You are on page 1of 34

Formarea formatorilor Ianuarie 2009

UNIUNEA EUROPEANĂ

Proiect finanţat prin Phare

MECI/ CNDIPT-UIP

Activitatea 03

Formarea personalului didactic pe tema metodelor şi


instrumentelor pentru învăţământ la distanţă

3.2: Formarea de formatori pentru asistarea


implementării şi utilizării învăţământului deschis la
distanţă în ÎPT

Material elaborat prin finanţare Phare 0


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea Continuă a Sectorului ÎPT, România,

PHARE TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

2009

Conţinutul acestor materiale nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a


Uniunii Europene

Material elaborat prin finanţare Phare 1


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Cuprins

Definiţii e-learning 3

Cercul Kolb al învăţării 6

Cercul Kolb al învăţării 6

Abilităţi de facilitare şi comunicare 8


Ce este facilitarea? 8
Sala de lucru 9
Echipament, resurse şi sprijin 11
Ponturi pentru facilitatori 13
Tecnici de facilitare 20

Evaluarea on-line 28
Mediul online schimbă aspectele evaluării? 29
Când evaluarea online e mai bună? 30
Opţiunile de evaluare online 30
Siguranţă şi autentificare 31
Răspunderea elevului 32

Bibliografie 33

Material elaborat prin finanţare Phare 2


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Definiţii e-learning

Nu există o unică definiţie clară a conceptului de e-Learning. Definiţiile din literatura de


specialitate sunt parţiale exclusive şi uneori, contradictorii existând puţini termeni comuni
care sunt folosiţi în mod consecvent. Este dificil de făcut o diferenţă între termenul “e-
Learning” şi termeni ca “învăţare virtuală”, “învăţare în reţea”, “învăţare online”, “învăţare
bazată pe utilizarea multimedia”, “învăţare bazată pe utilizarea reţelei Web”, “învăţare cu
ajutorul Internetului” şi alţi termeni similari. E-Learning este deseori percepută ca un proces
de învăţare în care Internetul şi Web-ul joacă un rol important. Termenul este de asemenea
utilizat într-un sens mai larg, ca de exemplu învăţare în care se utilizează orice tehnologie
electronică, dar exclude aspecte care s-ar putea încadra în conceptul de “învăţare la
distanţă” şi nu sunt electronice, cum ar fi, cărţile.

O încercare de a defini e-Learning, din punct de vedere tehnologic, reprezintă încercarea de


a analiza relaţiile dintre e-Learning şi anumite concepte strâns legate: învăţare cu ajutorul
internetului, învăţare bazată pe utilizarea reţelei Web, învăţare online şi învăţare cu ajutorul
computerului:

• Conceptul de învăţare cu ajutorul internetului este mai larg decât cel al învăţării bazate pe
utilizarea reţelei Web. De aceea, reţeaua Web este numai unul dintre serviciile internet care
utilizează formatul HTML, browsere şi URL-uri. Internetul oferă multe alte servicii, nu numai
de Web ci şi e-mail, facilităţi de transfer fişiere etc. Învăţarea se poate baza pe utilizarea
reţelei Web, dar are legătură şi cu corespondenţa prin e-mail, video conferinţe etc.

• Învăţarea online poate fi organizată prin intermediul oricărei reţele. Astfel, învăţarea cu
ajutorul internetului este doar o componentă a învăţării.

• Învăţarea electronică poate avea loc prin intermediul oricărui tip de mediu electronic.
Acesta nu este conectat la o reţea. Învăţarea electronică include de asemenea învăţare cu
ajutorul computerului care nu este conectat la reţea.

Drept rezultat, e-Learning include atât învăţare în reţea (învăţare online, învăţare cu ajutorul
internetului şi învăţare bazată pe utilizarea reţelei Web) şi învăţare care nu se bazează pe
existenţa unei reţele sau învăţare cu ajutorul computerului (Figura 1).

Material elaborat prin finanţare Phare 3


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Figura 1: Dimensiunile tehnologice ale e-Learning

(din Applying a System Development Approach to Translate Educational Requirements


into E-Learning, by Said Hadjerrouit, Agder University College, Kristiansand, Norvegia)

Anumite fraze vor apărea în mod constant în următoarele materiale şi este strict necesar să
clarificăm definiţiile acestora pentru a nu produce confuzie în mintea cititorului sau în orice
planificare viitoare şi elaborare de activităţi. Neînţelegerile obişnuite au loc atunci când fraze
ca învăţare online sau e-learning sau învăţământ la distanţă sunt utilizate în acelaşi context
sau într-un context greşit. Deşi e-learning sau învăţare online pot fi atât componente ale
învăţării la clasă cât şi ale învăţării la distanţă, nu sunt sinonime cu termenul de învăţământ
la distanţă. Acesta poate exista fără e-learning, iar e-learning nu reprezintă neapărat
acţiunea de învăţare la distanţă. În acest material, se aplică următoarele definiţii:

Învăţământ la distanţă este un domeniu al învăţământului care se concentrează pe


pedagogie/andragogie şi proiectarea de sisteme instructive în vederea susţinerii de cursuri
de învăţare pentru elevii care nu sunt prezenţi fizic, în persoană, la locul în care are loc
procesul de educaţie. Cadrele didactice şi elevii pot comunica atunci când doresc prin
schimb de media scrise sau electronice sau utilizând tehnologia care le permite să comunice
în acelaşi timp (în timp real – cum ar fi telefoane, videofoane, chat-uri internet, echipamente
pentru videoconferinţe, spaţii virtuale etc) sau nu, ca faxul, poşta vocală, materiale video,
audio, e-mail, materiale tipărite sau scrise etc. Învăţământul la distanţă nu se bazează numai
pe tehnologie şi se poate desfăşura în întregime fără a recurge deloc la tehnologie.

Material elaborat prin finanţare Phare 4


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Învăţare cu ajutorul computerului (e-Learning, eLearning) este un termen umbrelă


pentru a descrie acţiunea de utilizare a media electronice. Există câteva tipuri diferite de
e-learning, dar în cadrul acestui proiect suntem interesaţi de e-learning ca tip de învăţământ
în care mediul de instruire este TIC – Tehnologia informaţională şi de comunicare, denumită
de asemenea şi FBC (Formare Bazată pe Utilizarea Computerului), un tip de educaţie în
care elevii învaţă prin utilizarea de diferite programe de formare pe computer.

Învăţare mixtă este combinaţia mai multor abordări ale învăţării. Învăţarea mixtă poate fi
realizată prin utilizarea de resurse mixte şi fizice “mixte”. Un exemplu tipic de astfel de
învăţare ar fi combinarea materialelor bazate pe tehnologie cu sesiuni faţă-în-faţă pentru
susţinerea de cursuri educaţionale. În cel mai strict sens, învăţarea mixtă are loc atunci când
un instructor combină două metode de susţinere a cursurilor educaţionale.

Un portfoliu electronic, cunoscut şi sub numele de e-portfoliu sau portfoliu digital,


reprezintă o culegere de dovezi electronice adunate şi administrate de un utilizator. Astfel de
dovezi electronice pot include text, imagini, multimedia, postări de pe blog, hyperlink-uri sau
alte documente electronice create de către cursant/utilizator. E-portfoliile sunt atât
demonstraţii ale abilităţilor utilizatorului, ale progresului acestora cât şi platforme pentru
auto-exprimare.

Resurse:

- Dicţionar Merriam Webster online (http://www.merriam-webster.com/)


- http://www.techtionary.com
- http://www.netlingo.com/inframes.cfm
- http://www.amanet.org/blended/
- http://www.e-learningguru.com
- http://www.peakskillslearning.com
- http://www.supportinsight.com
- http://encyclopedia.thefreedictionary.com

Cercul Kolb al învăţării1

1
Bron, A. (2005). Understanding learning processes through adult education theory, pp. 181-192. In: Sabour,
M'hammed & Koski, Leena (Eds.) Searching for the Meaning of Education and Culture.

Material elaborat prin finanţare Phare 5


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Învăţarea este de obicei explicată ca fiind: un act sau o experienţă a unei persoane care
învaţă; cunoştinţe sau abilităţi însuşite prin instruire sau studiu; sau modificarea unei
tendinţe comportamentale prin experienţă.

Există multe teorii care încearcă să explice felul în care are loc învăţarea. Cea mai
răspândită, care explică în special felul în care învaţă adulţii, este teoria învăţării Kolb.
Învăţarea are loc într-un câmp de tensiune format din următoarele categorii care, în opinia lui
Kolb, sunt aşezate în mod ciclic. Noţiunea de cerc al învăţării se situează în mijlocul teoriei,
în care se presupune că în timp ce învaţă, adulţii trec prin cele patru etape ale cercului
învăţării.

