CAZURI DE MALPRAXIS

În acest modul vom descrie câteva cazuri de malpraxis prezentate de NSO

(Nursing Service Organisation) şi CNA din SUA. Pe lângă descrierea cazului, vor
fi enumerate cauzele care au dus la comiterea erorii, sumele despăgubite şi
măsurile luate de angajator în vederea prevenirii unor erori de acelaşi fel.

Cazurile descrise mai jos sunt expuse într-o ordine aleatorie, iar scopul acestui
capitol este ca cei care le citesc să înveţe ceva din aceste întâmplări şi să nu comită
erori identice cu cele de mai jos.

Să începem:

CAZUL NR. 1

Cauze: Nerespectarea protocoalelor şi procedurilor aflate în vigoare la nivel de

spital. Eşuarea efectuării unei evaluări a stării unui pacient cu risc crescut de
accident vascular cerebral.

Suma despăgubită: peste 650.000 dolari

Sumar:
Una dintre asistentele angajate ale spitalului este abordată de un bărbat de 42 de
ani care lucra la întreţinere, în acelaşi spital şi care se plânge de durere de cap.
Asistenta îl roagă să vină după pauza de prânz în cabinetul asistenţilor din secţie ca
să-i dea ceva medicamente (OTC-uri).

O oră mai târziu, lucrătorul de la întreţinere vine la cabinet, o caută pe asistentă şi-i
spune că durerea de cap este mult mai mare şi acum este şi ameţit. El spune că
lucrează la unitatea de aer condiţionat a spitalului, într-o aripă veche a spitalului,
plină de mucegai şi praf. Lucrătorul leagă aceste condiţii de durerea sa de cap.
Lucrătorul se grăbeşte, astfel că asistenta nu-i mai efectuează istoricul medical, nu-
i mai pune nici o întrebare şi-i dă Acetaminophen şi Benadryl şi-i recomandă să
meargă acasă să se odihnească. Lucrătorul îi mulţumeşte şi merge la şeful său să-l
roage să-i dea restul zilei liber. Este ultima dată când asistenta îl vede pe lucrător.

1
Două zile mai târziu, asistenta află că lucrătorul a suferit un accident vascular
cerebral masiv când a ajuns acasă. Asistenta merge şi verifică dosarul medical al
lucrătorului şi află din dosar că acesta este diabetic şi sub tratament antihipertensiv.
Lucrătorul nu mai poate lucra din cauza AVC şi din cauza disabilităţii date de
boală devine depresiv. Depresia lui se acutizează, are o încercare de suicid, motiv
pentru care este internat la psihiatrie.

Asistenta, care are o experienţă de 30 de ani, mărturiseşte că lucrătorul nu i-a spus

că suferă de diabet şi HTA şi că dacă i-ar fi spus, atunci i-ar fi făcut o evaluare
completă înainte de a-i da medicamentele. De asemenea, asistenta nu a înregistrat
nimic în dosarul lucrătorului, aşa cum prevede protocolul spitalului, deoarece
întâlnirea cu lucrătorul a fost foarte scurtă.

La nivelul spitalului, exista un protocol care prevede ca atunci când un medicament

sau o recomandare medicală este făcută fie unui pacient, fie unui angajat al
spitalului, asistentul sau medicul trebuie să efectueze în prealabil un istoric medical
şi o evaluare completă a stării persoanei respective.

Măsuri luate de angajator:

 fiecare angajat să cunoască şi să respecte protocoalele, procedurile şi politica
spitalului
 respectarea standardelor legate de înregistrare – atât cele stabilite de organismul
profesional, cât şi cele ale angajatorului – importanţa înregistrării la timp, cât mai
exactă, lizibilă şi în documentele pacientului/angajatului nu poate fi trecută cu
vederea
 efectuarea unei evaluări şi monitorizări exhaustive, exacte şi la timpul potrivit.
 respectarea şi nedepăşirea competenţelor profesionale,
 raportarea oricărui eveniment neprevăzut, efect advers, accident.

