Professional Documents
Culture Documents
Un telefon mobil sau telefon celular (întâlnit și sub formele substantivizate „un celular”, „un
mobil”) este un aparat electronic portabil, un dispozitiv mobil, care funcționează fără fir (prin
radio) pe baza rețelelor GSM sau CDMA și este folosit în general pentru comunicații personale
la distanță mare. Telefoanele portabile care nu se bazează pe rețele GSM sau CDMA nu trebuie
numite „mobile”, deși sunt deplasabile, v. mai jos.
Telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1942, când americanul Donald M. Mitchell a cerut
eliberarea unui brevet pentru telefonul său mobil, „Radio portabil pentru transmisie și recepție”.
Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o rază de acțiune limitată și cântărea nu mai
puțin de 2,5 kg. Au mai trecut 35 de ani până când telefoanele mobile au început să fie folosite
pe scară largă, de oamenii obișnuiți. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr.
Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola.[1][2] Primul apel de pe
un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. Abia în 1983 Motorola a prezentat
primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.
În ziua de azi telefonia celulară sau mobilă se bazează pe standardul de comunicații și rețeaua
GSM.
Prin contrast, există și sisteme de telefonie fără fir care nu se numesc „mobile”, deși și ele
continuă să funcționeze dacă utilizatorul se deplasează:
Telefoanele mobile au în general ca sursă de energie baterii electrice reîncărcabile, mai exact
numite acumulatori electrici. Energia necesară reîncărcării lor se ia printr-un dispozitiv
încărcător de acumulatori de la rețeaua de (220V) curent alternativ.
A mai fost nevoie de 10 ani de teste, iar pe 21 septembrie 1983, Motorola DynaTAC 8000x
devenea primul telefon mobil atestat de o autoritate competentă. Aparatul avea 900 de grame,
25 de centimetri lungime, un timp de încărcare de 10 ore şi o autonomie de doar câteva zeci de
minute.
Primul utilizator al acestui telefon, imediat după lansarea sa, a fost David D Meilahn,
preşedintele unei cunoscute companii de asigurări din Statele Unite, care a folosit aparatul pentru
a-l suna pe Bob Barnett, fost preşedinte al Ameritech Mobile Communications, apoi pe o nepoată
a lui Alexander Graham Bell, aflată în Germania în acel moment. Meilahn a donat apoi telefonul
mobil Muzeului de Ştiinţă din Chicago.
Pe lângă cele 12 taste standard, telefonul mai avea nouă taste răspunzând unor funcţii
specifice: Rcl (Recall), Clr (Clear), Snd (Send), Şto (Store), Fcn (Function), End, Pwr
(Power), Lock şi Vol (Volume), Motorola DynaTAC 8000X fiind primul telefon mobil din
lume care se putea conecta la o reţea de telefonie fără să necesite asistenta din partea unui
operator şi care putea fi purtat de către posesorul său.
Din 1983 şi până în 1989, mai sunt fabricate cinci modele DynaTAC, şi aproape de intrarea în
anii 1990, este dezvăluit Motorola MicroTAC, telefon care era livrat, în premieră, cu o staţie fixă
de încărcare /docker/, în timp ce tastatura putea fi acoperită de o clapetă. Definitivarea noilor
tehnologii şi mobile au costat Motorola mai mult de 100 de milioane de dolari.
Considerat telefonul emblematic al companiei finlandeze, modelul Nokia 3310, lansat în anul
2000, a fost vândut în peste 130 de milioane de exemplare. Cântărea 133 de grame, avea
calculator, cronometru, reminder şi 4 jocuri. Bateria permitea circa 4 ore de convorbire sau 180
de ore în modul stand-by. A costat, la lansare, aproximativ 250 de dolari.
Un singur lucru a rămas nerezolvat şi face ca între telefoanele de fiţe de azi şi “cărămida”
din 1983 să existe o asemănare: autonomia bateriei. Dacă atunci încărcai telefonul 10 ore şi
vorbeai câteva zeci de minute, acum îl încarci câteva zeci de minute şi vorbeşti tot cam atât.