Perioada comunistă începe din momentul în care la conducerea țării vine guvernul Petru

Groza, 6 martie 1945. Regimul bolșevic viza distrugerea fibrei sufletești a poporului român, prin
instaurarea unei dominații bazate pe represiunea cruntă asupra elitei cultural-științifice.
Intelectualitatea țarii este arestată, condamnată și deportată, fiind numiți ,,dușmani ai poporului”
cei care nu colaborau cu ,,reprezentanții clasei muncitoare”. Știintele sociale, printre care se
număra și psihologia, erau dintre cele mai supravegheate și îndoctrinate în regimul de dictatură al
clasei muncitoare.
Starea institutionala a psihologiei romanesti intre 1945-1989
Reforma invatamantului din 1948 este considerat un moment important in dezvoltarea
invatamantului psihologic din tara noastra, deoarece prin aceasta s-au pus bazele studiului
stiintific si s-au predat primele cursuri universitare concepute in lumina materialismului dialectic
si istoric, a teoriei leniniste a reflectarii.
Institutul de studii Romano-Sovietic dirija o rețea extinsă de publicații care includea:
buletine de informare științifică, separat în limba română și rusă, reviste traduse integral din
limba rus etc. Spatiul acordat preocuparilor pedagogice era superior celui acordat temelor
psihologice, a căror studii se prezentau ca o subsectiune a partii destinate teoriei si practicii
pedagogice sovietice.
La nivel instiutional, succesele psihologiei romanesti din perioada prezentata sunt
considerate de catre Ralea si Balanescu, urmatoarele:
 Organizarea de catedre de psihologie la Bucuresti, Cluj, Iasi, care asigura predarea
disciplinelor psihologice la toate faculatile universitatilor, la institute de arte,la Institutul
de stiinte economice si la cel de cultura fizica si sport.
 Organizarea unei retele de cercetare stiintificain domeniul psihologiei.In anul 1956 se
infiinteaza Institutul de Psihologie al Academiei P.R.P care-si desfasoara activitatea pe 5
sectiuni: psihologia muncii, psihologia copilului si pedagogice, psihofiziologie,
psihopatologie si istoria psihologiei.( Institutul a beneficiat si de o serie de laboratoare.
 Asigurarea conditiilor de aparitie a publicatiilor psihologice. In 1955 apare trimestrial
Revista de psihologie, editata de catre Institutul de psihologie al Academiei R.P.R., au
mai aparut in aceasta perioada Analele româno-sovietice, seria Pedagogie-Psihologie, alte
publicatii medicale, reviste culturale.(…)
În domeniul cultural și al învățământului, sunt înființate două publicații: Analele
româno-sovietice, seria pedagogie-psihologie” și „Revista de referate din literatura sovietică de
specialitate-pedagogie-psihologie”.
Analele româno-sovietice, seria Pedagogie-Psihologie era patronata de Academia
Republicii Populare Romane, Institutul de studii Romano-Sovietic si publicate la Editura
Academiei Republicii Populare Romane. Cu toate deformarile introduse de articolele ideologice,
revista contine studii de certa valoare stiintifica, atat de autori sovietici, cat si ale celor romani.
Articolele erau publicate frecvent in sectorul de revista intitulat invatatura lui I.P.Pavlov- Baza
psihologiei materialiste. Un articol semnat de M.Ralea, din acea perioada a fost Psihologia
sovietica si dezvoltarea psihologiei stiintifice in R.P.R, articol publicat in 1957, in nr.4 al
Revistei de Psihologie. Ralea sustine ca vechea psihologie cultivata in universitati care era
bazata pe concepte idealiste si metode de cercetare metafizice, a fost transformata radicala in
primii ani dupa instaurarea comunismului, „cu ajutorul traducerilor, a operelor clasicilor
marxism-leninismului” care au pregatit terenul pentru o intelegere stiintifica a psihologiei. Sunt
aplicate invataturile lui Pavlov (psiholog si om de stiinta rus) care presupuneau metode de
cercetare riguroasa la fel ca in celelalte stiinte ale naturii. Ralea spune ca „ Invatatura lui Pavlov,
aduce o schimbare integrala, stiintifica, materialista in conceptia proceselor psihice, izgonind
astfel din stiinta noastra orice reminescente idialiste” In incheiere, Ralea tine sa mentioneze
conceptia despre caracterul practic al psihologiei, pe care tot psihologii sovietici ne-au facut sa-l
intelegem.

