1

Câteva considerații pe marginea recentului referendum

Sunt gânduri exprimate liber și în mod personal, nu în numele vreunei instituții, nici
chiar a B.O.R.-ului, eu nefiind abilitat ca purtător de cuvânt. Desigur, fiind preot, chiar dacă
unul pensionar, poziția mea este departe de a fi una neutrală, ci este ancorată evident într-o
perspectivă eclezială creștin ortodoxă. Părerile nu sunt
nici oficiale și cu atât mai puțin infailibile, pot fi
retușate la nevoie.
Revenind, cunoaștem acum așteptările și
rezultatul și suntem în perioada proaspătă a impresiilor
și analizelor. Nu puțini dintre enoriași și chiar confrați
preoți resimt încă destul de intens impresia pe cât de
halucinantă, pe atât de amară, a răspunsului
concetățenilor noștri la o întrebare pe cât de simplă pe
atât de evidentă în România: redefinirea mai exactă în
Constituție a căsătoriei ca celulă de bază a familiei,
căsătorie efectuată între bărbat și femeie, așa cum se
specifică deja în Codul Civil.
Trebuie să recunosc de la început că până acum
vreo trei săptămâni eram de părere să nu merg la acest
referendum, tema era clară, și rezultatul părea la rândul
lui previzibil, o simplă formalitate în România. În nici
un caz aceasta nu însemna un boicot al referendumului,
ci pur și simplu o neprezentare de tip apolitic. Lucrurile
au luat însă o altă întorsătură și am ajuns să mă implic,
și să votez DA.
A cui a fost înfrângerea? A cui victoria? Cu toate că sunt preot, voi începe analiza la
domeniul văzut, fiind conștient permanent de voința și acțiunea lui Dumnezeu și a diavolilor,
cei aflați în acest război nevăzut care îl determină și pe acesta văzut dintre noi. Ar fi un palier
mai duhovnicesc, dar, deocamdată, pentru început să ne aplecăm asupra celor văzute, care, iată
se dovedesc pentru atât de mulți încâlcite și înțelese anapoda, ce să mai vorbim de cele de
dincolo.
Taberele de la referendum

Dacă socotim trei planuri ale problemei: cel religios, cel politic și cel civic, vedem că
această confruntare s-a purtat în primul rând în spațiul civic, la nivelul ONG-urilor: cele
creștine sub drapelul CpF, și cele - explicit sau implicit - anticreștine: asociații LGBT (Accept,
MosaiQ, etc.), ale drepturilor omului, feministe, etc. Deci, să fie clar pentru toată lumea:
iniţiativa aparţine CpF ului (ONG-urile creștine), şi a fost contracarată de adversarii lor civici
de mai sus.
 2

Implicarea partidelor și a cultelor religioase

Cine era în spatele lor din punct de vedere politic?

CpF a primit aprobarea politică - deşi după
tergiversări de 3 ani - din partea Guvernului,
Parlamentului, Senatului, Curţii Constituționale, PSD,
ALDE, UDMR, PNL, un spectru impresionant favorabil.
Președinția a pendulat între ostilitate la început şi
neutralitate la sfârşit.
Ceilalţi au avut spate politic din partea USR, în
clară inferioritate la acest moment. Dar am vorbit evident
până aici de spatele politic intern, acolo CpF-ul stătea mult
mai bine cum se vede. În schimb din partea Occidentului,
S.U.A. şi U.E., lucrurile au stat cu totul pe dos (sic!):
corectitudinea politică neo-marxistă venită din partea
acestor organsime puternice şi internaţionale, decidente la
nivelul globului pământesc, instituţii de forţă ca
Parlamentul european, Internaţionala socialistă,
ambasade, etc. au sprijinit din plin şi făţiş coaliţia
anticreştină.
Din punctul de vedere religios toate cultele religioase din ţară cu excepția Bisericii
Evanghelice C.A, dar și aceea fiind de partea căsătoriei între bărbat și femeie și boicotând din
rațiuni strict politice, au fost, cum era şi de aşteptat, de partea CpF.
În afară de unităţile civice, politice şi religioase, s-au mai implicat văzut şi nevăzut şi
trusturi media, servicii secrete, loji masonice, asociaţii culturale, personalităţi, actori, cântăreți,
formatori de opinie, etc. Rolul lor, vom vedea, a fost unul deloc neglijabil.