Experienţă concretă

Experimentare Observare reflexivă

Conceptualizare

Cercul Kolb al învăţării

Experienţa concretă stă la baza percepţiei şi reflecţiei. Observaţia reflecţiei înseamnă că un


adult poate pune întrebări, ca de exemplu: ce a fost bine?, ce a fost greşit? colectează
observaţii şi le transpune într-o teorie, i.e. conceptualizează. Din corpul său de idei pot reieşi
ipoteze, care sunt testate în practică prin acţiunea, pe care Kolb o numeşte experimentare.
În cele din urmă, aceasta are drept rezultat o nouă experienţă. După opinia lui Kolb, este
nevoie de patru tipuri de abilităţi pentru o învăţare optimă, i.e. efectuarea unei sarcini.
Acestea aparţin domeniilor experienţei, observaţiei reflexive, formării de concepte abstracte
şi experimentare activă.

Modelul este atât normativ cât şi orientat pe obiectiv în sensul că ciclul trebuie completat şi
reluat de capăt. Totuşi, realizarea unei experienţe concrete şi pentru a începe de la aceasta,
nu reprezintă numai o condiţie suficientă pentru învăţare, ci şi una necesară, care este

Material elaborat prin finanţare Phare 6


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

percepută ca o dezvoltare pozitivă. Experienţa concretă fără nicio reflexie nu va produce


nicio schimbare sau dezvoltare a perspectivei (va reprezenta doar puţin din aceasta) fapt ce
explică importanţa următoarelor etape în opinia lui Kolb. Aceste lucruri sunt în concordanţă
cu presupunerea învăţării prezentată ca fiind un proces continuu. Kolb scoate în evidenţă
faptul că învăţarea este un proces şi nu un rezulltat care se bazează pe experienţă.
Experienţele joacă un rol important în acest proces, astfel “învăţarea este procesul prin care
cunoaşterea este creată prin intermediul transformării experienţei” (Kolb 1993).

Totuşi, avantajul modelului este acela că serveşte domeniilor non-formal şi informal ale
învăţării şi managementului în muncă şi contribuie la un alt mod de teoretizare a "învăţării de
către adulţi" prin evidenţierea vieţii şi a experienţelor de lucru.

Noţiunea de învăţare experienţială este bine ancorată în practica din cadrul educaţiei
adulţilor. Astfel, există discipoli ai lui Kolb, care încearcă să elaboreze teorii de învăţare
bazate pe experienţă. Unul dintre aceştia este Peter Jarvis pentru care procesul de învăţare
este de natură holistică care implică toate dimensiunile umane. Înţelegând felul în care
funcţionează procesul, putem vedea cum învăţarea pe tot parcursul vieţii este de asemenea
parte din întreaga viaţă a unui individ, deoarece există o legătură clară între învăţarea de
către oameni şi dezvoltarea acestora. Astfel o fiinţă umană nu este nimic altceva decât suma
cunoştinţelor sale.

Abilităţi de facilitare şi comunicare

Material elaborat prin finanţare Phare 7


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Ce este facilitarea?

Funcţia de facilitare menţine o întâlnire/curs de formare concentrat şi alert şi asigură o


participare echilibrată. Facilitatorul se asigură că cele de mai sus au loc, ori prin efectuarea
acestora ori prin monitorizarea grupului, intervenind în funcţie de necesităţi. Facilitatorul este
cel care se asigură că sarcinile sunt realizate şi nu influenţează conţinutul sau produsul
grupului. Facilitatorul acordă atenţie felului în care lucrează grupul - procesului. Facilitarea
reprezintă un serviciu în beneficiul altora.

Facilitatorul uneori acţionează ca o resursă pentru grup în domeniul instrumentelor de


analiză a datelor şi al tehnicilor de rezolvare de probleme. Facilitatorul trebuie să cunoască
tehnicile de construire a unei echipe şi procesele de grup pentru a acorda asistenţă grupului
în realizarea sarcinilor şi cu rolurile de întreţinere esenţiale pentru construirea unei echipe.
Facilitatorul intervine pentru a ajuta grupul să-şi menţină concentrarea şi să construiască o
coeziune, executând sarcinile cât mai bine, în timp ce elaborează produsul.

Pentru a menţine întâlnirea pe "drumul cel bun", facilitatorul trebuie să rămână conştient de
existenţa agendei, de durată şi de volumul de lucru. Abilităţile de facilitare sunt utilizate
pentru a asigura o participare totală. Facilitatorii observă dezvoltarea unui grup, reţinând atât
sarcinile cât şi rolurile de menţinere şi încurajează membrii grupului să le îndeplinească.
Facilitatorii abordează comportamentul inadecvat al participanţilor cu abilitate şi delicateţe.
Cel mai important rol pentru un facilitator este protejarea procesului desfăşurat de cei care
beneficiază de pe urma rolului de facilitator. Procesul nu înseamnă modul în care grupul îşi
îndeplineşte sarcinile. Problema sau conţinutul este ceea ce lucrează aceştia.

În studiile care compară stilurile de lucru de înaltă performanţă şi cele de slabă performanţă,
singura diferenţă semnificativă şi observabilă a fost procentajul de timp pe care membrii
grupului l-au dedicat procesului în care erau implicaţi. Peste 10% dintre declaraţiile
membrilor grupurilor cu performanţe înalte s-au referit la modul în care acel proces a fost
realizat. Mai puţin de 1% din declaraţiile membrilor grupurilor cu performanţe slabe s-au
referit la proces în sine. 99% dintre acestea s-au concentrat asupra conţinutului problemei.
De aceea facilitarea este importantă pentru ca grupurile să obţină performanţe cât mai
înalte. Facilitatorul este cel care protejează procesul. Instrumentele facilitatorului sunt: un set
de tehnici, cunoştinţe şi experienţe pe care le aplică pentru a proteja procesul în care este
implicat grupul. Facilitatorul ajută la crearea procesului, la ajustarea lui, la menţinerea
acestuia pe direcţia cea bună şi, cel mai important, se asigură că persoanele rămân
concentrate asupra sa.

Material elaborat prin finanţare Phare 8


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Un facilitator este:

 Un consultant care planifică sesiuni de lucru concentrate pe un anumit subiect


sau cu o anumită intenţie.
 Un consilier care doreşte să evidenţieze întregul potenţial al grupurilor de
lucru.
 Un furnizor de procese, instrumente şi tehnici care pot fi îndeplinite repede şi
eficient în cadrul unui grup.
 O persoană care menţine întâlnirea grupului în direcţia cea bună.
 O persoană care ajută la rezolvarea conflictelor.
 O persoană care reuşeşte să-i determine pe toţi să participe.
 O persoană care organizează activitatea unui grup.
 O persoană care se asigură că obiectivele au fost îndeplinite.
 O persoană care furnizează structura activităţii unui grup.

Sala de lucru

În etapa de planificare a activităţii de facilitator trebuie de asemenea luate în considerare


anumite cerinţe referitoare la spaţiu, echipament şi sprijin. Facilitatorul ar trebui să ştie exact
ce anume se aşteaptă de la el şi care este mediul în care acesta/aceasta va lucra. În
general oamenii se obişnuiesc să facă lucrurile la fel ca în trecut şi deseori aranjamentele
sunt nesatisfăcătoare. Următoarele aspecte sunt foarte importante şi ar trebui luate în
considerare în alegerea sălii.

 Atmosfera: -- Culorile sălii sunt optimiste? Are sala ferestre spre exterior?
 Aranjare: -- Este sala destul de mare pentru nevoile dvs? Va putea toată lumea să
vadă dispozitivele cu care lucraţi? Toţi participanţii se vor putea vedea între ei?
 Mobilier: -- Sunt scaunele comfortabile pentru întâlniri cu o durată mai lungă?
 Dotări: -- Cât de departe sunt toaletele, zonele de fumat, -- sala de mese,
ascensoarele şi mâncarea?
 Iluminatul: -- Există destulă lumină? Se poate face întuneric cu uşurinţă?
 Zgomot: -- Există zgomot excesiv şi întreruperi? Va putea toată lumea să audă ce se
întâmplă?
 Prize: -- Sunt destule prize pentru echipamente?
 Încălzire & răcire: -- Temperatura va fi adecvată şi există posibilitatea să o
controlaţi?
 Internet: - - Există o legătură Internet adecvată disponibilă pentru numărul necesar
de utilizatori?

Material elaborat prin finanţare Phare 9


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Unul din aspectele cele mai importante în timpul unei sesiuni este ca toată lumea să poată
auzi şi vedea tot ce se întâmplă. Altfel, participanţii nu vor mai fi atenţi, îşi vor pierde
interesul şi ideile bune.

Sala ar trebui să fie potrivită pentru o bună proiecţie a instrumentelor dvs. Dacă folosiţi un
ecran de computer, asiguraţi-vă că elementele conţinutului sunt îndeajuns de mari şi
colorate în mod corect astfel încât toată lumea să le poată vedea cu uşurinţă. De asemenea,
aveţi nevoie ca suprafaţa ecranului să fie îndeajuns de întunecată pentru ca participanţii să
poată citi, în timp ce restul camerei să fie luminată astfel încât:

1) materialele cu care lucraţi să fie vizibile;

2) participanţii să se poată vedea între ei;

3) participanţii să nu adoarmă.

Majoritatea organizaţiilor au săli de întâlnire moderne echipate cu sisteme de iluminare


performante. Planificaţi sesiunea îndeajuns de devreme pentru a putea rezerva cele mai
bune facilităţi. Dacă este posibil, vizitaţi sala înainte ca sesiunea să înceapă şi faceţi
modificările necesare în ceea ce priveşte iluminatul şi culorile conţinutului ce va fi afişat.

