You are on page 1of 8

Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava

Departamentul de Științe ale Educației

Repere pentru realizarea studiului de caz la disciplina Psihopedagogia copiilor cu


dificultăți de învățare și tulburări de comportament

Studiu de caz

1. Definirea problemei: tulburare de ritm și fluență a vorbirii - bâlbâiala

2. Descrierea problemei:
Carla, 6 ani, elevă în clasa pregătitoare, inițial nu vorbea aproape deloc în lecții, o făcea în pauze în grup mic, mai întâi cu copiii cunoscuți de la
grădiniță, apoi și cu alți colegi.
Familie: condiții materiale bune, normal dezvoltată fizic și intelectual; crescută de bunici, părinții despărțiți, tatăl în închisoare (ea spune că este în
spital). Bunicii sunt foarte afectuoși cu ea. Bunica spune că și la grădiniță a avut această problemă, că uneori comunică mai bine și că acum s-a accentuat
puțin, odată cu intrarea la școală.
Observată în activități:
- Instabilitate mare a dispoziției, uneori cu variații extreme: indiferentă, retrasă, hiperemotivă apoi iritată, capricioasă, certăreață.
- Când se joacă cu copiii și crea să spună ceva colegii nu au răbdare, le este greu să o urmărească deoarece repetă silabe și durează mult până
termină. repetă silabele unui cuvânt şi uneori cuvintele scurte formate din una sau două silabe. De exemplu: „vi-vine mama la mi-mi-mine”.
- Se joacă cu ceilalți, dar are preferință pentru anumiți copii;
- În activități își concentrează cu intermitențe atenția, răspunde (de multe ori monosilabic) cu greutate la întrebările învățătorului, are uneori un
comportament de evitare, preferă să nu răspundă;
- La începutul activităților este mai activă, apoi își pierde interesul. Când este corectată, pare dezinteresată.
- Preferă jocurile de mișcare, puzzle sau cele distractive în care nu este solicitat limbajul.
- Îi place să fie lăudată, se supără când i se face observație, face grimase;
- Repetă aceeași silabă de mai multe ori, nereușind să pronunțe cuvântul corect. Respiră incorect în timpul vorbirii
- Comportament adaptativ relativ bun, corespunzător vârstei;
- Îi place să fie tratată cu încredere, nu prea îi place să i se dea sarcini nici acasă, nici la școală;
- Îi place muzica și dansul, are mici altercații cu o fetiță cunoscută de la grădiniță; preferă compania băieților;
- Când este supărată de cineva devine mai agitată și bâlbâiala se accentuează.
- Intensitatea bâlbâielii este oscilanta, alternând perioade de intensitate maxima, cu perioade în care ea se reduce semnificativ, influențata de
conținutul emoțional al celor comunicate.
Concluzii:

1
- Absența ritmicității în desfășurarea vorbirii;
- Ritmul formulării ideilor este mai lent, când emoțiile sunt mai puternice, folosește gestul în locul cuvântului.
- Repetiții de sunete și silabe(în special consoane) la începutul cuvintelor, dar și în interiorul lor;
- Repetă cuvinte scurte în propoziții
- Prezența monotoniei sau, dimpotrivă, a precipitării vorbirii;
- Dificultățile de vorbire sunt însoțite de grimase, gesticulații ale mâinilor, ajungând la o agitație a întregului corp, încercând sî compenseze astfel
dificultățile verbale.

3. Factori de formare şi dezvoltare a problemei

Probabil factorul declanșator a constat în atmosfera din familie înainte de divorț, abandonarea fetiței de către mamă, certurile din familie etc.
Pedepsele repetate, certurile, constrângerile, faptul ca a fost lăsată să plângă foarte mult, toate acestea din cauza fragilității sistemului nervos au produs o
dezorganizare a comportamentului, influențând latura cea mai sensibila și anume, vorbirea.
Respirația a fost modificata fiind sacadata, neregulata, cu pauze mici între inspirație - expirație.
Intensitatea bâlbâielii este oscilanta, alternând perioade de intensitate maxima, cu perioade în care ea se reduce semnificativ, influențata de conținutul
emoțional al celor comunicate.
Datorita faptului ca întreruperea vorbirii în timpul pronunției sunetelor se datorează unor spasme care produc repetarea unor silabe sau sunete, probabil
este o vorba de o bâlbâiala clonică, declanșata de un puternic șoc emoțional, în jurul vârstei de trei ani, întreținuta de trăiri emoționale perturbatoare.

