PRINCIPALII DAUNATORI ANIMALI CARE PRODUC

PAGUBE LA PRODUSELE ALIMENTARE

Pagubele economice provocate de catre rozatoare

Inmultirea soarecilor si sobolanilor produce pagube imense produselelor atacate, fondului

de cereale, furaje, si constituie uneori rezervoare de infectie, prin care se mentin si raspandesc
numeroase boli infecto-contagioase si parazitare. Pe langa consumul de alimente si furaje,
invaziile de rozatoare sunt uneori de proportiile unei adevarate calamitati naturale prin distrugeri
de bunuri materiale, incendii provocate de sobolani prin roaderea izolatorilor electrici fabricati
din rasini sintetice, sau din material plastic. Deasemenea pot produce naufragii sau inundatii prin
distrugerea digurilor de protectie si adesea efectueaza atacuri asupra animalelor, indeosebi
asupra celor bolnave sau foarte tinere (pui, purcei).

Rozatoarele provoaca pagube importante prin consumul direct al produselor alimentare.

Dupa calcule, un soarece consuma in medie pe an 4,5 kg hrana si deterioreaza prin roadere,
imprastiere, o cantitate si mai mare. Deci, un soarece consuma cel putin 10 kg produse din hrana
destinata oamenilor, ceea ce inseamna irosirea unei cantitati uriase de alimente. Sobolanul de
casa consuma cca. 37 kg de produse agroalimentare pe an, de unde rezulta ca descendentii unei
singure perechi vor devora in acelasi interval de timp 60.000 kg alimente si furaje si vor produce
totodata pierderi materiale de 10 ori mai mari prin roaderea si distrugerea irecuperabila nu numai
a diverselor produse agroalimentare ci si a unor produse neconsumabile extrem de variate:
diverse obiecte, mobilier si instalatii. O singura pereche de sobolani poate distruge anual peste
40 kg de cereale si impreuna cu descendentii dintr-un singur an, pagubele provocate pot ajunge
la peste 20 tone de produse. Pagubele provocate recoltelor si depozitelor de cereale si furaje se
apreciaza la aproape 10% din productia totala agricola, respectiv sunt distruse peste 15 milioane
tone de cereale, cu care s-ar putea hrani peste 100 milioane oameni.
 Pagubele anuale pe glob, numai la produsele agroalimentare, reprezinta cca. 10% din
resursele mondiale inmagazinate.

Cele mai numeroase si pagubitoare specii de rozatoare se intalnesc la culturile de camp,

in special la cereale. Soarecele de camp se inmulteste in masa si produce pagube mari la cereale
(porumb, grau, orz, ovaz) in anii secetosi, cand o parte din recolta se scutura si ramane neridicata
pe de camp.

Rozatoarele sinantrope sunt cele mai daunatoare. Pagulele provocate de sobolanul

cenusiu dintr-un centru cu 1 milion locuitori, se ridica la 20.000 tone produse pe an, cunoscandu-
se ca numarul de sobolani este identic sau cu 50% mai mare decat al populatiei umane dintr-un
centru infestat.

Sobolanul de casa, in incinta gospodariilor, a fermelor de animale produce pagube prin

omorarea unui numar insemnat de purcei, pasari, iepuri de casa.

Sobolanii si soarecii sunt rezervoare de infectie si vectori, intrucat poarta si transmit

germenii a peste 80 de boli la om si animale domestice sau salbatice, astfel raspandind
trichineloza, leptospiroza, febra aftoasa, gastroenterita virotica, antraxul, rujetul, pesta porcina,
turbarea, toxiinfectiile alimentare, ciuma, bruceloza etc.

Rozatoarele pot transmite boli infectioase prin mai multe cai:

o prin dejectii (fecale sau urina), care contamineaza furajele, apa si alimentele;

o prin intermediul ectoparazitilor hemofagi (purici, paduchi, acarieni, capuse), de la

rozatoare la alte animal si om;

o prin insecte cum sunt: mustele, tantarii, furnicile;

o prin relatia trofica dintre rozatoare si dusmanii lor naturali: unele carnivore (lupul,
vulpea, viezurele, nevastuica, etc.) precum si unele pasari (bufnita, cucuveaua, uliul soricar, etc.)
consuma rozatarele bolnave si disemineaza pe regiuni intinse infectia. Pe aceeasi cale pot fi
transmise infectii prin intermediul animalelor domestice: pisica, cainele, porcul;

o transmiterea directa catre om sau animale prin contact direct, manipulare,

muscatura, etc.;

o prin simplul transport mecanic: rozatarele circula in cele mai poluate sau infectate
medii, vehiculand in mod mecanic germenii din aceste medii pana in locuintele umane sau
adaposturile de animale, situatii in care ele indeplinesc rolul de vectori.

