ANESTEZIE

TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC

(CURS 3 – 21.09.2018)

4. TRAHEOTOMIA

Traheotomia: este un procedeu chirurgical de eliberare a căilor aeriene superioare ce cuprinde incizia
traheei și introducerea unei canule apeciale prin care se poate ventila bolnavul.

Indicatii:
 obstructia cailor aeriene superioare;
 imposibilitatea intubatiei orotraheale;
 secretii traheobronsice ce nu pot fi eliminate prin alte metode;
 intubatie traheala prelungita, peste 72 ore.
 urgente, cand se practica crico-tiroidotomia.

Materiale necesare:
 sonda de traheostoma de diferite marimi, bisturiu steril,
 aspirator,
 solutii dezinfectante pentru tegumente,
 campuri sterile în casolete,
 casolete cu comprese sterile,
 manusi sterile,
 electrocauter,
 trusa chirurgicala,
 balon de ventilatie,
 sursa de oxigen.
Pacientul este sedat si relaxat. Se poate efectua si cu anestezie locala.

Rolul asistentei medicale:

1
1. pregateste materialele necesare;
2. pregateste psihic pacientul explicandu-i tehnica si solicitand cooperarea sa.
3. pregateste fizic pacientul asezandu-l in pozitie de decubit dorsal cu capul in hiperextensie.
4. realizeaza câmpul operator: dezinfectia cu alcool iodat a regiunii cervicale, anterior si lateral;
5. servirea medicului cu instrumentele necesare efectuarii anesteziei locale si inciziei.
6. fixeaza canula, dupa introducere, cu benzi în jurul gatului.

Canula introdusa corect în trahee va avea ca efect:

 aparitia fluxului aerian zgomotos prin canula,
 afonie aparitia de cele mai multe ori a tusei,
 ameliorarea insuficientei respiratorii.

INCIZIA se practica în regiunea cervicala, la 2 cm sub cartilajul cricoid. Se punctioneaza traheea sub
nivelul inelului 2, dupa care se introduce struna de ghidaj si se efectueaza dilatarea progresiva a orificiului
traheal. Se introduce apoi canula traheala sub control fibroscopic si se cupleaza la ventilator.

Complicatii:
 iesirea canulei
 obstructia canulei cu dopuri de sange si secretii
 dezumflarea balonasului
 hemoragie la locul inciziei, daca nu se opreste dupa 2 h, se reevalueaza chirurgical pacientul.
 emfizem subcutanat;
 necroza tesuturilor,
 infectarea plagii.

Ingrijiri dupa traheostomie

o ingrijirea propriu-zisa a canulei consta în aspiratia sterila a canulei, frecventa dar nu în exces pentru a
nu produce iritatia mucoaselor cailor aeriene. Pot fi administrati aerosoli.
o supravegherea permeabilitatii canulei
o toaleta plagii se face cu mare grija să nu se introducă soluțiile antiseptice în orificiu
o schimbarea pansamentelor.
o umidifierea aerului inspirat.
o schimbarea canulei la intervale stabilite de medic.
o efectuarea toaletei cavitatii bucale de 3 ori/zi.
o piesa interioara a canulei va fi curatata frecvent cu solutii.
o instruirea pacientului si familiei cu privire la îngrijirile la domiciliu.

Decanularea : dureaza aproximativ o saptamana. Scoaterea canulei se face progresiv, timp de câteva ore pe
zi, pacientul fiind supravegheat atent. Daca apar semne de hipoventilatie, se reintroduce, iar în urmatoarele
zile se prelungeste perioada fara canula. Pacientul trebuie pregatit psihic, deoarece s-a dezobisnuit sa respire
pe nas si are teama de asfixie, mai ales noaptea.