1. Factori de menţinere şi de activare a problemei


Bunicii nu știu să o ajute, o corectează evident, fapt frustrant pentru fetiță. Este nevoie:
- Sa li se explice simptomatologia, conditiile favorizante si factorii agravanti pentru a intelege modul in care pot contribui la evolutia favorabila a
copilului;
- Sa cunoasca ca balbaiala este o tulburare in care domina dificultatile in sistemul de relatie verbala si extraverbala;
- Sa cunoasca nevoile copiulului fata de decalajaul ce poate aparea intre ritmul gandirii si posibilitatile motorii de realizare a vorbirii;
- Sa stie si sa participe la indepartarea reactiilor emotive foarte puternice;
- Familia trebuie ajutata sa manifeste rabdare in ascultarea copilului;
- Parintii trebuie preveniti, din timp, ca uneori chiar daca se respecta indicatiile date, balbaiala se poate accentua sau poate recidiva.
Colegii:
Când se joacă cu copiii și crea să spună ceva colegii nu au răbdare, le este greu să o urmărească deoarece repetă silabe și durează mult până termină.
Acest lucru o face să devină agitată, nervoasă și bâlbâiala se accentuează. În momentul în care este corectat devine dezinteresat, plictisit, izolat.
Cadre didactice:
- Răbdare, să nu-l desconsidere, să explice colegilor că este doar o tulburare de limbaj, să aibă înțelegere
- Să ajute să treacă peste inhibiții și neîncredre în sine;
- Comunicare cu înțelegere, încurajare, recompensare efort depus, motivând dorința de participare alături de colegi și realizarea sarcinilor:
5. Planul de intervenţie
Obiectiv de lungă durată: Dezvoltarea capacității de comunicare verbală orală a elevei (incluzând și depășirea inhibiției)
Evoluția poate fi lentă, însă favorabilă, susținută de înțelegere și un mediu afectiv securizant. Domeniile de intervenție recomandate pentru elevul bâlbâit
2
sunt: cognitiv, socio-afectiv, comportamental.
Obiective:
- Reeducarea componentelor vorbirii – gimnastică generală
- Educarea respirației
- Schimbarea ritmului vorbirii; Formarea unei vorbiri fluente;
- Întărirea rezistenței la frustrare, scăderea reacțiilor emotive nestăpânite;
- Asigurarea unui climat cald, prielnic pentru dezv. copilului; (S-a realizat acest lucru prin consilierea părinților, aceștia acordându-i afecțiune,
atenție, încurajare permanentă)

Terapia complexa cuprinde :


- Gimnastica generala pentru fortificarea organismului, disciplinarea elevului bâlbâit, introducerea activității ritmice în viața psihica, restabilirea
echilibrului psihic.
- Educarea respiratiei prin; formarea respiratiei profunde costo-diafragmale,
- Educarea respiratiei nazale și a expiratiei orale, exercitii de respirație însoțite de material verbal, vocale, silabe, zilele săptămânii.
- Reeducarea ritmului vorbirii prin descompunerea si recomandarea stereotipului verbal in silabe, cuvinte, sintagme.
-Învățarea vorbirii expresive.
- Psihoterapia directa prin influentarea cu ajutorul cuvantului
- Psihoterapia indirecta prin modificarea conditiilor de existenta si crearea unor conditii pozitive.
- Sugestia in stare de veghe
- Relaxarea.
- Terapia prin joc, elevul balbait indeplineste prin intermediul papusilor anumite roluri.
Obiective specifice Strategie de intervenţie Activităţi
1.Reeducarea a. Elemente din gimnastică Folosirea deprinderii de a respira corect în timpul exercițiilor, în așa fel încât
componentelor generală având ca scop să se creeze deprinderea ca verbalizarea să se facă numai pe componenta
vorbirii – fortifierea organismului și expiratorie.
gimnastică disciplinarea copilului prin
generală dezvoltarea mobilității

