Mitul Zburatorului

Mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti, explică geneza lumii

sau fenomenele naturii, miturile motivează aspiraţiile şi idealurile umane; el e un
produs al spiritului care se reînoieşte în permanenţă. Mitul conferă expresie la
ceea ce raţiunea nu poate exprima; el ne pune în contact cu misterul naturii.
În mitologia populară românească, Zburătorul, este mit fundamental
românesc. Este o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuie noaptea,
în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând, iar bărbaţilor le
cauzează insomnia, nelinişte sau tot felul de frământări.
În unele credinţe populare, în funcţie de regiuni, zburătorul este asemănat
cu un zmeu, are coadă de foc şi este supranumit „ceasul cel rău” sau „ăl mai rău”.
Cea mai comună descriere a zburătorului, întâlnită în majoritatea credinţelor
populare, este cea a unui flăcău tânăr. Acesta ia naştere ca urmare a interzicerii
unei relaţii de amor, dintre o fată şi un băiat, de către părinţii fetei. Tânărul
îndrăgostit se transformă în zburător, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în
timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o sărută şi o muşcă. Există mai
multe moduri prin care zburătorul pătrunde în camera fetei, în general acesta se
foloseşte de hornul casei, gaura cheii, fereastră sau chiar de crăpătura uşii. Fata îl
vede pe zburător ca fiind real, se trezeşte din somn şi este mereu cuprinsă de fior,
iar ca stare generală, fata vizitată de un zburător, slăbeşte din ce în ce mai mult.
Boala care o cuprinde pe fată este numită „lipitură”, iar cele care sunt chemate să
o vindece pe cea bolnavă sunt babele care au priceperea de a descânta.
În literatura romantică, termenul „zburător” este o personificare
a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că
„zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care,
după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat
(dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.
Apare prezentat în basmele româneşti ca fiind un tânăr înalt şi subţire, iar
uneori este înfăţişat şi ca un şarpe cu aripi sau ca o flacără. Personajul acţionează
doar noaptea şi este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele.
Din punct de vedere al simbolului, în general, zburătorul personifică fiinţa iubită la
care nu se poate ajunge.
În literatura română mai mulţi autori au folosit mitul zburătorului ca temă
pentru textele literare: Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Ion Heliade Rădulescu sau
Mihai Eminescu.
În „Zburătorul”, Ion Heliade Rădulescu îşi manifestă arta cuvîntului artistic
relevînd o profundă cunoaştere a vieţii şi psihologiei ţărăneşti. Demonstrează cu
certitudine că în mîini de poet limba română este în stare a exprima cele mai alese
sentimente şi acţiuni, cele mai profunde trăiri ale sufletului omenesc.
 Preluînd motivul Zburătorului din folclor, I.Heliade Rădulescu l-a integrat
într-o structură cu alte deschideri, mai largi „eliberîndu-l de conotaţiile malefice.
Întreaga atenţie se orientează spre fiinţa umană în relaţie cu propria devenire, cu
natura, cosmosul şi ceea ce se află dincolo de puterea obişnuită de a înţelege.”
Destinul Floricăi urmează calea de la intuiţie la cunoaştere, străbătută şi de
„comentatoarele” din partea a treia. Confesiunea Floricăi, din prima parte,
exprimă neliniştile tinerei în faţa schimbărilor misterioase ale propriei fiinţe. Cauza
dragostei rămîne un mister de nepătruns, o „boală” a cărei pricină e greu de
înţeles şi ale cărei efecte fizico-psihologice sperie fetele ajunse în pragul feminităţii.
Heliade foloseşte verbe sugestive: pieptul „se zbate”, pe sîn „mulţimi de uneţele
se ivesc”, în toată fiinţa „un foc s-aprinde”, „buzele „ard”, inima „zvîcneşte” etc.
Un fior interior alternează cu fiori reci, obrajii devin palizi, ochii se învăpăiază şi
plîng fără motiv aparent, inima cere „un nu ştiu ce”, braţele simt nevoia unei
îmbrăţişări.
Cei doi îndrăgostiţi comunică în vis, acesta fiind singurul moment în care ei
se întîlnesc, însă într-o lume ireală. Acest vis se transformă în „lipitură”,
reprezentînd obsesia, iar această obsesie în „zmeu”. Are loc o clasificare, în planul
fantasticului folcloric, a suferinţelor Floricăi. Posibila reprezentare a făpturii
supranaturale care provoacă dragostea este reprezentată de epitetele aduse
Zburătorului: „împieliţatul”, „zmeu”, „flăcăiandru”, „bălai”, „cu părul d-aur”. De
asemenea în descrierea Zburătorului observăm dominanta unor elemente
simbolistice ale focului. Focul, unul dintre cele patru elemente primordiale, este
purificator.
Capacitatea focului de a purifica totul (pana şi sufletul) este pusă aici în
aniteză cu Zburătorul de care „Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!”.
Portretul Zburătorului este romantic şi sugerează inadaptarea şi imposibilitatea
intilnirii celor două lumi, încî se face apartenenţa la natura malefică, demonică a
lui. În poemul Calin file din poveste, iubirea este reprezentată ca o îmbinare a
pământescului şi cosmicului. Fata de împarat este simbolul frumusetii. Părinţii
acesteia, în dorinţa lor de a-şi feri copila iubită de mrejele Zburătorului, au ridicat
în jurul ei „ zidiri de cetăţuie”. Cu toate strădaniile părinţilor, Zburătorul nu poate
fi oprit de efemere zidiri pământeşti. Dincolo de orice privirecei doi se întâlnesc
noaptea. Dragostea fetei este atât de puternică încât îşi doreşte să fie răpită de
zburător. Dar cei doi nu se pot intalni decat in somn, făcând parte din lumi diferite,
motivul somnului devenind astfel punctul de legatura intre teluric si
uranic. Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposi-
bilitatea îmbinării celor doua lumi. Iar suferinta fetei provocata de dorul lui ia
proporţii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului
George Calinescu afirmă că Zburatorul ar fi un demon, de o frumusete
răpitoare, care, tulbură minţile şi şimturile fetelor tinere facandu-le să tânjeasca
iubire. Romulus Vulcanescu, in” Mitologie romina ” , numeste Zburatorul ca fiind ”
o semidivinitate erotică … un daimon arhaic de factură malefică”.