ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

Modulul: SEMIOLOGIE

SEMNE, SIMPTOME ȘI BOLI

Semiologia clinică se ocupă cu studiul semnelor, simptomelor, a manevrelor de punere în

evidență și de interpretare a acestora.

Simptomele reprezintă totalitatea datelor culese de la bolnav prin interogatoriu și care nu au

totdeauna o traducere obiectivă. (ceea ce declară pacienții că simpt)

Semnele sunt acele manifestări produse de boală care au totdeauna o traducere obiectivă
și de care mediul ia cunoștință prin propiile simțuri.

Sindromul este o noțiune ce asociază semne și simptome, care exprimă o stare patologică
ce poate fi legată de diferite boli, afecțiuni și nu de o anumită boală dar care au mecanism de
producere comun. Ex: sindromul icteric, în bolile infecțioase ale ficatului.

Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mental și social, nu numai absența bolii
și/sau infirmității.

Boala este o deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări de mediu intern sau
acțiunii unor agenți din mediul extern. Boala mai este definită și ca o dezordine a sănătății.

Orice boală prezintă:

a. O etiologie (o cauză a bolii);

b. O patogenie ( un mecanism de producere);
c. O simptomatologie/ tablou clinic (complexul de simptome și semne prin care se manifestă
boala);
d. Un tratament (metodele prin care se încearcă vindecarea bolii.

Clacificarea bolilor:

a. Din punct de vedere al ornanului/aparatului afectat:

 Boli respiratorii;
 Boli cardiovasculare;
 Boli digestive;
 Boli renale;
 Boli osoase;
 Boli neurologice;
 Boli musculare.

1
 b. Din punct de vedere evolutiv:
 Boli acute – caracterizate printr-un episod, în mod obișnuit unic, de scurtă
durată, la sfârșitul căruia bolnavul își reia activitatea normală. Pe perioada
îmbolnăvirilor este dependent de îngrijiri medicale.
 Boli cronice – boli de lungă durată care generează incapacitate parțială sau
totală. Ele obligă pacientul să-și schimbe modul de viață obișnuit (astmul
bronșic, ciroza hepatică cronică).

Simptome ale aparatului respirator:

 durerea toracică (întâlnită în boli pulmonare, ale viscerelor toracice (aortă, esofag, cord), ale
peretelui toracic și coloanei vertebrale toracice sau boli abdominale);
Ex: junghiul toracic; durerea datorată inflamării mucoasei bronșice; durerea produsă de
distensia arterei pulmonare principale; durerea mediastinală, durerea peretelui toracic și a
diafragmului.
 dispneea ( dificultate sau greutate de a respira);
 expectorația (actul prin care sunt eliminate în urma tusei produse patologice din căile
respiratorii și plămâni);
 vomica (expulzie bruscă a unei cantități masive de spută, frecvent purulentă, rezultată din
deschiderea în căile respiratorii a unei colecții purulente);
 hemoptizia ( eliminarea pe gură a unei cantități de sânge, roșu, aerat, proaspăt, ce provine din
arborele traheobronșic sau parenchimul pulmonar.

Simptome ale aparatului cardio-vascular:

 palpitații (bătăi ale inimii pe care bolnavii le simt și îi incomodează);

 durerea cardiacă (precordială);
 claudicația intermitentă (durere sub formă de crampă apărută în mers, cel mai frecvent la
gambă sau coapse, semn clasic de insuficiență circulatorie arterială periferică;
 dispneea cardiacă (totalitatea modificărilor de frecvență, intensitate și ritm a respirației, se
poate datora insuficienței cardiace).

Simptome ale aparatului digestiv:

 greața (senzație neplăcută, asociată cu repulsie față de ingestia de alimete și cu dorința

iminentă de a vărsa, dar neurmată obligatoriu de vărsătură);
 vărsătura (reflex de apărare a organismului ce constă în evacuarea bruscă pe gură a
conținutului gastric și uneori intestinal);
 anorexia (tulburare de apetit);
 durerea abdominală;
 constipația ( evacuarea întârziată a materiilor fecale, determinată de un tranzit intestinal
încetinit);
 diareea (evacuarea de scaune lichide/semilichide, mai mult sau mai puțin frecvente);

Simptome ale aparatului renal:

 tulburările de diureză ( anuria, oligoanuria, poliuria);
 tulburările de micțiune ( polakiuria, disuria, retenția de urină, incontinența de urină, enurezis)
 hematuria ( prezența hematiilor în urina emisă);
2
 piuria și leucocituria ( prezenșa puroiului în urină);
 lipuria ( lipide în urină);
 proteinuria ( proteine în urină);
 durerea (simptom frecvent întâlnit în bolile renale);
 cistalgia (durere vezicală);

Sindroame respiratorii:
 sindromul bronșic (boală inflamatorie acută sau cronică a mucoasei arborelui traheobronșic
care se însoțește de modificarea secreției bronșice Ex: Bronșite);
 sindromul din astmul bronșic (astmul bronșic este un sindrom respirator caracterizat prin crize
paroxistice de dispnee care se remit spontan sau prin tratament);
 sindromul de condensare pulmonară ( proces patologic în care parenchimul pulmonar dintr-un
teritoriu încetează să mai conțină aer);
 sindroame pleurale (manifestări subiective/obiective determinate de inflamația foițelor pleurale
(pleurită), existența de lichid în cavitatea pleurală (pleurezie), îngroșarea și alipirea foițelor
pleurale (simfiză pleurală), sau prezența de aer în cavitatea pleurală (pleurită);

Sindroame cardio-vasculare:

 sindromul de insuficiență coronariană (ischemie miocardică);

 infarctul miocardic acut (necroză miocardică datoratp ischemiei acute într-un teritoriu
miocardic;
 sindromul clinic din H.T.A ( hipertensiunea arterială reprezintă creșterea valorii tensiunii
arteriale peste limitele fiziologice);
 sindromul de insuficiență cardiacă;
 sindroame pericardice;

Sindroame renale:

 sindromul nefretic acut și cronic (lezarea glomerulilor renali);

 sindromul nefrotic (complex de manifestări clinice și urinare secundare proteinuriei selective);

Sindroame în patologia apartului digestiv:

 sindroame icterice ( icter=colorație calbenă a tegumentelor și mucoaselor datorată acumulării

bilirubinei în sânge peste valorile normale);
 sindromul ocluziv-intestinal;
 sindromul colestatic (sindrom excreto-biliar).