Dacă veţi folosi hârtie de flip chart, asiguraţi-vă că aveţi destul spaţiu pe perete pentru a
afişa toate filele în timpul sesiunii.

Echipament, resurse şi sprijin

Întocmiţi o listă de verificare înainte de activitate, astfel vă va fi mai uşor dvs şi asistentului
dvs să vă asiguraţi că aveţi toate echipamentele, resursele şi sprijinul necesare. Următoarea
listă identifică cele mai necesare articole.

Material elaborat prin finanţare Phare 10


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Listă de verificare a echipamentului

 Retroproiector
 Ecran
 Flip chart-uri
 Prelungitoare şi prize
 Mese în plus pentru retroproiector, materiale, zona de pauză a
grupului
 Tablă albă lucioasă
 Computere
 Casetofon pentru muzică
 Video
 Televizor
 Imprimante

Listă de verificare a resurselor

 File transparente
 Coli albe de hârtie
 Hârtie de flip chart de rezervă
 Mape
 Carioci permanente mari (de toate culorile)
 Post-it-uri pentru toţi participanţii
 Foarfece
 Creioane colorate, parfumate
 Scotch colorat şi transparent
 Creioane şi carioci
 CD-uri/DVD-uri
 Capsator
Material elaborat prin finanţare Phare 11
Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
 Creioane pentru scris pe filele transaprente
 Carioci şi bureţi pentru tabla albă lucioasă
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Lista de verificare a sprijinului

Un asistent v-ar fi de mare ajutor în ceea ce priveşte procesul de facilitare. Această


persoană va programa întâlniri pentru dvs, va fi legătura între dvs şi client/organizator, şi va
coordona toate acţiunile necesare în vederea facilitării.

o O persoană ce va înregistra sesiunea.


o O masă pentru gustări în sală pe care să se afle gustări uşoare şi băuturi.
o Transport pentru participanţi dacă este necesar.
o Aranjamenete de călătorie

Ponturi pentru facilitatori

Deoarece facilitarea este un proces continuu, facilitatorul ar trebui să încerce să


îmbunătăţească fiecare sesiune. Există tipuri diferite de sesiuni, dar de fiecare dată se poate
învăţa ceva nou referitor la felul în care facilitarea poate fi practicată cu mai mult succes. Se
recomandă ca facilitatorul să aibe propriul dosar cu lecţii învăţate şi să le revizuiască înainte
de fiecare acţiune. Facilitarea este un proces evoluţionar. Deoarece organizaţiile se

Material elaborat prin finanţare Phare 12


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

schimbă, ar trebui să se schimbe şi stilurile şi metodele de facilitare. Creativitatea dvs. este


un element important al sesiunii. Încercaţi să vă utilizaţi creativitatea pentru:

 A îndepărta cât mai mult participanţii de birourile lor, atât mental cât şi fizic.
 Oferiţi o atmosferă relaxată.
 "Opriţi" emisfera stângă a creierului făcând ceva care să îi dezorienteze: ceva
neobişnuit, rapid, întors pe dos, întors de dinafară, foarte încet sau foarte rapid.
Faceţi-i să râdă. Scoteţi-i din lumea lor normală şi din felul obişnuit în care îşi
desfăşoară afacerile. Daţi drumul la muzică şi scoateţi creioanele.

Mai jos găsiţi câteva “reguli” care vă pot ajuta să îmbunătăţiţi procesul facilitării:

1: Un facilitator rămâne ÎNTOTDEAUNA neutru, obiectiv şi corect.

2: Citiţi din nou Regula 1!

Atunci când nu vă veţi mai aminti nimic altceva, trebuie să reţineţi aceste două reguli. Sunt
foarte importante. Atunci când nu veţi mai avea o atitudine imparţială şi veţi ţine partea
cuiva, când nu veţi mai fi obiectiv şi vă veţi expune propriile opinii şi veţi lua partea unei

3: Înregistraţi totul.
persoane sau a unui grup în detrimentul celeilalte/celuilalt, veţi înceta să mai fiţi facilitator.
Veţi fi doar o persoană care conduce o întâlnire.

Nu lăsaţi ideile să se piardă, deoarece atunci veţi fi fost parte dintr-o întâlnire care a creat
doar "vorbe fără niciun rezultat". Trebuie să afişaţi fiecare comentariu, idee sau critică într-un
loc în care să poată fi observate de toată lumea astfel încât să poată fi rezolvate. NU este
nevoie să înregistraţi fiecare cuvânt, doar ideea sau faptul respectiv. Acest lucru poate avea
loc prin prezentarea la începutul sesiunii a două liste pe care să le lăsaţi lipite pe pereţi în
timpul desfăşurării activităţii. Una dintre acestea este Garajul unde pot fi scrise ideile care nu
au legătură cu subiectul. Cealaltă este Lista Sarcinilor unde sunt înregistrate măsurile ce
trebuie luate. Lipiţi-le pe amândouă în spatele sălii şi când cineva va aduce în atenţie un
articol care îşi are locul pe una dintre ele, daţi-i voie să îl înscrie pe lista respectivă.

Astfel, afişarea acestor liste va avea câteva rezultate pozitive, şi anume: pentru a-şi
înregistra ideea, participantul va trebui să fie concis şi exact referitor la ceea ce spune. Dacă
nu înţelegeţi ideea îndeajuns de bine încât să o înregistraţi, atunci veţi avea nevoie de
clarificare şi concentrare la fel ca toţi ceilalţi participanţi din sală. Participanţii vor învăţa

Material elaborat prin finanţare Phare 13


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

4: Menţineţi contactul vizual cu grupul.


Formarea formatorilor Ianuarie 2009

repede că trebuie să prezinte pe scurt ideile, iar acest comportament va adăuga claritate,
înţelegere şi viteză întregii sesiuni. Odată ce grupul vede că totul este înregistrat şi va fi
rezolvat, va avea tendinţa să nu mai vorbească mult, iar acest fapt va imprima un ritm alert
sesiunii.

Învăţaţi să utilizaţi flip chart-ul sau tabla albă lucioasă sau computerul astfel încât să puteţi
menţine întotdeauna contactul vizual cu grupul. Cel mai rapid mod de a pierde atenţia
participanţilor este să vă întoarceţi cu spatele. Astfel, nu veţi şti ce se întâmplă în sală şi cum
reacţionaează participanţii.

5: Implicaţi participanţii de câte ori puteţi.

Activităţile devin plictisitoare şi lipsite de eficienţă atunci când participanţii nu fac altceva
decât să stea jos. Multe tehnici se potrivesc participării active a grupului. Atunci când
planificaţi etapele procesului de lucru pentru sesiune, întrebaţi-vă întotdeauna dacă acestea
nu sunt de tipul tradiţional Eu voi sta în faţă şi voi scrie, voi veţi vorbi pe rând. Aceste
activităţi pot fi deseori efectuate într-un stil în care participanţii îşi asumă, în mod fizic, un rol
activ. De exemplu, în cadrul activităţii de brainstorming, participanţii trebuie să-şi scrie
propriile idei pe post-it-uri mari, pe care vi le vor transmite, iar dvs. le veţi lipi la vedere. Pe
lângă faptul că aţi implicat grupul, procesul se va derula cu o viteză mai mare.

Material elaborat prin finanţare Phare 14


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

6: Utilizaţi culori.

Pentru a putea oferi explicaţii clare şi a capta întreaga atenţie a participanţilor – se


recomandă utilizarea culorilor/a cariocilor colorate. Atunci când modificaţi ulterior o listă sau
un produs, utilizaţi diferite culori astfel încât participanţii să observe diferenţa dintre
schimbări şi varianta iniţială.

7: Nu vă temeţi să-i întrerupeţi pe cei care vorbesc pe lângă subiect..

La început va fi greu, dar acest lucru este important pentru a păstra participanţii concentraţi
asupra problemei şi a nu le pierde atenţie în timpul discursului unei persoane. O tehnică este
aceea de a sugera aplicarea Regulei de cinci minute în timpul desfăşurării activităţilor
grupului. Această regulă dă dreptul fiecărui participant la sesiune să strige "cinci minute"
oricărui alt participant dacă este de părere că discuţia nu va duce la niciun rezultat.
Menţionaţi că grupul are dreptul să vă strige şi dvs acelaşi lucru! De obicei această regula va
fi aplicată cel puţin odată într-o sesiune şi întotdeauna va fi însoţită de hohote de râs. Din
anumite motive, această tehnică nu pune vorbitorul sau vorbitorii în situaţii neplăcute. Odată
ce e aplicată, efectul său pare să dureze destul de mult timp.

8: Respectaţi pauzele, pauza de prânz şi ora de încheiere a programului.

Credibilitatea dvs şi nivelul de încredere a grupului în dvs vor fi puse în pericol dacă nu veţi
respecta aceste momente. Singura abatere ar trebui să aibă loc numai la sugestia şi cu
acordul grupului.

9: Adresaţi-vă participanţilor utilizând numele acestora.

