Motorul Stirling

Motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu ardere externă. Un motor Stirling
funcționează prin utilizarea unei surse de căldură externe și a unui radiator de căldură, fiecare din
acestea fiind menținut în limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură suficient de
mare între ele.

Istoria motorului Stirling

Mașina cu aer a lui Stirling (cum a fost denumită în cărțile din epoca respectivă) a fost inventată de
clericul Dr. Robert Stirling, ajutat de fratele său James Stirling și brevetat de acesta în anul 1816. Tema
principală a brevetului se refera la un schimbător de căldură pe care Stirling l-a denumit "economizor"
pentru că poate contribui la economisirea de carburant în diferite aplicații.
Pe lângă economisirea de carburanți, inventatorii au avut în vedere și crearea unei alternative mai
sigure pentru motorul cu aburi, la care în aceea vreme adeseori exploda cazanul, cauzând accidente,
chiar și pierderi de vieți.
Cu toate acestea obținerea unui randament mai ridicat, posibil prin asigurarea de temperaturi foarte
mari, a fost limitată de calitatea materialelor disponibile la acel moment și cele câteva exemplare
construite au avut o durată de viață redusă. Defecțiunile din zona caldă a motorului au fost mai frecvente
decât se putea accepta, totuși având urmări mai puțin dezastruoase decât explozia cazanului la mașinile
cu aburi.
Totuși, impactul pe care l-a avut motorul Stirling în lumea industriei nu a fost cel așteptat de
inventatori. Astfel, el în 1930 motorul Stirling suferea o "criză" de producere. În acest timp Philips,
firma olandeză de componente electrice și electronice a început cercetări privitoare la acest tip de motor.
Încercând să extindă piața pentru aparatele sale de radio în zonele unde nu exista rețea de energie
electrică și alimentarea de la baterii cu durată de viață scurtă era nesigură, managementul firmei a
concluzionat că era nevoie de un generator portabil de putere redusă, motorul Stirling fiind alegerea
perfectă.

Descrierea motorului
În procesul de transformare a energiei termice în lucru mecanic, dintre mașinile termice cunoscute,
motorul Stirling poate atinge cel mai mare randament, întrucât acesta are la bază procesul "regenerativ",
care se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care mărește semnificativ randamentul
potențial al motorului Stirling. Acest tip de motor poate funcționa pe baza unei surse de căldură
indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau nucleară.
Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling pot fi mai economice, mai
silențioase, mai sigure în funcționare și cu cerințe de întreținere mai scăzute. Totuși, ele necesită
cheltuieli de capital mai mari, sunt de dimensiuni mai mari și mai grele, din care motiv, privită din acest
punct de vedere această tehnologie este necompetitivă. Pentru unele aplicații însă, o analiză temeinică a
raportului cheltuieli-câștiguri poate avantaja motoarele Stirling față de cele cu ardere internă.
Mai recent, avantajele motorului Stirling au devenit vizibile în comparație cu creșterea costului
energiei, lipsei resurselor energetice și problemelor ecologice cum ar fi schimbările climatice. Creșterea
interesului față de tehnologia motoarelor Stirling a impulsionat cercetările și dezvoltările în acest
domeniu.
O altă caracteristică a motoarelor Stirling este reversibiltatea. Acționate mecanic, acestea pot
funcționa ca pompe de căldură. S-au efectuat încercări utilizând energia eoliană pentru acționarea unei
pompe de căldură pe bază de ciclu Stirling în scopul încălzirii și condiționării aerului pentru locuințe.
 Tipuri de motoare
Alfa Stirling
Un motor de tip Alfa Stirling lucrează în 4 timpi, conține două
pistoane de lucru, unul cald și altul rece, situate separat în câte un
cilindru. Cilindru pistonului cald este situat în interiorul
schimbătorului de căldură de temperatură înaltă iar cel al pistonului
rece în schimbătorul de căldură de temperatură scăzută. Acest tip de
motor are o putere litrică foarte mare dar prezintă dificultăți tehnice
din cauza temperaturilor foarte mari din zona pistonului cald și a
etanșării sale.

