Organizarea terenului pentru cultura vitei de vie realizeaza punerea in valoare cat mai deplina a

terenului, conservarea solului si imbunatatirea continua a fertilitatii, folosirea terenurilor in panta in

raport cu cerintele soiurilor de vita, stabilirea tipurilor de plantatii, a distantelor si a formelor de
conducere, combaterea eroziunii solului si evacuarea dirijata a surplusului de apa.

Elementele organizarii terenului se dimensioneaza si se amplaseaza diferentiat in functie de

orografia terenului, sol, eroziune, conditiile de exploatare a plantatiilor, agrotehnica aplicata in
conditiile de irigare sau neirigare, gradul de mecanizare etc.70.

In toate aceste situatii lucrarile de organizarea terenului constau din:

 stabilirea formei, dimensionarea si amplasarea unitatilor teritoriale si de lucru;

 stabilirea si amplasarea retelei de circulatie;

 amplasarea zonelor de intoarcere, a rampelor de trecere si acces, precum si a zonelor de

umbrire si influenta71.

1.1. Organizarea terenului cu pante peste 5 % destinat plantatiilor viticole

Terenurile in panta ridica cele mai complexe probleme de rezolvat, deoarece in aceste conditii
organizarea terenului si principiile pentru combaterea eroziunii trebuie sa fie in stransa corelatie.

1.1.1. Dimensionarea unitatilor teritoriale si de lucru

Unitatile teritoriale in plantatiile viticole sunt: masivul, trupul, parcela.

Organizarea teritoriului cu plantatiile viticole are in vedere dimensionarea parcelelor si a

tarlalelor care sa asigure conditii optime de lucru cu efort minim de munca, consum minim de
combustibil si cheltuieli minime de productie, iar pe de alta parte ponderea cat mai redusa a
suprafetelor ocupate cu zone tehnologice si un numar cat mai mic de treceri cu tractorul pe acelasi
rand pentru a se tasa cat mai putin terenul72.

1.1.1.1. Dimensionarea parcelelor

Parcela viticola - unitatea cea mai mica de lucru cu mijloace mecanizate si manuale care, se
delimiteaza perpendicular pe directia randurilor de poteci (alei).

Lungimea randurilor unei parcele este practic determinata de rezistenta sarmelor de sustinere
a vitei de vie si de posibilitatile de intindere a acestora. Latimea normala a parcelei (pe directia
randurilor) este de 100 m in care suprafata ocupata de alei este de 3 % (daca aleea este lata de 3 m).

Daca se micsoreaza latimea parcelei la 80 m, suprafata ocupata cu alei creste la 3,75 % iar la
75 m creste la 4 %. Pe langa aceasta, numarul bulamacilor de ancorare, inclusiv ancorele din sarma,
cresc fata de randurile de 100 m cu 25 % in cazul reducerii latimii parcelei la 80 m, si cu 33 % la o
inaltime de 75 m. Cu acelasi procent creste si ponderea ocupata cu alei. Daca se mareste latimea
parcelei la 120 m sau 140 m, numarul bulamacilor de ancorare se reduc cu 17 % si respectiv 29 %,
insa sarmele spalierului sunt suprasolicitate. In ceea ce priveste lungimea parcelei (deal-vale)
consumurile de munca si costurile la unele lucrari cresc proportional cu lungimea daca terenul este
terasat. Pentru calculul distantei parcurse, latimea parcelei s-a luat de 50, 100 si 150 m, iar lungimea
parcelei (deal-vale) de la 100 m la 500 m.

Distanta parcursa dus-intors are o singura incarcatura pe teren terasat (tabel 9).

Tabel 9. Distanta parcursa dus-intors cu o singura incarcatura pe teren terasat (in

metri).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 125 225 325 425 525
100 150 250 350 450 550
150 175 275 375 475 575

Un parcurs pentru o latime si o lungime data a parcelei este acelasi indiferent de incarcatura.

Pentru struguri de masa s-a luat o productie de 12 000 kg/ha la un drum se transporta in
medie de 2 ladite a 8,4 kg, adica 16,8 kg. Numarul de transporturi la hectar este de 714,3 (12
000kg/16,8 kg) sau rotunjit 750. Distanta parcursa total este data in tabelul 10.

Tabel 10. Distanta parcursa pentru scoaterea la drum a recoltei de 12 000 kg/ha
struguri de masa pe teren terasat (in metri).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 89 375 160 875 232 375 303 875 375 375
100 107 250 178 750 250 250 321 750 393 250
150 125 125 196 625 268 125 339 625 411 125

Viteza de deplasare in medie cu incarcatura si fara incarcatura a unei persoane s-a considerat
a fi de 3 800 m/ora. Timpul necesar la hectar pentru transport a recoltei este dat in tabelul 11.

Tabel 11. Timpul necesar pentru scoaterea la drum a recoltei de 12 000 kg/ha
struguri de masa pe teren terasat (in ore).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 23,52 42,34 61,15 79,97 98,78
100 28,22 47,04 65,85 84,67 103,48
150 32,93 51,74 70,56 89,37 108,19

Facand aceleasi calcule si pentru scosul recoltei de struguri pentru vin cu ajutorul a doi
muncitori cu un cos cu capacitatea de 40 kg, la o productie de 8 000 kg/ha, a rezultat urmatorul
consum de timp si cheltuieli pentru retributie (tabel 12).
 Tabel 12. Timpul necesar pentru scoaterea la drum a recoltei de 8 000 kg/ha struguri
pentru vin pe teren terasat (ore).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 13,88 25,00 36,11 47,22 58,33
100 16,66 27,77 38,88 50,00 61,11
150 19,44 30,55 41,66 52,77 63,88

Din datele rezultate se constata ca consumurile de munca sunt direct proportionale cu

lungimea si cu latimea parcelei. Asupra latimii parcelei s-a convenit ca este de cca. 100 m, care
corespunde din punct de vedere tehnic, in special.

In ce priveste lungimea parcelei pe terenurile terasate se poate constata ca la fiecare marire a

distantei cu 100 m numai la cules, la strugurii de masa, cheltuielile cresc cu 207 lei/ha, iar consumul
de munca creste cu cca. 19 ore/ha, iar la strugurii de vin cheltuielile cresc cu 122 lei si consumul de
munca creste cu cca. 11 ore/ha.

Daca se ia in considerare si scosul coardelor la drum la o productie de 3 000 kg/ha si cu

posibilitati de a transporta 15 kg la un transport, revin 200 transporturi la hectar (tabel 13, 14).

Tabel 13. Distanta parcursa pentru scoaterea la drum a 3 000 kg/ha coarde de vita
pe teren terasat (in metri).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 25 000 45 000 65 000 85 000 105 000
100 30 000 50 000 70 000 90 000 110 000
150 35 000 55 000 75 000 95 000 115 000

Tabel 14. Timpul necesar pentru scoaterea la drum a 3 000 kg/ha coarde de vita pe
teren terasat (ore).