Această practică va construi încredere şi o relaţie personală între dvs şi participanţi.


Participanţii se vor simţi bine şi astfel, activităţile vor fi mai bine efectuate. Ecusoanele cu
nume reprezintă o idee bună, dar dacă sesiunea durează mai mult de o zi, va trebui să
învăţaţi numele tuturor fără etichetă. Scuza că nu reţineţi numele nu este acceptabilă pentru
un facilitator şi vă va împiedica să fiţi considerat un expert în acest domeniu. Dacă nu reţineţi
numele, exersaţi până când veţi găsi o metodă care să vă permită să le reţineţi.

Material elaborat prin finanţare Phare 15


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

10: Utilizaţi spaţiul în care vă aflaţi.

Statul în picioare vă permite să controlaţi spaţiul şă să vă mişcaţi cu uşurinţă. Totuşi, având


în vedere că mediul de lucru este mereu în schimbare, există situaţii când este mai bine să
staţi jos. Statul în picioare poate fi o tactică de control şi exercitare a puterii şi există situaţii
când acest lucru nu este de dorit. Pe măsură ce veţi deveni un facilitator puternic, veţi
descoperi că puteţi fi şi mai eficient în anumite condiţii dacă sunteţi aşezat. Ocuparea unui
loc în capătul mesei vă conferă autoritate. Dacă veţi lua loc pe o parte a mesei, lângă
participanţi veţi pierde din autoritate.

Nu favorizaţi o parte a sălii sau anumiţi participanţi. Deseori, atenţia dvs va fi atrasă către o
zonă a sălii sau de către anumiţi participanţi. Aveţi grijă la acest lucru şi asiguraţi-vă că priviţi
spre toată sala, vorbiţi cu şi îi ascultaţi pe toţi participanţii.

Plimbaţi-vă printre participanţii problemă. Dacă cineva este agresiv şi îi deranjează pe


ceilalţi, îl puteţi calma profitând de spaţiul personal al acestuia. Îndepărtaţi-vă de participanţii
timizi, retraşi atunci când aceştia vorbesc, dar rămâneţi concentrat numai asupra lor pentru
ca ceilalţi să le ofere timpul necesar pentru a se exprima.

11: Membrii grupului trebuie să vorbească între ei, nu cu dvs.

Trebuie să faceţi cunoscut acest lucru, deoarece tendinţa naturală este de a te adresa
persoanei din faţă – adică facilitatorului. Mai jos, găsiţi nişte exemple de metode eficiente de
redirecţionare a conversaţiei înspre grup:

 Dacă vi se adresează o întrebare, în special dacă este o întrebare de "aprobare a


conţinutului", rugaţi grupul sau un membru al acestuia să răspundă. Întrebaţi Doreşte
cineva să răspundă la această întrebare? Începeţi să faceţi acest lucru la începutul
sesiunii şi, foarte curând, participanţii vor "sări" peste moderator (adică peste dvs) şi
vor începe să se adreseze direct unul altuia.
 Treceţi în spatele vorbitorului. Vorbitorul de obicei se va adresa grupului din faţa
acestuia în loc să se întoarcă la 180 grade pentru a se adresa dvs.

 Priviţi în direcţia unui alt membru al grupului în timp ce vi se vorbeşte.

 Aşezaţi-vă pe o latură a mesei şi îndreptaţi-vă atenţia spre grup, departe de vorbitor.

 O masă rotundă sau o aranjare în formă de U va încuraja în mod natural conversaţia


în cadrul grupului.

Material elaborat prin finanţare Phare 16


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

12: Tăcerea e de aur.

Cel mai mare compliment pentru un facilitator este ca grupul să-l întreacă. Reţineţi, grupurile
cu performanţe notabile nu au nevoie de facilitatori. Trebuie să luaţi în seamă doi factori.
Unul este că grupul nu trebuie să depindă de dvs. Celălalt este să furnizaţi grupului
instrumente şi experienţă pe care să le poată utiliza singuri. Mulţi facilitatori prin
comportamentul afişat, determină o dependenţă a grupului faţă de ei. Acest lucru se poate
întâmpla pentru că facilitatorul nu crede în inteligenţa inerentă şi capacitatea grupului.

Pentru a construi capacitatea grupului de a se administra singur, trebuie să oferiţi grupului


toate ocaziile de a avea realizări fără implicarea dvs, imediat ce membri acestuia lucrează
împreună. Dacă este posibil, începeţi să faceţi acest lucru la începutul sesiunii.

13: Nu permiteţi grupului să transfere controlul procesului, problemei


sau al recomandărilor către dvs.

Anumite grupuri nu doresc să-şi asume propria problemă. Acesta poate fi motivul pentru
care problema nu a putut fi rezolvată într-un mediu normal de lucru. Metode pentru a vă
asigura că acest lucru nu se întâmplă sunt următoarele:

 Următiţi întotdeauna semnele care vă indică faptul că sunteţi considerat răspunzător


pentru găsirea soluţiei.
 După ce este identificată o sarcină de efectuat după sesiune, rugaţi grupul să
desemneze o persoană răspunzătoare pentru aceasta.

 Când este identificată o sarcină de efectuat în timpul sesiunii, ca de exemplu,


aranjarea unei liste, aranjarea pe categorii a unor idei sau activitate de editare, rugaţi
grupul sau o parte a acestuia sau un participant să o efectueze.

 Nu acceptaţi sau nu vă oferiţi să vă ocupaţi de activitatea de după sesiune.

 Asiguraţi-vă că grupul rezolvă toate problemele ridicate în cadrul sesiunii.

 Urmaţi îndrumările pentru a-i determina pe membrii grupului să discute unii cu alţii.

Material elaborat prin finanţare Phare 17


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

14: Luaţi pulsul grupului şi acţionaţi în consecinţă.

Grupul şi membrii acestuia emit în mod continuu semnale în ceea ce priveşte nivelul lor de
concentrare, frustrare, participare şi plăcere. Învăţaţi să citiţi aceste semnale energetice
emise atât de către grup ca întreg cât şi ca membri individuali şi să acţionaţi în consecinţă.
Întrebaţi-vă Ce văd sau ce simt? Dacă în prezent nu sunteţi prea sigur de intuiţia dvs, puteţi
învăţa să aveţi încredere în aceasta. Veţi simţi fluxul de energie a grupului sau a indivizilor
este blocat. Întrebaţi-vă: de ce? Aveţi încredere în fiecare răspuns care vă vine în minte. S-
ar putea să fie nevoie de o pauză sau de câteva minute de discuţie pentru a clarifica o
sarcină. A învăţa să descifraţi limbajul trupului şi al chipurilor este bineînţeles, important, dar
uneori, doar de control, când totul pare să meargă foarte bine, puneţi o întrebare de genul:

 Cum merge treaba?


 Oare realizăm ceea ce dorim?

 Ritmul este potrivit?

 Spre ce ne îndreptăm?

 Vă place tehnica pe care o utilizăm?

 Vă simţiţi bine?

S-ar putea să fiţi şocaţi să aflaţi că lucrurile nu sunt chiar aşa de roz precum păreau. Când
acest lucru se va întâmpla, persoanele care îşi exprimă părerea au în general o soluţie
constructivă pentru a rezolva problema şi dacă o urmaţi, grupul va aprecia promptitudinea cu
care reacţionaţi.

15: Nu spuneţi niciodată V-am spus eu.

Aceasta este una dintre multele faţete de păstrare a integrităţii fiecărui individ din grup. De
multe ori, în calitate de facilitator, veţi vedea, înainte, ce anume trebuie să facă grupul pentru
a ajunge dintr-un punct în altul. Dvs veţi face o sugestie şi grupul vă va spune de ce nu va
funcţiona. Astfel, nu veţi aplica această sugestie. Apoi,după câteva încercări fără rezultat de
a ajunge la un punct, cineva va veni cu o sugestie la fel cu a dvs, grupul o va aplica şi va
vedea că funcţionează. Nu spuneţi: V-am spus eu!

Material elaborat prin finanţare Phare 18


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

16: Fiţi încrezător şi flexibil.

Planificarea şi pregătirea sunt importante. Totuşi, în prezent a fi facilitator seamănă mai mult
cu activitatea din domeniul fizicii cuantice. Trebuie să luaţi în considerare posibilitatea că
adevărata natură a universului este haosul. Dar chiar şi în sistemele haotice, fizicienii ne
spun, mişcările întâmplătoare şi imprevizibile nu depăşeşsc niciodată limitele finite.

Planul, tehnicile, cunoştinţele şi agenda dvs reprezintă limitele. Participanţii, personalitatea


lor, problema lor şi dvs reperzentaţi mişcările întâmplătoare şi imprevizibile. Încrederea şi
felxibilitatea trebuie să vă călăuzească.

17: Testaţi echipamentul şi reconfirmaţi toate aranjamentele.

Asiguraţi-vă întotdeauna că toate echipamentele funcţionează înainte ca sesiunea să


înceapă. Nimic nu face ca grupul să-şi piardă cheful mai repede decât momentele în care vă
privesc cum vă "luptaţi" cu echipamentele.