In sens practic, deratizarea inseamna distrugerea rozatoarelor sinantrope (comensale),

care traiesc in mediul urban, rural si in fermele zootehnice (sobolanul cenusiu, sobolanul negru,
soarecele de casa si de gradina) si a rozatarelor asinantrope, care traiesc pe camp, in padure sau
in apa (sobolanul de camp, de apa, soarecele de camp, de padure, popandaul, harciogul, bizamul,
etc.)

Soarecii si sobolanii sunt mamifere din ordinul rozatoarelor (Ord. Rodentia),

familia Muridae, subfamilia Microtinae (soarecii) si Murinae (sobolanii).
 Insusirile bioecologice, morfologice, senzoriale si fizice ale rozatoarelor:

Masurile de combatere a rozatoarelor se bazeaza pe cunoasterea temeinica a insusirilor

bioecologice si morfologice ale rozatoarelor, calitatile senzitive si fizice ale acestora,
caracteristicile populatiei, dezvoltarea, competitia si raspandirea lor etc.

Majoritatea rozatoarelor traiesc in galerii. Viata in galerii a rozatoarelor

este consecinta sistemului de termoreglare insuficient dezvoltat, temperatura
lor interna osciland intre 30° si 40°C. Tolereaza temperaturi intre 5°C si 30°C.
La temperaturi mai mici de 5° C, mor prin hipotermie, iar la temperaturi mai
mari de 35 °C prin soc caloric. Temperatura optima pentru rozatoare este de
18-22°C.

Rozatoarele au capacitate deosebita de adaptare la mediu.

Fac parte din clasa mamifere si reprezinta 1/3 din fauna globului
pamantesc. Rozatoarele sunt cele mai prolifice dintre mamifere. Din aceste
motive, actiunile de combatere se recomanda a se aplica ritmic, neintrerupt
pentru a mentine numarul lor cat mai redus.

Sunt acromatici, adica majoritatea culorilor ei le percep ca diferite nuante

de gri. Galbenul si verdele sunt culorile cele mai atractive pentru ei, deoarece se
percep ca un gri deschis. Acest lucru este important pentru colorarea momelilor
cu otrava in galben aprins sau verde. Sunt mai putin sensibili la culoarea rosie,
comportamentul lor nefiind tulburat la aceasta culoare.

Unele specii sunt higrofile, dezvoltandu-se foarte bine in conditii de

umiditate excesiva (sobolanul cenusiu), iar altele sunt xerofile, se dezvolta
foarte bine in locuri uscate (sobolanul negru).

Rozatoarele se comporta ca niste exploratori, descoperind cu usurinta

momelile si obiectele noi in spatiul lor de viata. In acelasi timp sunt foarte
precaute si evita obiectele noi. Aceasta insusire se numeste "fobie la nou" si se
remarca mai ales la sobolanii adulti, care evita poteca lor zilnica, daca pe ea se
amplaseaza un obiect nefamiliar lor (nou). Acest lucru este important de stiut
pentru ca momelile sa nu se amplaseze pe cararile rozatoarelor, ci alaturi, la
oarecare distanta, iar capcanele se pun cateva zile nearmate pentru ca sa se
obisnuiasca cu ele si sa nu le ocoleasca.

Sobolanii si soarecii comunica intre ei prin semnale acustice, olfactive

(mirosuri), tactile, gustative si vizuale. In ultimul timp s-a studiat comunicarea
prin ultrasunete la sobolanul cenusiu (Rattus norvegicus) si s-a constatat ca
intre intarcare si pubertate, sobolanii sunt tacuti si emit doar un piuit. In
schimb, adultii emit numeroase semnale si anume suieraturi, clantanit din dinti,
tipete acutite, dar mai ales ultrasunele de 22 Khz si de 50 Khz. Prin studii s-au
determinat caracteristicile ultrasunetelor produse de sobolani si s-a reusit
realizarea generatoarelor de ultrasunete, care se folosesc pentru intimidarea
rozatoarelor din locuinte sau depozite invadate.
 Rozatoarele nu pot trai fara apa mai mult de 24-38 ore. Lipsa apei duce la
aparitia fenomenelor de devorare a puilor si femelelor.

Cand conditiile de mediu devin nefavorabile sau cand soarecii si sobolanii

se inmultesc excesiv, acestia efectueaza migratii periodice.

O insusire importanta a rozatoarelor este ca isi pot transmite genetic

rezistenta dobandita la toxice. Cresterea ratei de reproductie la supravietuitorii
unei deratizari, duce la o refacere numerica rapida.

Raportul intre sexe atat la sobolani cat si la soareci este 1/1, iar intre
varste este in favoarea adultilor primavara si a tineretului toamna.