Latimea Lungimea parcelei deal-vale (m)

parcelei (m) 100 200 300 400 500
50 7,45 13,64 19,70 25,75 31,82
100 9,10 15,50 21,21 27,28 33,33
150 10,60 16,66 22,72 28,78 34,84

Din punct de vedere economic lungimea parcelelor (deal-vale) pe terase se recomanda sa fie
intre 100-200 m insa din punct de vedere al terenurilor ocupate cu drumuri, ordinul 135/1979 al MAA
nu admite mai mult de 0,8 - 1 %, procent care revine la o lungime minima a parcelei de 350 - 400 m
(la o latime a drumului de categoria a III-a de 3,5 m).

1.1.1.2. Dimensionarea tarlalelor

Tarlaua este unitatea de lucru in care lucrarile de intretinere a plantatiei se executa cu

mijloace mecanizate, cu mijloace cu tractiune animala si manuala, cu o lungime (pe directia curbelor
de nivel) care sa asigure un randament maxim si cheltuieli minime pe unitatea de suprafata. Tarlaua
se incadreaza in limitele a doua zone de intoarcere la capatul randurilor, de 6 m fiecare, iar pe directia
curbelor de nivel de limite obligate si drumuri de exploatare de legatura. Tarlalele pot avea intre 2 si
10 parcele si chiar mai multe in functie de orografia terenului.
 Lucrarile care s-au avut in vedere pentru determinarea lungimii tarlalelor sunt acele la care
consumurile de munca, de combustibil si cheltuielile la hectar variaza in functie de lungimea tarlalei
respective.

Influenta consumurilor s-a analizat in trei conditii de panta: sub 12 %, intre 12 - 18 % si

peste 18 % pana la 24 %.

In toate cazurile de panta s-a avut in vedere o singura distanta intre randuri (2 m), iar
sustinerea vitei de vie este pe spalier (tabel 15).

Tabel 15. Lungimea optima a tarlalei la plantatiile de vita de vie, pe diferite grupe de
pante.

Pant Grad
Treceri
a (%) Timp Consum ocupare cu
Lungime Cheltuiel pe Aprecierea
munca conbustibi zone
a parcelei i acelasi privind alegerea
l tehnologic
rand lungimilor
(ore/ha e
(m) (lei) (nr./ha tarlalelor
) (l/ha)
)
(%)
100 1 894 35,9 126,4 12,0 16,8 Nerecomandabi
200 1 775 33,4 119,5 7,5 19,9 l
250 1 730 32,6 117,3 6,0 16,8
Acceptabil
450 1 715 32,1 116,6 4,7 17,2
500 1 699 31,8 115,6 4,8 17,0
< 12 Optim
1000 1 702 31,8 116,5 3,9 17,5
1100 1 716 32,1 117,9 3,8 17,8
1500 1 722 32,2 118,3 18,0
Acceptabil
3,6

12,1 - 100 2 077 37,2 136,0 12,0 16,8 Nerecomandabi

18 200 1 920 34,2 127,9 7,5 19,9 l
250 1 873 33,4 125,3 6,0 16,8
Acceptabil
450 1 844 32,8 124,1 4,7 17,2
500 1 827 32,5 123,1 4,8 17,0
Optim
1000 1 824 32,5 123,6 3,9 17,5
1100 1 838 32,7 124,7 3,8 17,8
Acceptabil
1500 1 840 32,8 125,1 3,6 18,0
18,1 - 100 2 195 39,4 141,9 12,0 16,8 Nerecomandabi
24 200 1 986 35,5 130,9 7,5 19,9 l
250 1 930 34,4 127,6 6,0 16,8
Acceptabil
450 1 880 33,6 125,4 4,7 17,2
500 1 860 33,1 124,3 4,8 17,0
Optim
1000 1 845 32,9 124,3 3,9 17,5
1100 1 861 33,2 125,5 3,8 17,8
Acceptabil
1500 1 864 33,3 125,8 3,6 18,0
 Din tabelul sintetic de mai sus se desprind urmatoarele concluzii:

 la toate grupele de pante de teren se desprinde un interval cu tarlale scurte 100 - 200 m
care au indicatori de cheltuieli (consum de munca si de combustibil) si procentul ocupat cu
zone tehnologice, foarte ridicati, iar numarul de treceri pe acelasi rand practic sunt
aceleasi ca si la celelalte dimensiuni;

 se poate considera ca lungimile de tarlale de 100 - 200 m nu pot fi recomandate. Aceste

dimensiuni pot fi acceptate numai in cazul unor limite obligate;

 lungimile tarlalelor intre 250 - 450 m au valori mai mici a indicatorilor fata de 100 - 200 m.
Astfel, la panta sub 12 % cheltuielile scad cu 64 - 60 lei/ha consumul de munca cu 3,3 -
1,3 ore/ha si consumul de combustibil cu 9,1 - 2,9 l/ha. In acelasi timp se reduce
substantial ponderea suprafetei ocupate cu zone tehnologice cu 6 - 2,8 %. Aceste lungimi
de tarla cu toate ca asigura o economie mare fata de 100 - 200 m totusi nu reprezinta
consumurile minime. Totusi lungimile de tarla de 250 - 450 m sunt acceptabile;

 lungimea tarlalei cu indicatorii cei mai favorabili este cuprinsa intre 500 - 1 000 m, cu
toate ca diferentele sunt destul de mici fata de lungimea 250 - 450 m. Avand si un procent
mai redus de zone tehnologice, lungimea de 500 - 1 000 m se poate considera optima;

 peste 1 000 m indicatorii de consum incep sa creasca. Singurul indicator care se mentine
favorabil este cel al ponderii ocupate cu zone tehnologice. Pe langa aceasta, lungimea
peste 1 000 m produce perturbatii in aprovizionarea masinilor de stropit care nu pot
efectua lucrarea pe lungimea totala a randului in perioada de maxim consum de solutie.

Pentru un randament sporit al masinilor si tractoarelor este necesar ca in interiorul unei

tarlale sa existe un numar par de intervale intre randurile de vite (sau terase) pe care sa se planteze
in limita posibilitatilor un numar par de randuri, astfel ca sa se poata stropi complet la o trecere doua
parti de la doua randuri alaturate de vita.

Nu trebuie uitat faptul ca pe versanti tractoarelor incep lucrarile din aval catre amonte.

Aceste conditii sunt impuse de lungimile optime de lucru, de panta terenului de tipul de
amenajarea antierozionala, care determina si latimea unei tarlale. In conditiile terenurilor din tara
noastra aceasta latime poate varia intre 200 - 500 m si in situatii mai putin avantajoase, poate fi 100
sau 80 m.

Sistemul de sustinere a plantatiilor isi exercita influenta in special asupra marimii parcelei cat
si asupra metodelor si directiei de lucru in parcela.