2
CAZUL NR. 2

Cauze: nerespectarea competenţelor profesionale, neînregistrarea tratamentului şi

a îngrijirilor acordate,

Suma despăgubită stabilită prin înţelegere: peste 150.000 dolari

Sumar:
O tânără în vârstă de 14 ani, diagnostic: retard mintal, ileus paralitic, tetraplegie
congenitală, hernie diafragmatică şi probleme respiratorii cronice, este adusă de
familia ei într-un centru de îngrijire pentru weekend. Pacienta mai fusese internată
în acest centru de mai multe ori, iar familia a fost foarte mulţumită de îngrijirile
acordate fetei. Noutatea de această dată este menstruaţia, care începuse de câteva
luni. Familia anunţă echipa de îngrijire de acest aspect şi le spune că ultima
menstruaţie a fost în urmă cu 29 de zile. Menstruaţia ese însoţită de dureri, moment
în care fata plânge.

Prima zi a fost fără evenimente, dar la ora 20,00 pacienta aînceput să plângă.
Asistenta a verificat-o şi a constatat că este la menstruaţie. Asistenta i-a administrat
pe tubul gastric Ibuprofen fără nici o dificultate, după care pacient s-a liniştit.

A intrat în tura de noapte o altă asistentă ajutată de o altă asistentă la ora 23,00.
Primul contact cu pacienta, care plângea, a fost la mijlocul nopţii, când asistenta a
observat că abdomenul era rigid. Asistenta a pus rigiditatea pe seama menstruaţiei
şi a notat în docuemntele pacientei. De asmenea, a notat şi mucozităţi verzi din nas
şi un wheezing la plămâni. Asistenta a mai adminsitrat o doză de ibuprofen
pacientei şi Aluterol pentru ameliorarea wheezing-ului. Înainte de a pleca, asistenta
a verificat dacă tubul gastric era la locul lui. Cealaltă asistentă a raportat că la ora
01,30 pacienta părea că se odihneşte şi doarme. La ora 04,00 asistenta a înregistrat
că pacienta doarme şi este liniştită, însă fără să meargă să verifice acest lucru.
La ora 06,00 asistenta a înregistrat că a administrat medicaţia şi mâncarea de
dimineaţă pacientei pe tubul gastric fără nici o dificultate şi că au fost tolerate bine
de pacientă. Următoarea înregistrare spune că la ora 06,15 cealaltă asistentă a găsit
pacienta fără respiraţie, fără puls apical şi nu a reuşit să-i măsoare TA. Ambele
asistente medicale au început să discute cine ar trebui să înceapă resuscitarea
cardiorespiratorie, nici una dintre ele nu dorea să facă, deoarece nu aveau cursul de
RCP făcut în ultimii ani.

3
Asistentele au părăsit de câteva ori pacienta în următoarea oră pentru a suna
asistenta şefă, administratorul şi medicul, solicitând sfaturi cum să aibă grijă de
pacientă. La ora 07,00 când medicul a răspuns la telefon, le-a spus că nimic nu se
mai poate face pentru a salva pacienta şi le-a spus să cheme medicul de medicină
legală. Acesta la ora 10,00 a declarat pacienta decedată şi a sunat familia ca să
anunţe tragedia.

Asistenta şefă şi administratorul au verificat împreună cu asistenta din tura de

noapte înregistrările şi au sfătuit-o cum să le facă.

Familia pacientei a fost devastată şi a depus plângere în câteva luni de la incident.

Ambele asistente acuzate au fost trimise în concediu fără plată până la terminarea
investigaţiei.

Măsuri luate:
 păstrarea, dobândirea şi respectarea competenţelor profesionale în concordanţă
cu specificul spitalului şi a pacienţilor aflaţi în grijă
 respectarea standardelor legate de înregistrarea îngrijirilor acordate
 înregistrarea trebuie făcută la timp, iar în cazul în care trebuie adăugat ceva, nu
trebuie făcut pentru a se disculpa, ci trebuie relatat adevărul cât mai exact.
 promovarea siguranţei pacienţilor şi a calităţii îngrijirilor acordate.