3
corporale legate de 1. Relaxarea braţelor.
limbajul Se dau următoarele comenzi:
verbal, gimnastica brațelor, 1.Strange câteva secunde(se poate numara) pumnii ambelor mâini si observă încordarea din ele si la
a mâinilor, a gâtului și a nivelul mâinilor si antebraţelor. Deschide acum pumnii si observă deosebirea dintre contracţie şi
capului, a abdomenului, relaxare. Lasă mâinile moi, complet moi.
aplaudatul, mersul ritmat. 2. Încordează ambele antebraţe strângând totodată pumnii celor două mâini. Concentrează-te asupra
încordării.
3. Acum din nou relaxează-te .
4. Deschide mainile, întinde degetele, observă trecerea de la încordare la relaxare. Lasă relaxarea să
curgă până în vârful degetelor. Relaxează mâinile si antebraţele, concentrează-te asupra muşchilor,
care sunt din ce în ce tot mai destinşi.
5. Acum încordează braţele îndoind coatele şi ducând mâinile la umeri. Observă tensiunea din braţe.
Încordează-le cu putere.
Si acum, iarăşi, te destinzi. Aşează-ţi din nou braţele comod pe spătarul scaunului si observă relaxarea
plăcută. Lasă să se scurgă prin braţe în antebraţe, pană la degete.

4
b. Folosirea autocomenzii Relaxarea umerilor şi zonei superioare a spatelui
în cadrul verbalizarii 1. Ridică umerii si menţine tensiunea.
exercițiilor. 2. Lasă umerii să cadă la loc si relaxează-te. Umerii devin complet destinşi.
• 3. Ridică umerii în sus şi mişcă-i în cerc. Simţi tensiunea în umeri şi în spate.
Din nou relaxare. Fii atent la deosebirea dintre încordare şi relaxare.
Observă cum umerii şi spatele se destind şi se relaxează tot mai mult.
Relaxarea feţei
Continuă să ţii ochii inchisi si relaxează întreaga faţă.
1. Acum ridică sprâncenele astfel încât sa ţi se formeze cute pe frunte.
Menţine această încordare. Din nou, destindere. Relaxează complet fruntea. Observă deosebirea
dintre încordare si starea agreabilă de relaxare.
2. Strange ochii si nasul. Observă tensiunea la nivelul lor si menţine-o pentru scurtă vreme.
Şi acum, din nou, relaxează-te. Lasă zona ochilor şi nasului tot mai moi, concentrându-te doar asupra
senzaţiei agreabile de relaxare.
3. Acum strâge dinţii, trage colţurile gurii spre spate si apasă limba pe cerul gurii. Incordează muşchii
maxilarelor.
Din nou destinde-te. Lasă complet mandibula moale. Observă cum ţi se relaxează întreaga faţă:
fruntea, zona ochilor, nasul, gura si maxilarele. Fă in aşa fel încat relaxarea să devină tot mai
profundă. Observă cum se răspândeşte ea tot mai departe si simte această senzaţie plăcută.
Relaxarea cefei şi gâtului
1. Lasă-ti capul pe spate cat se poate si observă tensiunea în muşchii cefei. Relaxează-te din nou.
Lasă muşchii cefei complet destinşi.
2. Lasă capul in fata, pe piept si observă tensiunea. Mentine-o pentru scurta vreme.
3. Din nou, destindere. Observă deosebirea dintre încordare si relaxare plăcută.
4. Relaxează musculatura cefei si a gâtului. Intoarce puţin capul spre dreapta si apoi spre stânga,
lăsând muşchii complet relaxaţi. Observă cum relaxarea devine tot mai profundă
Relaxarea pieptului
1. Relaxează intregul corp, inspirand si expirand linistit. Observă relaxarea in timpul respiratiei.
Inspiră acum profund si mentine aerul pentru scurta vreme. Observă tensiunea din piept.