Daca plantatia se proiecteaza a fi sustinuta pe araci, atunci marimea parcelei nu are

importanta, deoarece circulatia se poate face in toate sensurile pe cuprinsul acesteia. La marimea ei
contribuie distanta ce se lasa intre caile de circulatie (drumuri, poteci) fata de zonele de depozitare.
Dimensiunile recomandate sunt intre 100 - 200 m.

In situatia in care plantatia este prevazuta a fi sustinuta pe spalier, in afara de limitele impuse
de panta terenului si alte limite obligate, forma si dimensiunile parcelei este conditionata si de forma si
modul de dispunere al spalierului precum si limitele obligate73.

In functie de gradul de fragmentare a terenului, datorita acestor limite, tarlalele pot avea
suprafetele mai mari sau mai mici si forme diferite impuse.

Solutiile privind combaterea eroziunii solului trebuie corelate cu solutiile de parcelarea

terenului si lucrarile de agrotehnica solului si butucului, adecvat cadrului ce se creeaza prin
organizarea in ansamblu a teritoriului plantatiilor. Aceste solutii depind mult de panta terenului, care
influenteaza indeosebi asupra eroziunii solului si presupune masuri diferentiate.

In functie de inclinarea versantilor, toate aceste masuri se amplaseaza la dierite distante,

ceea ce impune si unitatilor teritoriale anumite dimensiuni, forme si orientari fata de situatia
versantilor.

Intre altitudinea unitatilor teritoriale si numarul elementelor din cuprinsul lor si lucrari, trebuie
sa existe o stransa corelatie in sensul de a se cuprinde un numar plan de platforme si randuri de vie
pentru a usura si mari randamentul lucrarilor de mecanizare (tabel 16).

Panta versantilor reprezinta cel mai important factor care impune atat dimensiunile cat si
formele unitatilor teritoriale (fig. 17).

Fig. 17. Amplasarea, forma si marimea parcelelor de vita de vie, in diferite conditii de
panta.

Tabel 16. Forma unitatilor teritoriale in functie de dimensiunile acestora si panta

terenului.

Caracteristicile unitatilor teritoriale si de lucru

Dimensiunea pe
Panta (%) directia Dimensiunea pe
Tip Suprafata (ha) Forma
curba de nivel (m)
amonte – aval (m)
 Tarla 300 – 500 500 – 1000 15 – 50 Dreptunghi
5 - 10 300 – 500 100 3–5 Dreptunghi,
Parcela
trapez
100 – 300 400 – 800 4 – 24 Dreptunghi sau
Tarla
trapez
10 – 20 100 – 300 80 – 120 0,8 – 3,6 Dreptunghi,
Parcela patrat sau
trapez
150 – 80 200 – 700 1,6 – 10,5 Dreptunghi,
Tarla trapez sau
triunghi
peste 20
150 – 80 80 – 120 1,8 – 0,6 Dreptunghi,
Parcela patrat, trapez
sau triunghi

Din analiza datelor inscrise in tabelul 16 si figura 17 se constata ca, cu cat panta terenului
creste, intervin si lucrari mai radicale de combatere a eroziunii, fragmentarea terenului se
accentueaza, fapt care determina si scaderea suprafetei unitatilor teritoriale si de lucru, iar forma lor
se modifica.

1.1.2. Amplasarea unitatilor teritoriale si de lucru

In scopul de a raspunde cerintelor privind introducerea lucrarilor pe cale mecanizata si

aplicarea unor lucrari de combatere a eroziunii solului, este necesar ca in special laturile lungi ale
tarlalelor situate paralel pe curbele de nivel, sa fie paralele intre ele, asigurandu-se pe cat posibil
paralelismul lor si a drumurile de acces ce se amplaseaza pe versanti. De asemenea, in acelasi scop,
este necesar ca tarlalele sa aiba forme cat mai regulate.

Amplasarea parcelelor trebuie sa urmareasca o amplasare cat mai judicioasa tinandu-se

seama de urmatorii factori:

 solul - dat fiind faptul ca in cadrul unei parcele de vita de vie trebuie sa fie cultivat un singur
soi sau cel mult doua, care se aseamana in ceea ce priveste cerintele biologice, epoca de
coacere, insusirile de valorificare etc., se impune ca pe cat posibil in interiorul ei sa existe
acelasi tip de sol. In caz contrar se ajunge la neuniformizarea productiei si la utilizarea unei
agrotehnici diferentiate;

 expozitia versantilor - din aceleasi considerente enuntate la sol, parcelele trebuie sa fie uniform
expuse la soare. Pentru aceasta este indicat ca limitele lor sa imbrace formatiunea de relief cu
aceeasi expozitie care, in general, este cuprinsa intre limitele de schimbare a pantei. Daca
este posibil ca prin amplasare sa se poata asigura o buna insorire a randurilor de vie. Aceasta
trebuie sa constituie un factor important in amplasarea parcelelor. Pentru a avea asigurata o
buna insorire, randurile trebuie sa fie orientate pe directia nord-sud;

 panta terenului - delimitand zonele care cuprind aceeasi grupa de panta, rezulta cartograma
pantelor care ajuta foarte mult, atat la stabilirea dimensiunilor parcelelor cat si la amplasarea
lor. La amplasarea parcelelor trebuie tinut seama ca pe terenurile care depasesc panta de 5
%, latura corespunzatoare directiei randurilor de vie sa fie orientata in mod obligatoriu paralel
pe curbele de nivel. Este indicat ca in interiorul unei parcele sa fie cuprinsa aceeasi grupa de
panta. In acest caz, limitele amonte-aval ale parcelelor se vor sprijini pe limitele de schimbare
a valorii grupelor de pante. Cuprinderea a doua grupe de pante este permisa numai in cazul in
care versantul are o lungime mai mica de 100 m si unde prin delimitarea tuturor grupelor de
panta, ar fragmenta prea mult terenul, ceea ce ar determina parcele prea inguste;
  limitele obligate - versantii sunt brazdati sau uneori chiar intrerupti de o serie de limite obligate
cum sunt: ogase, ravene, depresiuni, drumuri pricipale, perdele de protectie, canale de
evacuare a apelor, debusee etc. La amplasarea parcelelor pe versanti, este indicat sa se tina
seama de existenta limitelor obligate, pornindu-se cu amplasarea de la acestea catre
extremitatile terenului, deoarece uneori s-ar putea ca sa rezulte parcele cu dimensiuni mult
prea mici sau de forma necorespunzatoare, cum este forma de triunghi. De cele mai multe ori
forma de triunghi poate sa apara in cazul versantilor unde au fost prevazute drumuri in
serpentina. In aceasta situatie parcelele se amplaseaza incepand de la drum catre hotarele
trupuri, pentru a evita forma triunghiulara;