În cele mai neaşteptate momente, vă puteţi confrunta cu cele mai ciudate înţelegeri ale unor
noţiuni. Întotdeauna va trebui să confirmaţi şi să reconfirmaţi locaţia, echipamentul şi
aranjamentele de sprijin. Vizitaţi sala după ce echipamentele au fost instalate, înainte de
începerea sesiunii. În prima zi, sosiţi la locul desfăşurării sesiunii cu o oră mai devreme.

18: Păstraţi integritatea grupului şi a fiecărui membru al acestuia.

Niciodată să nu:

 Admonestaţi un participant sau întregul grup


 Insultaţi organizaţia sau pe oricine din cadrul acesteia

 Insultaţi o altă organizaţie sau o persoană

 Vă certaţi cu un participant

 Ignoraţi un participant

Material elaborat prin finanţare Phare 19


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

 Bârfiţi

 Fiţi de acord cu remarci depreciative

 Fiţi părtinitor în anumite probleme

 Fiţi de acord cu anumi participanţi în detrimentul altora

 Dezaprobaţi o acţiune, comentariu sau comportament (urmăriţi limbajul trupului)

Întotdeauna să:

 Utilizaţi metode diferite d formare


 Consideraţi binevenit feedback-ul din partea participanţilor

 Permiteţi toate comentariile, chiar şi cele "care nu sunt la obiect".

19: Învăţaţi să râdeţi de propria persoană.

Învăţaţi să recunoaşteţi semnele care vă transmit că ar fi cazul să râdeţi. Acestea sunt: 1)


dorinţa de a smulge gura cuiva, 2) apărarea acţiunilor pe care le desfăşuraţi sau 3)
justificarea dreptului dvs de a exprima ceea ce spuneţi. Cheia este a învăţa să râzi de
propria persoană. Nu este o trăsătură înnăscută a majorităţii dintre noi; oamenii trebuie să
înveţe să facă acest lucru în cadrul unor sesiuni moderate de un facilitator. Forţaţi-vă să
gândiţi "Doamne fereşte să fiu cumva perfect!" şi să râdeţi. Râsul depersonalizează
comentariul sau situaţia şi o face administrabilă, ceea ce este exact activitatea pentru care
aţi fost angajat.

Tehnici de facilitare

Tehnicile specifice de faciltare pot fi aplicate într-o varietate de moduri pentru a realiza
produse sau a rezolva probleme. Atunci când planificaţi o sesiune, selectaţi tehnicile care
consideraţi că vor funcţiona pentru aspectele înscrise în agendă. Fiţi pregătit pentru a fi
confruntat cu neaşteptatul! NU ezitaţi să creaţi o nouă tehnică sau abordare la locul
desfăşurării. Cereţi ajutorul unui grup. Faceţi din membrii acestuia aliaţii dvs. Dacă aceştia
inventează o tehnică, aceasta va deveni proprietatea lor şi le va plăcea. Nu uitaţi niciodată
regulile de bază: oamenii vor sprijini întotdeauna o creaţie la care au pus umărul.

De la un capăt la altul

Material elaborat prin finanţare Phare 20


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Prin această tehnică este încurajată contribuţia grupului la procesul de luare de decizii.
Facilitatorul începe de la un capăt al mesei. Fiecare persoană are ocazia de a spune care
este modul în care priveşte problema, să-şi exprime ideile etc. Dacă o persoană alege să nu
spună nimic în prima rundă, aceasta va spune "pas." Fiecare persoană va fi satisfăcută
deoarece a avut ocazia să influenţeze decizia şi disponibilitatea sau indisponbilitatea de a o
sprijini. Această tehnică ajută la crearea şi menţinerea coeziunii grupului. În De la un capăt
la altul, fiecare cunoaşte toate faţetele problemei. Fiecare membru ascultă părerile celorlalţi
şi astfel toţi factorii importanţi sunt cunoscuţi. În plus, această tehnică este eficientă pentru a
readuce pe direcţia corectă o discuţie încinsă, în care aveau loc confruntări şi poate, prea
personală.

Atunci când toţi au ocazia de a-şi aduce contribuţia, timpul alocat şi presiunea sunt eliminate
de pe umerii membrilor mai "guralivi" din fiecare tabără. Punctele de vedere sunt
depersonalizate. Chiar faptul că această tehnică durează cam mult poate ajuta la calmarea
participanţilor. La finalul lui De la un capăt la altul, faceţi un rezumat a ceea ce credeţi că
reprezintă esenţa subiectului.

Exprimaţi-vă nevoile.

Această tehnică este de obicei utilizată pentru a obţine claritate şi sinceritate. Întrebaţi pur şi
simplu persoana sau grupul (utilizând tehnica De la un capăt la altul) să-şi exprime nevoile.
Iată un exemplu: Facilitatorul simte că grupul are nevoie de o pauză chiar dacă aceasta nu
este programată şi va spune, "Vă rog să vă exprimaţi nevoile. Aş vrea să ştiu dacă sunteţi
de acord să luăm o scurtă pauză."

Feedback-ul constructiv

Această tehnică crează un produs din produsele individuale ale grupului. Este o tehnică
foarte simplă şi eficientă utilizată de către facilitatori. Versiunea de bază: utilizarea tehnicii
De la un capăt la altul, va determina pe fiecare persoană să:

1. Spună ce anume le place la ideea sau propunerea luată în considerare etc.


2. Apoi, rugaţi fiecare persoană să exprime care sunt îngrijorările.

3. Oferiţi asistenţă şi încurajaţi participanţii să găsească metode pentru a-şi depăşi


îngrijorările.

Versiune alernativă: Această tehnică este valoroasă în special atunci când un facilitator are
un grup mare şi trebuie să-l împartă în grupuri mai mici. Atunci când fiecare echipă vine cu
propria propunere sau soluţie pentru întregul grup, utilizaţi Reacţia constructivă pentru a

Material elaborat prin finanţare Phare 21


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

analiza propunera fiecărui grup. În mare, enumeraţi ce vă place şi ce vă îngrijorează


propunerile fiecărui grup. Plasaţi-le împreună cu propunerea pe perete sau agăţaţi-le
împreună.

La final, facilitatorul roagă grupurile să prezinte produsele finale. De obicei, se întâmplă unul
din următoarele două lucruri:

1. Grupul combină ceea ce place din fiecare sub-grup şi nu mai este nevoie de lista de
îngrijorări.

2. Grupul combină tot ce le place de la fiecare sub-grup şi utilizează lista de îngrijorări


pentru a se asigura că produsul grupului a evitat tot ce a cauzat îngrijorarea cuiva.
Dacă există vreo îngrijorare, grupul va discuta pe marginea acesteia.

Cinci minute

O tehnică care se potriveşteunor stiluri de gândire sau preferinţe diferite şi ajută ca discuţiile
să înceapă repede şi să se menţină pe direcţia cea bună. Oamenii au preferinţe legate de
modul de gândire şi de felul în care iau decizii. Anumite persoane, extravertite, preferă să
gândească cu voce tare. Introvertiţii preferă să gândească în linişte. Tehnica Cinci minute
garantează celor cu stil de gândire introvertit timpul şi liniştea de care au nevoie pentru a-şi
pune gândurile în ordine. A-i înţelege pe ceilalţi fără a încerca să le modifici sau să le judeci
comportamentul reperzintă o abilitate în sine. A permite existenţa diferenţelor,
maximalizează abilitatea fiecărei persoane de a-şi aduce o contribuţie.

După ce începeţi sesiunea prin enunţarea scopului pentru care participanţii s-au reunit,
recunoaşteţi preferinţele sau stilurile diferite pe care participanţii le vor utiliza în timpul
sesiunii. Anunţaţi-i că veţi utiliza o tehnică care se va aplica diferitelor stiluri de gândire ale
acestoa.

Atunci când membrii grupului se împart în grupuri mai mici, sugeraţi ca fiecare persoană să
îşi aloce câteva minute (de obicei, cinci) să-şi organizeze gândurile şi ideile. Pot întocmi şi o
listă scrisă dacă doresc. Puteţi să rugaţi participanţii să facă acest lucru înainte de începerea
sesiunii ţi să-şi aducă notiţele. După această scurtă perioadă de tăcere, grupul va începe
discuţia. Această procedură permite acelora care au nevoie puţine momente de linişte
pentru a-şi organiza gândurile fără să fie deranjaţi.

Întotdeauna se recomandă să furnizaţi dinainte informaţii referitoare la întâlnire. Persoanele


extravertite nu au nevoie de asta şi probabil că nici nu le vor citi, dar introvertiţii au nevoie de
ele şi le vor citi cu siguranţă.

Material elaborat prin finanţare Phare 22


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Parcaţi în garaj

Cu această tehnică veţi evita devierile de la subiect. În timpul sesiunii, grupurile alunecă
uşor pe lângă subiect sau discută alte probleme, idei sau chiar persoane. Deşi, astfel de
aspecte sau idei se pot dovedi relevante mai târziu, relevanţa acestora nu este clară în acel
moment. Pentru a prinde toate acestea, desemnaţi un Garaj lipind un post-it pe o coală de
flip-chart. De câte ori va apărea în discuţie un aspect sau o idee, notaţi-o în acest loc. Aceste
aspecte pot fi discutate mai târziu.

