Capitolut 13 SINDROMUL DISFUNCTIONAL AL SISTEMULUI STOMATOGNAT Ansamblul de organe si {esuturi din regiunea maxilojaciala pe parcursul dezvoltarii in tilogeneza si ontogenez fiind inSluenfa- fe, in primul tind, de factorui functional, si-au asigurat 0 strin- sd legatura morfofunctional2, transformindu-se_intr-un_ sistem unic, numit stomatognat, Prin urmare, pentru sistemul stomatog- nat ca si pentru orice alt sistem va fi caracteristicd legitatea in- fluentei dereglarii morfofunctionale unui organ asupra altor ve- rigi si chiar a intregului sistem. Una dintre cele mai importante verigi, dereglarile cireia stau la baza dezvoltarii sindromului dis functional, este articulafia temporomandibulara. In literatura de specialitate distuncjiile acestei articulajii pot fi intilnite sub dife- riti termini. In raport cu opinia autorului, obiectul de studiu al caruia a fost si aceasta problema, au fost’ propuse asa denumiri ca: sindromul Costen, sindromul disiunctional al articulaiei tem- poromandibulare, sindromul disfunctional al aparatului dentoma- xilar, sindromul disfunctional_ al complexului —ochuzie —muychi- articulatie temporomandibulara, sindrom algodisfunctional, mala. diile articulajiei temporomandibulare, sindrom disfunctional al aparatului mobilizator, artroze-artrite ale articulatiei temporoman- dibulare, sindromul mioartropatiei dureroase, sindromul disfuncti- onal ocluzo-articular, sindromul algofunctional al aparatului. mas- ticator, sindromul disfunctional al sistemului_ stomatognat. Aceasti gama de terminologie ne oglindéste varietatea multip. 14 a tabloului clinic indictnd implicarea in procesul patologic diferitelor formafiuni ale sistemului stomatognat. Prin urmare, lermenul sindrom disfunctional al sistemului stomatognat este mai exact, deoarece cuprinde toate verigile sistemului ce pot fi implicate in proces, 13.1. Etiopatogenia sindromului disfunctional stomatognat Datele stiin{itice yi observarile clinice ne dovedese ca etiopa- togenia sindromului disfunctional stomatognat este multipla gi variati, avind un mecanism complicat, Pentru prima data acest sindrom a fost deseris de Costen (1934) definind etiopatogenia acestui sindrom ca o trauma a elementelor articulatiei temporo- 413,mandibulare provocata de distalizarea condililor articulari ai man- dibulei ca urmare a pierderii dintilor. Autorul considera cd dato- rit acesiui fenomen apar tulburari ‘articulare, dureri, nevralgii, dereglari ale auzului, trismul muscular ete je parcursul studiului complex Ackermann a constatat ca printre cei mai frecventi si importanti factori ce duc la dezvolts- Tea sindromului disfunejional al sistemului stomatognat sint edentatiile partiale, totale si abrazia dentard patologica. Datoriti micgorarii dimensiunii verticale de ocluzie gi a etajului inferior fefei are loc distalizarea condililor articulari ai mandibulei in fo- sele articulare, provocind nu numai compresiunea elementelor art culare, dar si distonii musculare care agraveazi tabloul clinic. Anume imbinarea acestor dou mecanisme sti la baza dezvolti- tii sindromului disfunctional, Conform opiniei a numerosi autori (H. Kalamkarov, Iu, Pet- rosov, V. Kopeikin, V. Hvatova, I. Postolachi si V. Banuh, M, Co- jocaru, Karoly i Peter etc.) in dezvoltarea acestei patologii un aport direct il are ocluzia traumaticd, care poate aparea sub in- fluenta factorilor direci si indirecti. Dintre factorii directi fac parte diverse patologii dentare cum ar fi migrarile dentare in edentafiile partiale, anomaliile dentomaxilare, pierderea dinfi posteriori si deplasarea posterioara a mandibulei, abraziunea den- tara cu dereglarea stopurilor centrice gi de ghidaj 5. a. Acesle si tuatii clinice duc la blocajul alunecarii lente a arcadei dentare in- ferioare pe cea superioaré provocind suprasolicatarea functionala a elementelor articulare si microtraumatizarea lor dezvoltind tul- burari functionale ale sistemului stomatognat Acelasi mecanism de dezvoltare a patologiel o au si actiunes factorilor indirecti printre care pot fi mentionafi_afectiunile paro- dontale si migrarile dentare provocate