Laborator 1 Structuri

1.Lansezi PDMS cu dublu clic pe pictograma corespunzătoare. Forma de conectare VENTAGE

PDMS Login este cea din (Fig. 5.1).

Fig. 5.1 Forma de conectare VENTAGE PDMS Login

2.Execuţi clic în forma VENTAGE PDMS Login pentru a o face activă.

3.Tastezi numele proiectului (Project): SAM.
4.Tastezi numele alocat (Username): STRUC.
5.Tastez parola alocată (Password): STRUC.
6.Selectezi partea de proiect în care se recomandă să lucrezi (Multiple Database MDB):
STRUC.
7.Se introduce numele modulului pe care vrei să-l foloseşti: DESIGN. Asigură-te că nu este
bifată cutia Read Only pentru ca tu să poţi face modificări.
8.Tu trebuie să specifici care fişiere trebuie încărcate la lansare. Tu poţi alege aplicarea setărilor
implicite, Load from Macro Files sau setările dintr-o sesiune anterioară, Load from Binary Files.
Clic OK.
9.Când tu eşti gata să continui închide toate formele pe le-ai experimentat după cum urmează:
 dacă o formă are butonul Dismiss execuţi clic pe acel buton,
 dacă o formă are bară proprie de meniuri selectezi Control>Close din acel meniu,
 închide orice fereastră Help afişată cu dublu clic în cutia de control din colţul din stânga sus al
fiecărei ferestre. Nu închide Design Explorer sau fereastra 3D View deoarece le vei folosi în
următoarele părţi ale exerciţiului.
10.Prima aplicaţie de structură pe care o vei realize este pentru interconectarea grinzilor şi
coloanelor. Pentru această aplicaţie selectezi Design>Structures>Beams&Columns din bara
meniului principal.
Când încărcarea este completă principal bară de meniuri şi bara de scule vor arăta ca în (Fig. 5.2).

Fig. 5.2 Bara principal de meniuri şi bara de scule

1
12.Verifică dacă eşti situate la nivelul World în Design Explorer şi apoi selectează Create>Site.
În forma afişată Create Site introduce numele TESTSITE în cutia text Name. Apasă tasta
Return pentru a confirma numele. De notat că sistemul adaugă un prefix automat pentru a
confirma convenţiile PDMS. Clic OK pentru a finaliza crarea elementului Site. De observant
că elemental nou apare în Design Explorer ca element current (CE).
13.Repetă acelaşi procedeu folosind opţiunile corespunzătoare din meniul Create pentru a crea
elementul Zone (zonă) sub numele TESTZONE, elementul Structure (structură) sub numele
TESTSTRU, elementul Framework (cadru) sub numele TESTFRMW şi un element
Subframework (subcadru) sub numele TESTSBFR, în această ordine. Arborele Design Explorer
va arăta ca cel din (Fig. 5.4).

Fig. 5.4 Arborele Design Explorer cu elementele create

14. Execuţi clic în opţiunea de meniu Display>Draw List şi tu vei vedea că elementul de structură a
fost adăugat automat la el.
15. Selectezi Settings>Storage Areas…. Forma afişată îţi permite să specifici ariile de stocare pentru
elementele pentru elementele Primary Nodes şi Sections în mod independent. La această etapă
ambele arii sunt arătate ca neutilizate (unset). În aplicaţie vor fi stocate ambele tipuri de elemente
direct sub componenta Subframework creată în ultimul pas. Verifică dacă elemental
Subframework denumit /TESTSBRF este curent. Execuţi clic pe el în Design Explorer dacă nu
este şi apoi pe fiecare linie din lista Storage Areas. Noile setări ale ariei de stocare vor arăta ca în
(Fig. 5.6).

Fig. 5.6 Forma Storage Areas

Închide forma executând clic pe butonul . De observant că setările ariei de stocare sunt arătate
sub bara principal de scule ca în (Fig. 5.7).
2
 Fig. 5.7 Setările de sub bara principal de scule

16. În mod implicit, de fiecare dată când utilizatorul crează un nou element Section el va fi asociat în
mod automat cu un element Profile din baza de date Catalogue. Elementele Primary Nodes nu
vor fi create automat, în modul implicit, la extremităţile secţiunilor neconectate. Pentru acest exerciţiu
se vor lăsa ambele setări implicite controlate de următoarele butoane de sub bara principală de scule,
(Fig. 5.8).