4
CAZUL NR. 3

Cauze: Administrarea improprie a chimioterapeuticelor perfuzabile

Suma despăgubită: între 85.000 şi 95.000 de dolari

Sumar: Un pacient în vârstă de 58 de ani, diagnosticat şi tratat de cancer de

prostată pentru mai mulţi ani se reîntoarce pentru tratament chimioterapeutic
pentru metastaze dezvoltate şi în alte organe. Pacientul se prezintă la spital cu o
linie venoasă centrală montată în artera subclaviculară stângă. Asistenta medicală
prepară punga cu chimioterapueticul şi, folosind un ac, îl administrează prin linia
venoasă centrală. Verifică dacă se află în venă, obţine sânge pe cateter şi porneşte
perfuzia. Peste 15 minute asistenta notează în documentele pacientului că acesta
citeşte confortabil. Peste 30 de minute pacientul se întinde să ia ceva de pe o
măsuţă din apropiere. Simte o durere ascuţită la locul cateterului, urmată de o
senzaţie de arsură. Cheamă asistenta, care verifică locul, îl palpează, nu găseşte
nici un semn de infiltraţie, verifică din nou dacă cateterul se află în venă, obţine
sânge pe cateter şi continuă perfuzia. Peste o altă oră, o altă asistentă verifică
pacientul şi identifică o colecţie de lichid la nivelul inserţiei cateterului. Sunt
anunţaţi atât directorul de îngrijiri, cât şi medicul pacientului, concluzia fiind că s-a
produs o extravazare a chimoterapeuticului în ţesutul pacientului. Se aplică gheaţă
şi i se dă pacientului un unguent pe care să-l aplice acasă pe zona afectată.

Pacientul pleacă acasă, însă în aceeaşi zi este rugat să se întoarcă la spital pentru a i
se administra un antidot. A-2-a zi este chemat din nou la spital pentru a i se
administra un alt antidot.

Pacientul a suferit o arsură severă la locul respectiv, a dezvoltat o rană dureroasă

pe pieptul stâng, rană care a necesitat un tratament îndelungat şi complex, de la
debridare la grefă de piele.

Pacientul a înaintat o plângere împotriva primei asistente, invocând următoarele

motive:
- Alegerea greşită de către asistentă a dimensiunii acului prin care a
administrat soluţia medicamentoasă;
- Superficialitatea asistentei în evaluarea şi aplicarea de măsuri atunci când
pacientul s-a plâns de durere ascuţită şi senzaţie de arsură în urma mişcării
bruşte;
- Monitorizarea improprie a locului de inserţie a cateterului;

5
 - Asistenta medicală nu a recunoscut semnele de extravazare a fluidului în
ţesuturi şi ca urmare nu a oprit perfuzia;
- Asistenta medicală nu a anunţat medicul despre durerea ascuţită şi senzaţia
de arsură pe care pacientul le-a descris.

Pacientul a acuzat şi spitalul că nu a fost tratat corespunzător odată ce a fost

sesizată extravazarea de fluid în ţesut şi că i s-a acordat un antidot greşit prima
dată.

Pacientul a murit din cauza bolii de care suferea şi nu au fost acuzaţii că

extravazarea chimioterapeuticului a contribuit la moartea sa.

Deşi, concluziile iniţiale ale expertului au fost că asistenta a respectat standardele

de îngrijire, pe măsură ce investigaţiile se desfăşurau, s-a descoperit că limba
maternă a asistentei nu era engleză, ceea ce putea fi o problemă în apărarea ei la
tribunal şi s-a mai descoperit că spitalul avea o politică care prevedea ca atunci
când un pacient care face chimioterapie se plânge de durere şi/sau arsuri la locul
inserţiei cateterului, asistenta trebuie să oprească perfuzia şi să anunţe medicul.
Asistenta medicală a recunoscut că nu cunoştea această politică a spitalului, deşi la
angajare semnase că a citit, a înţeles şi va aplica toate politicile şi procedurile
spitalului.
A fost stabilită prin înţelegere o sumă de despăgubire din partea asistentei de
85.000 – 95.000 de dolari.