Această tehnică va cuprinde toate ideile şi problemele care apar în timpul unei sesiuni.
Recunoaşte contribuţia sau participarea fiecărui membru, chiar dacă ideea sau problema
acestora nu era cea mai importantă de luat în considerare.

Brainstorming

Această tehnică este utilizată atunci când este nevoie de generarea rapidă de idei. Toată
lumea cunoaşte acest procedeu. Regulile conceptuale sunt:

 Fără critici sau evaluări


 Neconvenţional

 Scopul este cantitativ

 Prindeţi ideile din zbor

Regulile practice sunt:

 Toţi participanţii îşi aduc contribuţia


 O idee pe rând

 Poţi să te abţii

Brainstorming poate fi modificat şi utilizat eficient în anumite situaţii care necesită o generare
rapidă de idei din partea unui grup. În plus, alternarea tehnicilor introduce un nou mod de
brainstorming şi de a profita de neconvenţionalitatea acestor modificări.

Alternativa 1

Material elaborat prin finanţare Phare 23


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

1. Stabilirea unei limite de timp.


2. Fiecare participant lucrează singur.

3. Fiecare participant scrie ideile pe un post-it de 3 x 5". Este permisă numai o idee pe
post-it.

4. Fiecare idee este lipită pe un perete, tablă sau suport.

5. La finalul limitei de timp, grupul utilizează tehnicile de grupare, ca Diagrama


afinităţii, pentru a combina ideile.

Alternativa 2 Aceleaşi reguli ca mai sus, cu excepţia:

1. În loc de post-it-uri, fiecare participant va utiliza cartonaşe. Din nou, este permisă o
singură idee pe cartonaş.
2. Pe măsură ce termină fiecare cartonaşl, participanţii vor enunţa ideea cu voce tare şi
vor arunca cartonaşul în mijlocul grupului. Facilitatorul le va strânge pe măsură ce
sunt aruncate.

Alternativele prezintă avantaje pentru anumite situaţii.

1. Elimină judecăţile şi cenzura.


2. Înlătura presiunea de a fi cel mai bun.

3. Creşte volumul ideilor generate.

Deoarece din procesul de brainstorming se nasc multe idei în formă brută, asiguraţi-vă că
ştiţi ce veţi face după aceea cu produsul acestui proces şi că participanţii ştiu de asemenea
ce se va întâmpla.

Tehnica Grupului Nominal (TGN)

O tehnică ce combină brainstorming-ul şi beneficiile gândirii individuale. TGN este o tehnică


utilizată pentru:

1. A identifica procese.
2. A elabora o declaraţie de proces.

3. A enumera cauzele care reduc eficienţa procesului.

4. A pregăti în vederea procesului de colectare de date.

5. A identifica soluţii în vederea îmbunătăţirii proceselor.

Material elaborat prin finanţare Phare 24


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

TGN reduce tendinţa grupurilor de a evalua ideile atunci când acestea sunt prezente.

TGN este o metodă de extragere a cât mai multor idei posibil şi apoi de reducere a
numărului acestora la doar câteva.

Scopul TGN este de a fi cât mai expansiv în ceea ce priveşte ideile şi apoi de a selecta pe
cele mai potrivite idei pe care grupul le poate utiliza pentru a trece la etapa următoare a
procesului.

Facilitatorul ghidează grupul printre etapele TGN.

1. Membrii grupului vor întocmi în linişte o listă de idei pe hârtie.

2. Toate ideile sunt înregistrate pe o coală mare de hârtie. Odată ce membrii grupurilor au
terminat de întocmit listele, facilitatorul va începe prin a ruga persoana de la dreapta sau
stânga sa să citească prima idee de pe foaia sa. Facilitatorul va scrie ideea, exact aşa
cum a exprimat-o pe hârtie. Iniţialele persoanei care enunţă ideea pot fi notate pe hârtie
lângă ideea sa, în cazul în care poate va fi nevoie de clarificări. Astfel, nu atribuiţi ideile
participanţilor. Lăsaţi-le să devină ideile grupului.

Itemii ar trebui numerotaţi şi scrişi în aşa fel astfel încât să fie citiţi cu uşurinţă de
întregul grup. La înregistrarea unei idei, nu ar trebui explicată sau clarificată, imediat
după afişare. Acest proces continuă, fiecare membru enunţând o idee pe rând, până
ce se termină ideile tuturor membrilor.

3. Ideile sunt discutate în vederea clarificării. Odată ce toate ideile au fost enumerate,
facilitatorul va merge din nou în mijlocul grupului şi va ruga fiecare membru să revină
dacă sunt articole pe listă care nu sunt înţelese sau care au nevoie de clarificare.

4. Odată ce toate articolele au fost clarificate şi sunt înţelese, grupul participă la votarea
anonimă a ideilor. După votare, grupul poate vedea cu uşurinţă care articol interesează
cel mai mult grupul. Produsul natural al acestei etape este faptul că atenţia grupului este
îndreptată spre articolele care au primit cel mai mare număr de voturi.

În cazul în care voturile sunt distribuite în mod egal, acest fapt captează atenţia
grupului. Scopul acestei etape este de a determina unde de ce anume este interesat
grupul. Reţineţi că toate articolele enumerate, indiferent de cât de puţine voturi au
primit, rămân candidate de luat în seamă în viitor până ce grupul va decide altfel.

5. Grupul ia în discuţie articolele rămase, dacă este necesar. Când toate discuţiile au fost
finalizate, grupul clasifică articolele selectate prin intermediul unui proces de votare
ponderată. Încă odată, fiecare membru va participa la o procedură de vot anonim, dar de
data aceasta fiecare vot va fi ponderat pe baza numărului total de articole incluse în
procedura de votare. De exemplu, în cazul în care cinci articole sunt incluse în
procedura de vot, fiecare membru va acorda cinci voturi articolului care este cel mai
important, patru voturi celui care se clasează pe poziţia a doua ca importanţă şi aşa mai
departe.

Material elaborat prin finanţare Phare 25


Multi-votarea
Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Cu această tehnică, numărul ideilor se va reduce la unul administrabil. Obiectivul acestei


tehnici este acela de a reduce numărul ideilor, nu de a ajunge la o alegere finală. Poate fi
utilizat atunci când tehnica brainstorming a generat prea multe articole ca să fie rezolvate
câte unul pe rând.

1. Membrii grupului votează pentru cât de multe idei din listă doresc, dar pot acorda
numai un vot pentru fioecare articol.
2. Lista este înjumătăţită, fiind eliminate acele idei care au primit cele mai puţine voturi.

3. Fiecare membru votează pentru jumătate din ideile rămase.

4. Procesul de votare continuă până ce numărul predeterminat de idei este atins.

Discuţii ghidate

Aceasta este o tehnică pentru ghidarea discuţiilor grupului. Uneori se recomandă facilitarea
discuţiilor grupului în cadrul sesiunii dvs. Poate fi introdusă atunci când planificaţi sesiunea.
S-ar putea să fie nevoie să o utilizaţi pe neaşteptate atunci când grupul ridică o problemă
care este nouă sau controversată şi o atunci când e necesară o pauză de la subiectul pe
care îl discutau. Această tehnică permite discutarea anumitor subiecte într-o anumită limită
de timp.
1. Pregătiţi o întrebare cu final deschis pentru discutarea fiecăreia dintre domeniile de
discuţie.
2. Permiteţi în jur de două minute pentru informaţiile generale introductive şi menţionaţi
pe scurt fiecare subiect sau aspect care va fi abordat în timpul discuţiei. Menţionaţi
limita de timp care va fi permisă pentru fiecare subiect sau problemă.
3. Puneţi întrebarea pe care aţiprgătit-o pentru primul subiect.
4. Fără a spune nimic, observaţi procesul. Nu vă implicaţi în conţinut. Facilitatorul
ghidează discuţia, dar nu poate deveni parte din discuţie.
5. Interveniţi rapid, dar numai atunci când e nevoie, pentru a asista procesul.
6. Monitorizaţi timpul şi treceţi la următorul subiect utilizând o declaraţie care să facă
trecerea.
7. Puneţi întrebarea pentru al doilea subiect.
8. Dacă discuţia deviază de la subiect, readuceţi-o pe direcţia normală fără a respinge
ideile suplimentare. Utilizaţi tehnica Garajului dacă este adecvată.
9. După discutarea tuturor subiectelor, faceţi un rezumat al ideilor prezentate şi al
deciziilor luate. Exprimaţi-vă aprecierea pentru particparea grupului.

Material elaborat prin finanţare Phare 26


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Evaluarea grupului

Vor exista momente când veţi lucra cu grupuri care trebuie să se evalueze. Informaţiile vă
vor ajuta pe dvs şi grupul să modificaţi activităţile, să rezolvaţi conflictele, să utilizaţi mai bine
timpul sau să rezolvaţi problemele într-un mod diferit. Există mai multe moduri în care să
faceţi acest lucru.