Fig. 5.8 Butoanele de control de sub bara principal de scule

17. Dacă nu sunt setate elementele Current Profile implicit, Justification line, Member line, Joint
line, (cazul de faţă), aria datelor va arăta ca în (Fig. 5.9).

Fig. 5.9 Aria datelor neutilizată (unset)

Primele secţiuni ale structurii ce va fi creată vor fi coloane a căror profil va fi setat corespunzător. Se
execută clic pe butonul . Forma rezultată Section Specification (Default) îţi permite să
selectezi orice specificaţie din cataloagele disponibile. Pentru acest exerciţiu setezi în lista
Specification opţiunea British Standard iar în lista Generic Type opţiunea Universal Columns.
Din lista afişată a profilelor selectezi 203x203x46 kg/m (Fig. 5.10).

Fig. 5.10 Forma Section Specification (Default)

3
Submeniul Justification precizează poziţia secţiunii, ea fiind axa faţă de care este poziţionată
geometria. Submeniul Member line determină modul de reprezentare în vedere şi desene. Submeniul
Joint line determină poziţia conectării faţă de o secţiune ataşată. Toate aceste submeniuri sunt setate
NA (Neutral axix-axa neutră). Se execută clic Apply pentru a utiliza aceste setări, observând că
specificaţia curentă arată ca în (Fig. 5.11).

Fig. 5.11 Aria datelor în noua configuraţie

Vor fi create la început patru coloane folosind poziţionarea explicit. Aceasta înseamnă că amplasarea
coloanelor se va face la o poziţie dată în sistemul de coordinate şi nu faţă de secţiunile structurii (de
fapt aceasta nici nu a fost creată) (Fig. 5.12).

Fig. 5.12 Amplasarea coloanelor

18. Selectezi Create>Sections>Straight… . Vei observa atât forma Section cât şi bara de scule
Positioning Control care împreună controlează cum sunt specificate punctele de început (Start) şi de
sfârşit (End). Bara de scule Positioning Control nu este relevantă în acest moment. În forma Section
verifică dacă submeniul String Method este setat Single (ceea ce înseamnă că tu vei defini
independent poziţiile de început şi de sfârşit ale fiecărei secţiuni) şi dacă cutia de validare (check box)
Secondary Nodes este selectată. Selectează cutia de validare (check box) Confirm (în acest mod tu
poţi verifica unde va fi poziţionată noua secţiune înainte ca ea să fie adăugată la baza de date).

Setările formei vor arăta ca în (fig. 5.13). Execuţi clic pe butonul din forma Section ceea ce
transmite sistemului că tu vrei să defineşti o poziţie introducând coordonatele explicite (în această
etapă este singura opţiune practică). Tu vei vedea forma Define Section Start în care vrei să
poziţionezi începutul primei coloane la originea elementului Site, motiv pentru care vei lăsa
coordonatele East/North/Up

4
 Fig. 5.13 Forma Section

în poziţia implicită (E0, N0, U0) ca în (Fig. 5.14).

Fig. 5.14 Forma Define section start

Notă:
Setarea implicită wrt World înseamnă “în funcţie de elemental World” ceea ce defineşte
sistemul de coordinate în care este specificată poziţia. Clic butonul OK. Poziţia de start va fi arătată
în centrul vederii 3D View. Pentru a specifica poziţia capătului de sfârşit a coloanei, Section's end
vei alege definirea poziţiei relative faţă de secţiunea de început, Section's start. Execuţi clic pe
butonul şi vei vedea forma Define section end într-un format care îţi permite să introduce datele
necesare. În vederea construiri unei coloane verticale cu înălţimea de 5000 mm introduce opţiunea U
(Up-sus) în submeniul Direction şi 5000 în submeniul Distance. Clic pe butonul OK şi apoi pe
butonul Accept din forma Section pentru a confirma crearea coloanei. Verifică în arborele Design
Explorer apariţia elementului Section sub numele SCTN1. El va fi adăugat la Draw List şi va apare
ca un dreptunghi mic în centrul vederii 3D View.