Recomandări:
1. Cunoaşterea şi aplicarea politicilor şi procedurilor spitalului. Citirea şi
semnarea lor de fiecare dată când se modifică.
2. Identificarea şi alegerea corectă a acelor pentru administrarea pe cateter a
soluţiilor cu risc.
3. Educarea pacientului să anunţe orice semn, durere, arsură pe care o simte în
timpul tratamentului.
4. Anunţarea imediată a medicului despre orice modificări survenite în starea
pacientului
5. Monitorizarea atentă a pacientului în timpul tratmentului şi înregistrarea în
documentele pacientului a evoluţiei acestuia şi mai ales a evenimentelor
adverse.

6
CAZUL NR. 4

Cauze: Neraportarea de către asistentul medical a deteriorării stării unei paciente şi

administrarea de medicaţie anxiolitică în timp ce pacienta avea probleme
respiratorii.

Suma despăgubită: 125.000 de dolari

Sumar: O femeie în vârstă de 28 de ani, aflată în travaliu, se internează pentru a

naşte primul ei copil. Sarcina a decurs fără probleme, viitoarea mamă fiind în a 39-
a săptămână de sarcină. După 2 ore de la internare, fătul a dat semne de distres şi a
fost efectuată o cesariană.

Medicul a înregistrat că în timpul operaţiei de cezariană nu au fost sângerări

neobişnuite, însă exista posibilitatea unei atonii a uterului. Medicul a recomandat
următoarele: medicaţie care să mărească contracţia uterină, monitorizarea semnelor
vitale, observarea sângerărilor, monitorizarea saturaţiei de oxigen în sânge şi
notificarea medicului dacă nivelul oxigenului scade sub 95%.

Pacienta a eliminat lohii în cantităţi neobişnuit de mari, cu cheaguri de sânge, a

avut crampe uterine, fund de uterus ferm la nivelul ombilicului, greaţă şi vărsături,
urină în cantitate redusă, semne vitale variabile, paloare, stare de slăbiciune şi
dureri postoperatorii.

Postoperator, asistentul medical a chemat rezidentul de obstetrică să vadă pacienta

de 3 ori în primele 4 ore de la operaţie. În timpul acestor 4 ore, nivelul oxignului a
scăzut sub 95% , însă asistentul nu a chemat medicul aşa cum au fost
recomandările acestuia. Medicul rezident pretinde că a anunţat medicul, însă
asistentul nu l-a anunţat pe medic decât după 4 ore de la operaţie, când medicul
rezident a insistat să cheme medicul. Asistentul medical a administrat pacientei
Xanax, în ciuda faptului că starea pacientei era instabilă şi semnele vitale erau
modificate.

Atunci când asistentul a chemat medicul, acesta a venit la spital să vadă pacienta.
Medicul a indicat imediat Oxigen pe mască, dar TA era de 60 cu 30 mmHg, pulsul
era 111, pacienta a devenit cianotică, a început să aibă crize tonico-clonice urmate
de stop cardiorespirator. Resuscitarea cardiorespiratorie a avut succes şi pacienta a
fost introdusă în sala de operaţie pentru o histerectomie de urgenţă.
7
Aproximativ un litru de sânge a fost găsit în uter, plus incă o cantitate de sânge
pierdut în timpul operaţiei de aproximativ 600 de ml. Pacienta a primit sânge şi
albumină şi a fost transferată în secţia de Terapie intensivă.

După histerectomia totală, pacienta a suferit edem pulmonar, coagulare

intravasculară diseminată, insuficienţă cardiacă, crize, pneumonie, sindrom de
insuficienţă respiratorie acută, şi afectare cerebrală. În a 12-a zi de la
histerectomie, pacienta a făcut un alt stop cardiorespirator şi, din păcate, de această
dată nu a mai putu fi salvată. A fost declarată decedată.