2. Expiră din nou. Observă relaxarea care se raspandeste tot mai mult in timpul expiratiei lente.
Continuă sa inspiri si sa expiri linistit, savurand relaxarea.
3. Inspiră inca o data profund si mentine aerul pentru scurta vreme.
4. Expiră din nou si simte trecerea plăcută de la incordare la relaxare.
Continuă să inspiri si sa expiri linistit, observand cum relaxarea se raspandeste tot mai mult, de la
piept spre spate, umeri, ceafa si gat, fata si brate. Destinde-te complet si savurează relaxarea.
5.Gândeşte-te laceva plăcut care te face să râzi..
Relaxarea muşchilor abdominali
1. Tine „burta” strans, cât mai strans, simte cum se încordează. Observă încordarea. Din nou,
5
2.Educarea a. Ritmicizarea respirației, 1. suflat cu paiul în apa, suflat lumânarea aprinsa,
respirației calmarea și stăpânirea ei suflat fulgul în aer,
de către copil prin 2. exerciții pentru inspirație: mirosim florile, parfumul, exerciții pentru învățarea respirației
educarea diferențiate,
respirației 3. exerciții de respirație în fața
oglinzii, prelungind treptat expirația, exerciții libere de respirație în mers.
b. Educarea respiratiei Exerciţii de expiraţie:
prin; formarea respiratiei – suflă nasul în batistă
profunde costo- – suflă aerul pe dosul mâinii
diafragmale, – ţine un fulg în aer
- Educarea respiratiei – stinge lumânarea
nazale și a expiratiei orale, – umflă balonul
exercitii de respirație – suflă în apă cu paiul
însoțite de material verbal, – suflă în spirometru (pentru copiii şcolari)
vocale, silabe, zilele b) Exerciţii pentru inspiraţie
săptămânii. – miroase florile
– jocul „câinele la vânătoare”
– miroase parfumul
c) inspiraţia diferenţiată
– trei timpi inspiri şi cinci timpi expiri cu faţa la oglindă
– inspiraţie alternativă pe onară şi pe cealaltă
– inspiraţie pe gură
– inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas
– inspiraţie pe nas şi expiraţie pe gură
– inspiraţie lungă
– expiraţie prelungită (30 secunde)

6
2. Dezvoltarea respiraţiei verbale presupune obţinerea respiraţiei mai lungi decât inspiraţia la
pronunţie şi vorbirea în expiraţie fără efort ritmat.

a) Exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fără efort în timpul unei expiraţii;
b) Exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;
c) Exerciţii de pronunţie a unor grupuri de vocale pe durata unei expiraţii (ex: ai,
ei , oi, ua, ue, etc);
d) Exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii
(ba, be, bi, bo … ale, ile ole, ule);
e) Exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau de
consoane pe o expiraţie (ex: aie, oie, uie, sta, ste, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri, etc.)
f) Exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec (ex: mersul numărat,
cu cântec, cu poezie, ghicitori, proverbe);
g) Exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea, cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul
diafragmei):
– la început non-verbal
– cu pronunţie pe vocale, silabe, cuvinte
– cu recitare de poezii
– citire în această poziţie cu voce tare.
Indicaţii: Se întinde elevul pe canapea cu mâna stângă pe abdomen, iar cu dreapta pe piept, cerându-i-
se să-şi sugă abdomenul şi apoi să expire pe gură, umflând abdomenul.
Când respiraţia diafragmală în această poziţie (orizontală) se realizează uşor şi fără efort se poate
folosi pentru control aşezat pe abdomen.
Mişcările abdomenului imprimă caietului mişcarea sus-jos. Dar cum poziţia normală pentru vorbit nu
este cea orizontală, trebuie să se obţină această respiraţie diafragmală şi în poziţie verticală. Pentru
aceasta elevul stă în faţa oglinzii cu o mână pe abdomen şi cu una pe piept şi i se cere să inspire
profund pe nas, sugând abdomenul, iar după o pauză scurtă (2-3 secunde) să expire pe gură.

3. Schimbarea a. Terapia prin joc, elevul 1.


ritmului vorbirii; balbait indeplineste prin 2.
Formarea unei intermediul papusilor
vorbiri fluente; anumite roluri.
b.tehnica vocalelor pentru 1. Reeducarea ritmului vorbirii prin descompunerea si recomandarea stereotipului verbal in silabe,
realizarea echilibrului cuvinte, sintagme.
inspir-expir și pronunția -Învățarea vorbirii expresive.
corectă a sunetelor - Psihoterapia directa prin influentarea cu ajutorul cuvantului

7
c. meloterapia - Psihoterapia indirecta prin modificarea conditiilor de existenta si crearea unor conditii pozitive.
jocuri dinamice, cântece - Sugestia in stare de veghe
vorbire cântată - Relaxarea.