Absenteiștii și motivațiile lor

Din plecare putem spune că, biserica nu se ocupă cu situaţii virtuale şi ideale ci doar cu
realităţi atât duhovniceşti cât şi lumeşti. Aici nu este nicidecum loc pentru vise şi iluzii,
fantezii, planuri, ci, cum am spus, realităţi. Astfel că, pentru un creştin român lucid, era clar că
la acest referendum nu te puteai aştepta la o prezenţă nici măcar de 50%. Ba chiar având în
vedere pragul minim de 30% al cvorumului, speranţa realistă ar fi fost poate cel mult undeva
în jur de 33%. Ştiu că au fost voci entuziaste chiar din biserică, ce lansau prognoze mult mai
mari, dar... problema lor. Ce se întâmplă cu aceşti 70%
care absentează? LGBT? Atei cumva? Adversari politici
PSD/ALDE? #boicot? După umila mea părere nici una din
acestea: pur şi simplu absenteişti - aşa cum eram şi eu cum
am mai spus - din te miri ce motive: lene, delăsare,
dezinteres, lehamite, neîncredere, alte priorităţi,
dezinformare, etc. Sunt conştient că acest procentaj este
unul enorm, dar... aşa mi se pare că stau lucrurile la noi!
Asta este așezarea lor lăuntrică firească oricare ar fi tema
alegerilor: parlament, locale, președinție. Ca să depăşeşti
acest prag trebuie morcovul sau biciul: mită electorală sau
sancţiuni de neprezentare. Ori în acest caz nu există
obligaţia legală de a participa la referendum (cel mult una
morală, civică), iar CpF nu are resursele necesare pentru mită, baza materială e cel mult
 3

modestă, se bazează mult pe voluntariat. Ar rămâne puterea de convingere, şi aici s-a dat de
fapt lupta care a dat rezultatul cunoscut, deşi nescontat de către tabăra creştină!
Acestea fiind datele de plecare s-a purces la lupta propriu-zisă, în arenă fiind cele 2
tabere de ONG-uri, nu partide şi nu culte! Acestea fiind în culise, tribune, atât, nu actanţi.
Trebuie recunoscut că „victoria” dacă se poate numi astfel, aparţine ONG-urilor atee iar în
consecinţă, „înfrângerea” CpF-ului. Voi argumenta în detaliu această afirmaţie.
Cum rămâne atunci cu cultele religioase, din care cu precădere B.O.R.-ul zdrobitor
majoritar? Încă o dată, deşi fac parte din clerul acesteia şi pot fi suspectat de un partizanat (ce
poate fi desigur şi unul în plan subconştient şi involuntar), voi căuta pe cât posibil omeneşte să
nu fie cazul. Ştiu că există deja o nemulţumire chiar şi în rândul confraţilor preoţi!, cu privire
la o abordare defectuoasă a Patriarhiei, intervenţie tardivă, campanie moale, etc. Şi acestea s-
ar potrivi de minune tuturor celorlalte culte care au avut aceeaşi campanie palidă în spaţiul
public, ba chiar şi în aşa zisa social media. Au
existat ce-i drept emisiuni bune la Trinitas în
ultima săptămână ce se numeau într-un mod
curios dezbateri, deși în cadrul lor nu a apărut
nimeni din tabăra cealaltă. Acest lucru a fost