Familia pacientei a dat spitalul în judecată, 6 medici şi 7 asistenţi medicali şi a

pretins suma de 3 milioane de dolari.

Rezoluţia experţilor a fost următoarea: asistentul medical care a supravegheat şi

monitorizat pacienta în primele 4 ore de la operaţia de cezariană nu a respectat
standardele de îngrijire, a fost acuzat că nu a anunţat medicul despre înrăutăţirea
stării pacientei şi a administrat Xanax, recomandat într-adevăr de medic, fără a
discuta cu medicul starea pacientei care se afla în insuficienţă respiratorie. Suma
despăgubită stabilită pentru acest asistent a fost de 125.000 de dolari.

Recomandări:
 respectarea recomandărilor medicului
anunţarea medicului despre orice modificări în starea pacientului şi mai ales
atunci când pacientul nu răspunde la tratamentul administrat.
cunoaşterea de către asistenţi a efectelor secundare ale medicamentelor.
investigarea existenţei unei posibile stări de intimidare între medici şi asistenţi,
intimidare care poate fi un obstacol în comunicarea la timp a unor probleme
urgente.
Monitorizarea şi investigarea cazurilor de neanunţare a medicilor de către
asistenţi şi identificarea lor ca şi cazuri izolate sau o practică care apare la anumiţi
asistenţi şi anumiţi medici.

8
CAZUL NR. 5

Cauze: administrarea greşită a medicamentelor şi nesupravegherea pacientului

postadministrare medicamente.

Suma despăgubită: 100,000 de dolari

Sumar: O pacientă în vârstă de 23 de ani se tratează cu medicamente OTC pentru

o răceală de 2 săptămâni. Starea ei se înrăutăţeşte, insuficienţă respiratorie şi tuse,
motive pentru care pacienta se prezintă într-un serviciu de urgenţă. Aici, medicul îi
efectuează un CT la torace şi descoperă că lobul superior al plămânului drept este
aproape colabat, pneumonie masivă la plămânul drept şi pneumonie la lobul
inferior al plămânului stâng, număr crescut de leucocite, teste hepatice modificate,
teste de coagulare modificate. Medicul din urgenţă o direct în Terapie Intensivă
unde este preluată de medicul din serviciul respectiv.Acesta o pune pe pacientă pe
oxigen şi tratament cu antibiotic. Sunt recoltate probe de sânge pentru hemocultură
şi se descoperă prezenţa Streptococului Pneumoniae. Se ajustează terapia cu
antibiotic conform analizei şi la recomandarea medicului infecţionist. Pacienta
răspunde bine la tratamentul cu Oxigen şi antibiotice, iar insuficienţa respiratorie
nu atât de gravă. Analizele de sânge relevă un nivel scăzut al K – 2,9 (intervalul de
referinţă fiind între 3,5 – 5,0). Medicul indică asistentului administrarea a 30 mEq
de K în fiecare pungă de perfuzie, administrare de 80 de ml/oră.

2 zile mai târziu şi în ciuda adminsitrării de K, nivelul K era de 3.0, astfel că

medicul indică administrarea a 80 mEq de K oral. Pacienta a vărsat medicamentul
şi nu se ştie cât din medicament a rămas în organism. Medicul indică 2 doze de 40
mEq de K intravenos, doze care să fie administrate timp de 4 ore, cu obiectivul de
a obţine un nivel de K de 4 – 4,5.

Înregistrarea este incompletă, însă se pare că asistentul în loc să administreze K aşa

cum a indicat medicul, a administrat 2 doze de 20 mEq de K, iv, timp de o oră.

Pe timpul zilei, asistentul din TI a înregistrat pulsul pacientei: la 7,30 dimineaţa era
de 72 de bătăi per minut, la 13,30 era de 92, la 16,30 pulsul era de 116 bătăi per
minut. Tensiunea arterială a rămas neschimbată – 120/70 mmHg.

