UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA

MATERIALELOR

Specializarea: Chimia și Ingineria Substanțelor Organice Petrochimice și

Carbochimice

COLESTEROL

Profesor coordonator: Studentă:

Alina SIMION DUMITRACHE Georgiana-Elena

2017-2018
 CUPRINS

HORMONII STEROIZI ...................................................................................................................... 3

COLESTEROLUL................................................................................................................................ 4

METABOLISMUL COLESTEROLULUI......................................................................................... 6

Biosinteza colesterolului (Anabolismul) .............................................................................................. 6

Digestia şi absorbṭia colesterolului ...................................................................................................... 9

Catabolismul colesterolului ................................................................................................................ 10

TRANSPORTUL COLESTEROLULUI .......................................................................................... 11

BIBLIOGRAGIE ................................................................................................................................ 13

2
 Hormonii steroizi

În această clasă intră un număr mare de compuși lipidici răspândiți la plante, animale,
microorganisme. Sunt derivați ai unei hidrocarburi ipotetice numită steran
(ciclopentanoperhidrofenantren) care cuprinde trei nuclee ciclohexanice și unul ciclopentanic
condensate:

Diverșii steroizi diferă între ei prin grupări funcționale și catene laterale grefate pe nucleul
steranic, prin prezența unor legături duble și prin existența unui număr foarte mare de stereoizomeri 1.
Etapa determinantă a procesului de biosinteză, a tuturor hormonilor steroizi este transformarea
colesterolului în pregnenolona în prezența oxigenului molecular și a NADPH. Orice modificare a
activității enzimelor care catalizează transformarea colesterolului în pregnenolona, induce o
dezechilibrare în biosinteza hormonilor steroizi cu consecințe clinice2.

1 Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic tratat”, Editura
Medicală, București, 1998;
2 Gheorghe Coman, Camelia Drăghici, Mihaela Badea, Nicușor Bigiu, Codruț Ciurea,”Biochimie descriptivă”, Editura
Universității Transilvania, Brașov, 2009;
3
 Colesterolul

Sterolii sunt alcooli steroidici prezenți la toate organismele vii. Colesterolul este cel mai
important sterol din regnul animal, fiind precursorul biogenic al hormonilor steroizi. El lipsește la
plante,microorganisme, nevertebrate. Este un component esențial al tuturor structurilor membranare
lipoproteice, un steroid C27 cu formula3:

Colesterolul este o substanță solidă, albă, insolubilă în apă. Are un caracter hidrofob
pronunțat. În organism se găsește fie ca alcool liber, fie esterificat cu acizi grași (acilocolesterol),
fiind precursorul tuturor celorlalți compuși steroidici, formând steride, mai des în poziția 3 este
esterificat cu acizi grași nesaturați. Esterii colesterolului sunt printre cei mai hidrofobi constituenți
celulari4.
Colesterolul este un component major al membranelor celulelor animalelor, al membranelor
organitelor și a plasmei sanguine. În membrane, gruparea hidrocarbonata (hidrofobă) este direcționată
înspre interiorul acestora, iar gruparea hidroxil (hidrofilă) din poziția 3 este direcționată la suprafață.
În plasmă, colesterolul se întâlnește preponderent sub formă esterificată (70%) și mai puțin în stare
liberă. Prin esterificarea grupării hidroxil din poziția 3 a colesterolului cu un acid gras, molecula
amfifilă se transformă într-una cu caracter pronunțat hidrofob5.
Din această cauză colesterolul esterificat nu intră în constituirea membranelor și nu poate fi
transportat ca atare prin lichidele biologice, ci numai sub forma unor particule lipoproteice rezultate
prin asocierea cu unele proteine6.
Colesterolul acționează asupra permeabilității membranei erotrocitare, influențând procesele
difuzive, fixează lizolecitinele și saponinele cu acțiune hemolizantă, având rol antihemolitic7.