desigur justificat, și eu aș fi procedat la fel, nu
poți discuta în dialogul surzilor, fiecare în lumea
lui, între Hristos și Veliar nu poate fi nici o
părtășie, deci acelea nu au fost dezbateri în
sensul de dialog, polemică. Audiența postului
însă nu se apropie de Digi, Realitatea, TvR, și
efectul ca atare e unul redus. La fel e și cu ziarul Lumina, care are lucruri ziditoare și ortodoxe,
dar, cum a spus chiar cineva de acolo, acestea sunt „de nișă”. Dar, la o privire mai atentă: oare
se putea mai mult? Şi asta este o întrebare practică şi realistă, nu una idealistă, unde tot timpul
e loc de mai bine (dar și de mai rău!). Mie mi-e clar că o implicare mai intensă a cultelor (deci
nu numai a B.O.R.) nu avea cum să aibă loc în spaţiul de care vorbim: cel civic, cu toate regulile
lui. În arenă a intrat doar Nestor, Sf. Dumitrie a dat doar binecuvântarea, nu a intrat! Cultele
nu aveau ce căuta în arena asta în palierul oficial. De la ele binecuvântare, rugăciune, sfat şi...
atât! Cât s-a făcut la Trinitas, Lumina, în parohii, a fost, după greşelnica mea părere, suficient
în această perspectivă! Mai mult nu se putea concret. Să nu uităm acuzaţia societății civile post
moderne, de implicare a cultelor în politică - dar şi în viaţa civilă! - şi că până şi în situaţia
acestei modeste campanii a cultelor, antireligioşii au invocat amestecul bisericii în politică.
Partidele? S-a comentat faptul că, din partea lor campanie aproape de zero. Dar, sunt
oare acestea de blamat? Ia să vedem: Coaliţia de la guvernare a aprobat - fie şi cu tergiversări
- referendumul, a fost coborât pragul cvorumului la mult mai realistul 30%, 50% ar fi fost aşa
cum am arătat deja himeric, s-au dispus 2 zile de vot. Ce puteau face mai mult? La ce ne-am fi
aşteptat din partea lor? Politicienii au lumea lor, regulile lor, multe pe care noi ceilalţi le
ignorăm cu totul, dar pentru ei decisive. Tema cu pricina nu era pe agenda lor electorală, nu ar
fi iniţiat-o niciodată. Ba, mai mult, din punctul de vedere al corectitudinii politice actuale care
a înhăţat frâiele puterii la nivel mondial, este o temă greșită care duce la
persecutarea/discriminarea bieţilor LGBT. Şi atunci, cum poţi cere de ex. PSD-ului şi
conducătorului său o implicare şi campanie activă de genul electoral, adică intrarea în arenă?
Ei nu sunt nici măcar la galerie, ci au pus la dispoziţie arena, şi au plătit cheltuielile de
organizare a confruntării. Cred iarăşi că mai mult nu li se putea cere nici acestora.
Dacă aşa stau lucrurile, scorul atins la final nu poate fi imputat direct nici cultelor, nici
partidelor politice.
Au rămas în discuţie pe margine trusturile media, fb, serviciile, ş.a. Da, ele au avut un
rol activ şi intens, media la vedere, serviciile evident mascat.
 4

