1

De va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi…

Cine are curiozitatea să cerceteze practica războiului nevăzut, fie și numai răsfoind
vieţile sfinţilor, culegerile de întâmplări din viaţa mirenilor etc., va constata (poate cu mirare,
cu îngrijorare) că nu e om pe care dracul (unul sau mai mulţi, organizaţi în cete, legiuni etc.)
să nu-l păcălească în vreun fel sau altul. Ceas de ceas, zi şi noapte… Până să-l smintească
serios, - făcându-l al lui, - şarpele (adică dracul), mare maestru al diversiunii, lasă, pe ici pe
colea, câte un ouşor, un puişor, o bucată de piele năpârlită, un solzişor etc. Unele asemenea
„cadouri” sunt pentru trup, altele pentru minte, în funcţie de om.

Cele mai subtile, sunt cele pentru minte, atât de subtile, încât păcălesc chiar şi pe cei
aleși dintre cei aleși (adică dintre creștini).

Acum câţiva ani, religia în şcoli a fost un lung şi intens prilej de vorbe şi de ipoteze
(Vezi: https://www.revista22.ro/prezen539a-religiei-n-537coli-ntro-noua-etapa-43540.html)
Parafrazându-l pe George Topârceanu, putem spune că, de data aceasta, era vorba de un mariaj
dintre Dumnezeu și școală. Unii pledau pentru divorţ înainte de mariaj, alţii erau de acord cu
mariajul în termenii dumnezeieşti, iar alţii acceptau ideea, dar în termeni seculari.

Dl. Gabriel Liiceanu, unul din aleşi

(creştini), dar câştigat, prin filozofie, de Sfredelin (alt
nume al celui rău; de curiozitate, vezi C.S. Lewis -
„Sfaturile unui drac bătrân către unul mai tânăr”), s-
a ridicat, ca un turn de veghe al umanismului secular,
zicând: „Atunci când un profesor de religie apare
într-o școală și spune că soarele se învârte în jurul
pământului, asta este o dramă; pentru că atunci
copilul ăla este dezorientat și se produce un conflict înăuntrul școlii. Ministerul Educaţiei ar
trebui să fie îngrozit că la fizică se învaţă un lucru și la ora de religie se învaţă opusul. Biserica
trebuie să ţină cont de pașii pe care i-a făcut știinţa și să găsească tehnici de a se pune de acord
cu pașii știinţei.”

Dl. Gabriel Liiceanu putea spune și aşa: „Atunci când un profesor de religie apare într-
o şcoală şi spune că oamenii se trag din protopărinţii Adam şi Eva, şi nu din maimuţă, ca urmare
a evoluţiei, asta este o dramă; pentru că atunci copilul ăla este dezorientat și se produce un
conflict înăuntrul școlii. Ministerul Educaţiei ar trebui să fie îngrozit că la biologie se învaţă un
lucru și la ora de religie se învaţă opusul. Biserica trebuie să ţină cont de pașii pe care i-a făcut
știinţa și să găsească tehnici de a se pune de acord cu pașii știinţei.”

Prin „tehnici de a se pune de acord cu pașii știinţei” se înţelege fie a preda religia ca o
poveste care se încheie cu „și am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa” sau „și am
încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare o minciună”, fie a lua drept certitudini toţi pașii
știinţei, fie a găsi niște struţo-cămile știinţifico-religioase.

Nu s-ar putea spune că vocea d-lui Liiceanu n-a avut ecou. Dintr-un ziar local de
Constanţa aflăm următoarele:
 2

„Preotul constănţean admite că durata unei zile nu este echivalentul a 24 ore şi că Biblia
ar fi putut explica Facerea în zile pentru a fi mai uşor de înţeles, dar că acele zile puteau să fie
ere geologice. "Potrivit cuvintelor psalmistului: „Căci înaintea ochilor Tăi o mie de ani sunt
ca ziua de ieri ce a trecut şi ca o strajă de noapte” (Ps. 89, 4), precum şi ale Sfântului Apostol
Petru: „O zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (II Petru 3, 8),
rezultă că pentru Dumnezeu Care e veşnic, durata timpului este fără importanţă, El putând crea
totul dintr-o clipită, ori într-un timp mai îndelungat, după a Sa bunăvoinţă", explică părintele
Spanache. Lectorul universitar crede că Moise, cel care a scris cartea Facerii a prezentat zilele
creaţiei drept zile obişnuite doar pentru că poporului
evreu îi era mai uşor să înţeleagă în acest fel
atotputernicia divină. "O creaţie care s-ar fi extins pe
durata câtorva ere geologice punea oarecum la îndoială,
în mintea oamenilor din acele timpuri atotputernicia
divină. Dar indiferent de durata de timp în care a fost
creată lumea materială, creaţia ei a fost progresivă şi cu
totul corespunzătoare scopului pe care Dumnezeu i l-a
dat, căci cartea Facerii spune: „Şi a privit Dumnezeu
toate câte făcuse şi iată erau foarte bune” (Fac. 1,13)",
încheie părintele Florin Spanache.” (Sursa:
https://adevarul.ro/locale/constanta/dumnezeu-facut-lumeaa-teoria-religioasa-desfiinteaza-
explicatiile-stiintifice-preotul-inventat-ipoteza-universului expandabil-
1_551b1251448e03c0fd184ac7/comment/814485.html )

Părintele Florin Spanache, lector universitar (!) a gătit un… spanac știinţifico-religios
pe care-l servește studenţilor, poate viitori preoţi!