3 L. Lîsîi,”Biochimie medicală”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău, 2007;
4 Ibidem 3
5 Gheorghe Coman, Camelia Drăghici, Mihaela Badea, Nicușor Bigiu, Codruț Ciurea,”Biochimie descriptivă”, Editura
Universității Transilvania, Brașov, 2009;
6 Ibidem 5
4
 Colesterol liber (a) şi esterificat (b)

Gruparea hidroxil din poziția 3 poate fi eterificată în prezența unor glucide, cu formarea unor
legături O-ozidice și respectiv a heterozidelor (digitonina, oubaina)8.
La oxidarea colesterolului, se formează 7-dihidrocolesterol (provitamina D). În această grupă
intră și acizii biliari, colesterolul fiind un precursor al acestora9.

7 Gheorghe Coman, Camelia Drăghici, Mihaela Badea, Nicușor Bigiu, Codruț Ciurea,”Biochimie descriptivă”, Editura
Universității Transilvania, Brașov, 2009;
8 Ibidem 7
9 L. Lîsîi,”Biochimie medicală”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău, 2007;
5
 Metabolismul colesterolului

Biosinteza colesterolului (Anabolismul)

Colesterolul este sintetizat în organism din precursori simpli. Acesta este virtual sintetizat de
majoritatea țesuturilor din organismul uman: ficat, intestin, ovare, testicule, cortex, placentă.
Substanța nervoasă este sediul unei sinteze active de colesterol numai în timpul mielinizarii nervilor
și fondul de colesterol din creier și nervi este metabolic inert. Adrenalele și glandele sexuale
sintetizează colesterol ce este utilizat mai departe pentru sinteza de hormoni, acest fond nu participă
la circuitul metabolic al colesterolului. Ficatul este furnizorul principal de colesterol pentru țesuturile
extrahepatice și totodată, este locul de tranzit al colesterolului în vederea excreției. În mucoasa
intestinală are loc o biosinteză activă de colesterol, și acela pierdut prin descuamarea epiteliului
intestinal este în mare parte reabsorbit10.
Materia primă pentru sinteza colesterolului este acetil-CoA care poate fi obținută din glucoză
(glicoliză la piruvat și decarboxilare oxidativă), acizi grași (prin beta-oxidare) și din catenele unor
aminoacizi (după transaminare și degradarea catenei ternare). Cantitățile cele mai mari de acetil Co-A
sunt furnizate de acizii grași11.
Colesterolul și ceilalți compuși steroidici aparțin grupului de compuși poliizoprenici. El se
formează prin condensarea a șase unități de izopren activ. Biosinteza colesterolului poate fi împărțită
în mai multe etape12:
a) formarea hidroxil-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA) din acetil Co-A;

b) transformarea HMG-CoA ȋn “izopren biologic activ”

- Sinteza mevalonatului este un proces reductiv, dependent de NADPH și este prima etapă
specifică colesterologenezei, este etapa reglatorie a procesului;

10 Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic tratat”, Editura
Medicală, București, 1998;
11 L. Lîsîi,”Biochimie medicală”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău, 2007;
12 Ibidem 10
6
 Din mevalonat prin 3 reacții de fosforilare se obține mevalonat-3-fosfo-5-pirofosfat; acesta
din urmă prin decarboxilare și pierderea unui rest fosfat dă naștere la “izoprenul activ” care există în
două forme izomere, de dimetil-alil-pirofosfat și de izopentenil-pirofosfat:

c) condensarea a șase unități izoprenice cu formarea unei hidrocarburi C30, scualen;

Prin condensarea cap-coadă a două unități izoprenice se obține un compus C10 (geranil-
pirofosfat); acesta mai departe cu o nouă moleculă de izopren activ formează un derivat C 15 (farnezil-
pirofosfat). Două molecule C15 prin condensare cap-cap formează o hidrocarbură C30-scualen:

7
d) ciclizarea scualenului şi formarea primului compus steroidic, lanosterol;

8
 e) transformarea lanosterolului în colesterol- implică pierderea a trei grupări –CH3
(prin oxidare la –COOH și apoi decarboxilare), hidrogenarea unei duble legături și migrarea alteia.
Aceste reacții pot avea loc în secvențe variate, rezultând numeroși intermediari13.

Digestia şi absorbṭia colesterolului

Organismul uman nu dispune de enzime care degradează nucleul sterolic. O modalitate de
metabolizare a colesterolului este sinteza hepatică a acizilor biliari,compuși asemănători
detergenților, care înlesnesc emulsionarea, degradarea enzimatică și absorbția lipidelor14.
Prin acțiunea solubilizantă a bilei, colesterolul este încorporat în micelii și esterii sunt
hidrolizați sub acțiunea colesterol esterazei pancreatice. În final, împreună cu ceilalți produși ai
digestiei lipidice, colesterolul este absorbit din faza micelară, pătrunzând în enterocite. Capacitatea
mucoasei intestinale de a absorbi colesterol este limitată și numai o fracțiune din colesterolul exogen
este absorbit15.
În celulele mucosale o parte din colesterol este esterificat și împreună cu alți componenți este
încorporat în chilomicroni, lipoproteine ce sunt secretate în vasele limfatice care drenează intestinul și
via canalul toracic ajung în circulația sanguină16.

13 Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic tratat”, Editura
Medicală, București, 1998;
14 Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic tratat”, Editura
Medicală, București, 1998;
15 Gheorghe Coman, Mihaela Badea, Gabriela Paraschiv,”Biochimie descriptivă și metabolică”, Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2015;
16 Cursuri biochimie, an I, sem. II, Facultatea de medicină generală,Universitatea Transilvania, Brașov;
9
 Circuitul hepato-entero-hepatic are rolul de a economisi necesarul de colesterol pentru sinteza
acizilor biliari.Reglarea biosintezei acizilor biliari este corelată cu cea a colesterolului17.

Catabolismul colesterolului
Nucleul stearanic al colesterolului, ca și a altor steroizi, nu poate fi degradat în organism, fiind
eliminat ca atare. Calea principală de excreție a colesterolului este bila care cuprinde atât colesterol
cât și acizi biliari, cataboliti ai acestuia. Altă cale auxiliară de pierdere de colesterol este descuamarea
pielii și a epiteliului intestinal. O cale de eliminare mai redusă a colesterolului este sub forma
metabolitilor hormonilor steroizi. Aceștia se pot elimina prin urină, datorită hidrosolubilitatii lor
crescute18.
Ținându-se seama de importanța excreției biliare rezultă că tranzitul colesterolului prin ficat
este obligatoriu în vederea eliminării sale. Bila cuprinde relativ mult colesterol, în cea mai mare parte
neesterificat. Colesterolul,hidrofob, este menținut în soluție prin asociere cu substanțe amfipatice,
lecitine și săruri biliare.Solubilizarea colesterolului necesită un raport bine determinat între
fosfolipide-colesterol-săruri biliare, modificări minore ale unuia dintre componenții sistemului
determină scoaterea colesterolului din soluție19.
Colesterolul biliar, cel din epiteliul intestinal descuamat și colesterolul din alimente se
amestecă în intestin și o parte este absorbit împreună cu alte lipide. Întrucât colesterolul biliar este
prezent într-o formă micelară el este absorbit preferențial față de cel exogen. Colesterolul neabsorbit
este în final eliminat cu fecalele. Formele de eliminare sunt acelea de coprostanol și coprostanonă,
rezultate prin acțiunea florei bacteriene asupra colesterolului20:

17 Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic tratat”, Editura
Medicală, București, 1998;
18 Gheorghe Coman, Mihaela Badea, Gabriela Paraschiv,”Biochimie descriptivă și metabolică”, Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2015;
19 L. Lîsîi,”Biochimie medicală”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău, 2007;
20 Ibidem 18;
10
 Transportul colesterolului