În media s-au manifestat intens diverse personalităţi cu priză la public, influenceri:

cântăreţi, scriitori, actori, etc. Şi rolul lor a fost unul de loc neglijabil, ba chiar de mare
randament în ce priveşte tabăra antireligioasă, mult mai puţin în cea creştină.
În sectorul media taberele au fost şi acolo împărţite, de ex. la tv. de partea CpF Antena
şi România tv, de partea celalaltă Digi, Realitatea, Protv, eventual B1. Nu mai analizez
publicaţiile pe hârtie sau online, puteţi fiecare face şi singuri o cernere, dar acolo este clar că
scorul a atârnat masiv de partea anticreştină.
Ce au făcut totuşi actanţii, cei mai importanţi în acest meci? CpF are ceva să-şi
reproşeze, sau să i se reproşeze? Eu unul zic iarăşi că... nu! Cel mult o estimare greşită a
rezultatului, dar, haideţi să fim serioşi şi sinceri: câţi oare dintre noi am aşteptat aşa ceva în
România cunoscându-ne orientarea tradiţională a marii majorităţi, şi că procentul ateilor şi
LGBT-ilor la un loc nu cred că trece de 1%? (s-ar putea de acum încolo să fie ceva mai mare).
În rest, ei s-au zbătut şi au strâns cele 3 milioane de semnături pentru iniţierea referendumului
- o sumă mai mult decât consistentă! - şi ulterior au făcut practic cam tot ce le-a stat în putinţă
cu resursele în dotare pentru campanie. Şi da, eu cred că atât au putut! Acesta este potenţialul
real al societăţii civile româneşti în momentul acesta referitor cel puţin la problema în cauză,
mai mult nu! Sună amarnic pentru mulţi care am sperat la mai mult, dar să privim bărbăteşte şi
creştineşte realitatea în faţă. A te îmbăta este cu adevărat un păcat, dar a te îmbăta cu apă rece
e de două ori mai grav, aceea nu are alcool.
Se poate desigur, dacă vrem, reproșa și Coaliției o neevaluare corectă a șanselor de
reușită a acestei confruntări. Să nu ne ascundem după deget: fermentul acestei inițiative vine
nu numai din zona ONG-urilor religioase, ci mai ales din zona neoprotestantă de inspirație
americană. Ori acolo lucrurile se prezintă oarecum diferit, nivelul de implicare civică e cu totul
altul. În Occident în general vorbind, nu există practic șansa boicotului, acolo lumea se duce în
grupuri mari să spună da, nu, sau cel puțin să anuleze votul. La noi pentru a doua oară una din
tabere a câștigat prin... neprezentare, ceea ce e atipic acolo, dar, iată, devine tipic la noi. În
perspectiva unei eventuale revanșe pe care o au în vedere partizanii Coaliției, și chiar unii din
biserică, sperând într-o organizare și conjunctură mai bună, mă tem că le dau o veste proastă:
după ultimele două referendumuri practic, cel puțin cu marja de cvorum actuală, la noi nu se
prea mai poate vorbi de vreun referendum pe nici o temă! S-a invocat și o recomandare de a se
suprima cvorumul, pentru a se evita astfel de situații de boicot. Dar, după părerea mea, dacă
nici 30% nu se prezintă la referendum1, rezultă că acesta nu este interesat de problema în cauză!
Să facem un exercițiu imaginar: să zicem că într-un viitor apropiat, o coaliție de ONG-uri, de
data asta din tabăra anti-creștină, ar iniția un referendum pentru căsătoria persoanelor LGBT.
Cu toate că teoretic tabăra NU este de data asta în majoritate, cea mai sigură soluție pentru
succesul acesteia este o campanie similară de boicot care să ducă la invalidarea referendumului
după modelul celorlalte. Eforturile taberei DA de a scoate lumea la vot pentru cotă ar fi atunci
enorme: propagandă, costuri, mită, teroare, și ca atare, cel puțin cât mai putem vorbi de ceva
cât de cât rațional, aproape de imposibil de atins.
Totuși, chiar dacă prezența sub 30% vădește dezinteresul pentru tema în discuție,
democratic este și aceea ca cei care s-au prezentat și au votat, oricâți ar fi ei, și 10%, să
hotărască în numele celorlalți2! În cazul nostru hotărârea a fost DA în proporție de 94%, opinia
celorlalți de NU 6% și 70% neprezentați nu are nici o valoare, #boicot și neprezentare nu
înseamnă legal NU. Deci, da, tabăra creștină a repurtat o victorie morală, acea „parțială” de
1
În suedeză folkomrösting: votul poporului, mai clar exprimat.
2
Eliminarea cotei de prezență la referendum a fost recomandată de Comisia de la Veneția tocmai în
acest sens. La fel se procedează și la Adunările Asociațiilor de proprietari, ce-i drept după o primă
ședință cu prezență scăzută. Urmează o a doua în care cei prezenți, fie și 2-3, hotărăsc pentru toți.
Desigur în cazul referendumului nu se poate așa ceva din cauza cheltuielilor și deranjului, așa că prima
și unica înfățișare ar fi trebuit să fie decisivă: hotărăsc cei care au votat!
 5