Prin emisarii tehnici ai NASA, universul se află într-o permanentă şedinţă foto. Un
muzician a prelucrat (mare minune calculatorul!) imaginile transmise de NASA, într-o singură
fotografie a universului, care, sigur, îl va bucura pe părintele Florin Spanache.
(https://www.huffingtonpost.co.uk/2016/01/06/nasa-pictures-and-logarithmic-maps-
transformed-)
 3

În fotografie, soarele este în centru, ceea ce sugerează că tot universul se învârte în

jurul lui. Pământul, în ton cu universul, poetic vorbind, de dragul soarelui, se învârte şi el şi
face şi piruete…

Un alt preot de-al nostru, Marius Ciprian Pop,

apreciat cântăreț de muzică populară, schimbă
perspectiva în aceste versuri:

Pe Tine Doamne te slăvesc (corect: te

slăvește)
Tot ce-i ceresc și pământesc.
Noi pe Tine te lăudam

……………………

Pământul întreg cât e de greu

Se învârte tot de dragul Tău
Noi pe Tine te lăudăm.
(Sursa http://www.versuri-az.ro/Marius-Ciprian-Pop/Pe-tine-te-laudam)

Deși este greu, ceea ce presupune efort serios pentru realizarea unei mișcări, pământul
se învârte, nu în jurul soarelui, ci în jurul lui Dumnezeu. Confuzia dintre Dumnezeu și soare
pândește după colţ… Entuziasmul creator, neverificat în duhul si adevărul Sfintei Scripturi,
poate naşte monstruleţi…
 4

Educaţia seculară, ateist-ştiinţifică, lasă urme (solzi, bucăţi de piele năpârlită, chiar
oușoare din care ies șerpișori!) și la cei mai
aleși dintre cei aleși!

Chiar și la vrednicul de pomenire

mitropolit, Bartolomeu Valeriu Anania, cel
viclean a reușit să strecoare câte o șopârliţă…

La traducerea (diortorisirea) Psalmilor

(https://www.dervent.ro/biblia.php) autorul
spune așa:

Domnul S'a împărăţit , întru podoabă S'a îmbrăcat,

îmbrăcatu-S'a Domnul întru putere şi S'a încins,
pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. (Ps.92,1 BVA)

pentru că a întărit lumea care nu se va clinti;

El întru dreptate va judeca popoarele. (Ps.95,10 BVA)

Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui ,

că'n veacul veacului el nu se va abate. (Ps 103,5 BVA)

În dicţionare găsim următoarea explicaţie pentru „a clinti”:

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se)
deplasa. (sursa: DEX '09 -2009)

La Ps.103, 5, autorul face următoarea obsevaţie de subsol:

OBS: klíno = „a înclina“ talerul unei balanţe ce se află în echilibru stabil; „a se abate
de la drumul stabilit“; „a se îndepărta“; „a rătăci“. Prezenţa acestui verb, în asociere cu
„temeinicia“ din stihul precedent, arată că versetul e construit pe câteva abstracţii matematice
şi aruncă o lumină extraordinară asupra unei viziuni cosmogonice deloc străine de ceea ce ştim
noi astăzi. În termeni contemporani, textul s'ar traduce astfel: Dumnezeu a creat universul pe
baza legilor fixe pe care i le-a stabilit o dată pentru totdeauna. Ca parte din univers, pământul
se conduce după aceleaşi legi, rotindu-se în jurul axei sale şi, în acelaşi timp, în jurul soarelui
pe o anume orbită fixă, adică pe o traiectorie de la care nu există deviere. (De altfel, zborurile
cosmice ar fi de neconceput fără existenţa legilor stabile ale universului).
(https://www.dervent.ro/biblia.php)

Concluzia este că lumea (cosmosul) creată, întărită de Dumnezeu pe legi, nu se va clinti,

nu se va mişca câtuşi de puţin, nu se va abate de la aceste legi. Potrivit sistemului heliocentric
al lui Copernic, pământul se „clinteşte” serios, conducându-se după aceleaşi legi , „rotindu-se
în jurul axei sale şi, în acelaşi timp, în jurul soarelui pe o anume orbită fixă, adică pe o
traiectorie de la care nu există deviere”.