Un mod simplu este de a hotărî ce domenii vor beneficia de pe urma evaluării. Următoarea
listă prezintă categoriile cel mai des utilizate:

 Obiective
 Dedicaţie
 Proceduri şi îndrumări
 Roluri
 Participare
 Încredere
 Conflict
 Probleme secundare
 Sincronizare
 Nivel de interes
 Sinergie
 Sentimente
 Metode de rezolvare a problemelor
 Facilitare (da, întrebaţi şi cum vă descurcaţi dvs!)

Elaboraţi o scară de punctaj pentru fiecare domeniu. Sugerăm o scară de punctaj de la unu
la cinci pentru a fi simplă. Unu va fi punctajul minim şi cinci punctajul maxim. Pentru fiecare
extremă, oferiţi o descriere adecvată pentru ca toţi cei prezenţi să înţeleagă ce anume sunt
întrebaţi. Scara de evaluare poate fi utilizată pentru un grup care lucrează de mai mult timp
împreună.

Material elaborat prin finanţare Phare 27


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Poate de asemenea fi utilizată ca un instrument de diagnostic pentru o sesiune facilitată


menită a îmbunătăţi lucrul în echipă al participanţilor. Înainte de sesiune, chestionarul poate
fi înaintat participanţilor. Rugaţi-i să completeze evaluarea în mod anonim. Explicaţi-le că
aceste informaţii vor fi utilizate pentru a discuta modul de îmbunătăţire al modului de lucru
împreună al grupului.

Un alt format de evaluare este cel al unei liste de întrebări care permit fiecărui participant să-
şi exprime gândurile despre fiecare întrebare. Această metodă durează mai mult şi va
necesita mult timp de procesare a rezultatelor. Totuşi, oferă informaţii mai detaliate decât
scara de evaluare.

Evaluarea on-line

Evaluarea joacă un rol important în procesul de învăţare – atât evaluarea sumativă cât şi
formativă oferă informaţii despre progres şi ghidează învăţarea. Evaluarea este esenţială
pentru procesul de certificare şi rezultatele sunt utilizate în mai multe feluri pentru a măsura
rezultatele şi succesul elevilor, profesorilor, cursurilor sau al institutelor. Datorită importanţei
evaluării, s-au dezvoltat diferite tipuri ale acestui tip de proces. Evaluarea, în special când
este cuprinsă într-o sarcină sau exerciţiu autentic de învăţare, poate fi de asemenea parte
din experienţa învăţării.
În ciuda utilizării răspândite a computerelor în predare şi învăţare, utilizarea acestora în ceea
ce priveşte evaluarea a fost limitată. Există o tendinţă de a asocia evaluarea bazată pe
utilizarea computerului cu întrebările cu alegere multiplă, poate din cauză că aşa s-a utilizat
pentru prima oară tehnologia informatică. Evaluarea bazată pe utilizarea computerului nu
face numai să genereze exerciţii de rutină ca aceste întrebări cu alegere multiplă, ci poate
îmbogăţi experienţa eleviulor. Principala utilizare a evaluării online poate avea ca scop mai
degrabă pentru evaluarea formativă decât sumativă a elevilor. Acesta furnizează cea mai
întâlnită formă de feedback prin intermediul forumurilor de discuţii sau exerciţiilor online. O
altă utilizare populară a tehnologiilor online este predarea electronică a temelor acare poate
simplifica procesul administrativ. Cel mai puţin preţuită şi utilizată este autoevaluarea, care
are multe rezultate pozitive – de obicei încurajează independenţa elevului şi îi ajută pe
aceştia să dezvolte abilităţile necesare pentru o învăţare autonomă (şi pe tot parcursul vieţii).
Evaluarea online a crescut în popularitatea deoarece se crede că va ajuta la administrarea
unor volume mari de notare şi adminsitrare şi va uşura volumul de muncă teoretic. Există un
număr de beneficii percepute în utilizarea computerelor în procesul de evaluare care pot fi
enumerate ca:
 posibilitatea de a nota cu rapiditate şi în mod adecvat un număr mare de
răspunsuri.
 monitorizarea răspunsurilor elevilor.
 evaluarea poate avea loc într-un mediu cu acces deschis.
 evaluările pot fi păstrate şi reutilizate.
 furnizarea de feedback imediat.

Material elaborat prin finanţare Phare 28


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

 Articolele de evaluare pot fi selectate la întâmplare pentru a furniza un


document diferit fiecărui elev.
Evaluarea ar trebui să fie îndeajuns de flexibilă şi diversă pentru a lua în considwerare
nevoile ţi circumstanţele diferite ale elevilor care urmează cursuri online. Flexibilitatea poate
însemna:
 susţinerea de exerciţii de evaluare pentru a dovedi circumstanţele şi nevoile elevilor;
 furnizarea de flexibilitate în durată sau furnizarea de opţiuni pentru situaţii
neprevăzute pentru a compensa lipsa de fiabilitate sau diferenţele în ceea ce
priveşte conexiunile tehnologice;
 furnizarea posibilităţii de alegere a locului de desfăşurare a procesului de evaluare
deoarece elevii pot efectua exerciţii de evaluare la locul de studiu, care poate fi
acasă, locul de muncă sau orice loc aleg.
Măsura în care aceste alegeri sunt disponibile în învăţarea online depinde de mulţi factori,
inclusiv aspecte pragmatice de management al învăţării şi al cursanţilor, strategiile de
predare utilizate, tehnologiile şi software utilizat, cerinţe de a începe şi a finaliza la anumite
date şi aşa mai departe.

Mediul online schimbă aspectele evaluării?


Răspunsul scurt este – da, le schimbă. Sau cel puţin, comunicarea electronică a avut un
impact destul de semnificativ asupra opţiunilor de predare şi învăţare care la rândul lor vor
reprezenta o provocare pentru regimurile de evaluare tradiţionale. De exemplu:
 Învăţământul profesional formal nu mai este limitat de graniţe instituţionale, ci poate
avea loc în contexte multiple inclusiv locuri de muncă, acasă, comunităţi şi în orice
combinaţie, şi în prezent, pot fi furnizate de organizaţii publice, private şi comunitare.
 Există o creştere semnificativă a înscrierilor pentru o singură unitate din cadrul unui
modul, de asemenea pentru educaţia adulţilor şi o întoarcere la opţiunile de studiu
accesibile prin acces mai uşor şi o mai mare flexibilitate în studiu şi de asemenea
datorită aşteptărilor în schimbare ale pieţei.
 O altă schimbare a avut loc odată cu introducerea de specificaţii ale Pachetului de
Formare, de cereri pentru formare rapidă de scurtă durată pe baza unor unităţi de
competenţă.
 În multe cazuri, există schimbări demografice şi ale nivelului de abilitate al elevilor
care participă online ceea ce reprezintă o provocare pentru predarea şi evaluarea
online având în vedere, în special nevoia de a răspunde diferitelor nevoi ale elevilor.
 Odată cu maturizarea ofertei educaţionale online există de asemenea o mai mare
presiune pentru a recunoaşte impactul globalizării asupra conţinutului predat şi
strategiilor utilizate. Evaluarea este menită să le lege în mod transparent pe
amândouă şi inevitabil vor apărea schimbări.
Astfel de provocări trebuie bineînţeles luate în considerare în cadrul strategic şi de
guvernare în care operează furnizorul. De asemenea, tehnicile de evaluare online se vor
diversifica şi rafina pe măsură ce capacităţile tehnice se vor extinde, accesul va deveni mai
puţin dificil, iar statutul predării, învăţării şi evaluării online se va maturiza.

Material elaborat prin finanţare Phare 29


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Când evaluarea online e mai bună?


Evaluarea online este susţinută de aceleaşi principii de valabilitate, fiabilitate, flexibilitate şi
echidistanţă şi utilizează multe din strategiile folosite în predarea şi evaluarea tradiţionale
faţă în faţă. Diferenţa constă în contextul evaluării, în interacţiunile dintre evaluator şi cei
care sunt evaluaţi şi procesele de colectare şi administrare.
Online poate fi utilizat:
 ca o sursă independentă de dovezi pentru evaluare;
 ca o contribuţie la întregul proces de evaluare;
 în vederea colectării, transmiterii şi administrării materialelor de evaluare şi
resurselor.
Evaluarea online poate furniza:
 o mai mare flexibilitate asupra locului, momentului şi modului în care este efectuată
evaluarea;
 elevilor o mai largă gamă de opţiuni pentru a-şi demonstra cunoştinţele şi abilităţile.