care vorbea Patriarhia, iar anticreștinii o victorie „legală”, „formală”, proceduristică, lașă și
imorală, adică pe scurt, una drăcească.
Deci, această cale - ca să nu mai amintim de sterilele petiții online - este una închisă, și
după cum vedem, nici binecuvântată de Dumnezeu, cu toate slujbele, îndemnurile, rugăciunile
și sfaturile bisericii. Desigur, un punct de vedere personal...
Gruparea antireligioasă, deşi numeric cu mult mai puţin numeroasă, a compensat din
plin acest handicap cu o strategie excelentă, ce a avut desigur şi precedentul din 2012. Ca un
adevărat jucător de şah, acolo s-au făcut aproximativ aceste calcule: dacă ne prezentăm la vot
şi se face cvorumul de cel puţin 30% vom pierde acest meci la un scor mare, care va fi de cel
puţin 70-30 pentru adversarii creştini CpF, dacă nu şi mai rău. Vă daţi seama de urmările acestei
înfrângeri drastice. Şi atunci unica şansă pe care trebuie pedalat este campania #boicot, la care
nişte uluitor de dibaci meşteri au găsit câteva teme majore, mici şi înguste, nu mari şi late,
simple, clare ca bună ziua de dat în agora, la diverse categorii de oameni:
- referendumul e al PSD-ului, - pentru cârcotaşii politici;
- întrebarea e confuză/vicleană, şi ascunde de fapt intenţia de amnistie a lui Dragnea,
pentru cei suspicioşi care au pierdut (aproape) total încrederea în politicieni;
- cu aceşti bani se puteau face spitale, autostrăzi, grădiniţe, etc. (argumentul lui Iuda!)
există deja legea în Codul Civil, nu avea nici un sens acest referendum, - pentru cei
mai materialişti;
- familia înseamnă şi cei monoparentali - aceasta mai ales pentru mamele singure
- ne ducem în evul mediu, ieşim din Europa, - pentru cei ce vor o ţară ca afară
- iubirea și drepturile nu se votează (!), LGBT au aceleaşi drepturi (căsătorie, adopţie,
etc.) ca şi ceilalţi - pentru „tinerii frumoşi şi liberi #rezist, colectiv, boicot”, etc.
Toate acestea se pot combate și spulbera cu ușurință în câteva raționamente de bun simț,
nici măcar adânc duhovnicești, dar în realitate au avut de întâmpinat în foarte mulți o lehamite
de vot și politică, neîncredere în autoritățile de la putere, politice, dar iată, și bisericești, și ca
atare au furnizat motive cât de cât plauzibile pentru absenteismul în masă. Pur și simplu
problema nu i-a interesat pe oameni: situația pare clară la noi, mai e și legea din Codul Civil,
LGBT-ul sunt o mână de oameni. 70% din votanți așa au crezut, ne place, nu ne place.
Argumentul drobului de sare, adică eventualul pericol din viitor al modificării legii din Cod nu
a avut după cum se vede nici un efect la români: aceștia consideră anticiparea unor pericole ca
fiind „prostia omenească”, și au ca psihologie, „om vedea noi atunci ce și cum, să nu luăm
avans la necaz” din evanghelicul „ajunge zilei răutatea ei”. Noi românii nu facem planuri și
proiecte, strategii pe termen lung, ne punem nădejdea în pronie - cei credincioși, ceilalți carpe
diem. O fi bine, o fi rău... până una alta de asta ar fi trebuit să țină seama CpF. Nu a făcut-o, și
de ce ne-am temut iată că n-am scăpat, parteneriatul civil este ca și votat. Dacă, în calitate de
preot ortodox român pot fi de acord cu faza drobului de sare, nu mai sunt însă dispus să justific
neascultarea de glasul păstorilor care, nefiind sectanți americani, au îndemnat în rândul
credincioșilor la participarea la vot - evident cu DA - sau cel puțin la participare.
S-a apelat şi la etichete infamante ca „medieval”, „homofob”, „bigot”, „spălat pe creier”
„intolerant” etc., variantele contemporane ale celor de pe vremea noastră cu lupta de clasă.
Şi iată că, spre stupefacţia multora dintre noi, aceste teme au izbutit să convingă într-
un timp relativ scurt acel procent de 10% care a făcut diferenţa! Strategia maeştrilor a avut
rezultat şi unica lor şansă s-a materializat. Şi iată, culmea şi o tactică ancestrală: oastea
românească inferioară numeric atacatorului străin şi fără şansă îl atrage într-un loc îngust şi
mlăştinos unde această superioritate se năruie şi duşmanul superior şi cu prima şansă nu
izbuteşte şi trebuie să se întoarcă fără rezultatul scontat. Nu numai creştinii români ştiu asta,
uite că şi ceilalţi o aplică, şi cu succes!
 6

