Sfintii Trei Ierarhi

Biserica noastră îi cinstește astăzi pe sfinții trei ierarhi, Vasile Cel Mare , Sf. Grigorie si
Sf Ioan, această treime de ierarhi apărători ai Preasfintei Treimi, mari învățători și luminători ai
lumii, păstori plini de rîvnă ai creștinilor, dascăli ai credinței, apărători și binefacatori ai celor
săraci.Îi cinstim pe Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie si Ioan separat în cursul lunii Ianuarie, insă
datorită sfințeniei vieții lor, a lucrării lor apostolice, pastoral misionare și sociale, îi cinstim pe
toți laolaltă astăzi.
Originea sărbatorii de astăzi o gasim încă din secolul XI . În acea vreme, unii dintre
creștinii din Constantinopol îl cinsteau și il socoteau mai mare pe Sf Vasile, alții pe Sf Grigorie
iar alții pe Sf Ioan. Întrucât această neînțelegere si dezbinare între creștini Sf TREI ierarhi se
arată in vis cuviosului, mitropolitului Ioan al Evhaitelor cerându-i acestuia sa le rânduiască
tuturor o sărbătoare în care să fie prăznuiți toți trei. Astfel, a fost stabilită ziua de 30 ianuarie ca
zi în care îi sărbatorim pe toti cei trei ierarhi , ei fiind cei mai importanți reprezentanți ai bisericii
din veacul IV, numit secolul de aur.
Se cuvine să ne aducem aminte câteva repere și aspecte care au creionat si definit viața
și activitatea acestor mari dascăli si ierarhi ai Bisericii.

Sf Vasile
S-a născut în Cezareea Capadociei, în anul 330, intr-o familie evlavioasă, care a dat Bisericii
6 Sfinți printre care și pe Sf Grigore de Nyssa, unul dintre cei mai învățați creștini.
Studiază la școlii din Cezareea Capadociei, Constantinopol, Atena, apoi se retrage la o mănăstire
întemeiată de el, dedicându-se vieții monahale.
Călătorește în Egipt si Palestina pentru a cunoaște și mai mult viața mănăstirească. La
întoarcere își împarte toată averea săracilor retrăgându-se într-o localitate pe malul râului Iris,
unde se consacră rugăciuniiși studiului.
In anul 370 este ales Mitropolit al Cezareei Capadociei, păstorind într-o perioadă grea
pentru Biserică, frământată de eriziilor antitrinitare. Moare la 3 ianuarie 379.
 Ca Episcop al Cezareei Capadociei , poartă o grijă deosebită pentru cei aflați în
suferință, întemeiind spitale, azile, școli, ceea ce l-a facut să fie foarte iubit de credincioși, care
au văzut în el chipul desăvârșit al păstorului de suflete.
Sf Vasile a scris și multe cărți teologice, printre care amintim :
- Hexaimeronul –în care explică textul sf. Scripturi privind zilele creației
- Tratatul despre Sf Duh- unde precizează învățătura despre Sf Duh împotriva pnevmatomahilor,
spunând că Sfântului Duh i se cuvine aceeași cinstire și aceeași închinare ca și Tatălui și Fiului.
Această formula a Sf Vasile va fi preluată de sinodalii de la sinodul II Ecumenic de la
Constantinopol în anul 381, și introdus in textul Simbolului Niceo- Constantinopolitan , simbol
care cuprinde o sinteză a învățăturii Bisericii.
- Regulile monahale prin care a pus bazele vieții de obște
- A scris multe omilii
- Sf. Vasile a îmfrumusețat sfintele slujbe , lăsându-ne liturghia ce ii poartă numele și care se
săvârșește de 10 ori pe an .
-
Sf Grigore de Nazianz
A fost prieten cu Sf Vasile care în tinerețe nu cunoșteau decât două drumuri, cel al școlii
și cel a Bisericii. S-a născut în Nazianz în Capadocia la anul 329.
Din sânul familiei primește o frumoasă educație religioasa , mai ales mama sa Nona
implicându-se în acest sens. A invățat carte în casa părintească, apoi la Cezareea Capadociei,
Cezareea Palestinei si Atena . Dupa terminarea studiilor se retrage la mânăstirea întemeiata de
prietenul său Sf Vasile.
În 361 este hirotonit preot de tatăl său, episcopul Grigorie , se socotește nevrednic de o
asemenea cinste și lucrare și fuge la Sf Vasile. Se reîntoarce și va ține o cuvântare de fața
credincioșilor, de care le vorbea despre fuga sa de preoție spunându-le că nu s-a simtiț vrednic să
primească sfânta taină a preoției.
În 371 este hirotonit tot peste voia sa episcop de Sasima, de unde nu peste mult timp se
retrage la mănăstire.
În 379 merge la Constantinopol ca să pună capăt tulburărilor prin care trecea Biserica
zguduită de erezia pnevmatomahilor care nega Dumnezeirea Duhului Sfânt. În 380 este ales
episcop al Constantinopolului, iar in această calitate va conduce lucrările celui de –al doilea
sinod Ecumenic. Datorită răutății oamenilor și mai ales pentru că sinodalii de la Constantinopol
nu au trecut folosirea termenului de omousios, adică de aceeași ființă și pentru Duhul Sfant, așa
cum la primul sinod ecumenic de la Niceea s-a folosit pentru Fiul pentru a arăta egalitatea si
consubstațialitatea cu Tatăl, Sf Grigore se retrage de la sinod, conducând o scurtă perioadă
episcopia din Nazianz, iar apoi se retrage in localitatea natală unde petrece ultimii ani ai vieții în
meditație și rugăciune. Moare in anul 389 sau după alții 390.
Sf Grigorie a scris multe cărți de teologie . Amintesc în special cuvântările rostite la
Constantinopol, care au atras numele de Teologul, cuvântări în care a precizat și stabilit
învățătura despre Sf Treime.
El este cel care a compus primele versuri creștine și cel care scrie cele mai frumoase pagini
despre prietenie, chipul prietenului desăvârsit fiindu-i Sf Vasile cel Mare.
Sf Ioan Gură de Aur
S-a născut în anul 344 în Antiohia Siriei, mama sa Antuza având o mare influență asupra
educației sale. A învățat carte în Antiohia și vestitul retor Libaniu , care se gândea să l lase pe
Ioan la conducerea școlii sale.
Dupa moartea mamei sale se retrage în munții Antiohiei, unde duce o viață izolată în
rugăciune și meditație. Revine în Antiohia, fiind hirotonit diacon apoi preot. Acum rostește
celebrele sale predici care l-au făcut cunoscut în toată lumea creștina. In 397 ajunge episcop al
Constantinopolului, calitate, în care luptă impotriva abuzurilor ce stăpânea o parte din cler dar și
împotriva luxului și intrigilor de la curtea imperiala. Toate acestea i-au adus furia impărătesei
care l-a trimis 3 ani în exil. Moare în anul 407.
Sf. Ioan Gura de Aur a scris și el multe lucrări teologice. Amintim lucrarea ,,Despre
Preotie, , in care infățișează măreția frumuseții preoțești. De la el ne-au rămas numeroase omilii
care au atras numele Gura de Aur precum și Sfânta Liturghie ce îi poartă numele, care se
săvârsește aproape în toate duminicile de peste an.