 amplasarea tarlalelor - formate dintr-o grupare de mai multe parcele, numarul lor variind in
functie de relief, lungimea versantului etc., conditiile de amplasare sunt in general
asemanatoare ca si la parcele, existand mici diferentieri create de marimea suprafetei;

 amplasarea tarlalelor in functie de expozitia versantului.- ca si in cazul parcelei, in scopul

obtinerii unei recolte uniforme este necesar ca la amplasarea tarlalelor sa se urmareasca a se
asigura aceeasi expozitie pe toate suprafetele unei tarlale, fiind admise mici abateri, in special
in cazul tarlalelor care au lungimi mari. Este recomandabil ca limitele tarlalelor sa se sprijine
pe zonele de schimbare a expozitiei versantului;

 amplasarea tarlalelor fata de panta terenului - pe baza cartogramei pantelor, tarlalele se pot
amplasa de asa maniera, incat laturile amonte-aval sa se sprijine pe limitele unui singur tip de
lucrari de amenajare antierozionala si totodata asigura posibilitatea efectuarii lucrarilor de
intetinere, in bune conditii si in mod diferentiat, in functie de suprafata fiecarei tarlale;

 amplasarea tarlalelor fata de centrele de productie, localitate si caile principale de acces - la

amplasarea tarlalelor este foarte indicat sa se asigure cele mai bune legaturi intre ele si caile
de acces ce leaga de centrul de productie, localitate si celelalte drumuri de interes judetean;

 amplasarea tarlalelor in functie de lucrarile de combatere a eroziunii solului de interes general

- pe terenurile in panta in mod obligatoriu, latura lunga a unei tarlale (cea corespunzatoare cu
directia randurilor) trebuie sa fie amplasata paralel cu curbele de nivel. Dat fiind ca pe vesranti
se proiecteaza un complex de lucrari antierozionale, este necesar ca la amplasarea tarlalelor
sa se tina seama de pozitia acestor lucrari in sensul de a se respecta pe cat posibil un
paralelism intre aceste lucrari si laturile tarlalelor. Se precizeaza ca pentru a asigura o
circulatie normala a masinilor in zonele de racordare la curba, unghiul pe care trebuie sa-l faca
intre ele diferitele elemente din interiorul tarlalei (randurile de vie), nu trebuie sa fie mai mic
de 150 de grade. Acest lucru impune ca si celelalte lucrari de amenajare sa respecte acest
principiu, in special reteaua de drumuri. In cazul unor lucrari ce traverseaza versantii pe
directia deal-vale cum sunt debuseele, este indicat ca acestea sa constituie limite de tarla cand
sunt dimensionate cu sectiuni trapezoidale, care nu permit o traversare de catre masinile
agricole, iar cele ce au sectiuni albiate si pot fi trecute cu tractoarele, sa fie cuprinse in
interiorul tarlalei, dupa caz ele constituind uneori limite de parcele;

 amplasarea tarlalelor in functie de asigurarea conditiilor optime de mecanizare a lucrarilor de

intretinere - tarlaua fiind unitatea in care majoritatea lucrarilor trebuie sa se execute cu
mijloace mecanizate, la amplasare se va avea in vedere ca suprafata acesteia sa fie cat mai
uniforma, terenul cat mai putin denivelat, care sa permita o continuitate in deplasarea sau
trecerea masinilor cu agregatele lor, de la un punct la celalalt al tarlalei pana la zonele de
intoarcere, pe limite obligate naturale sau artificiale.

1.1.3. Stabilirea si amplasarea retelei de circulatie

Dupa functia pe care o indeplinesc drumurile in plantatiile viticole situate in panta, acestea pot
fi:
drumuri pincipale cu o latime de 5-6 m, drumuri secundare cu o latime de 3 - 4 m si poteci de 2 m
latime.

Reteaua de drumuri trebuie sa asigure legaturi bune la toate tarlalele si parcelele, taberele de
lucru, centrele de productie, sursele de aprovizionare cu apa etc., iar deplasarea masinilor si utilajelor
sa se efectueze in conditii optime.

Alegerea traseului drumurilor este o problema foarte importanta urmarind si buna

accesibilitate respectiv practibilitate, cu investitii cat mai mici.

In scopul asigurarii dezideratelor de mai sus aratate, in special pentru drumurile principale,
este necesar sa se intocmeasca mai multe variante de traseu a acestora, insotite de calcule
economice, iar prin compararea tehnico-economica a variantelor analizate, sa se poata alege varianta
de traseu optima.

Calculele economice privind traseul optim, densitatea drumurilor si metodele de consolidare,

trebuie sa tina seama de traficul de perspectiva si asigurarea unor distante minim intre obiectivele mai
importante.

Traficul de perspectiva reprezinta traficul necesar productiei in viitor la care se adauga

un coeficient de siguranta de 25 % si se exprima prin numarul de vehicule ce trec printr-o sectiune de
drumuri in curs de o zi sau in cursul unei ore de varf, intr-un sezon de durata de minimum 30 zile pe
an.

Formula de calcul a traficului brut pe zi este:

Tbz = Mi + [15]

unde:

Tbz – traficul brut/zi;

Mi – masa incarcaturilor transportate intr-o zi din perioada de sezon;

Cit – capacitatea de incarcare a unui mijloc de transport (tone);

Gpr – greutatea proprie a mijlocului de transport (tone).

Pentru acest calcul se are in vedere intreaga productie de perspectiva, cantitatea de

ingrasaminte, de solutie pentru stropit etc., ce trebuie transportata pe drumuri, precum si durata
traficului sezonier.

De asemenea, pe baza vitezei de deplasare si a traficului se stabileste latimea carosabila a

drumurilor, precum si tipul de consolidare pentru fiecare drum in parte, materiale care se vor folosi
(balast, pamant, nisip, piatra, macadam simplu sau protejat, asfalt etc.).

Amplasarea drumurilor si potecilor in conditiile terenului in panta se face tinand seama de:

 amplasarea tarlalelor si parcelelor;

 panta terenului;
  solul si rezindenta acestuia;

 drumuri existente si alte elemente din teren ce pot fi folosite;

 lucrari care se proiecteaza pentru combaterea eroziunii solului;

 necesitatea asigurarii legaturilor optime cu satele, centrele de productie, soselele

nationale, judetene etc.

Intre reteaua de circulatie si tarlale sau parcele exista relatii stranse, drumurile si potecile
constituind in majoritatea cazurilor limite de hotar a acestor unitati.

Drumurile principale delimiteaza in general tarlale si in unele cazuri chiar trupurile.

Drumurile secundare delimiteaza intotdeauna tarlalele pe laturile lor lungi si in unele cazuri
parcelele pe laturile lor scurte.

Potecile delimiteaza intotdeauna parcelele pe laturile amplasate cu directia amonte-aval.

Dat fiind aceasta legatura, la fixarea traseelor drumurilor si a potecilor, trebuie respectate
regulile comune ce se impun in aceasta faza de lucru, in care se executa simultan, atat solutiile privind
reteaua de circulatie cat si cele ale parcelarii terenului.

