Despre tainele ființei umane

De-a lungul timpului, evoluția omului i-a determinat acestuia curiozitatea de a căuta răspunsuri
pentru toate nedumeririle sale, ajungând până în momentul în care civilizarea și cultura l-au facut să
realizeze că cea mai mare nedumerire o are față de sine însuși. Omul a devenit interest să afle ce este
el cu adevărat, și ce anume îl face să fie în felul acesta. A ajuns la noțiunea de ,,suflet’’ pentru a
determina ceva ce se află în interiorul său mereu, iar la deces îi părăsește trupul într-o manieră
subtilă. După o perioadă îndelungată de timp, omul reușește să creeze o întreagă știință în jurul
curiozității legate de ,,suflet’’ , aceasta purtând numele de ,,psihologie’’.
Psihologia devine știința care se ocupă cu descrierea și explicarea fenomenelor și însușirilor
psihice verificabile. Dar simplitatea este aparentă, deoarece e foarte greu de lămurit ce se înțelege
prin fenomen psihic și mai ales ce este un fenomen psihic. Viața sufletească este incă un mister pe
care filosofii îl discută de milenii. Dar nici în ce privește manifestarile ei nu există un acord. Încă şi
astăzi obiectul psihologiei este subiect de controverse, deoarece nu putem caracteriza ceea ce
înțelegem prin fenomen psihic, fără o privire cât de sumară asupra problemei naturii psihicului.
Astfel se pot face greșeli foarte mari, cu consecințe negative asupra evoluției psihologiei.
A. N. Leontiev a încercat să schițeze o schemă a formării psihicului, distingand 4 mari faze :
a)stadiul ăsihicului senzorial elementar; b) stadiul psihicului perceptiv; c) stadiul intelectului; d)
stadiul psihicului conștient. (Cosmovici, 1996, p. 46).
Psihicul conține două părti fundamentale: partea de conștiență și partea de conștiință cognitivă
emergentă; este un concept cu sferă largă, înglobează nu numai stările de veghe, si și alte stări
corticale complexe, ca somnul profund și coma. (Atilla, 2014, p. 2)
În concepțiile filosofice elaborate ale lui Heraclit și Epicur, psihicul va continua să fie interpretat
ca ,,substanță activă’’ a corpului, care-l pune pe acesta în mișcare și-l ghidează în lume.
Privit pe scară evolutivă, filogenetică, psihismul nu reprezintă un continuum plat, uniform, ci o
succesiune de trepte, distanțate unele de altele, după gradul de diferențiere și complexitate structural-
funcțională. Putem astfel afirma că principal caracterisică a psihicului uman constă în aceea că el este
forma cea mai înaltă de organizare și funcționare, dintre toate formele de psihism cunoascute nouă.
Caracterul informaţional al psihicului, constructivismul ca funcţie esenţială a acestuia,
redimensionarea relaţiilor dintre conştient-subconştient-inconştient, sesizarea caracterului de sistem
al psihicului şi pătrunderea viziunii sistemice în psihologie sunt coordonate noi de abordare şi
interpretare a psihicului.
Așadar, de pe urma informațiilor menționate, putem spune că Psihicul rămâne una dintre tainele
umanitătii, acesta putând fi cercetat doar partial până în momentul de față.
Attila, S. S. (2014) Conștiența, Editura Kossuth I, Budapesta, p. 3
Cosmovici, A. (2005) Psihologie Generală, Editura Polirom, Iași, pp. 13-46
Golu, M. (2007) Fundamentele Psihologiei, Editura Fundației de Mâine, București, p. 10
Zlate, M, (2000, 2005, 2007) Introducere în Psihologie, Editura Polirom, Iași, p. 50