A intra sau a nu intra în politică?

Precum un motor suprarăcit sau supraîncălzit, nici raţiunea nu mai funcţionează bine în
asemenea stări termodinamice.

Desfăşurarea referendumului pentru familie şi rezultatul acestuia, pe unii din iniţialii

entuziaşti i-au dezamăgit în aşa hal, că s-au răcit şi au început să dea bice poporului român, să
răstălmăcească imnul naţional etc. etc. Alţii, supraîncălziţi, cer continuarea luptei, dacă nu cu
lancea lui Horea, atunci cu armele democraţiei: CpF - Coaliţia pentru Familie să devină partid!

Așa cum Mihai Viteazul i-a atras pe turci în mlaștina de la Călugăreni, așa și dracul
vrea să momească CpF să intre în mocirla politicii, scenă pe care este suveran.

După revoluţia televizată din 1989, sindicatele au intrat în politică, urmând exemplul
altora mai la nord de România. Efectul a fost că acestea au slăbit. Doar liderii au avut de
câştigat. Unii s-au pedeserit, alţii s-au peneţecedit…Fiecare a îmbrăcat armura partidului care
l-a adoptat.

Există voci care susţin ca CpF să devină o mişcare de renaştere creştină a ţării. Abia
aşteaptă duşmanii BOR materializarea acestei idei pentru a da alarma: A inviat Legiunea,
Garda de Fier!

Coaliţia s-a…coalizat în jurul unei singure idei: căsătoria, definită ca uniunea naturală
dintre un bărbat și o femeie, pentru a contracara căsătoriile, parteneriatele dintre doi bărbaţi sau
dintre două femei. Evident că și adepţii acestor forme de împreunare au dreptul democratic de
a forma coaliţii sau chiar partide, aşteptate cu braţele deschise de cel rău. În alte părţi, unde
democraţia a ajuns de mult la…fund (a devenit tradiţie!), se fac demersuri pentru „partidul
pedofililor” (https://www.nytimes.com/2006/07/17/world/europe/17iht-dutch.2222178.html),
„partidul necrofililor” (https://www.independent.co.uk/news/world/europe/incest-and-
necrophilia-should-be-legal-yout) etc. Sunt şi „paradisuri” unde oamenii se dau în vânt după
sexul cu animale, zoofilie (http://www.exberliner.com/features/zoophilia/).

Viaţa creştină nu se reduce la respectarea uniunii naturale dintre un bărbat și o femeie,

uniune la care ţin şi necreștini, aderând la coaliţie. Scopul vieţii creștine este mântuirea
sufletului și dobândirea vieţii veșnice, care presupun o continuă luptă împotriva păcatelor,
printre care și cel al sodomiei.

Există multe alte provocări viitoare, unele vizând strict Biserica Ortodoxă. Dacă UE va
da o directivă sanitară care sa interzică împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă din acelaşi potir? Sau
interdicţia de a împărtăşi copiii până la vârsta majoratului, pe motiv că împărtăşania
conţine urme de alcool? N-ar fi excluse asemenea batjocuri strigătoare la cer, câtă vreme au
apărut deja etichete care, atașate la cărucioare sau direct pe copii, avertizează: “Stop! No
touching. Your germs are too big for me!” (Stop! Nu atinge. Germenii tăi sunt prea mari pentru
mine). Nici în caz de urgenţă, probabil, medicii pediatri nu se vor putea apropia de copii, decât
după ce vor fi stat ceva timp într-o cameră de decontaminare…
 Se va forma o coaliţie pentru apărarea împărtăşirii cu aceeaşi linguriţă din acelaşi potir?
Coaliţia nu va putea fi decât creştin-ortodoxă; celelalte culte se vor disocia. În cazul unui
eventual referendum, probabil, vreo 2.000.000 de creştini ortodocşi vor spune DA. Majoritatea,
care are credinţa în suflet (un fel de fir roșu direct cu Dumnezeu!) și careia îi place Crăciunul,
Paștele și mai intră în biserică la vreo nuntă, vreo înmormântare, vreun botez etc., n-a mai
gustat din potir, de la botez. De aceea, sub impactul atâtor epidemii, reguli sanitare,
recomandări de viaţă sănătoasă etc., are reţineri când e vorba de împărtăşirea în asemenea
condiţii „neigienice”! Iisus Hristos sub examen sanitar!

Singura coaliţie, singura mișcare, singurul partid al Mântuitorului lumii, Iisus Hristos,
este Biserica, una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Biserica lui Hristos are toate remediile
păcatelor și toate armele de luptă:

„În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul şi'ntru tăria puterii Lui. Îmbrăcaţi armura
lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu
este'mpotriva cărnii şi a sângelui, ci'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva
Stăpânitorilor acestei lumi de'ntuneric, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în stihiile cereşti.
Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu: pentru ca'n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept;
şi după ce veţi isprăvi totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, staţi în picioare, avându-vă
mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în platoşa dreptăţii şi cu picioarele încălţate'n
starea de a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia păcii; mai presus de toate luând pavăza credinţei,
cu care veţi putea stinge toate săgeţile înflăcărate ale Celui-Rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi
sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, în toată vremea rugându-vă întru Duhul prin
orice rugăciune şi cerere;” (Efeseni 6, 10-18)

Din păcate, prea puţini militari și prea mulţi pacienţi. Ṣi dacă nu sunt nici una, nici alta,
atunci sunt chibiţi, aspru judecători: Ce face Biserica? Uitând că Biserica sunt chiar ei, cei
botezaţi.

„Noul creştin urmează să fie trimis în lume pentru a fi (...) un martor (literal: un martir)
al lui Hristos, un promotor al Împărăţiei lui Dumnezeu şi de aceea un luptător
împotriva stăpânitorului lumii acesteia. Viaţa sa va fi una de pericol permanent şi de ispitiri
nesfârşite. Pentru că ştim din Evanghelie că duşmanul, învins precum este prin biruinţa lui
Hristos <i-a câştigat> de la el, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar pe cei aleşi (cf. Mat.
24, 24). Orizontul istoric al Evangheliei nu este deloc optimist, complet străin de mitul modern
al progresului: <Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pamânt?> (Luc. 18,
8). Rezultatul final este fie viaţa veşnică, fie moartea veşnică, mântuirea sau osânda. De aici
limbajul şi simbolismul <militar> al Bisericii primare, complet străin pentru creştinismul
<modern>, preocupat de <probleme>. (…) Realitatea este că în timp ce Biserica primară se
înţelegea pe sine ca militia Christi, ca popor al lui Dumnezeu mobilizat să lupte cu Vrăjmaşul,
creştinul modern preferă să se identifice pe sine şi credinţa sa în termenii terapeuticii, să se
vadă nu ca războinic recrutat pentru un război lung, ci ca un pacient într-un spital.” (Extras din
„Din apă şi din duh - un studiu liturgic al botezului” de Alexander Schmemann, Ed.Σ○φία,
Bucureşti 2009)
Militari, pacienţi sau chibiţi?

Nicușor Gliga
Norwich/Anglia, 13 octombrie 2018
† Aducerea moaştelor Sf. Ap. Andrei la Iaşi; Sf. Mc. Carp, Papil, Agatodor, Agatonica
şi Florentie