5
19. Folosind aceleaşi procedure vei crea următoarele elemente Sections:
 Start Position: E0, N7000, U0; Length 9000,
 Start Position: E0, N12000, U0; Length 9000,
 Start Position: E0, N17000, U0; Length 4000.
Notă: Nu uita să execuţi clic pe butonul Accept după crearea fiecarui element Section în forma
Section. După ce ai construit toate cele patru coloane execuţi clic pe butonul Dismiss. Arborele
Design Explorer va arăta patru elemente Section (SCTN 1-4) ca în (Fig. 5.15).

Fig. 5.15 Arborele Design Explorer

De observat că fiecare secţiune nou creată este plasată în listă pe prima poziţie ceea ce înseamnă că
SCTN1 din listă este ultima secţiune creată.
20. Pentru a vedea toate componentele proiectului execută clic pe pictograma (Walk to Draw
List) sau butonul corespunzător din bara View Manipulation Toolbar situată în partea stângă a
ferestrei principale. Toate cele patru secţiuni vor apărea în fereastra 3D View. De observant că
vederea este scalată automat astfel că toate cele patru secţiuni sunt în interior.
21. Este deseori util să afişezi axele de coordinate Axes. Pentru a realiza acest lucru execuţi clic pe
pictograma din bara principal de meniuri Main Toolbar sau selectezi Query>Axes… ceea ce
determină apariţia formei Define Axes (Fig. 5.16). În mod implicit axele sunt poziţionate pe
elementul curent dar sunt disponibile şi alte opţiuni din meniul Select. Pot fi specificate direcţiile
ordinale (X, Y, Z) sau cardinale (North, East, Up) precum şi mărimea săgeţilor liniilor de axe.
Selectează caseta de validare Cardinal Direction şi schimbă opţiunea Size la 1000 după care
selectează Close>Retain Axes din meniul derulant al formei.

6
 Fig. 5.16 Forma Define Axes

22. Alte direcţii de prezentare pot fi selectate în fereastra 3D View apăsând butonul dreapta.
Selectează Isometric>Iso 3 pentru a afişa o vedere izometrică. Tu vei vedea cele trei coloane ca în
(Fig. 5.17). De observant că linia de stare arată direcţia vederii.

Fig. 5.17 Fereastra 3D View cu reprezentarea Iso 3

23. Observă efectul diferitelor direcţii de reprezentare selectate cu butonul dreapta al mouse-ului
(Look, Plan, Isometric). Când termini revi la Isometric>Iso 3.
24. Selectezi F5 sau butonul Rotate.
25. Poziţionează cursorul în aria vederii şi ţine apăsat butonul din mijloc al mouse-ului după care
deplasează mouse-ul uşor dintr-o parte în alta şi observă efectul asupra modelului afişat. Direcţia
iniţială a mişcării stabileşte cum apare rotirea vederii; începând cu deplasarea la stânga sau la dreapta
punctul ce marchează ochiul observatorului se deplasează pe vedere.
26. Apasă din nou butonul mouse-ului şi deplasează-l de la tine şi înspre tine. În acest timp punctul
ochiului observatorului pare că se roteşte în sus şi în jos în jurul modelului.
27.Repetă operaţiile de rotaţie în timp ce păstrezi apăsată tasta Ctrl. De observat că în linia de stare
apare cuvântul Fast şi viteza de rotaţie creşte.
28.Repetă operaţiile de rotaţie ţinând apăsată tasta Shift. De observat că în linia de stare apare
cuvântul Slow şi viteza de rotaţie descreşte.
Ca alternativă de rotaţie trage (drag) panoul vertical şi orizontal de pe marginea vederii. Prin
această operaţie se poate roti modelul indiferent de modul curent de manipulare.
29.Selectează F3 sau butonul Pan.
30.Poziţionează cursorul în aria vederii şi ţine apăsat butonul din mijloc al mouse-ului. Deplasează
mouse-ul uşor în toate direcţiile. De observat că punctul ochiului observatorului urmăreşte mişcarea
mouse-ului (în timp ce direcţia vederii rămâne neschimbată) astfel că modelul afişat apare că se
deplasează în direcţia opusă mouse-ului. Ca efect tu vei deplasa mouse-ul către partea vederii pe care
vrei să o vezi.
31.Repetă operaţia de panoramare în timp ce este apăsată tasta Ctrl (pentru a creşte viteza de
panoramare) şi apoi tasta Shift pentru a descreşte viteza de panoramare.
7
32.Selctează F2 sau butonul Zoom.
33.Poziţionează cursorul în aria vederii şi ţine apăsat butonul din mijlocal mouse-ului, apoi
deplasează mouse-ul încet în sus şi în jos. Deplasează mouse-ul dinspre tine (în sus), vederea se
măreşte, către tine (în jos), vederea se micşorează. De observat că această operaţie funcţionează
schimbând unghiul vederii dar nu schimbă punctul ochiului observatorului.
34.Repetă operaţiile de scalare în timp ce păstrezi apăsată tasta Ctrl şi apoi tasta Shift.
35.Poziţionează pointerul lângă centrul elementului Column 1 şi execută clic cu butonul din mijloc al
mouse-ului (nu îl ţine apăsat). De observat cum se schimbă vederea, punctul selectat (pick) devenind
centrul vederii.Când execuţi clic cu butonul din mijloc al mouse-ului, indiferent de modul curent de
manipulare tu vei reseta centrul de interes. Comută pe modul Zoom (dacă nu este încă selectat) şi
setează centrul de interes pe partea superioară a elementului Column 2, apoi măreşte pentru a vedea
partea superioară a coloanei. Tu vei găsi această tehnică foarte utilă când vei face mici ajustări la
proiect.

