STAŢIUNI FORESTIERE

3.1. Staţiuni din etajul bioclimatic subalpin (Fsa)

3.1.1. Caractere fizico-geografice generale

Areal. Etajul subalpin reprezentat prin rariştile de molid cu ienupăr şi

de cele cu larice
sau zâmbru se întâlneşte de regulă în munţii cei mai înalţi (Maramureş
– Rodna, Călimani, Ceahlău, Bucegi, Făgăraş, Lotru, Retezat, Bihor,
ş.a.) ce depăşesc 1700 – 1800 m altitudine absolută. Din punct de
vedere fitogeografic reprezintă fâşia de tranziţie dintre molidişurile
încheiate de limită (molidişuri presubalpine) şi jnepenişuri.
Litologie, geomorfologie. În general, în cadrul acestui etaj sunt
frecvente rocile dure,
cristaline şi eruptive, caracteristice, de altfel, celor mai înalţi munţi
(Rodna, Făgăraş, Retezat).
Rocile sedimentare, îndeosebi conglomerate şi calcare, pe care apar
rarişti, se întâlnesc insular(în Munţii Ceahlău, Bucegi, Ciucaş).
Ca urmare a prezenţei rocilor dure, în relief predomină versanţii cu
pante accentuate.
Climă. Prezenţa şi distribuţia etajului de rarişti subalpine este
determinat de factori
climatici şi, în primul rând, de temperatură; aceasta variază de la
aproximativ 2,5º C la limita inferioară (spre molidişuri), la 1 – 1,5º C la
limita superioară (spre jnepenişuri).
Soluri. Sunt frecvente solurile spodice, superficiale, cu mult schelet
(litosolurile); pe
suprafeţe mici, în locuri aşezate sau denivelări, apar şi soluri turboase
acide şi uneori
mlăştinoase.
3.1.2. Tipuri de staţiuni
Vegetaţia forestieră din cadrul acestui areal, atât sub raportul
structurii, cât şi al
productivităţii (extrem de mică), este, în primul rând, o consecinţă a
climatului deosebit de aspru.Vegetaţia respectivă are caracter exclusiv
de protecţie, ea trebuind să fie conservată.
Intervenţiile silviculturale se referă exclusiv la împăduriri, folosind
numai metode specifice de ameliorare şi de pregătire a solului. Din
acest punct de vedere, în cadrul acestui etaj apare utilă diferenţierea
următoarelor tipuri de staţiuni:
subalpin spodic şi criptopodzolic cu humus brut;
subalpin, prepodzol cu Polytrichum;
subalpin gleizat, turbo-mlăştinos cu Polytrichum sau Sphagnum;

subalpin de avalanşă;
subalpin turbo-scheletic;
subalpin de stâncărie şi eroziune excesivă (sol litoorganic).
În general, în condiţiile acestui etaj se preconizează extinderea culturii
zâmbrului şi a
laricelui, precum şi a aninului verde (în situaţiile cu soluri cu exces
temporar de apă şi în
culoarele de avalanşă).