Neaplicarea sistematica a masurilor de prevenire si combatere face

posibila anularea efectului actiunilor de deratizare dupa putin timp si chiar
inmultirea exploziva a acestora, daca intalnesc conditii favorabile de mediu.

Aprecierea gradului de infestare cu rozatoare

Din cauza migrarii rozatoarelor dintr-o zona in alta nu este usor a se

aprecia gradul de infestare. In acest scop se tine seama de prezenta
excrementelor, rosaturilor, se numara rozatoarele vii si moarte. Excrementele
proaspete de sobolan, de dimensiuni diferite, indica cel putin o familie. Punerea
in evidenta a unui numar mare de rosaturi proaspete, presupune o colonie
mare. In cazul in care in timpul zilei sunt vazuti sobolani si soareci, se apreciaza
ca acestia sunt in numar mare (pentru un sobolan vazut viu se presupune ca 20
sunt in ascunzatori). Fiecare cuib proaspat de sobolan indica prezenta unei
familii de 5-10 sobolani sau soareci.

Dupa numarul cuiburilor locuite (care sunt destupate in 24 ore dupa ce au

foat astupate cu bucati de hartie) se poate aprecia numarul rozatoarelor, luand
in calcul 5-29 rozatoare pentru fiecare cuib locuit. In realitate, intotdeauna
numarul rozatoarelor este mai mare fata de numarul stabilit prin metoda
mentionata.

Combaterea rozatoarelor

Se intreprind actiuni periodice sustinute, utilizand concomitent toate

mijoacele de lupta de care dispunem si anume: mecanice, fizice, chimice,
biologice si mixte impotriva acestor daunatori.

Deratizarea trebuie realizata tinand seama de legatura si interdependenta

care exista intre populatiile de rozatoare ce traiesc in gospodariile sau fermele
de animale, in centrele populate precum si pe terenurile agricole.

Combaterea rozatoarelor daunatatoare se realizeaza prin:

- masuri profilactice sau de prevenire (defensive);

- masuri de combatere (ofensive).

 Masuri de prevenire (sau profilactice ) a infestarii. Prevenirea
infestarii cu rozatoare este posibila prin urmatoarele masuri:

- evitarea patrunderii rozatoarelor in cladiri, depozite, subsoluri, prin constructii

si fundatii de beton, ziduri netede, orificii etanseizate si capitonate cu tabla,
pereti lipsiti de vegetatie agatatoare.

- inlaturarea posibilitatilor de hranire prin masuri ca: pastrarea produselor

agroalimentare in magazii, depozite, silozuri protejate de accesul rozatoarelor,
curatenia teritoriului si a incaperilor de resturi alimentare, depozitarea de
gunoiuri numai in recipienti, evacuarea zilnica a gunoaielor si protejarea
surselor de apa. De obicei prin infometare soarecii parasesc locul.

- lipsirea rozatoarelor de adapost prin masuri de ardere sau indepartarea unor

ambalaje care nu mai pot fi folosite, hartii, cutii de conserve, sticle, etc., care
sunt preferate ca adaposturi de catre sobolani, desfiintarea depozitelor de furaje
sau lemne sau mutarea lor periodica, depozitarea deseurilor utile (copite, par,
oase, piei, etc.) in bazine de metal sau beton inchise.

- folosirea substantelor respingatoare. Substantele respingatoare sunt

substantele care sunt neplacute rozatoarelor. Se pot folosi ca masuri preventive
bazandu-se pe sensibilitatea mare a rozatoarelor pentru unii compusi chimici
sau mirosuri degajate de acestea. Rozatoarele distrug frecvent, in timpul
cautarii de hrana, apa si adapost, materiale ambalate, cutii, cereale depozitate
in saci sau vrac. Impiedicarea patrunderii lor in cladiri este cea mai buna
metoda de evitare a unor astfel de pagube. O substanta respingatoare trebuie
sa fie eficienta, stabila, lipsita de gust si miros neplacut si sa fie netoxica pentru
oameni si animale, sa nu aiba efect daunator asupra bunurilor ambalate.
Substantele respingatoare se pot utiliza prin includerea lor in materialele de
ambalat sau se imprastie in jurul materialelor pe care vrem sa le protejam de
actiunea distructiva a rozatoarelor. Se mai poate utiliza o tesatura tratata cu
substanta respingatoare care se pune intre doua straturi de polietilena,
protejand atat produsele, cat si pe cei ce le aplica. Substantele respingatoare se
pot folosi si pentru protejarea de rozatoare a culturilor agricole, firelor de
sarma, cablurilor electrice si de telefoane. Dintre substantele respingaoare cele
mai frecvent folosite mentionam: thiram, cicloheximida, saruri de tributiltin si R-
55 (Rotran).