36.Pentru a restaura vederea originală când ai terminat, selectezi pictograma .

37.În final observă efectul ştergerii unor selecţii în modificarea culorilor şi translucenţa unor elemente
folosind opţiunile de control din Draw List.

5.4.5.3 Navigând în baza de date selectând elementele grafice

38. Poziţionează pointerul pe fiecare coloană şi execută clic cu butonul din stânga al mouse-ului. De
observat cum acesta navigă la elemental selectat care supraluminează într-o culoare diferită în 3D
View şi devine element current în Design Explorer. Compară identificatorul fiecărui element SCTN
în Design Explorer cu numerotarea cu etichete de la pasul 22. SCTN 1 va corespunde elementului
Column 1 şi aşa mai departe.

39.Execuţi clic pe pictograma Profile specification şi setezi specificaţia profilului implicit

British Standard, Universal Beams 305x165x40 kg/m (ca în pasul 17). Păstrează opţiunile

Fig. 5.18 Substructura metalică

Justification, Member Line şi Joint Line setate la NA (neutral axis-axa neutră). Execuţi clic pe
butoanele din formă Applay şi Dismiss.
40. Selectezi Create>Sections>Straight… pentru a afişa din nou forma Section folosită anterior şi
forma Positioning Control care în acest moment va fi folosită pentru a identifica poziţiile prin
ciupire în fereastra grafică. În submeniul String Method setezi opţiunea Single întrucât punctele de
început (Start) şi sfârşit (End) a grinzilor vor fi specificate independent pentru fiecare secţiune.
Selectează caseta de validare Secondary Nodes pentru început, mai târziu când vei considera că nu

8
mai este necesar o vei deselecta. De notat că baza modelului analitic o reprezintă elementul
Secondary Joint (SJOI). În loc să introduci coordonatele explicit mai bine defineşti poziţia de
început (Start Position) într-un punct unde există o coloană (denumit top Column 3) prin selectarea
lui cu pointerul. În bara de scule Positioning Control setezi în submeniul Pick Type (lista derulantă
din partea stângă) opţiunea Element. Aceast înseamnă că tu vrei să selectezi în interiorul modelului
elementele Sections pentru identificarea poziţiilor şi nu elementele Plines. Submeniul Pick Method
(lista derulantă din partea dreaptă) specifică metoda de selectare. Setează opţiunea Snap ceea ce
înseamnă că tu vrei să selectezi pentru punctele Start şi End poziţia cea mai apropiată. Această
opţiune rămâne activă până când este schimbată de utilizator. Setările vor arăta ca în (Fig. 5.19).