Eficacitea propagandei „anti-” faţă de CpF era cam de 8-2 pentru ei: noi convingeam 2,
ei 8, noi 2, ei 8... În ritmul acesta nici nu vreau să mă gândesc care ar fi putut fi scorul dacă se
mai prelungea această dispută încă vreo lună...
Aici mi se pare mie - dacă nu greşesc - că poate fi în sfârşit găsit un eşantion mult mai
greu de înțeles și scuzat, care nu au fost puţini, vreo 1 800 000! Şi de ce spun că tocmai ei şi
nu ceilalţi? Nu cumva sunt victime inocente ale propagandei omeneşti şi ispitelor drăceşti?
Victime cu siguranţă, dar... inocente? Aceşti oameni nu sunt nici LGBT şi nici atei! Sunt
înregistraţi în cadrul cultelor, şi da, aici cu amar spun, i-am găsit, ce oroare, chiar şi printre cei
practicanţi, ce vin la biserică, au duhovnic, se spovedesc, împărtăşesc, ş.c.l. Ba chiar, au fost și
ceva fețe bisericești!! Unde a fost discernământul lor? Unde credinţa lor? Unde ascultarea de
biserică - la toate eşaloanele bisericeşti, de la Patriarhie la mânăstiri şi parohii s-a lansat un unic
apel: duceţi-vă şi votaţi DA! Oamenii maturi, mai ales creştinii, şi încă cei practicanţi nu au
nici o scuză: au suficientă minte, informaţie şi chiar har de la taine pentru a alege corect între
Dumnezeu şi civilizaţia modernă. La un moment ca acesta de răscruce nu poţi fi cu amândouă,
şi prin #boicot indirect te alături taberei anticreştine care deja jubilează drăceşte că a reuşit să-
i înşele şi pe cei aleşi.
În definitiv ce i se cere creştinului şi acum şi dintotdeauna? Să fie deştept? Frumos?
Cult? Informat? Bogat? Sănătos? De rang înalt? În biserică şi în rândul sfinţilor am avut şi de
aceştia, dar... ca excepţii! Mi se pare că una singură e absolut de trebuinţă: credinţa, iar celelalte
pot fi sau nu. În biserică e ca în restul societății: şi acolo cei de care vorbeam sunt în număr
mic. Dumnezeu a ales să Se proslăvească în cele proaste şi nebăgate în seamă...
Dacă facem analogie cu pilda Mântuitorului, avem grâul - cei cu DA, neghina - cei cu
NU şi pleava cei care au absentat. Dar, atenţie, trebuie distins între absenţa, să-i zicem firească,
şi #boicot. Acesta este programatic, principial, şi repectivul/a şi-l asumă şi face şi campanie,
fie public, fie pe reţele, smintind astfel şi pe alţii. Aceşti 10% constituie de fapt câştigul
anticreştinilor şi paguba noastră! Ceilalţi erau pierduţi dinainte, fiind pleava. Aceşti 10%
pierduţi acum sunt la rândul lor pleava, care acum a ajuns la enorma cifră de 80%, dar pot
deveni cu uşurinţă neghina de mâine.
Acum mare atenție la alt pericol, ispită, capcană a vrăjmașului: Aceea de a ne socoti
credincioși adevărați, noi am votat DA, suntem cu Hristos, pe noi nu ne-a înșelat vrăjmașul cu
neputincioasele lui îndrăzneli! Nu-i așa fraților, mâine putem fi noi prada, Doamne apără și
păzește! Mare e Dumnezeu și meșter e dracu... Cum ziceau Părinții: „Astăzi acela, mâine eu!”
Dar Doamne, să nu fie! Și de va lăsa totuși Domnul aceasta va fi terapeutic spre smerire...
Desigur, în planul strict duhovnicesc şi pierderea unuia sau câtorva suflete este o
tragedie, dar, revenind într-un plan mai sociologic, victoria lor nu a fost chiar atât de mare.
Iarăşi ca o consolare, dacă ne raportăm la popoarele Occidentului dezvoltat, acolo procentajul
cu pricina arată cu mult mai catastrofal în defavoarea credincioşilor. Şi nu numai ca nivel
duhovnicesc şi moral, ci iată, paradoxal, libertatea de gândire şi expresie devine din ce în ce
mai mică acolo, şi e sub noi cu mult deja. Cine ar fi crezut aşa ceva până acum vreo 20 de ani?

Ce ar fi de făcut?