Iubiți credincioși,
Sfinții Trei Ierarhi trăind intr-o vreme cu diferite probleme doctrinare, sociale și morale s-
au angajat deplin în rezolvarea și lămurirea acestora. Opera lor s-a născut din confruntarea cu
acei oameni păgâni sau cu unii creștini care nu înțelegeau sau falsificau dogma Sf Treimi , care
este dogma fundamentală a credinței noastre.
 Sf Vasile, Grigorie și Sf Ioan ,,Mari dascăli ai lumii și Ierarhi,, sunt socotiți cele mai
strălucite modele de făuritori ai turmei lui Hristos și de propovăduitori ai cuvântului
dumnezeiesc, adevărați ctitori ai Ortodoxiei noaste.
Sf Trei Ierarhi sunt mari, fiecare in felul său, datorită darurilor primite de la Dumnezeu,
daruri pe care ei le-au păstrat cu multă nevoință și dragoste față de Dumnezeu și semeni. Ei au
fost diferiți ca temperament, au păstorit în locuri diferite, dar au avut multe virtuți comune.
În primul rând , ei au fost cu toți apărători ai dreptei credințe având curajul să înfrunte
pentru dreapta credință și pentru dreapta viețuire, chiar pe stăpânitorii Bizanțului și pe acei
creștini care deviau de la dreapta credință.
Sf Trei Ierarhi au aprofundat, definitivat, clarificat dogma Sf Treimi.
Ei au fost mari iubitori de oameni și apărători ai săracilor, văduvelor și a celor năpăstuiți.
Cu toții au făcut milostenie, Sf Vasile cel Mare creând pe lânga Cezareea Capadociei într-un
orașel numit Vasiliada unde se găseau spitale, azile pentru cei bolnavi, sarmani si pentru cei
săraci. Sf Grigorie spune că săracii sunt portarii ,,Impărăției Cerurilor,, , iar Ioan Gura de Aur
spunea că Hristos este prezent în potirul din Sf Altar, dar și în fiecare om sărac și în fiecare om
care suferă .
Sf Trei Ierarhi au avut o influență covârșitoare asupra Bisericii și de aceea operele lor au
devenit adevărate repere pentru învățătura Bisericii. Ei au unit credința cu cultura și teologia cu
viața. Acești Sfinți Ierarhi au avut mare cinste în Biserică, s-au bucurat și se bucură de multă
cinstire pentru modul cum au crezut , cum au teologhisit, pentru evlavia lor și de aceea ei
reprezintă cu adevărat modele desăvârșite pentru noi toti: clerici și laici, tineri și vârstnici
Vasile, Grigorie și Ioan au fost ctitori de teologie trinitară, corifei ai vieții ascetice și
liturgice ai Bisericii și ne-au demonstrat nouă tuturor prin școliile pe care le-au făcut, prin studiul
clasicilor că nu putem fi creștini fără să ne asumăm să citim și să luam ce este bun și frumos din
literatura și spiritul umanității din toate timpurilor.
Biserica a găsit in Sf Trei Ierarhi, pilde de urmat atât pentru cei mari și puternici, cât și
pentru cei mici și smeriți, atât pentru bogați cât și pentru săraci ; atât pe cei ce conduc cât și pe
cei conduși. De aceea ei trebuie să reprezinte pentru noi toți modele demne de urmat, să-i
chemam pe Sf Trei Ierarhi în rugăciunile noastre, pentru a mijlocii pe lângă tronul Preasfintei
Treimi pentru invățarea dreptei credințe, pentru pacea și creșterea Bisericii și pentru mântuirea
sufletelor noastre.
 Într-o epoca în care cea mai depărtată preocupare în ceea ce privește învățământul este
propunerea de refacere pe toate palierele, trebuie să ne raportăm la Sf Trei Ierarhi, care au propus
contemporanilor și urmașilor lor pentru dobândirea adevăratei cunoașteri. Învățământ de înaltă
ținută academică, în care cunoștințele laice și teologice să se îmbine armonios