Fig. 5.19 Setarile din bara Positioning Control

De observat că în partea de sus a vederii apare cazul curent 'Define Section Start (Snap)'. Selectează
(pick) un punct oriunde în jumătatea superioară a elementului Column 3. De observat că apare în
vedere cuvântul Start pentru a marca punctul de început şi că acţiunea de selectare îl plasează în
extremitatea superioară a coloanei.
41.Afişajul din partea superioară a ferestrei 3D View s-a schimbat cu 'Define section end (Snap)'.
Selectează un punct oriunde în jumătatea superioară a elementului Column 2 pentru a define poziţia
de sfârşit (End Position) a noi grinzi. De observat modul de afişare a rutei grinzii în 3D View. Clic
butonul Accept din forma Section pentru a confirma crearea secţiunii. Elementul Beam 1 va fi arătat
cu începutul în partea superioară a elementului Column 3 şi extremitatea de sfârşit în partea
superioară a lui Column 2. Lungimea grinzii este calculată automat dar poziţia ei este prea înaltă
deoarece opţiunea Justification este setată la NA (Neutral Axis) (aşa cum se vede în Profile
Specification, /BS-Spec/305x165x40kg (NA/NA/NA)). Corecţia va fi făcută resetând Justification
la Top of Steel (TOS). Rezultatul se vede în (Fig. 5.20).

Fig. 5.20 Modificarea opţiunii Justification de la NA la TOS

42.Comuţi temporar din modul graphic orientat (event-driven) în modul graphic navigare

(navigation) cu clic pe butonul din bara principal de meniuri. Modifică direcţia vederii cu
opţiunea Look>East şi deplasează centrul de interes la aproximativ mijlocul elementului Beam 1. Cu
operaţiunea de scalare măreşte pentru a vedea mai clar ce se întâmplă la extremitatea grinzii.
Selectează numai grinda (pentru a te asigura că este element curent) şi selectează
Modify>Sections>Specification…. În forma Section Specification setezi Justification la TOS ca în
(Fig. 5.21). Selectează cutia de validare Use as default profile pentru ca noua grindă grindă pe care

9
 Fig. 21 Setarea Justification

tu ai creat-o, să fie aliniată corect fără o ajustare ulterioară. Clic Apply şi grinda se va alinia în poziţia
corectă. De observat că specificaţia implicită a fost schimbată (Fig. 22).

Fig. 22 Afişarea specificaţiei implicite

Tu ai fi putut realinia grinda curentă selectând opţiunea Modify>Sections>Justification dar aceasta

nu te va lăsa să resetezi specificaţia implicită pentru grinda ce va fi creată ulterior.
43.Tu vei crea acum elementul Beam 2 cu poziţia de start (Start Position) în partea superioară a
elementului Column 4, poziţionat orizontal pentru a conecta partea superioară a elementului Column
3. Resetează vederea dacă este necesar pentru a arăta toate secţiunile create. Întoarce-te la modul
grafic orientat (event-driven) executând clic pe butonul Dismiss al formei Section. Selectează din
nou Create>Sections>Straight… pentru a poziţiona începutul noului element Section. Poziţionează
începutul (Start) pentru Beam 2 în partea superioară a elementului Column 4 . Pentru a selecta poziţia
de sfârşit (End Position) tu vei folosi facilitatea „snap” cu o distanţă stabilită în lungul secţiunii
specificate. Din bara de scule Positioning Control opţiunea Pick Method selectezi Distance şi în
câmpul Method Value introduci 5000 (înălţimea coloanei 4) (Fig. 23). În partea superioară a vederii
este afişat 'Pick section end (Distance [5000])'. Selectează oriunde în jumătatea inferioară a
elementului Column 3. Poziţia de sfârşit (End Position) este găsită prin agăţarea (snap) de partea
inferioară a coloanei şi apoi deplasând în sus cu 5000 mm. Clic Accept în forma Section.

Fig. 23 Setarea distanţei

44.În pasul anterior a trebuit să-ţi aminteşti înălţimea elementului Column 4 pentru a seta distanţa
corectă. Tu vei crea acum o grindă de la partea superioară a lui Column 1 , poziţionată orizontal până
la Column 3 , echivalentă cu Beam 3 plus Beam 4 din schiţă , fără a-ţi aminti vreo dimensiune.
Poziţionează începutul (Start) noi grinzi la partea superioară a lui Column 1 ca înainte (nu uita să
resetezi opţiunea de selectare Snap).
45.Tu vei compara acum două modalităţi de a obţine poziţia de sfârşit (End Position) dorită. Asigură-
te că opţiunea din caseta de validare Verification îţi permite să anulezi prima metodă pentru a o
încerca pe a doua.
Metoda 1
Datorită faptului că grinda este orizontală tu poţi impune capătului de sfârşit (End Position) să
aibă aceeaşi înălţime ca şi începutul ei (Start Position). În acest scop tu vei folosi forma poziţiei
explicite dar vei introduce coordonatele în formă, de preferinţă grafic şi nu tipărindu-le. Acest pas
demonstrează uşurinţa cu care tu poţi combina diferitele metode de stabilire a poziţiei, folosind

formele Section, Positioning Control şi Define section end. Clic butonul din forma Selection
pentru a afişa forma Define section end. Aceasta va arăta coordonatele ultimului punct selectat şi
anume vârful (Top) elementului Column 1. Selectează Lock check în câmpul Up ca în (Fig. 5.24).
Coordonata Up s-a colorat în culoarea gri pentru a arăta că tu nu o poţi modifica. Tu poţi selecta
acum orice parte a elementului Column 3 pentru a specifica sfârşitul grinzii (End Position) întrucât
ridicarea punctului (snap point) va fi ignorată în favoarea restricţiei că punctul de sfârşit (End Point)
trebuie să fie la aceeaşi înălţime cu poziţia de început (Start Position). Sunt folosite numai

10
coordonatele East şi North. Clic OK în forma Define section end şi apoi clic Reject în forma
Section pentru a anula elementul creat.

Fig. 5.24 Forma Define section end

Metoda 2
Poziţa de început (Start Position) va fi arătată în partea superioară a elementului Column 1.

Butoanul şi din forma Section îţi permit să creezi o secţiune perpendiculară pe altă
secţiune. Tu vei construi direcţia extremităţii de sfârşit (End Direction) astfel încât să fie

perpendicular pe Column 3. Clic pe butonul (Perpendicular) şi apoi selectează Column 3.

Poziţia de sfârşit (End Position) va fi aceeaşi ca la Metoda 1. De data aceasta accepţi secţiunea ceată
cu clic Accept.
46.După ce tu ai creat trei grinzi, clic butonul Dismiss al formei Section. De notat că executând
această operaţie, sistemul îndepărtează bara de scule Positioning Control şi întoarce modul grafic
navigare (Navigate). Măreşte grinda creată ultima dată pentru a vedea cum trece prin Column 2. Tu
vei tăia această grindă în două secţiuni separate pentru a forma Beam 3 şi Beam 4.
47.Selectează Modify>Sections>Split… . Setează controlul din forma Split Sections astfel ca
lungimile elementelor Beam 3 şi Beam 4 să fie ajustate automat atunci când ele întâlnesc Column 2
(La opţiunea Connections at split-setează Trimmed, clic Apply). Când apare în linia de stare
mesajul 'identify item to be split on' selectează elementul de tăiere, în acest caz Column 2.
Anulează următoarea tăiere (tu vrei să tai grinda într-un singur loc) apăsând tasta Esc. Când apare
mesajul 'identify section to be split' selectează orice parte a grinzii ce va fi tăiată pentru a forma
elementele Beam 3 şi Beam 4. Următorul prompt se anulează cu clic pe tasta Esc. Confirmă tăierea şi
execută clic pe butonul Dismiss din forma Split Sections. Când foloseşti această facilitate, elementul
tăiat şi elementul tăietor trebuie să se intersecteze în punctual considerat. Tu ai creat substructura de la
începutul exerciţiului privind la Est (East), (Fig. 5.25).

Fig. 5.25 Substructura creată

Dacă urmăreşti arborele Design Explorer tu vei vedea că fiecare coloană (SCTN) este proprietara
unuia sau mai multor noduri secundare (Secondary Nodes-SNODs) marcate cu un punct în (Fig.
5.25). Fiecare element Secondary Nodes are în propietate unul sau două noduri Secondary Joints
11
(SJOIs) cu referinţe de conexiune la grinzile ataşate. Această organizare formează conectivitatea
logică între secţiuni.

12