Teste – grilă

1. Dreptul civil:
a) este principala ramură a dreptului public;
b) este o ramură a dreptului internaţional;
c) este principala ramură a dreptului privat.

2. Dreptul Civil ca ramură de drept reprezintă o totalitate de norme de drept ce

reglementează raporturi juridice:
a) familiale;
b) patrimoniale şi personale nepatrimoniale;
c) economice.

3. Dreptul civil este o ramură de „ drept comun”, ceea ce semnifică, că:

a) reprezintă o totalitate de norme de drept;
b) normele generale şi principiile dreptului civil sunt aplicabile oricăror raporturi private în
cazul în care în acest sens lipsesc prevederi speciale;
c) dreptul civil este cea mai importantă ramură de drept;

4. Raporturile juridice patrimoniale reprezintă:

a) atitudinea subiectului de drept faţă de bunul ce-i aparţine în proprietate;
b) relaţiile dintre proprietarul bunului şi alte persoane în raport cu bunul;
c) raporturile care pot fi exprimate în bani, dintre persoanele fizice şi dintre persoanele
juridice.

5. Raporturile juridice patrimoniale reglementate de dreptul civil sunt:

a) raporturile obligaţionale şi raporturile personale nepatrimoniale legate de cele
patrimoniale;
b) raporturile obligaţionale şi raporturile ce au în conţinut drepturi reale;
c) raporturile reale şi raporturile ce apar în legătură cu dreptul de autor.

6. Reprezintă un drept real principal:

a) dreptul de proprietate;
b) dreptul de retenţie;
c ) dreptul de gaj.

7. Constituie drepturi reale accesorii:

a) dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă;
b) dreptul de abitaţie, dreptul de uz;
c) dreptul de ipotecă, dreptul de gaj.

8. Legislaţia civilă reglementează:

a) obligaţii contractuale şi de altă natură;
b) raporturi patrimoniale dintre persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţie de
subordonare administrativă;
c) raporturi familiale

9. Raporturile privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

şi a altor valori nepatrimoniale sunt reglementate de:
a) legislaţia procesual-civilă;
b) legislaţia administrativă;
c) legislaţia civilă.
 10. Raporturile patrimoniale dintre persoane fizice şi persoane juridice aflate pe
poziţie de subordonare juridică nu sunt reglementate de:
a) legislaţia administrativă;
b) legislaţia civilă;
c) legislaţia financiară

11. În afară de raporturile patrimoniale, dreptul civil reglementează:

a) raporturi personale nepatrimoniale (legate sau nu de cele patrimoniale);
b) raporturi familiale;
c) raporturi de muncă.

12. Particularităţile raporturilor personale nepatrimoniale sunt:

a) au un conţinut economic, indiferent de faptul dacă sunt sau nu sunt legate de cele
patrimoniale;
b) au ca obiect bunuri nepatrimoniale, inseparabile de subiect;
c) au conţinut economic în cazul când sunt strâns legate de raporturile patrimoniale.

13. Trăsăturile caracteristice ale metodei de reglementare a dreptului civil sunt:

a) egalitatea juridică a părţilor la raporturile juridice civile, respectarea intereselor celeilalte
părţi;
b) egalitatea în sfera raporturilor patrimoniale;
c) egalitatea tuturor formelor de proprietate, egalitatea în desfăşurarea activităţii
economice.

13. Principiile dreptului civil:

a) sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga legislaţie a Republicii Moldova;
b) privesc toate instituţiile dreptului civil;
c) îşi au originea în Constituţie.

14. Care categorii de principii întîlnim în dreptul civil?

a) principiile fundamentale ale dreptului, principiile dreptului internaţional, principiile
instituţiilor de drept civil;
b) principiile fundamentale ale dreptului, principiile dreptului civil, principiile instituţiilor
de drept civil;
c) principiile fundamentale ale dreptului, principiile dreptului civil.

15.Principiul libertăţii contractuale reprezintă:

a) autonomia de voinţă a persoanelor;
b) dreptul unei părţii contractante de a refuza încheierea contractului fără acordul celeilalte
părţi;
c) posibilitatea de a stabili pe bază de contract drepturi şi obligaţii, orice alte condiţii care
nu contravin legii.

16. O persoană poate fi obligată să încheie un contract civil?

a) da;
b) nu;
c) numai în anumite cazuri.
 17.Esenţa principiului inviolabilităţii proprietăţii constă în:
a) cedarea silită a dreptului de proprietate pentru necesităţile statului fără acordul
proprietarului;
b) nimeni nu poate ceda dreptul de proprietate decât pentru cauză de utilitate publică pentru
o dreaptă şi prealabilă despăgubire;
c) faptul că proprietatea privată este dominantă;

18.Obligaţia de a încheia un contract civil este permisă numai în cazurile:

a) când o parte se află pe poziţie de subordonare administrativă faţă de cealaltă parte;
b) când o parte este incapabilă;
c) când obligaţia de a contracta este prevăzută de lege sau dacă decurge dintr-o obligaţie
asumată benevol.

19. Principiul inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private reprezintă:

a) dreptul fiecărei persoane la inviolabilitatea domiciliului, vieţii intime, familiale şi private;
b) posibilitatea statului de a interveni în afacerile private numai în cazurile şi condiţiile
prevăzute de lege;
c) obligaţia statului şi a organelor statale de a nu interveni în afacerile private.

20. Pilonii pe care se sprijină buna-credinţă sunt:

a) conştiinţa, morala, etica şi dreptul;
b) atitudinea, comportamentul,devotamentul, echitatea, intenţia dreaptă;
c) intenţia sinceră, liceitatea, lealitatea, diligenţa, credinţa, consecvenţa, certitudinea.

21. Cedarea silită a dreptului de proprietate poate avea loc:

a) doar cu acordul proprietarului;
b) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti;
c) în temeiul unui act administrativ.

22. Principiul egalităţii în faţa legii reprezintă:

a) aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unora şi aceloraşi norme, elaborarea unor
decizii identice în cadrul examinării unor litigii similare;
b) aplicarea unora şi aceloraşi norme şi reguli vizavi de toţi, posibilitatea egală a tuturor în
exercitarea şi apărarea drepturilor subiective;
c) acordarea de facilităţi în măsură egală tuturor persoanelor.

23. După care criterii se face delimitarea dintre dreptul civil şi dreptul familiei:
a) după obiectul de reglementare şi metoda de reglementare;
b) după caracterul normelor, calitatea subiectelor şi metoda de reglementare;
c) după calitatea subiectelor şi caracterul normelor.

24. Dreptul subiectiv civil real este:

a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
b) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes;
c) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes;

25. Dreptul subiectiv civil de creanţă, spre deosebire de dreptul real, este:
a) un drept absolut, opozabil erga omnes;
b) un drept relativ, opozabil inter partes;
c) un drept patrimonial, opozabil erga omnes.