Privind cu atenţie, în duh şi în adevăr, la logica facerii lumii (Cap.1 Facerea

https://www.dervent.ro/biblia.php), la succesiunea zilelor (de 24 de ore, fiecare!) vom constata
că nu există nicio noimă ca Dumnezeu să pună, să fi pus pământul în mişcare.
(http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=13208)
 5

Ṣi pe la alţi ortodocşi, aleşi dintre aleşi, sunt scăpări…

Părintele Alexandr Men (1935 - 1990), provenind dintr-o

familie de intelectuali evrei din Rusia, înainte de a deveni martir,
a scris, printre altele, şi cartea „Fiul Omului” (Fiul Omului-
Editura Ṣtiinţifică, Bucureşti 1998), o carte foarte bine
documentată, din perspectivă creştin- ortodoxă.

La pag. 36, părintele Men spune: „Încă din timpurile

străvechi, când lumina raţiunii de-abia se aprinsese în om, el a
perceput existenţa unei fiinţe superioare ce îmbrăţişa universul.
(…)… atingând o anumită maturitate religioasă şi filozofică,
oamenii şi-au întărit convingerea potrivit căreia Realitatea
supremă se deosebeşte radical de tot ce este particular şi limitat “

Omul, în care „lumina raţiunii de-abia se aprinsese” ne

duce cu gândul la maimuţa antropoidă care, într-o zi sau într-o săptămână sau în câţiva ani etc.
a început să gândească omeneşte. Căci nu ne putem imagina că, izgoniţi din Rai, protopărinţii,
Adam şi Eva, au fost lăsaţi fără raţiune, o alta urmând „să se aprindă” în procesul muncii…
„Munca l-a creat pe om” (Friedrich Engels)!

Vorbind despre Răstignire, autorul spune la pag. 299:

„Între timp, a început să sufle vântul şi nori mohorâţi au
acoperit cerul. Părea că soarele însuşi s-a retras ca să nu vadă
demenţa oamenilor”. Aici, părintele Men, face următoarea
observaţie în anexă: „Întunericul, descris în Evanghelie, nu
putea fi o eclipsă de soare, deoarece Paștele corespundea cu
perioada primei luni pline de primăvară, lucru remarcat încă
de Sf. Ioan Gură de Aur. Probabil era o aglomerare de nori
deasupra Ierusalimului, când aerul se întunecă, așa cum se
întamplă pe acele meleaguri, când începe să sufle vântul
hamsin.”

Totuşi, a fost eclipsă de soare, peste rând, observată şi

în alte părţi. Dumnezeu, pur şi simplu, a luat luna din mersul
ei firesc şi a pus-o în faţa soarelui, timp de trei ore, ca acesta
„să nu vadă demenţa oamenilor”. Sfântul Dionisie
Areopagitul (ucenicul Sf. Apostol Pavel) aflându-se în
Heliopolis (Egipt) vede eclipsa împreună cu Apolofan şi spune: «Un Dumnezeu neştiut cu
Trupul pătimeşte, pentru care totul s-a întunecat si s-a clătit.» Iar Apolofan: «Acestea, o bunule
Dionisie, sunt schimbări ale dumnezeieştilor lucruri.» (https://manastirea.petru-
voda.ro/2016/04/29/eclipsa-totala-de-soare-de-la-rastignirea-dom) Sf.Ap. Luca întăreşte
constatarea celor doi: „Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul
până la ceasul al nouălea; şi s'a întunecat soarele;” (Luca 23, 44-45)

O urmă din prestidigitaţia seculară cu numere mari (zeci şi sute de mii, milioane, zeci
şi sute de milioane, miliarde de ani…) găsim la pag.329: „Treptat <fermentul> creştin s-a
transformat în Europa şi în Lumea Nouă într-un izvor al dinamismului, necunoscut în toţi cei
cincizeci de mii de ani ai existenţei omului.”
 6

Arheologia, dacă nu exagerează cu radiocarbon 14 şi dacă nu plusează, indică o

prezenţă efectivă a omului, creator de unelte, arme etc, începând cu 7-8000 de ani în urmă, aşa
cum spune şi cronologia biblică, de la Adam încoace. (Vezi Hronograful lui Chedrinos)

* * *

Câteva exemple, din multe altele, care dau o idee de cum păcălește dracul vigilenţa
duhovnicească, trezvia, chiar și la cei aleși dintre cei aleși. Dar la aleșii (creștinii) de rând?

Așa că rămân valabile aceste avertismente (și multe altele):

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe
cine să înghită; ( I Petru 5, 6 BVA)

„Vai vouă, pământule şi mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă
el ştie că puţină vreme are“. (Apocalipsa 12,12)

Nicușor Gliga
Norwich/Anglia, 14 octombrie 2018
†) Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie