Professional Documents
Culture Documents
Fiecare copil are dreptul la educaţie. Fiecare copil este curios şi îşi doreşte, în mod spon-
tan, să înveţe cât mai multe despre mediul care-l înconjoară, vrea să cunoască şi să înţeleagă
ce se întâmplă în viaţă şi în lume. Şcoala are rolul de a organiza învăţarea şi, mai ales, de a ac-
cesibiliza şi sprijini învăţarea pentru fiecare copil, ţinând cont de faptul că este unic şi diferit.
Învăţarea şcolară este parte a învăţării umane şi fiecare copil se poate dezvolta şi schimba
prin metode educaţionale adaptate stilului propriu de învăţare.
Plecând de la premisa că fiecare copil este unic şi diferit, în cadrul procesului instructiv-
educativ se vorbeşte de diferenţiere curriculară, pentru că fiecare lecţie se adresează unui
grup de elevi diferiţi. Accentul se pune pe implicarea fiecărui elev la nivelul său, astfel încât
să fie realizate performanţe reale şi semnificative pentru fiecare.
Profesorul va alege metode și tehnici de predare-învăţare variate care să sprijine în proce-
sul de învăţare fiecare elev să-şi atingă potenţialul şi să obţină rezultate.
J. Collicott (1991) propune ca profesorul:
• să ia în considerare experienţa individuală, stilurile de învăţare şi preferinţele;
• să dezvolte întrebări, tipuri de activităţi care se adresează unor niveluri diferite de
abilităţi;
• să modifice aşteptările pentru unii elevi în legătură cu cu obiectivele și realizările;
• să ofere oportunităţi pentru participarea la niveluri diferite: individual, în perechi
sau activităţi în grupuri mici;
• să le dea elevilor posibilitatea de a alege metodele utilizate pentru culegerea,
prelucrarea şi sintetizarea informaţiei, precum şi oportunitatea a demonstra
înţelegerea conceptelor sau a performanţelor în obţinerea unor deprinderi sau
îndeplinirea unor sarcini;
• să accepte că metodele individuale sunt de aceeaşi valoare;
• să evalueze elevii pe bază de obiective individuale de progres.
În procesul de predare, o etapă foarte importantă este proiectarea activităţii; profesorul va
alege metoda şi strategia didactică prin care va prezenta conceptul sau deprinderea elevilor.
Profesorul va trebui să ia în considerare variabile precum stilurile de învăţare, tehnica de
lucru sau nivelul participării elevilor.
Pentru prezentarea informaţiei noi, profesorul poate oferi ocazii, materiale sau surse
bibliografice din care elevii culeg singuri informaţiile necesare. Există căi nenumărate prin
care profesorii pot prezenta sau include un nou concept sau o nouă deprindere într-o lecţie.
Bibliografie:
• Collicott, J., (1991) Implementing multi-level instructions: Strategies for classroom teachers, în G. Porter and
D. Richler, Eds. Changing Canadian Schools, North York, The Rother Institute
• Laurent Sabine, (2006) Pedagogie differenciee, www.Temp758TKRK.htm
• Lerner, Janet, (1989) Learning disabilities. Theories, Diagnosis and Teaching Strategies, Fifth edition, Hough-
ton Mifflin Company, Boston
• Schultz, Turnbull, (1984) Mainstreaming Handicaped Students: A Guide for Classroom Teachers, Boston
• UNESCO (1995) Cerinţele speciale în clasă. Pachet de resusrse pentru instruirea profesorilor, tradusă şi edi-
tată în limba română prin grija Ministerului Învăţământului şi a Reprezentanţei Speciale UNICER în România
• Vrăsmaș, E. (2007) Dificultățile de învățare în școală - domeniu nou de studiu și aplicație. V&I Integral,
București