalatie sau partile de aparat

special construite pentru a sustine mecanic si pentru a asigura izolatia electrica a cailor
de curen.
 6.Miezul magnetic: Miezul feromagnetic denumit in unele lucrari prescurtat
miezul magnetic, reprezina calea de inchidere a fluxului magnetic principal al
transformatorului, flux produs de solenatia de magnetizare a infasuraii primare care se
alimenteaza de la o tensiune alternativa.

Miezul feromagnetic se construieste din 0.35 mm grosime taiate din tabla

silicioasa puternic aliata, laminata la cald sau texturata, tolele sunt izolate intre ele cu
hartie, lac sau oxizi ceramici (carlit). Miezul feromagnetic este format din coloane si
juguri, pe coloane se aseaza infasurarile.

Deoarece infasurarile se executa in afara miezului si ulterior se monteaza pe

coloanele transformatorului ; miezul feromagnetic se construieste dindoua parti
separbile, sau se executa din tole cu jug separabil.

7.Electromagneti: Un electromagnet este acea componenta care creeaza camp

magnetic in urma expunerii la curent electric. Un electromagnet este o bobina de sarma
infasurata in jurul unui miez de fier. Curentul care trece prin fir creaza un camp
magnetic in jurul acestuia. Campul firului se concentreaza in miezul din centru si creaza
un camp magenetic mai puternic.
Avantajul principal este ca poate fi pornit si oprit oricand, si i se poate controla
puterea prin intensitatea curentului electric.

8.Lagare: Lagar de tip deschis cu cuzineti metalici

Avand in vedere conditiile grele in care lucreaza lagarele cilindrilor de lucru ai
laminoarelor, caracterizate de presiuni mari (200-500 da N/cm2 ) si temperaturi ridicate
(pana la 300-350°C), intretinerea, exploatarea si repararea acestora reprezinta operatii
de mare raspandire si consecinte imediate a supra bunei functionari a laminoruli in
ansamblu.

9.Ventilatoare de racire: Racirea cu aer se face cu ajutorul unor ventilatoare,

radiatoare si al unui fan controller . Ventilatoarele trebuie montate pe carcasa in anumite
locuri, pentru a crea in interior un flux de aer corespunzator si astfel racirea sa fie
eficienta. In cazul procesorului si a placii video se monteaza un cooler de buna calitate
(ventilator + radiator) care sa asigure acestuia o temperatura optima, temperatura care
va depinde mult de cea din interiorul carcasei. In cazul chipset-urilor, sau a memoriilor
ram ori a hard disk-urilor vor fi montate radiatoare specifice fiecaruia, care vor fi racite
de fluxul de aer din interior. Fan controller-ul se foloseste pentru a controla turatiile mai
multor ventilatoare.

10.Conductoare si cabluri : Conductorul electric - este un corp metalic , cu

lungimea mult mai mare decat diametrul , prevazut cu un invelis exterior izolator si care
constitue o cale de curent intr-un circuit electric.
Conductorul poate fi : unifilar (brut) , multifilar (litat).

Cablul electric - este un ansamblu constituit din mai multe conductoare izolate prinse
intr-un invelis de protectie exterior ( izolator) si prevazut cu eventuale armaturi sau
ecrane.

Materiale utilizate la fabricarea conductoarelor si cablurilor electrice .

- materiale conductoare : aluminiu , cuprul , iar pentru conductoarele aeriene supuse la

solicitari mecanice mari se utilizeaza bronzul ( Cu + Sn ) , alama ( Cu + Zn ) , otel -
aluminiu.

11.Tuburi de protectie : TUBUL DE PROTECŢIE constituie elementul principal

al circuitului electric, avand rolul de protejare şi izolare a conductoarelor electrice
împotriva acţiunilor mecanice (loviri, striviri etc.), împotriva expunerii la umezeală sau
praf, precum şi împotriva atingerii lor cu corpuri străine.
In acest scop, la realizarea unei instalaţii electrice se folosesc diferite tipuri de tuburi de
protecţie şi anume : tuburi metalice rigide, tuburi metalice flexibile şi tuburi de protecţie
din PVC.

12.Transformatoare: Un transformator este o mașină electrică care transferă

energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul
transformatorului), funcționând pe baza legii inducției electromagnetice. Un curent
electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp magnetic variabil
în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune
electrică alternativă în înfășurarea secundară.

Presupunem că ambele circuite ale transformatorului au spirele înfășurate în

același sens și că au N1 respectiv N2 spire . Transformatorul se consideră că
funcționează în gol (i2=0, adică circuitul secundar este deschis). Dacă se aplică
transformatorului tensiunea alternativă u1 de valoare efectivă U1 în primar apare
curentul de intensitate i1 și valoare efectivă I1. Acesta, conform legii Biot-Savart, dă
naștere unui flux magnetic alternativ având valoarea instantanee Φ = Φ mcos ωt. Acest
flux variabil care străbate spirele ambelor înfășurări face să apară în cele N 1 spire ale
primarului o t.e.m. de autoinducție:

iar în secundar, t.e.m. este:

Facem raportul celor două relații:

Conform legii lui Ohm, în circuitul primar suma dintre tensiunea de alimentare
u1 și t.e.m. de autoinducție e1 trebuie să fie egală cu căderea de tensiune din primar:

u1 + e1 = R1 i1

unde R1 este rezistența primarului. De obicei, valoarea lui R 1 este mică și produsul
R1i1 se poate neglija, astfel încât:

e1 ≈ -u1

Semnul „−” arată că t.e.m. de autoinducție e1 este în opoziție de fază cu tensiunea

rețelei de alimentare a transformatorului, u 1. La funcționarea în gol a transformatorului,
t.e.m. e2 este egală cu tensiunea u2 de la bornele secundarului:

e2 = -u2

Rezultă deci, că:

T.e.m. e1 și e2 sunt în fază, iar tensiunile u1 și u2 sunt în opoziție de fază (semnul - din
fața raportului u1 / u2 indică această defazare, de π radiani). În valoare absolută, rezultă
o relație și între valorile efective ale mărimilor alternative: