TERMENI ISTORICI

I. ANTICHITATE

Adstrat - totalitatea elementelor straine care se adauga unui idiom (limba), dupa constituirea lui.
(adstratul slav)

Alae - unitate militara romana de cavalerie, alcatuita din luptatori originari din teritoriile cucerite,
facând parte din trupele auxiliare romane.

Alogen - strain; venit din alta parte, care are alta origine.

Aromân - grup etnic de origine daco-moesica,romanizat, provenit din populatia sud-dunareana, care
si-a pastrat specificul etnic si lingvistic, constituind românii sud-dunareni. (macedoromâni,
meglenoromâni, istroromâni)

Apeduct - ansamblu de constructii si de instalatii care servesc la transportarea apei de la locul de

captare pâna la cel de folosire.

Autohton - bastinas; de al locului, care s-a format si s-a dezvoltat pe teritoriul în care traieste si în
prezent.

Avari - populatie migratoare de neam turcic care patrunde în secolul al VIII-lea în spatiul european.

Barbar - nume dat de greci si de romani populatiilor din afara granitelor lor, considerate inferioare.

Basileu - termen din limba greaca ce desemneaza sefii politici (capetenii, regi) din lumea greco-
romana dar si din lumea barbara. (Rex Histrianorum, Dromichaites, Rhemaxos)

Bastarni - populatie de neam germanic, care a patruns la sfarsitul secolului III î.H. în Moldova.

Bazilica - edificiu de cult religios crestin. (biserica)

Buri - populatie de neam germanic care a participat, ca aliat al regelui Decebal, la razboiul din 101-
102.

Canabae - asezari civile dezvoltate pe langa castre si dependente de acestea.

Catafractari - calareti sarmati în zale. (participanti la diversiunea moesiana, alaturi de daci)

Castru - tabara militara fortificata romana repartizata unor legiuni sau trupe auxiliare, destinata sa
apere granitele, drumurile sau alte puncte strategice.

Celti - populatie indo-europeana stabilita într-o arie vasta din Europa centrala si vestica; în secolele
IV-III î.H. unele triburi celtice patrund în Transilvania si Oltenia.

Client - conducatorul unui stat care, în schimbul unor avantaje recunoaste autoritatea Imperiului
roman.

Crestinism - religie monoteista de origine iudaica, sustine credinta în rascumpararea pacatului

originar prin moartea pe cruce a lui Iisus Christos, Fiul lui D-zeu, credinta în învierea acestuia,
credinta în viata de apoi, credinta în Rai/Iad. În anul 313, prin Edictul de la Milano, devine religie
oficiala în Imperiul Roman.

Cohorta - subdiviziune a trupelor auxiliare romane cuprinzând ostasi pedestri (pedestri - care nu
lupta calare), alcatuite din necetateni romani.
Collegia - asociatie recunoscuta de statul roman ce reunea persoane care aveau aceeasi meserie sau
acelasi loc de origine, aceeasi etnie, constituita cu scopul de întrajutorare reciproca. (colegii de
minieri, pietrari, corabieri)

Colonie - asezare (urbana) întemeiata de o populatie straina pe un teritoriu. (Histria, Tomis,

Callatis)

Colonia - oras de rang superior întemeiat de statul roman prin colonizare de cetateni romani,
organizata dupa modelul Romei. (Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Drobeta, Napoca)

Colonizare - popularea unui teritoriu cu oameni din alte regiuni.

Comati (capillati) - categorie sociala în societatea geto-daca din care faceau parte oamenii de rând
(tarani, mestesugari, mici negustori), denumirea vine de la parul lung pe care acestia îl purtau.

Continuitate - teorie istorica ce demonstreaza locuirea neîntrerupta în primul mileniu de dupa Chr.
a spatiului carpato-danubiano-pontic de catre geto-daci, daco-romani si români si totodata formarea
poporului român în acest teritoriu.

Dava - asezare civila preurbana geto-daca, fortificata cu val de pamânt; resedinta unui sef de trib.
(Sucidava, Buridava, Arcidava)

Dacii liberi - termen folosit pentru a-i desmna pe dacii din Crisana, Maramures si din cea mai mare
parte a Moldovei, care nu au fost inclusi în Imperiul roman. (dacii mari, costobocii, carpii)

Donariu - dar, obiect de cult religios. (Donariul de bronz de la Biertan)

Dialect - particularitate locala a unei limbi; grai.

Etnogeneza - procesul de formare a unui popor si a limbii vorbite de acesta (etnog. româneasca:
substrat- geto-dac; strat- latin; adstrat-slav).

Goti - triburi migratoare de origine germanica care trec în secolul al III-lea pe teritoriul tarii noastre.
(vizigotii, ostrogotii)

Indoeuropeni - grup de populatii migratoare, de pastori, razboinici, care s-au asezat la sfarsitul
epocii pietrei in anumite teritorii din Asia si Europa, cucerind vechile civilizatii neolitice si formând
primele popoare ale antichitatii. (Tracii)

Imigrare - proces prin care locuitori din exterior se stabilesc într-un nou teritoriu.

Interpretatio romana - adorarea sub nume roman a divinitatilor neromane.

Legatus augusti - înalt magistrat civil si militar (delegat) în fruntea legiunilor sau a provinciilor din
afara Italiei; în provinciile cu mai multe legiuni comanda suprema era încredintata unui legatus
Augusti pro praetore de rang consular; el era, practic, guvernatorul provinciei, ca împuternicit al
împaratului, având atributii administrative, juridice si militare. (Decimus T. Scaurianus)

Legiune - mare unitate de infanterie, formata din cetateni romani; regiunile purtau numele
împaratilor, regiunilor, caracteristicilor armamentului sau ale modului de actiune, la care se adauga
numarul de ordine.În Dacia au stationat legiunile I Adiutrix, XIII Gemina, V Macedonica.

Limes - "drum despartitor", frontiera romana fortificata în fata unui teritoriu necucerit sau iesit de
sub autoritatea Romei. (limes-ul dunarean)
Monarhie militara - stat condus de un monarh în care rolul cel mai important revine armatei.
(Dacia în timpul lui Burebista)

Migratori - populatie care se muta din loc în loc, neavând un teritoriu stabil. (gotii, hunii, gepizii,
avarii, slavii)

Misionari - persoana care raspândeste o credinta religioasa (Sava Gotul, Sfântul Ioan Cassian,
Dionisie cel Mic)

Municipium - asezare urbana cu autonomie administrativa si juridica cuprinzând cetateni romani.

(Romula, Tibiscum, Dierna)

Provincie romana - teritoriu cucerit de romani în afara Italiei si supus legilor si organizarii romane.
(Dacia romana, Moesia)

Regat clientelar - regat din afara Imperiului Roman, care îi recunoaste autoritatea în schimbul unor
avantaje.(Dacia dupa pacea din 89)

Religie politeista - credinta în mai multi zei. (Zalmoxis, Gebeleizis, Bendis)

Romanizare - procesul istoric complex prin care o populatie neromana adopta limba latina, religia,
cultura si obiceiurile romane.

Sanctuar - loc de cult cu caracter sacru în care se oficiau ritualurile închinate unei anumite
divinitati.

Sarmati - populatie de origine iraniana, care a patruns în secolele I-III d.H. în spatiul carpato-
dunarean.

Sciti - populatie de neam iranian stabilita în secolul VIII î.H. în zona din nordul Marii Negre.

Sedentarizare - proces de stabilire a unei comunitati umane într-un teritoriu, pe o perioada de timp
îndelungata.

Sica - Sabie incovoiata specifica dacilor.

Sincretism religios - fenomen de contopire a unor divinitati asemanatoare, dar de origini diferite, în
una singura.

Sinteza - rezultatul întrepatrunderii unor elemente culturale(de limba, obiceiuri, credinta). (sinteza
daco-romana)

Tarabostes - membrii aristocratiei geto-dacice denumiti ulterior pileati (purtatori de caciula), din
care provin demnitarii politici, militari si religiosi.

Teorie imigrationista - teorie care sustine originea sud-dunareana a poporului român si a limbii
sale, de unde ar fi migrat la nordul Dunarii abia în secolul al XIII-lea. (Teoria lui Robert Roesler -
istoric austriac)

Trib - veche forma de organizare sociala, alcatuita din mai multe ginti înrudite, având un anumit
teritoriu obiceiuri si o limba comuna. (triburi geto-dacice)

Trupe auxiliare - unitati de infanterie (cohorte) sau cavalerie (alae) formate din soldati recrutati de
romani din rândul popoarelor cucerite.
Urbanizare - important factor al romanizarii, proces de aparitie si dezvoltare a oraselor -simbol al
civilizatiei romane.

Veterani - soldati romani care dupa satisfacerea stagiului militar aveau o serie de drepturi si
privilegii. (împroprietariti cu pamânt)

Vicus - comunitate rurala civila (sat roman), cu organizare comunala partial autonoma.

Villa rustica - proprietate rurala romana constând din locuinta proprietarului si anexele acesteia,
construita dupa modelul vilelor din Italia.

Zamolxis - divinitate suprema în religia geto-daca.