Lipidele având caracteristici puternic hidrofobe, nu sunt solubile în lichidele biologice și astfel
fie cele de biosinteză , fie cele de absorbție nu pot fi transportate în formă liberă la nivelul
organismului. Din această cauză, la nivelul lichidelor biologice (apoase întotdeauna) lipidele care
posedă caracteristici amfifile (nu oricare lipide) sunt capabile să constituie aranjamente globulare în
care zonele hidrofobe ale acestora sunt îndreptate către zona centrală a agregatului globular (în
absența contactului cu apa), iar zonele cu caracteristici hidrofile se aranjează înspre exteriorul
aranjamentului globular (în contact direct cu apa)21.
În acest mod, agregatele globulare constituite posedă o relativă stabilitate în raport cu mediul
și pot îngloba în zona centrală, alte molecule de natură lipidică care nu posedă caracteristici amfifile
(sunt neutre din punct de vedere al caracterului hidrofil/hidrofob)22.
Pentru specia om sunt cunoscute mai multe tipuri de particule lipoproteice dintre care 4
prezintă importanță majoră:
- chilomicronii (CM);
- VLDL (Verry Low Density Lipoproteins);
- LDL (Low Density Lipoproteins);
- HDL (High Density Lipoproteins)23
Chilomicronii (CM) sunt particulele lipoproteice care au rolul de a transporta lipidele ingerate
de la nivelul intestinului subțire către hepatocit (ficat)24.
VLDL sunt particulele constituite la nivelul ficatului pe baza lipidelor proprii biosintetizate la
acest nivel și au rolul de a transporta aceste lipide (endogene) la nivelul tuturor celorlalte țesuturi.
Peparcursul VLDL prin lichidele biologice, acestea se pot transforma în LDL care prezintă același
rol25.
HDL se pot constitui ca particule atât la nivel circulator, cât și la nivelul hepatocitar și
prezintă importanță deoarece preiau colesterolul membranelor celulare (vii sau moarte) în așa fel
încât acesta să fie transportat de la țesuturi către hepatocit prevenind în acest mod supraîncărcarea
celulelor cu colesterol26.
Transferul colesterolului de pe membrana celulară pe HDL se realizează prin difuzie simplă
deoarece concentrația colesterolului liber din HDL este întotdeauna mai mică decât concentrația
colesterolului din membranele celulare27.

21 Cursuri biochimie, an I, sem. II, Facultatea de medicină generală ,Universitatea Transilvania, Brașov;
22 Ibidem 21
23 Cursuri biochimie, an I, sem. II, Facultatea de medicină generală,Universitatea Transilvania, Brașov;
24 Ibidem 23
25 Ibidem 23
26 Ibidem 23
27 Gheorghe Coman, Mihaela Badea, Gabriela Paraschiv,”Biochimie descriptivă și metabolică”, Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2015;
11
 Toate particulele lipoproteice (indiferent de rolul lor) prezintă o structură generală în care în
zona centrală a acestora se întâlnes ccompușii de natură lipidică puterni chidrofobi (nepolari):
triacidglicerolii (TG), și colesterolul esterificat28.
În spre zona externă a particulelor lipoproteice întotdeauna se întâlnesc moleculele lipidice cu
caracteristici amfifile: fosfolipidele, sfingolipidele, colesterolul liber29.
HDL au rolul de a prelua colesterolul de la nivelul celulelor periferice, de a-l transforma în
colesterol esterificat și de a transfera CM sau VLDL în vederea reutilizării. Particulele HDL prin
conținutul foarte sărac în chol esterificat se comportă antiateroslerotic deoarece acestea tind să preia
colesterolul din membranele celulare în vederea diminuării conținutului de colesterol la nivel
circulator30.
Aterosclerozele se declanșează atunci când crește concentrația LDL circulant, și simultan
scade concentrația HDL circulant. Procesul aterosclerotic mai este influențat favorabil de prezența
acizilor grași saturați sau mononesaturaṭi în configurație trans31.

28 Gheorghe Coman, Mihaela Badea, Gabriela Paraschiv,”Biochimie descriptivă și metabolică”, Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2015;
29 Ibidem 28
30 Cursuri biochimie, an I, sem. II, Facultatea de medicină generală,Universitatea Transilvania, Brașov;
31 Ibidem 30
12
 BIBLIOGRAGIE

1. Veronica Dinu, Elena Popa-Cristea, Eugen Truția, Aurora Popescu ,”Biochimie medicală – mic
tratat”, Editura Medicală, București, 1998;

2. Gheorghe Coman, Camelia Draghici, Mihaela Badea, Nicușor Bigiu, Codruț Ciurea,”Biochimie
descriptivă”, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2009;

3. L. Lîsîi,”Biochimie medicală”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”,

Chișinau, 2007;

4. Gheorghe Coman, Mihaela Badea, Gabriela Paraschiv, ”Biochimie descriptivă și metabolică”,

Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2015;

5. Cursuri biochimie, an I, sem. II, Facultatea de medicină generală,Universitatea Transilvania din

Brașov.

13