Panta terenului determina distantele dintre drumurile de pe versant, latimea si caracterul

acestora.

Pentru a le proteja contra eroziunii, de regula drumurile se amplaseaza paralel cu curbele de

nivel.

In majoritatea cazurilor, aceste drumuri au rolul de drumuri secundare. Spre deosebire de

acestea, in cazul versantilor inalti, drumurile principale se amplaseaza pe directia amonte-aval,
asigurand astfel posibilitatea prelucrarii productiei la un numar mare de tarlale.

Pentru a evita eroziunea acestor drumuri este indicat ca ele sa fie trasate in serpentina, in asa
fel incat fiecare tronson sa nu depaseasca panta de 10 %. Aceasta este limita maxima admisa, in zone
deosebit de dificile, pentru a se putea realiza o panta longitudinala mai mica pe traseul lor.

In functie de panta terenului, drumurile ce se amplaseaza dupa curbele de nivel, sunt situate
la distante diferite:

 pe pante cuprinse intre 5 - 10 % ele se amplaseaza la 500 - 300 m;

 pe pante de 10 - 20 % drumurile se amplaseaza la 300 - 100 m;

 pe pante de 20 - 30 % distanta intre drumuri este de 150 - 100 m;

 pe pantele ce depasesc 30 % ele se amplaseaza chiar la 80 m.

In anumite situatii drumurile se amplaseaza la limita de separare a versantilor si pe cumpana

apelor.
 Atunci cand versantul are o creasta ingusta si se termina la o extremitate printr-un bot de
deal, pe cumpana acestuia este necesar sa se amenajeze o platforma de intoarcere cu o latime de cel
putin 6 m.

Distanta intre drumurile ce fac legatura intre partea amonte cu cea din aval a vesrantilor, in
unele cazuri corespund cu limita tarlalelor, cand se amplaseaza la capatul acestora.

Potecile se amplaseaza pe linia de cea mai mare panta si au latimea de 2 m. Distanta intre ele
este in medie de 100 m, ceea ce corespunde cu latimea parcelelor.

Potecile nu se recomanda a se amplasa una in prelungirea alteia, ci cu mici devieri de 1 - 1,5

m, una fata de alta, pentru a se evita transformarea lor in zone de concentrare a apelor de pe versant.

In constructia drumurilor, in general pentru executarea de terasamente, se recomanda o

amanuntita analiza a solului si rocii pe care acesta s-a format, deoarece lipsa acestor studii pot aduce
daune unitatilor.

Terenul pe care se traseaza drumurile trebuie sa fie rezistent si stabil. In acest scop, se
recomanda sa se evite zonele cu alunecari de teren, reprezentate de solurile formate pe argile sau
marne, cu izvoare la zi.

Pe terenurile unde au mai existat plantatii, de regula se gasesc o serie de drumuri, a caror
trasee in mare parte nu corespund unui mod de exploatare rationala, in ceea ce priveste latimea si
amplasarea. Cu toate acestea, unele dintre ele, sau anumite tronsoane ale acestora se pot folosi, daca
se intervine cu mici amenajari si se racordeaza la reteaua nou proiectata.

Adesea, pe teren se intalnesc talazuri bine consolidate amplasate pe curbele de nivel cu

platforme ce corespund dimensiunilor necesare noilor drumuri. Este recomandat ca in limita
posibilitatilor acestea sa fie utilizate la amplasarea noilor drumuri. In acest fel, se pot realiza o serie de
economiii la investitiile ce se fac cu amplasarea si construirea retelei de circulatie.

Datorita faptului ca pe langa evitarea eroziunii urmarim si asigurarea unor conditii optime de
mecanizare, se impune ca intre drumurile ce urmaresc traseul curbelor de nivel, sa existe in limita
posibilitatilor, un paralelism cu aceste lucrari si in special cu canalele, benzi inierbate.

Se recomanda ca drumurile sa urmareasca traseele acestor lucrari, pentru a nu da nastere

unor clinuri in parcele.

Drumurile in serpentina si potecile care se amplaseaza pe directia amonte-aval, trebuie sa

urmareasca, de asemenea, traseul lucrarilor de combatere a eroziunii (debuseele sau santurile de
evacuare), cu scopul de a evacua surplusul de apa.

Daca pe un versant exista debusee naturale care se pastreaza si pe viitor in noua forma de
organizare a teritoriului, este indicat ca amplasamentul lor sa corespunda cu cel al unei poteci in cazul
in care debuseul are o sectiune albiata si este posibila traversarea lui cu atelajele de lucru.

O retea de circulatie rational amplasata asigura rapiditatea transportului produselor perisabile,

o reducere substantiala a cheltuielilor de transport si a pretului de cost a produselor.

In conditiile terenurilor in panta, nu se poate asigura intotdeauna o amplasare care sa permita

scurtarea distantelor de transport. Este totusi necesar ca sa se aiba in vedere in permanenta aceasta
conditie, folosindu-se fiecare posibilitate oferita fie de teren, fie de solutia tehnica ce se adopta.

Zonele de intoarcere, in cazul terenurilor in panta, se amplaseaza pe linia de cea mai mare
panta. Ele delimiteaza tarlalele pe laturile situate din deal in vale, si permit tractoarelor o manevra
mai usoara de intoarcere in vecinatatea unor limite obligate ca: drumuri terasate, garduri vii, ravene,
orase, santuri etc. Latimea zonelor de intoarcere este determinata de tipul tractoarelor si masinilor
folosite. In general, cea mai corespunzatoare latime este considerata cea de 6 m, care permite
manevrarea cu usurinta chiar si a tractoarelor cu gabarite mai mari.

De-a lungul versantilor, in functie de accidentarea terenului, zonele de intoarcere se

amplaseaza pana la 100 m si trebuie sa corespunda cu lungimea unei tarlale.

Rampele de acces se amplaseaza pe terenurile neterasate pentru trecerea masinilor si

agregatelor dintr-o parcela la un drum sau invers. Ele se amplaseaza la o distanta de 20 - 30 m una
de alta, acesta lasandu-se in functie de latimea parcelei pe directia amonte-aval.

Rampele de acces se construiesc prin reducerea inclinarii taluzelor canalelor sau a teraselor la
valori 1/3 - 1/4, luandu-se totodata si masuri de consolidare corespunzatoare.

In cazul terenurilor terasate, o rampa de trecere poate fi folosita si cu scopul de racordare a

platformelor, teraselor intre ele dand posibilitatea trecerii cu masinile agricole de pe platforma unei
terase pe un drum si in continuare pe platforma terasei vecine.