Revista de referate si recenzii conținea o serie de articole cu valoare informativă

despre dezvoltarea psihologiei in diferite tari, care prezentau o sursa de cunostinte despre starea
psihologiei in diferite zone ale globului. În unul dintre articole, scris de Alexandru Romanovici
Luria, intitulat „Observații asupra psihologiei” autorul îsi impartaseste impresiile culese în
timpul vizitarii unor institutii academice din tara noastra in anul 1958. Autorul nu face aprecieri
critice (spune totuși că în România psihologia este o știință relativ noua, care nu a avut în trecut o
dezvoltare așa mare), ci doar o trecere în revistă a activitaților știinșifice din domeniul
psihologiei. Dintre sectoarele de activitate ale psihologiei romanesti, Lauria se oprește asupra
celui de psihologie a muncii de sub conducerea profesorului Gheorghe Zapan, celui de
psihofiziologie dirijat de conferentiarul Ion Balanescu, celui de psihologie generala, condus de
Paul Popescu-Neveanu, celui de psihopatologie condu de Dr. Iancu și asupra celui de psihologia
copilului, condus de Ursula Șchiopu.
Ursula Mariana Șchiopu a fost o personalitate a psihologiei romanesti cu o indelungata
cariera didactica si de cercetare, cu o deosebita notaritate in domeniul psihologiei copilului.
Lucrarea sa de doctorat cu titlul Dezvoltarea operativitatii la copii de 7-11 ani si-o sustine in anul
1963. A fost prima lucrare in care s-au folosit calcule de entropii privind algoritmi de inteligenta
la copii. În 1967 devine prima femeie profesor universitar din Romania in domeniul stiintelor
psiho-pedagogice. Ursula Schiopu a fost o prezenta de lunga durata in redactia Revistei de
psihologie fiind, dupa statistica cel mai productiv autor. Are peste 200 studii experimentale,
pledoarii pentru diferite caracteristici psihice mai complexe. Este autoarea a peste 26 carti
publicate si a peste 300 de articole si studii de specialitate.

Personalitatile stiintifice care au trait in perioada comunistă s-au divizat in doua tabere:
una care a spus adevarul si a incercat sa lupte cu noul sistem politic si alta care a adoptat un
comportament de supravietuire, care gandea ca valul va trece si vom reveni la normal. Dintre cei
lipsiti de pragmantism se numara si psihologii: Nicolae Margineanu, Alexandru Roșca, George
Bontila etc.
Alexandru Rosca a fost un om de stiinta roman, profesor universitar de psihologie, unul
dintre fondatorii scolii clujiene de psihologie experimentala, cel care a elaborat primul Tratat de
psihologie exmerimentala din Romania. Din punct de vedere al atitudinii sociale si politice, A.
Rosca a fost un ,,pragmatic,, fiind in perioada de dupa 1945 personalitatea cea mai bine vazuta
de catre organele de conducere.
George Bontila a fost unul dintre psihologii romani pasionati de metodologie si
psihologie aplicata. In 1933 organizeaza Serviciul Psihotehnic pentru Prevenirea Psihologica a
Acidentelor de Munca din cadrul Casei Centrale a Asigurarilor de Sanatate. Realizarile sale au
consecinta benefica in plan extern, devenind membru al Federatiei Internationale de Psihotehnica
in 1936. Inainte de anul 1945, inregistreaza o bogata serie de lucrari de importanta pentru
domeniul metodologic. Dupa instaurare guvernului Petru Groza, intra int-o organizatie ce avea
drept scop rasturnarea regimului instaurat, pimind în consecință în 1948 15 ani de munca silnica.
Dupa ce este eliberat, isi continua munca in domeniul psihologiei, otinand in 1970 postul de
psiholog principat la Centrul de Cercetare Pedagogica si Perfectionare a Personalului Didactic.

Analiza „Revistei de psihologie” intre 1955 si 1989

In perioada comunista din Istoria Romaniei controlul partidului unic asupra societatii
romane a fost total. Nici Institutul Psihologic, nici Revista de Psihologie nu faceau exceptie de la
rigorile impuse. Pentru ca acest control sa se realizeze, exista obligatia ca structura de conducere
sa faca rapoarte periodice asupra succeselor inregistrate.
Primul numar apare in 1955, avandu-l ca redactor responsabil pe Acad. M. Ralea. Exista
precizarea in primul numar ca revista apare de doua ori pe an. Cuprinsul revistei era tradus in
franceza si in rusa. Revista era patronata de Academia Republicii populare Romane si era
publicata la Editura Academiei Republicii Populare Romane.
Observatii:
 Redactia ramane inghetata perioade relativ lungi de timp (schimbarile erau lente)
 Redactia avea un numar mic de membri oscilând între 11(1955) și 18(1989)
 Niciodata nu a aparut un comitet de lectura in cadrul redactiei
 Proportia mare a autorilor bucuresteni in comparatie cu ce a provinciali.

In urma unor analize de continut, Puiu Vasilescu si Daniela Plesa remarca faptul ca:
 intre articolele revistei se intalnesc studii in care nu se emit nici un fel de ipoteze, nu se
indica metodologia de lucru, dar, in final, se trag uneori concluzii doar pe baza
inspectarii vizuale a rezultatelor obtinute.
 Studiile experimentale sunt minoritare
 Perspectiva sistemica si cea holistica rar intalnite in cercetarile din revista
 Se constata o reflectare bogata a evenimentelor stiintifice din plan mondial, insa perioada
de timp scursa de la producerea evenimentului pana la consemnarea lui in revista este
mare