Asistentul din TI nu a anunţat medicul de evoluţia pulsului pacientei.

9
Medicul care a văzut pacienta în aceea zi, a notat că numărul de leucocite şi
trombocite a rămas crescut, însă mai scăzut decât anterior. Medicul a indicat un
cosnult pulmonar pentru o posibilă bronhoscopie, dar a stabilit că starea pacientei
este stabilă şi a transferat-o pe secţie.

Asistentul din TI nu a înregistrat ora transferului, deşi apărea că a fost efectuat

între 19,15 – 19,30. De asemenea, nu a înregistrat faptul că pacienta a fost
transferată cu monitor cardiac şi cu oxigenul pus.

Asistentul de pe secţie a înregistrat faptul că pacienta a venit fără monitor cardiac

şi fără oxigen. Alt asistent din secţie a afirmat faptul că secţia era plină, iar
monitorul cardiac central din secţie nu funcţiona. Oricum nu exista nici un EKG
făcut în secţie pacientei transferate.

Conform înregistrărilor făcute de asistenţii din secţie, la ora 22,00 medicul a fost
anunţat că pacienta a făcut stop cardiorespirator. Medicul din urgenţe, chemat
pentru resuscitare, a încercat să resusciteze pacienta, însă fără nici un rezultat.

Pacienta a fost declarată decedată.

Familia a dat în judecată spitalul, medicul din TI şi 3 asistenţi pentru suma de

3.000.000 de dolari.

Acuzaţiile au fost:
- Administrarea incorectă a medicaţiei cu nerespectarea indicaţiilor medicului.
- Neanunţarea medicului despre modificări esenţiale ale semnelor vitale –
pulsul – şi ale rezultatelor de laborator.

Asistentul din TI a susţinut că nu a făcut nimic greşit, că el nu avea suficientă

experienţă pentru a lucra în TI şi nu trebuia să lucreze acolo. Deşi nu avea
competenţele necesare pentru TI, asistentul a afirmat că a făcut ttul corect şi a
înregistrat tot ceea ce a făcut.

Experţii au stabilit, după studierea cazului, că asistentul a administrat doza greşită

de medicament într-o perioadă scurtă de timp, asistentul, conform protocoalelor de
îngrijire existente în spital, trebuia să noteze ora transferului, modalitatea de
transfer – sub monitorizare cardiacă şi oxigen – tratamentul pe care pacienta îl
urma, răspunusl pacientului la tratament. Înregistrările sunt incomplete şi inexacte.

10
Recomandări:
Repartizarea asistenţilor medicali pe anumite secţii trebuie să se facă ţinând cont
de experienţa lor profesională, de competenţele profesionale pe care le au. În cazul
în care un asistent medical este repartizat pe o secţie complexă, ca TI, şi simte că
este depăşit, este responsabilitatea lui de a avertiza asistentul şef asupra acestui
lucru, să solicite supravegherea sa de către un asistent cu experienţă, să cearp
ajutor pentru înţelegerea exactă a stării şi evoluţiei unui pacient, să se folosească de
acel „lanţ de comandă” inclusiv directorul de îngrijiri, managerul spitalului, pentru
a fi repartizat într-o secţie conform aptitudinilor, competenţelor şi experienţei sale
profesionale.

Monitorizarea şi înregistrarea semnelor vitale ale pacientului, răspunsul acestuia

la tratament, modificările în starea pacientului.

Anunţarea la timp a oricărei modificări în starea pacienţilor

Respectarea indicaţiilor medicului. Atunci când nu înţelege sau suspectează ceva

greşit în indicaţia făcută de medic, trebuie să întrebe şi să se asigure că este corect.

Gestionarea corectă a unei erori comise: raportarea, investigarea şi luarea de

măsuri pentru a corecta greşeala şi pentru prevenirea repetării aceleiaşi erori.