Zonele de umbrire si de influenta se creeaza, in special, langa perdelele si plantatiile de

protectie sau langa drumurile principale. Latimea acestora variaza in functie de orientarea fata de
punctele cardinale si de speciile componente ale perdelei. Astfel, catre sud, partilor celor mai insorite
in tot timpul zilei, din zona de umbrire, li se da o latime de 3 m, iar in partea de nord o latime de 6 m,
datorita faptului ca aici perdelele lasa umbra mai mare si pe o perioada mai indelungata din zi.

Uneori, zonele de umbrire se confunda cu zonele de intoarcere a agreagtelor sau cu drumurile

de exploatare (in special, pe terenurile in panta usoara).

Zonele de umbrire si de intoarcere se pot folosi si ca drumuri de exploatare, in cazul cand

panta nu depaseste 10 % pe axul longitudinal, pentru ca prin circulatia mijloacelor de transport sau de
lucru sa nu se favorizeze declansarea fenomenului de eroziune.

1.2. Organizarea terenului cu panta pana la 5 % destinat plantatiilor viticole

In general, pe astfel de terenuri, in ultima vreme, se urmareste infiintarea de plantatii care sa

asigure productiile foarte mari. Asemenea productii se pot obtine pe seama fertilitatii ridicate a solului
si prin asigurarea unor conditii corespunzatoare, posibilitatiii de irigare si executare in timp util a
lucrarilor.

Aceste plantatii, acolo unde au conditii climatice deosebite care permit ca vita sa nu se
ingroape peste iarna, sunt conduse cu port inalt si denumite plantatii intensive.

O a doua categorie de plantatii ce se pot infiinta pe astfel de terenuri sunt cele cu ajutorul
carora se valorifica terenurile nisipoase.

Urmarind aceeasi inlantuire a problemelor ca si in cazul organizarii terenului in panta, in cele

ce urmeaza, vom descrie lucrarile ce se efectueaza in conditiile terenurilor plane sau usor inclinate.

1.2.1. Stabilirea formei, dimensionarea si amplasarea tarlalelor si a parcelelor

Forma si dimensiunea tarlalelor si parcelelor este conditionata ca si in cazul terenurilor in

panta de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:

 forma trupului si limitele obligate;

  gradul de mecanizare preconizat;

 masurile de combatere a eroziunii eoliene;

 lucrarile de irigatie si metodele preconizate;

 sistemul de sustinere a plantatiei.

Forma trupului si limitele obligate impun configuratia tarlalelor si parcelelor intr-un mod mai
accentuat in situatia terenurilor plane sau usor inclinate.

Daca trupul are un perimetru neregulat datorita limitelor obligate in care este incadrat, o
parte din tarlale si chiar parcele vor imprumuta aceste forme. In aceasta situatie, se pot intalni trupuri
de forma triunghiulara, in care majoritatea tarlalelor vor fi trapezoidale si eventual una va avea forma
triunghiulara. Parcelele limitrofe cu hotarul tarlalei in acest caz pot avea forme de trapez.

Chiar si in tarlaua de forma triunghiulara parcelele pot avea forme trapezoidale.

Trupurile de forma rombica impun atat tarlalelor cat si parcelelor forma rombica, pe toata
suprafata.

Trupurile de forma trapezoidala dau tarlalelor forma dreptunghiulara si trapezoidala. In acest

caz parcelele situate pe latura inclinata pot avea forme trapezoidale, iar celelalte, dupa caz, forma de
dreptunghi sau patrat.

Trupurile mari faciliteaza proiectarea unor parcele si tarlale de dimensiuni mari cu conditii
optime din punct de vedere organizatoric in ceea ce priveste folosirea mijloacelor mecanice de lucru.

Gradul de mecanizare preconizat. Pe terenurile plane sau usor inclinate, se pot asigura conditii
de mecanizare maxima atat pentru efectuarea lucrarilor in vie cat si pentru transport, cu obligatia sa
se asigure forme regulate si dimensiuni corespunzatoare tarlalelor si parcelelor.

Daca pe ternurile in panta sunt conditii mai grele pentru folosirea mijloacelor mecanice, pe
terenurile plane si usor inclinate posibilitatile de lucru depind de amplasarea si impartirea rationala a
trupului in tarlale si parcele.

Din acest punct de vedere, lungimea optima a tarlalelor este de 1 000 m, la care atat
pierderile de carburanti, lubrifianti, cat si cele de timp, cu ocazia intoarcerilor in gol, sunt minime. Pe
astfel de terenuri se recomanda ca latura tarlalei situata perpendicular pe directia randurilor, sa fie de
500 m. Aceste dimensiuni sunt date, pe de o parte de necesitatea asigurarii unei exploatari rationale a
tarlalei si a efectuarii comode a unor transporturi, iar pe de alta parte de marimea trupului si
realizarea unei impartiri rationale.

Latimea tarlalei poate avea si mai putin de 500 m, atunci cand la aceasta obliga configuratia
terenului. In aceasta situatie, latura parcelei corespunzatoare cu latura tarlalei, va avea aceleasi
dimensiuni.

Asigurarea dimensiunilor optime tarlalelor si parcelelor atrage dupa sine si realizarea unor
indici superiori in exploatarea parcului de masini si tractoare.
 O concluzie esentiala pentru asigurarea unui grad cat mai ridicat de mecanizare este aceea de
a asigura un paralelism perfect intre laturile lungi ale tarlalelor. De asemenea, este deosebit de
important ca atat randurile de vii cat si unele lucrari hidrotehnice sau de combatere a eroziunii eoliene
sa fie dispuse paralel cu laturile tarlalelor.

Masurile de combatere a eroziunii eoliene. In zonele cu nisipuri unde se declanseaza eroziunea

eoliana, principala masura de combatere a acesteia este infiintarea perdelelor de protectie.

In consecinta, perdelele influenteaza asupra dimensiunilor tarlalelor si parcelelor in functie de

distantele ce trebuie lasate intre perdele, pentru ca acestea sa fie eficace.

Din cercetarile facute pe teren rezulta ca distanta intre perdelele principale de protectie
trebuie sa fie maximum 300 m si minimum 200 m. La distantele mai mici sau mai mari, eficacitatea
lor se diminueaza.

Pentru a nu stanjeni mecanizarea lucrarilor, intre perdelele secundare se recomanda sa se

lase distanta de 800 - 1 000 m.

Rezulta ca in functie de conditiile impuse de combaterea eroziunii eoliene, marimea tarlalelor,

pe nisipuri variaza ca suprafata intre 16-30 ha, in cazul respectarii dimensiunilor optime, iar parcelele
in situatia sustinerii pe spalier, vor avea suprafete cuprinse intre 2 - 3 ha.

Metodele si lucrarile de irigatii preconizate influenteaza asupra formei si dimensionarii

unitatilor teritoriale si de lucru in masura in care metodele si lucrarile stabilite pentru irigarea
plantatiilor de vii impun trasee care difera fata de distantele preconizate, prin procedeele obisnuite de
parcelare a terenului din plantatii care urmeaza traseul celorlalte lucrari de organizare si amenajare a
teritoriului (drumuri, debusee, alei, poteci, zone de intoarcere etc.) fara sa influenteze asupra formei si
marimii acestora, in ipoteza folosirii metodei de udare prin conducte ingropate, de joasa sau inalta
presiune.

