Teoremele managementului motivational

Managementul motivational se bazeaza pe teoriile motivationale

elaborate de specialistii in domeniul stiintelor comportamentale, precum si pe
rezultatele practice manageriale din cadrul celor mai competitive organizatii.
Acest curent de management modern are in vedere si postulatul automotivarii,
considerat ca fiind postulatul de baza al acestei teorii. El a fost formulat de
americanul Ian Duncan astfel, un om nu poate motiva direct pe un altul, dar
poate demotiva cu usurinta o suta de oameni. Valoarea acestui postulat consta
in evidentierea unor adevaruri simple si anume ca, indiferent de postul detinut
de un individ ori de nivelul ierarhic unde este plasat postul pe care il ocupa, s-
a constatat ca ierarhia in care se incadreaza si valorile specifice ei (executant,
subordonat, sef, sentimentul de superioritate sau inferioritate, abandonul
demnitatii) sunt percepute ca fiind demotivante.

In concluzie adevaratii factori motivationali se refera si sunt

determinati atat de continutul muncii, cat si de dorinta de succes si de progres
a individului. Acest postulat general completeaza schema motivatiei pentru un
mediu ambiant turbulent al organizatiilor, conducand la formularea unor
'teoreme' ale managementului motivational, dintre care se mentioneaza:

 Teorema 1: intr-un mediu caracterizat de concurenta la nivel mondial,

organizatia nu poate oferi angajatilor sai mai mult decat primeste; de
aceea, managerii trebuie sa ii faca pe salariati sa inteleaga faptul ca, a
creste salariile cu o rata superioara profitului, inseamna a condamna
organizatia la disparitie.
 Teorema 2 : toate deciziile sau actiunile care se adopta intr-un mod
neparticipativ urmaresc realizarea unor schimbari importante,
declanseaza o reactie de respingere, ducand la esec.
 Teorema 3 : o motivatie corespunzatoare poate fi obtinuta de acei
manageri care prezinta angajatilor o viziune clara asupra scopurilor
generale ale organizatiei si precizeaza care sunt contributiile fiecarui
angajat sau ale fiecarui grup de lucru (echipa, colectiv) la realizarea
acestora.
 Teorema 4 : managementul motivational este acela care incadreaza
actiunile angajatilor in procese descentralizate. Astfel fiecare actiune va
fi judecata ca o contributie la progresul general si in acelasi timp, ca
fructul initiativelor si eforturilor individuale si de grup; prin urmare,
oamenii sunt motivati prin valorizare prin reusita actiunilor.
 Teorema 5 : atunci cand managementul dezvolta factorii subiectivi,
interni, ai motivatiei, ori ii ordoneaza pentru a respecta valorile si viata
personala a fiecarui angajat, munca dobandeste o componenta de
placere. In aceste conditii, oamenii se angajeaza des prin autonomie si
initiativa, ceea ce le permite sa invete si sa reuseasca; se obtine astfel o
 crestere a productivitatii lor si a capacitatii de reactie a organizatiei la
cerintele mediului extern.
 Teorema 6 : organizatia care pune in practica - prin factori nepecuniari -
un management mai motivant decat concurentii sai,obtine o eficacitate si
competitivitate care ii da posibilitatea sa mareasca avantajele pecuniare
ale angajatilor; se obtine astfel un proces de crestere cumulativa,
respectiv: motivatie-eficacitate-remunerare.

Dupa evidentierea celor mai importante teorii privind motivatia, este

necesar sa analizam care este valoarea practica a acestor teorii. Se poate
constata ca masurile de antrenare in munca si de motivare a angajatilor au un
rol deosebit de important in activitatea de management modern, fapt care
necesita insa si o schimbare la fel de importanta in mentalitatea angajatilor.
Astfel, ei trebuie sa inteleaga ca este necesar sa participe cu intreaga capacitate
fizica si intelectuala pentru realizarea obiectivelor si a sarcinilor individuale si
de grup, care sunt de fapt ale intregii organizatii.