5. ASPIRATIA TRAHEO - BRONSICA

2
 Aspiratia traheo-bronsica: reprezinta aspirarea secretiilor traheobronsice din trahee si bronhiile
principale. Este indicata în:
 mentinerea permeabilitatii cailor aeriene inferioare prin aspirarea secretiilor,
 declansarea unei tuse intense,
 recoltarea sputei pentru analiza,
 prevenirea infectiei pulmonare determinata de stagnarea secretiilor,
 prevenirea aspiratiei sangelui si a continutului gastric în plamani.

Materiale necesare:
 sonda de aspiratie endobronsică sterilă;
 mănuși sterile
 pensă sterilă
 ser fiziologic steril
 aspirator
 tub de conexiune pentru aspirator
 lubrifiant hidrosolubil
 medicamente în ser fiziologic (Cloramfenicol, GentamicinS, Colistin) 3 ml.
 sursa de oxigen.

Tehnica:
 Se pregatesc materialele necesare.
 Se pregateste psihic si fizic pacientul (pozitie semisezandă daca nu este contraindicată.)
 Se porneste aspiratorul, regland vidul adecvat (-120 mmHg pentru adult)
 Se pregateste sonda de aspiratie de marime adecvata (12-16 French-adulti, 6-10 French copii)
 Se ventileaza pacientul 1 min cu 0-100%.
 Se umectează sonda ce urmeaza a fi introdusă prin canula, si se introduce cu blandete prin
orificiul canulei.
 Se aspiră secretiile timp de eel mult 10 sec (pentru a nu produce hipoxie).
 Se pregateste recipientul cu solutia de spalare sterila (apă sau ser fiziologic 100 ml)
 Se pregateste seringa cu antibiotic.
 Se reoxigenează pacientul.
 Se spală sonda de aspiratie introducand-o în solutia de spalare pregătită în timp ce se aspira.
 Se reoxigeneaza pacientul.
 Pentru fluidifierea secretiilor se poate introduce pe canula de intubatie 1 ml ser fiziologic steril
cu antibiotic, se ventileaza de 3 ori pacientul si se repetă aspirarea secretiilor din caile aeriene
inferioare.
 Se reoxigeneaza pacientul cu O-100%.
 Se curată canula de traheostomie dupa terminarea procedurii.

Complicatii ce pot sa apara în timpul manevrei:

 hipoxie,
 reflex vagal,
 iritatia mucoasei cailor aeriene cu tuse excesivă, infectie iatrogenă, obstructia canulei cu cheag de
sânge sau secretii.
6. OXIGENOTERAPIA

3
 Oxigenoterapia – cresterea concentratiei oxigenului în aerul inspirat în conditiile în care ventilatia
spontană sau artificială nu asigură oxigenarea normals a tesuturilor. Se aplica în stările de hipoxie, de cauză
pulmonara sau extrapulmonară.

Metode de administrare a oxigenului:

a. prin sonda nazală,
b. prin masca,
c. ochelari pentru oxigen,
d. cortul de oxigen.

Interventiile asistentei:
 pregatirea fizica si psihică a pacientului; asezarea în pozitie semisezanda, care favorizează
expansiunea pulmonara.
 asamblarea echipamentului;
 dezobstruarea cailor respiratorii,
 măsurarea lungimii sondei, de la nara la tragus.
 umectarea sondei cu apa sterila pentru a nu leza mucoasa la introducere.
 introducerea sondei în nara si fixarea ei pe obraz cu benzi adezive.
 daca se utilizează masca de oxigen, aceasta va acoperi nasul si gura pacientului si se va fixa cu o
curea in jurul capului.
 fixarea debitului de administrare a O, in functie de prescriptia medicului.
 observarea culorii tegumentelor, masurarea respiratiei, si a pulsului.
 supravegherea pacientului pentru observarea unor complicatii.
 mobilizarea periodica a sondei, scoaterea ei o data pe zi si introducerea în cealaltă nara.
 acordarea suportului psihic al pacientului în timpul oxigenoterapiei.
 curățirea echipamentului la terminarea tehnicii.

Incidente:
- iritare a mucoasei, congestie si edem alveolar,
- atelectazie.