In situatia folosirii metodei de udare prin scurgere la suprafata (brazde, rigole), dimesniunile
tarlalelor sunt influentate de lungimea acestora sau de multiplul lungimii care se adopta brazdelor de
udare (max. 200 m, in conditiile solurilor cu textura medie).

Sistemul de sustinere al plantatiei, influenteaza in mod special dimensionarea parcelelor. Daca

plantatia ce se infiinteaza se preconizeaza a fi sustinuta pe araci, problema stabilirii dimensiunilor
parcelei nu este dificila, deoarece accesul se poate face prin orice punct si circulatia este inlesnita in
orice directie.

In situatia sustinerii plantatiilor pe spalier, dimensiunile parcelelor sunt limitate, in special

pentru plantatiile conduse cu port inalt. Astfel, laturilor paralele cu directia randurilor, li se vor stabili
dimensiuni de 100-150 m lungime, la care sarmele spalierului pot suporta tensiunea dezvoltata de
greutatea vitei si a rodului.

In directia opusa sensului de lucru, parcelele se vor dimensiona corespunzator distantei cerute
de amplasarea drumurilor de exploatare.

Amplasarea tarlalelor si parcelelor in conditiile plane, sau usor inclinate este legata de o serie
de factori dintre care cei mai importanti sunt: expozitia, masurile pentru combaterea eroziunii eoliene,
distanta dintre plantatie si centrele de productie, sosele principale, centrele populate, lucrarile de
irigatie etc.

Unul dintre factorii principali de care se tine seama in amplasarea tarlalelor si parcelelor pe
terenurile plane sau usor inclinate, este asigurarea unei expozitii corespunzatoare a randurilor de vie,
fata de soare.
 Aceasta necesitate este cu atat mai mare cu cat in zonele cu terenuri plane sau usor inclinate
se recomanda cultivarea soiurilor pentru struguri de masa, la care si coacerea deplina sunt elemente
esentiale cerute de comercializarea lor. Se impune ca randurile de vie sa fie orientate pe directia nord-
sud. In aceasta situatie, tarlalele se amplaseaza cu lanturile lungi (corespunzatoare directiei
randurilor) pe aceeasi directie (nord-sud).

In acelasi scop parcelele se amplaseaza cu latura scurta pe directia nord-sud, dand astfel si
randurilor de vie orientarea care corespunde la o mai buna insolatie.

In zonele nisipoase, factorul determinant in amplasarea parcelelor si tarlalelor il constituie

masurile pentru combaterea eroziunii eoliene. Regula generala impusa in aceste condtii este ca
perdelele principale sa fie amplasate perpendicular pe directia vantului dominant iar perdelele
secundare se amplaseaza perpendicular pe directia celor principale.

Pentru a facilita prezentarea problemei de amplasare a unitatilor teritoriale in aceste zone,

mentionam ca laturile lungi ale tarlalelor corespund cu limita si directia perdelelor de productie
secundare. In cazul parcelelor, corespondenta este inversa, adica laturile scurte sprijina perdelele
principale, iar cele lungi sunt paralele cu perdelele secundare.

In conditiile executarii lucrarilor de irigatie in plantatiile viticole, asigurarea unei amplasari

judicioase a tarlalelor si parcelelor este strans legata de respectarea reciproca a cerintelor tehnice
impuse de aceste lucrari.

Pentru a se asigura mecanizarea lucrarilor si o buna functionalitate a sistemului de irigatie,

este necesar ca elementele de organizare a terenului sa se racordeze perfect cu cele ale lucrarilor de
irigatie si invers. Astfel, se impune ca laturile tarlalelor si parcelelor sa fie paralele cu elementele
retelei de irigatie, mai ales in cazul irigarii prin brazde.

1.2.2. Stabilirea si amplasarea retelei de circulatie

In conditiile terenurilor plane si usor inclinate reteaua de circulatie este formata din drumuri
principale, drumuri secundare si alei.

Dimensionarea drumurilor in functie de importanta lor variaza astfel: drumuri principale 8-6
m, drumuri secundare 6 - 4 m, alei 3 m.

Amplasarea acestor elemente se face respectand aceleasi conditii, ca si la amplasarea

unitatilor teriroriale si de lucru (tarlale, parcele). Stiind ca drumurile pricipale delimiteaza si deservesc
in special trupurile, drumurile secundare tarlalele, iar aleele, parcelele de vie.

Pentru asigurarea unei practicabilitati corespunzatoare a drumurilor este necesar sa se

stabileasca care din acestea trebuie consolidate corespunzator in raport cu gradul de solicitare. In
acest scop, se efectueaza calculul traficului brut.

1.3. Amenajarea terenului

La infiintarea noilor plantatii viticole, parcelarea si amenajarea terenului trebuie sa asigure

conditii pentru folosirea complexa a tractoarelor si masinilor.

Pe terenurile cu pante pana la 4 % nu sunt necesare lucrari speciale de amenajare a

terenului, in acest caz, orientarea randurilor de vita va cauta sa satisfaca cerintele de expozitie sau sa
asigure lungimi cat mai mari de lucru.

Pe terenurile cu pante de 5 - 12 %, supuse procesului de eroziune, randurile de vita vor fi

orientate pe directia curbelor de nivel. Pentru aceste pante se vor aplica masuri curente de
agrotehnica antierozionala, menite sa previna eroziunea solului, ca: lucrari adanci ale solului, subsolaj,
ingrasaminte organice si „verzi” etc.

In zonele in care eroziunea se manifesta cu intensitate mare, se vor executa lucrari speciale
ca benzi inierbate si canale de evacuare a apelor. Amplasarea acestora se face la distante
corespunzatoare cu panta terenului, in corelatie cu multiplul distantei de plantare intre randurile de
vita. Astfel, pe solurile slab rezistente la eroziune, canalele de nivel se vor amplasa la 12 - 14 m pe
pantele de 10 - 12 % si la 16 - 18 m pe pante de 6 - 8 %.

Benzile inierbate insamantate cu ierburi perene pe intervalele dintre randuri se vor amplasa la
fiecare 3 randuri pentru plantele de 10 - 12 % si la 6 - 8 intervale pentru pantele de 6 - 8 %. Plantele
pentru ingrasaminte „verzi”, semanate anual, din 2 in 2 intervale, au un rol antierozional atunci cand
se practica insamantarea din toamna.

Pe terenurile cu pante mai mari de 12 %, prevenirea eroziunii si asigurarea conditiilor pentru

mecanizare se realizeaza prin menajarea terenului in terase74.

1.3.1. Tipuri de terase

Terasele orizontale se construiesc pe terenurile cu soluri usoare si mijlocii, formate de roci

permeabile, fara pericol de alunecare, precum si in zonele secetoase, in vederea retinerii apei din
precipitatii.

Terasele cu platformele inclinate in sensul pantei terenului (3 - 5 %) se construiesc pe

terenuri cu textura mijlocie spre grea, de tip lutos sau luto-argilos, din zonele cu precipitatii anuale
mai mari de 500 mm/an. Toate terasele trebuie sa aiba o inclinare longitudinala (2 - 3 %) care sa
permita evacuarea surplusului de apa pe la capetele parcelelor.

1.3.2. Executarea lucrarilor de terasare

La amenajarea in terase a unui teren in panta se pot intalni doua situatii:

 terenuri neterasate provenite din plantatii de vii sau alte folosinte;

 terenuri terasate cu terase inguste, nemecanizabile.

In primul caz, dupa executarea lucrarilor de modelare si nivelare impuse de configuratia

terenului, se executa terasarea propriu-zisa. Pentru a se pastra in cea mai mare parte stratul vegetal
fertil de la suprafata solului, lucrarile de terasare vor incepe de regula de la baza versantului, prin
executarea primei terase. In momentul inceperii lucrarilor la cea de-a doua terasa, se descopera solul
fertil de la suprafata acestuia si se depune pe prima terasa, din aval, imprastiindu-se ulterior uniform
pe intreaga platforma. In acest fel se continua lucrarile de terasare si decopertare a solului fertil pana
la limita in amonte a versantului (fig. 18).

Fig. 18. Schema de terasare in debleu-

rambleu cu decopertarea solului fertil si
depunerea lui pe terasa din aval.

In cazul terenurilor cu terase vechi se pot

intalni doua situatii:

 daca terasele au un traseu rectiliniu si pot fi

asimilate in noua organizare si amenajare a terenului,
se va proceda la largirea teraselor, astfel ca din 2 - 3
 terase vechi, inguste sa se realizeze o terasa lata. Pentru realizarea unui strat vegetal
fertil la suprafata solului pe viitoarele terase, se procedeaza asemanator cazului, descris
mai sus, cu deosebire ca pamantul vegetal de pe terasa veche din amonte se imprastie
numai pe jumatatea din amonte a noii terase late din aval;

 daca terasele vechi au traseu si latimi variabile, cu multe clinuri, se procedeaza la

nivelarea totala a terenului, dupa care se executa terasele noi, folosind metoda clasica de
constructie in debleu-rambleu, fara alegerea stratului vegetal.

1.3.3. Latimea teraselor

Exploatarea mecanizata a plantatiilor de vie pe terenurile in panta se executa in conditii de

eficienta numai pe terasele care cuprind cel putin trei randuri de vita.

Pentru stabilirea teraselor se recomanda ca inaltimea talazurilor sa nu depaseasca 2 - 2,5 m.

In tabelul urmator se prezinta latimea platformei teraselor la diferite pante ale terenului pentru
inaltimi ale taluzului de 2 - 2,5 m si pentru distanta intre randuri de 2 m in doua variante de
intretinere a intervalului dintre randul de vita si talazul aval (tabel 17).

Tabel 17. Latimea utila a teraselor in raport cu panta terenului, in doua

variante de intretinere a intervalelor de langa taluzuri.

Distanta intre Platforma cu inclinare

Platforma orizontala
Panta taluz si randul transversala (4 %)
(%) aval (m) Latime (m) Nr. randuri Latime (m) Nr. randuri
NMc Mc NMc Mc NMc Mc NMc Mc NMc Mc
12 – 14 0,8 1,8 14,4 15,4 7 7 18,4 19,4 9 9
15 – 16 0,8 1,8 12,4 13,4 6 6 16,4 17,4 8 8
17 – 18 0,8 1,8 10,4 11,4 5 5 14,4 15,4 7 7
19 – 20 0,8 1,8 8,4 9,4 4 4 12,4 13,4 6 6
21 – 22 0,8 1,8 8,4 7,4 4 3 10,4 11,4 5 5
23 - 24 0,8 1,8 6,4 5,4 3 2 8,4 9,4 4 4

NMc – interval nemecanizabil; Mc - interval mecanizabil.

Terasele cu platforma inclinata permit o mai buna folosire a terenului, dar in acelasi timp sunt
expuse intr-o mai mare masura la eroziune si degradarea taluzurilor. De aceea, imediat dupa
realizarea lor, trebuie sa se execute in avalul platformei, langa marginea taluzului, un digulet de
pamant care sa impiedice deversarea apelor peste taluz.

Materializarea organizarii terenului se face esalonat.

In etapa I, anterior plantarii vitei de vie, se executa:

 caile de acces (drumurile principale si secundare);

 parcelarea terenului in unitati de exploatare;

 reteaua de evacuare a excesului de apa provenita din ploi, drenarea izvoarelor de coasta;

 fixarea prin plantatii de productie a terenurilor instabile sau cu relief accidentat, inapte
pentru culturi agricole;
  stingerea ogaselor si consolidarea ravenelor prin lucrari speciale;

 sistemul de alimentare cu apa pentru stropit;

 sistemul de irigatie.

Fig. 19. Organizarea terenului

unei plantatii viticole.

In etapa a II-a se executa:

 amenajarea terenului corespunzator

cerintelor pentru combaterea eroziunii
solului;

 delimitarea si amenajarea zonelor de

intoarcere;

 pregatirea terenului pentru plantare.

Pe baza organizarii si amenajarii

terenului se realizeaza conform
tehnologiei de infiintare a plantatiilor de
vii, pregatirea terenului (desfundarea,
nivelarea, fertilizarea, ameliorarea)
alegerea si amplasarea soiurilor (pentru
struguri de vin si masa), zonarea
sistemelor de cultura (neprotejata,
protejata, semiprotejata si respectiv a
formelor de conducere), plantarea,
(distante de plante intre randuri si pe
rand etc.)75.

2. Organizarea terenului destinat

plantatiilor pomicole

Organizarea terenului plantatiilor

pomicole este partea componenta a
studiilor si proiectelor pentru promovarea
investitiilor si se realizeaza pe suprafete
stabilite avand ca scop folosirea completa
a pamantului, crearea si asigurarea conditiilor optime de vegetatie a pomilor, asigurarea unui grad
ridicat de mecanizare a lucrarilor de intretinere, recoltare si manipulare a fructelor, cresterea
productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de productie.

Intrucat in mod special conditiile de relief impun masuri diferentiate de organizare a terenului
destinate a fi plantate cu pomi, precum si tipurile de plantatii (obisnuite, intensive), conduc la
prezentarea lucrarilor de organizare in doua grupe mari de relief si anume:

 organizarea terenului cu pante peste 5 %;

 organizarea terenului cu pante pana la 5 %.