Opţiunile de evaluare online


Evaluarea poate fi efectuată de către cadrul didactic, elev, colegi sau de către o persoană
sau un grup din afară. Cele mai comune strategii de evaluare online utilizate în ÎPT sunt în
prezent: utilizarea comunicării prin computer ca mediu de transfer pentru a trimite şi a
comenta asupra temelor de genul: eseuri; alcătuirea şi predarea de portofolii; şi pentru
testarea pe computer, de ex. răspunsuri scurte, întrebări cu răspuns de tipul alegere multiplă
şi quiz-uri. Unele dintre opţiunile online enumerate în literatura de specialitate includ:
 Teme scrise
 Participarea la discuţii online
 Eseuri
 Publicarea lucrărilor/prezentărilor elevilor
 Quiz-uri şi întrebări online
 Activităţi experienţiale, cum ar fi jocul de rol
 Teme colaborative
 Dezbateri
 Portofolii
 Revizuiri
 Examene online (cu carte deschisăb; structurate; cronometrate)
 Jurnale şi reflexie

Există un interes crescut în ceea ce priveşte instrumentele de comunicare pentru interacţiuni


de învăţare şi dovezile că acestea pot funcţiona bine, dar utilizarea conferinţelor şi a lucrului
în grup online ca activităţi evaluabile nu este încă prea răspândit. În timp ce multe lucrări

Material elaborat prin finanţare Phare 30


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

menţionează exemple inovatoare de evaluări online cum ar fi discuţia în grup, instrumente


de simulare, diferite tipuri de studii de caz şi proiecte, şi evaluare colegială şi autoevaluare,
utilizarea acestora nu a devenit încă o practică comună.

Portofoliile electronice sau digitale sunt din ce în ce mai utilizate pentru a înregistra şi
structura activităţile de învăţare ale candidaţilor, şi poate fi utilizată în scopul evaluării.
Acestea pot demonstra abilităţi de colectare, organizare şi interpretare a unei varietăţi de
documente şi surse de informare. Acestea pot conţine hyperlink-uri, documente text, grafice,
materiale video şi alte media, jurnale de studiu şi înregistrări ale activităţilor practice — şi
toate acestea pot fi utilizate pentru a evalua activitatea şi competenţa candidaţilor. Acum
există posibilitatea de integrare a software-ului de portofoliu electronic în mediile virtuale de
învăţare (MVÎ) şi sistemele de evaluare.

Online nu se pretează încă foarte uşor testării competenţelor care necesită demonstrarea
unei abilităţi anume sau a sarcinilor de lucru. Atât evaluarea sumativă cât şi cea formativă au
roluri foarte importante în învăţare aflexibilă. În prezent, online este utilizat mai mult pentru
evaluarea sumativă decât pentru cea formativă. Evaluarea online “Autentică” care este
integrată în experienţa de învăţare, nu separată de aceasta, este considerată a fi una dintre
cele mai eficiente metode de măsurare a învăţării elevilor. Promovează transferul de abilităţi
şi niveluri mai profunde de înţelegere – cursanţii sunt evaluaţi într-un context relevant şi li se
cere să colaboreze în îndelung pentru a realiza un produs care să demonstreze
cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile pe care şi le-au însuşit.

Siguranţă şi autentificare
Profesorii şi elevii trebuie să fie asiguraţi că există un sistem adecvat de siguranţă.
Importanţa sprijinului managerial nu poate fi subliniată îndeajuns. Aspectele legate de
siguranţa în evaluarea online se referă de cele mai multe ori la:
 încredere şi fiabilitatea sistemelor astel încât elevii (şi profesorii) să nu fie
dezavantajaţi dacă sistemele încetează să mai funcţioneze sau se defectează;
 integritatea datelor din sistemele online;
 prevenirea şi detectarea accesului neautorizat.

Este foarte important ca aspectele legate de siguranţă, acces şi echitate să fie rezolvate
înainte ca evaluarea sumativă să aibă loc. Un alt aspect dificil pentru profesori în timpul
evaluării online este autentificarea – a şti cu siguranţă că participantul este persoana care se
pretinde a fi. Mai mulţi autori furnizează îndrumări folositoare referitoare la strategii de
evaluare care implică comunicarea şi interacţiunea online. Autentificarea şi plagiatul sunt
subiecte ce provoacă îngrijorare în rândul profesorilor şi a celor sceptici la ideea de predare
online.

Îngijorările sunt alimentate de rapoarte în care se menţionează că mulţi studenţi au fost


prinşi că au copiat bucăţi întregi de text de pe internet. Dar anumiţi autori sugerează că se
exagerează atunci când se vorbeşte despre existenţa unui potenţial pentru ca copiat şi
plagiat online, deoarece aceste două fenomene au existat mereu şi există strategii care pot
fi adoptate pentru a minimaliza apariţia acestora. Există două tipuri de plagiat: copierea

Material elaborat prin finanţare Phare 31


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

intenţionată a pasajelor din lurările şi ideilor altor persoane fără recunoaştere, şi, lipsa
recunoaşterii prin tehnici slabe sau incorecte de referenţiere. Cel din umră evidenţiază
nevoia de introducere a instrucţiunilor şi a ghidurilor în ceea ce priveşte menţionarea
referinţelor pentru a include nevoia de recunoaştere a surselor obţinute de pe web şi
modurile corecte de recunoaştere a materialelor online. Elevii trebuie să ştie că informaţia
disponibilă gratis pe web nu înseamnă că e poate fi copiată oricum fără recunoaştere sau
permisiune! Cursurile online ar trebui să conţină îndrumări mai clare.
În ceea ce priveşte combaterea plagiatului, sunt disponibile programe de software pentru a
asista detectarea lucrărilor plagiate. Există mai multe programe de software disponibile.
Detectarea este doar una dintre metode. Este mult mai bine să prevenim decât să detectăm.
Anumiţi autori sugerează că “înţelepciunea poate fi servită prin utilizarea unei forme
alternative de evaluare a înţelegerii elevilor”. De exemplu, utilizarea unei serii de exerciţii
secvenţiale, care se bazează unul pe altul astfel încât problemele de siguranţă să nu mai fie
o problemă. Alte strategii includ furnizarea unui amestec de strategii de evaluare care permit
elevilor să-şi demonstreze abilitatea şi construirea de cunoştinţe într-o varietate de moduri
care le solicită acestora furnizarea de exemple, sau care provin din discuţii la clasă sau între
elevi şi profesori într-o perioadă de timp; încurajând elaborarea de portofolii de lucru;
integrânmd strategii de predare care se concentrează pe chestionarea şi investigarea
elevilor; şi adoptarea abordărilor de evaluare autentificate în care evaluarea are loc într-un
loc de muncă real sau simulat. În mod clar, merită să îţi cunoşti elevii deşi acest lucru este
mai dificil în clase cu nr. mare de elevi. Profesorii trebuie să identifice evaluările
problematice care necesită în mod obligatoriu autentificare şi să le deosebească de cele
care sunt mai puţin problematice.
O problemă suplimentară este cea a tehnicilor de măsurare şi a consideraţiilor etice.
Tehnologiile online pot furniza mijloace de identificare şi înregistrare a activităţii şi
conversaţiilor elevilor. Trebuie să existe mare grijă pentru asigurarea respectării cerinţelor de
păstrare a caracterului particular şi a confidenţialităţii şi a faptului că mediul de învăţare
funcţionează astfel încât elevii se simt comfortabil şi au încredere să lucreze într-un astfel de
mediu online.
Răspunderea elevului
Învăţarea online prin natura sa necesită un grad de independenţă al elevilor şi abilitatea de a
rezolva probleme (adică, abilitatea de a rezolva probleme de învăţare şi probleme tehnice).
Lucrul în afara campusului, departe de profesori şi colegi înseamnă că elevii trebuie să-şi
asume responsabilităţi mai mari dacă doresc să reuşească la cursurile online. În plus, există
percepţia în ÎPT şi ÎS conform căreia elevii sunt încurajaţi să-şi asume şi mai multe
responsabilităţi pentru prorpiul proces de învăţare penru a face faţă aşteptărilor angajatorilor
şi ale comunităţii . S-a demonstrat trecerea către abordări mai centrate pe elev în ceea ce
priveşte predarea şi învăţarea care încurajează elevii să facă acest lucru. Se pare că acest
principiu ar trebui extins şi la evaluare. Auto-evaluarea, evaluarea de către colegi, învăţarea
prin descoperire, reflexia şi articularea sunt doar câteva metode prin care elevii sunt
încurajaţi să-şi administreze propria învăţare şi evaluare. Alte metode includ opţiuni de
discutare a activităţilor de evaluare, mod de prezentare, durată a evaluării şi decizii
refeiritoare la puntaj sau notare. Provocarea care rămâne este aceea de a găsi dovezi
măsurabile pentru a demonstra însuşirea competenţelor şi a abilităţilor dorite.

Material elaborat prin finanţare Phare 32


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Formarea formatorilor Ianuarie 2009

Bibliografie

ANTA - Australian National Training Authority, Assessment and Online Teaching,


Australian Flexible Learning Quick Guide Series

Bron, A. (2005). Understanding learning processes through adult education theory, In:
Sabour, M'hammed & Koski, Leena (Eds.) Searching for the Meaning of Education and
Culture.

Hadjerrouit, S.(2007) Applying a System Development Approach to Translate Educational


Requirements into E-Learning, Agder University College, Kristiansand, Norway.

National Council for Curriculum and Assessment (2007), ICT Framework – A structured
approach to ICT in Curriculum and Assessment, Ireland.

SQA – Scottish Qualification Authorities, (2003) Guidelines on Online Assessment for


Further Education, Scotland.

Webster, M. Online dictionary (http://www.merriam-webster.com/)

Material elaborat prin finanţare Phare 33


Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01