Revenind la oile noastre, biserica. S-au pierdut niște oi? Da, așa este. Ce se face în
aceste situații cu oamenii, și aceasta e la modul general și în politică?
- se conving cu argumente, mărturii, demonstrații și dovezi, raționamente, emoții;
- se atrag cu răsplăți concrete și promisiuni viitoare;
- se îngrozesc cu pedepse, sancțiuni și consecințe grave imediate și viitoare.
Nu discutăm aici de palierul politic și strategia și tactica lor ci de noi. Ce putem noi
biserica face în următoarele momente de acest gen? Putem oare recupera eșalonul pierdut? Iată
concret, putem vorbi deja de o grupare care crește numeric, a tinerilor urbani, tfl, hipsteri,
 7

reziști, care au un adevărat comportament sectant, se pot deja numi o sectă, nu au primit oficial
un nume. Ei practic nu mai fac parte din biserică, acesta este crudul adevăr. Religia lor este
corectitudinea politică, lucru ce poate fi cu ușurință testat și observat în societate. Nici nu cred
că aceștia mai dau pe la biserică.
Și dacă nu, măcar să păstrăm pe cei care încă se țin? Să convingem pe cei pierduți cu
cele enumerate? Ele cel mult folosesc celor ce nu au părăsit corabia, fie aceasta și la modul
mentalității lăuntrice, nu explicit.
Răsplăți? Politicienii au la îndemână resurse și promit doar cele de pe lumea aceasta.
Noi nu avem aceste resurse, ci doar făgăduim că „bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră
multă este în ceruri!” Dar pentru aceasta trebuie multă credință, și dorirea acelora cerești și
veșnice, altminteri zadarnice aceste făgăduințe.
Groaza de muncile iadului? Dar și aici „au pe Moise și pe prooroci, de nu-i vor crede
pe aceia nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți!” Cuvintele bisericii sunt clare, mai
avem oprirea de la Împărtășanie, afurisirea (excomunicarea), legarea pe pământ și în cer și da,
anatema și blestemul! Dar și ele necesită o credință în ele, altfel oamenii se vor teme în
continuare de pedepse omenești, mai întâi economice, apoi și închisoare, etc. Am auzit de
câteva cazuri izolate din diaspora și din țară unde părinții au fost severi în a amenința enoriașii
că cei ce nu vor răspunde vor avea consecințe neplăcute bisericești încă de pe acum. Nu știu să
spun cât efect au avut acestea.
Iarăși, se aud voci optimiste care spun că ne vom re-organiza mai eficient, tragem
concluziile necesare și vom reveni cu un referendum la care să avem câștig de cauză, deci tot
ceva civic. Nu uităm că această inițiativă civică a redefinirii căsătoriei are puternice consecințe,
legături și implicații și cu religiosul și cu politicul.
Alții își pun deja nădejdea într-un partid nou de dreapta adevărat, creștin, tradiționalist,
naționalist și democrat, care să preia ceea ce nu pot cele existente. Căci, pe bună dreptate, ce
poți aștepta de la PSD, membru deplin într-o Internațională socialistă plină de atei și
homosexuali, anticreștini?
CpF a avut un puternic ferment neo-protestant de sorginte americană a dreptei
conservatoare. Ei sunt cei mai activi și cu oarece rezultate palpabile. Avem noi însă acest duh
de activism civic? Ortodocșii știu că „Împărăția Mea nu e din lumea aceasta”. S-ar putea să
greșesc, dar nu cred în viitorul acestor alianțe ecumeniste, cu toate că la prima vedere cauza e
una bună și plăcută lui Dumnezeu.
Se zice că omul e dator să încerce, dar ce șanse avem la câștigarea unei victorii într-o
arenă și după reguli care îi favorizează pe adversari? Uităm de cel mai ticălos referendum din
istorie, în care poporul l-a ales prin vot liber, legal și democratic pe Baraba?
Tonul meu devine unul defetist oare? Lasciati ogni speranza? Chiar nu avem soluții?
Omenește vorbind NU! Cum oare credeți că s-a ajuns aici, și nu numai la noi ci în toată lumea,
nu suntem nici pe departe cei mai ticăloși și apostați oameni? Prin prostia și ușurința mulțimii
de a fi manipulați de cei vicleni? Evident ea există. Prin dibăcia incredibilă și malefică a
manipulatorilor? Da, și aceasta se manifestă din plin. Și totuși cele două la un loc nu ar fi de
ajuns pentru a se obține rezultatele halucinante pe care le vedem, o metanoie în sens invers,
noaptea minții cum se spune acum. Ci aici trebuie recunoscută puterea și lucrarea nevăzută a
diavolilor, ce au resurse supra omenești imense! Cu aceștia nu putem noi oamenii lupta și birui,
Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac sunt în basme. Și nici să te faci frate cu dracul nu spune
biserica să faci, e doar o figură de stil populară. Ci singurul care poate birui aici este Dumnezeu,
și desigur Maica, Îngerii și sfinții, noi păcătoșii de pe pământ nu vom putea cu mijloace
omenești și lumești (civice, politice, culturale, economice, militare).
Ce ne rămâne atunci de făcut? Cum vom evita asaltul LGBT și urgiile ce vor să vină?
Dar prigoana anticreștină? Putem măcar amâna și diminua ca să putem suferi acestea, și mai
ales copiii noștri?
 8