Beta Stirling
Un motor de tip Beta Stirling are un singur cilindru în care sunt așezate un
piston de lucru și unul de refulare montate pe același ax. Pistonul de refulare nu
este montat etanș și nu servește la extragerea de lucru mecanic din gazul ce se
dilată având doar rolul de a vehicula gazul de lucru între schimbătorul de
căldură cald și cel rece. Când gazul de lucru este împins către capătul cald al
cilindrului, se dilată și împinge pistonul de lucru. Când este împins către capătul
rece, se contractă și momentul de inerție al motorului, de obicei mărit cu ajutorul
unui volant, împinge pistonul de lucru în sensul opus, pentru a comprima gazul.
Spre deosebire de tipul Alfa în acest caz se evită problemele tehnice legate de
inelele de etanșare de la pistonul cald.

Gama Stirling
Un motor de tip Gama Stirling este un Beta Stirling la care pistonul de
lucru este montat într-un cilindru separat alăturat de cilindrul de refulare,
dar este conectat la același volant. Gazul din cei doi cilindri circulă liber
între aceștia. Această variantă produce o rată de compresie mai mică dar
este constructiv mai simplă și adeseori este utilizat în motoare Stirling cu
mai mulți cilindri.

Dezvoltări actuale
În cadrul Los Alamos National Laboratory s-a dezvoltat o "mașină termică Stirling cu unde
acustice" fără elemente în mișcare. Această mașină transformă căldura în unde acustice de
putere care (citat din sursa indicată) " poate fi utilizat direct în refrigeratoare cu unde acustice
sau refrigeratoare cu tuburi de impuls pentru a produce frig prin intermediul unei surse de
căldură fără a utiliza piese în mișcare, sau (...) pentru a genera curent electric cu ajutorul unui
generator liniar sau un alt transformator de putere electroacustic".
Compania MSI lucrează la un cooler pentru răcirea componentelor de calculator bazat pe
principiul motorului Stirling. Acesta folosește chiar căldura produsă de componenta
electronică și nu consumă energie electrică.
 Avantajele motorului Stirling

 Pot utiliza fără modificări orice sursă de căldură, nu numai cele având la bază un proces de
ardere, cum este energia solară, geotermală, biologică sau nucleară, reducându-se semnificativ
nivelul emisiilor poluante.
 Mecanismele de acționare sunt mai simple decât la alte tipuri de mașini cu mișcare
alternativă, nu sunt necesare supape și sistemul de ardere poate fi mai simplu, respectiv sunt evitate
exploiziile.
 Pot fi construite pentru o funcționare foarte silențioasă, fără alimentare cu aer, pentru
propulsie fără consum de aer în cazul submarinelor sau în tehnica spațială.
 Funcționează mai eficient pe vreme rece, în comparație cu motoarele cu ardere internă care
pornesc repede pe vreme caldă și greu pe vreme rece.
 Sunt foarte flexibile și au un randament mare.

Dezavantajele motorului Stirling

 Dimensiuni și costuri
 Probleme privind puterea și cuplul motor - un motor Stirling nu poate porni imediat, având
nevoie de o perioadă de încălzire.
 Gazul de lucru
 Viscozitatea scăzută, conductivitatea termică ridicată și căldura specifică
a hidrogenului fac ca din punct de vedere termodinamic și hidrodinamic acesta să fie un gaz de lucru
aproape ideal în mașinile Stirling. Cu toate acestea datorită greutății moleculare scăzute și a
capacității ridicate de difuzie, hidrogenul va scăpa prin pereții de metal, ceea ce va îngreuna
menținerea unei presiuni ridicate în interiorul mașinii la o perioadă lungă de timp între completări. În
consecință va fi nevoie de sisteme auxiliare pentru menținerea cantității necesare de gaz de lucru.
Hidrogenul poate, de asemenea, cauza îmbătrânirea prematură a metalului.
 Tehnologic cele mai avansate mașini Stirling, cum sunt cele fabricate pentru laboratoarele
guvernamentale din SUA, utilizează heliu ca gaz de lucru pentru că are proprietăți apropiate de cele
ale hidrogenului, fiind și un caz inert deci nu este ușor inflamabil.
 Unele mașini utilizează ca gaz de lucru aer sau azot. Aceste gaze sunt din punct de vedere
termodinamic mai puțin eficiente dar în schimb reduc la minim problemele legate de etanșare și
completare. Utilizarea aerului comprimat pe post de gaz de lucru, conținând o cantitate mare de
oxigen, în contact cu materiale inflamabile sau substanțe cum ar fi lubrifianții poate duce la explozie.
Pe de altă parte oxigenul poate fi înlăturat cu ajutorul unei reacții de oxidare.