de ele, disiuncfiile muscu- lare de diversa proyenienta (hiperfunctie, —parafunctie, bruxism, ticuri), obiceiuri vicioase (deglutifia infantila, scrisnitul dinfilor, muscarea buzelor, a limbii etc.), tratamentul "incorect in terapia odontala si protelicd dentara (obturatii si proteze dentare incoree- te ce duc la un dezechilibru ocluzal). In acest context vom men|i- ona ci aceasta conceplie a fost dezvoltatd in teoria dentomuscu- lard a disfunctiilor sistemului stomatognat care prevede ci oclu- zia traumatic nu influenteaza direct asupra articulafiei, dar prin intermediul sistemului muscular. O aciune indirect asupra_arti- culafiei temporomandibulare o are traumatismul, 1a fel si inter ventiile chirurgicale din aceast’ zona efectuate in diferit scop. Al- ta grupa de factori indirecti o constituie maladiile sistemului ner- vos sia glandelor endocrine care pot provoca dereglari articula- Fe prin intermediul sistemului muscular. Dezvoltind concepfia influen{et_musculare asupra aparitiei sin- dromului disfunctional stomatognat Schwartz in anul 1955 sus{i- ne ca tulburarile functionale ale sistemului muscular pot fi consi- derate nu secundare, dar primare. Reiesind din existenja fiziologi= c& 2 unui echilibru Tunctional dintre tofi muschii sistemulut sto- 44matognat, autorul argumenteazd aparitia dezechilibrului_prin cres- ierea tonusului unor muschi provocata de diferiti lactori endogeni si exogeni (dereglari ale sistemului nervos, obiceiuri vicioase, ob- Stacole de alunecare dintre arcadele dentare cte.). Aceasta concep- fie este sustinuté de Hoffer care socolea ca in majoritatea cazuri- lor tulburarile disfunectionale ale articulafiei temporomandibulare sint de natura musculara La rindul sau dezechilibrul muscular duce la 0 suprasolicitare si traumatizare a clementelor articulatiei temporomandibulare dez- Voltind treptat disfuncfii articulare. Tot in acest context prezinti un interes practic teoria psihofiziologica elaborata de Laskin in a. 1969, conform cireia geneza disfunctionala a sistemului sto- matognat poate fi generaid de tensiuni psihoemotionale in siste- mul muscular ca urmare a starii psihosomatice generale. V. Burlui (1988), reiesind din unitatea sistemului stomatognat, subliniazé c& afectarea unui element poate provoca disfunetia in tregului sistem. Prin urmare, conform teoriei homeostatice sindro- mul disfunctional al sistemului stomatognat poate fi considerat ca © discordan{a a homeostaticei manifestata prin dezechilibrul de reg- lare a acestui complex morfofunetional. In acelasi timp vom men- fiona c& homeostatica sistemului stomatognat este dirijatl de su- prasistemul neurohumoral. In asa mod teoria homeostaticd nu nea- a, concepfile etiopatogeniei sindromulul distunc{fonal indicate an terior, dar, dimpotriva, le uneste. Fiind deci o conceptie de sintetizare a teoriilor de etiopatogenie a sistemului disfunctional stomalognst, teoria homeostaticd prevede doud grupe de factori etiopatogenici: suprasistemici gi intrasistemici. In sfirgit inem sa menfionam cA articulatia temporomandibula ri poate fi afectata si de diferite maladii specifice, procese inila- matorii, degenerative 5. a., care la fel pot genera sindromul disfunc. tional. Cele expuse ne dau dovada ca etiopatogenia sindromului stomatognat este variata si complexd. 13.2. Tabloul clinic al sindromului de disfunetie stomatognat Dupa cum a fost mentionat anterior, sistemul stomatognat are » stiuclud compusd, iar componentele lui se gasese inlr-o corela- ie morfofunejionala ‘reciprocd. Prin urmare, afectarea unui compo- nent neaparat provoaca dereglari in alte verigi ale sistemului sto- matognat sau chiar a intregului sistem, Deci si tabloul clinic va fi complicat, variind nu numai in dependenta de factorul etiopatoge- netic, dar si de componentul lezat, de rolul lui in sistem, locali- zarea, profunzimea si intinderea procesului, de vechime, ‘prezenja complicatiilor, virsté ete. In raport de acesti factori difera si sim ptomele clinice care, avind un caracter individualizat, pot fi depis- tate numai printr-un examen clinic si paractinic minufios. 415