Nu pot spune eu ce ar trebui concret de făcut, dar Domnul spune: „Nu te teme turmă
mică” și „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”. Are Domnul ac de cojocul acelora, negreșit.
În planul civic românesc, cred că tot soluțiile ancestrale, mlaștina, râul, ramul, vor
funcționa, s-a văzut că și aceia le-au folosit cu succes. Birocrația occidentală va întâmpina o
serie de piedici mâloase care vor îngreuia acest angrenaj de care nu putem să scăpăm.
Iarăși, nu trebuie să avem atitudinea femeilor din poveste care plângeau pentru pericolul
drobului de sare. Acesta e plauzibil și realist desigur, dar încă nu a venit. Domnul spune că
„ajunge zilei răutatea ei”, să nu trăim în anticipații. Iar dacă tot am spus că urgiile vor veni mai
devreme sau mai târziu, noi ca români să nu uităm că „la ceas de seară vor să mi te-omoare”.
Ciobanul din Miorița nu se îngrozește, nici nu se panichează, și nici nu se deprimă! Împăcarea
noastră cu soarta nu înseamnă nicidecum resemnare fatalistă a neputinței, ci o atitudine creștină
profundă așa cum au descris-o și alții.
Fraților, noi românii (și nu numai) avem o vorbă înțeleaptă și chiar duhovnicească: tot
răul spre bine. Bine că a avut loc acest referendum, așa rău cum a ieșit. Așa vrut Dumnezeu!
Veți întreba: dar cum Dumnezeu nu binevoiește și sprijină lupta cea dreaptă a creștinilor, și le
dă nas ateilor? Nu, să nu fie! El nu a binevoit doar rezultatul referendumului, nu definirea
căsătoriei. Și atunci care o fi binele din acest rău? Acela de a se cerne sita, de a se arăta așezarea
multora, fiii cărui duh suntem, care, câți, unde. Că în focul ispitelor se arată cele ascunse, care
iată cum au ieșit la iveală. Și atunci slavă Ție Doamne, slavă înțelepciunii Tale! Fie cum vrei
și știi și chivernisești Tu, nu cum le facem noi, căci blestemat e cel ce se încrede în om!
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,
Treime Sfântă slavă Ție!

P.S.: De folos socot a fi și lecturarea unor afirmații ale clericilor români ortodocși pe
această temă. Întrucât acestea nu sunt rodul unei sinaxe și cu atât mai puțin al unui Sinod
bisericesc, reprezintă, ca și la subsemnatul, rodul reflecțiilor spontane personale. Părerile pot
diferi, dar, mi se pare că acolo predomină un consens nepremeditat al duhului!

http://www.cuvantul-ortodox.ro/dupa-referendum-ps-macarie-episcopul-romanilor-
din-europa-de-nord-calde-cuvinte-parintesti-de-limpezire-imbarbatare-si-trezire/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuvant-grav-dupa-referendum-parintele-cezar-axinte-
constanta-este-vreme-de-cernere-apocalipsa-ridicarea-valului-razboiul-deschis/

https://www.ariesnews.ro/citeste-articol/exclusiv-parintele-daniel-valean-din-sua-
romania-ai-o-calitate-de-care-nu-te-ai-dezmintit-niciodata-de-a-lungul-istoriei-arta-de-a-fi-
pe-invers

http://ziarullumina.ro/sabia-referendumului-a-descoperit-gandurile-din-multe-inimi-
137862.html

etc. etc.

Pr. Dan Bădulescu