În cazul unui transfer dintr-o secţie în alta, înregistrarea exhaustivă a

tratamentului şi stării pacientului, asigurarea că transferul nu pune în pericol viaţa
pacientului, asigurarea că secţia în care urmează să fie transferat pacientul are loc
şi este dotată conform nevoilor pacientului.

11
CAZUL NR. 6

Cauze: neevaluarea şi nemoniotrizarea stării pacientului postoperator rezultând în

decesul acestuia.

Suma despăgubită: 250.000 de dolari

Sumar: Un pacient în vârstă de 67 de ani suferă o operaţie majoră la genunchiul

drept. După operaţie este îngrijit în secţia de postanestezie, unde i se montează un
cateter epidural pentru managmentul durerii. După un episod de hipotensiune care
este tratat cu succes cu efedrină, pacientul este transferat într-o secţie de chirurgie,
având încă epidurala montată.

Asistentul din secţia de chirurgie (până în acest moment lucrase în secţia de

postanestezie, fusese de curând mutat pe secţie de chirurgie) afirmă că a înţeles, la
momentul primirii pacientului, că trebuie să supravegheze pacientul pe timpul
turei sale, pe secţia respectivă.

Asistentul a evaluat pacientul şi a înregistrat în documentele pacientului ca starea

lui fiind stabilă. Asistentul medical a înţeles că îngrijirea pacientului a fost atribuită
unui asistent LPN.

Aproximativ după 3 ore de la sosirea pacientului pe secţia de chirurgie, acesta nu a

mai tolerat terapia respiratorie din cauza ameţelii şi a unui episod de văsătură
imediat după starea de ameţeală. Conform asistentului medical, după 10 minute de
la vărsătură, asistentul LPN l-a găsit pe pacient cianotic, inconştient şi ca urmare,
asistentul LPN a solicitat codul de RCP.

Echipa de resuscitare şi asistentul medical au răspuns solicitării de cod, au

resuscitat pacientul, l-au intubat şi l-au transferat pe secţia de TI. Această narare a
evenimentelor au fost motiv de dispută între asistentul LPN şi alte persoane de pe
secţie care şi ele ştiau că asistentul LPN era direct responsabil cu îngrijirea
pacientului.

Asistentul LPN a declarat că pacientul a fost găsit inconştient de către asistentul

medical care a solicitat codul de RCP. De asemenea, timpul care a trecut între
episodul de vărsătură şi solicitarea codului nu se ştie exact.
12
Diagnosticul final a fost de encefalopatie anoxică datorate timpului prea mare până
RCP a fost începută. Prognosticul a fost foarte slab, ca urmare pacientul a fost
deconectat de la aparate. Pacientul respira singur, astfel că a fost transferat într-un
hospice, unde până la urmă a decedat.

Nu au fost înregistrate semnele vitale. Episodul de hipotensiune şi apoi cel de

ameţeală şi vărsătură trebuiau să fie semen de alarmă pentru asistenţi şi să
supravegheze mult mai atent pacientul şi binenţeles să anunţe medicul.

Experţii au conchis că asistentul medical nu a respectat standardele de îngrijire

prin:
-nu şi-a cunoscut şi respectat propriile atribuţii,
-nu a evaluat şi monitorizat corect pacientul pe secţia de chirurgie unde era
repartizată,
-nu a supravegheat activitatea asistentului LPN pe care-l avea în subordine,
-nu a respectat indicaţiile medicului postoperaţie,
-nu a nunţat medicul despre modificările apărute în starea pacientului,
-nu a iniţiat imediat manevrele de RCP atunci când l-a găsit pe pacient inconţtient.

Recomandări:
fiecare membru al personalului este responsabil să cunoască care sunt atribuţiile
pe care trebuie să le îndeplinească atât el, cât şi personalul din subordine.

evaluarea completă a pacienţilor atunci câdn aceştia intră în secţie, anunţarea

medicului dacă starea lor este insatbilă şi, mai ales, îngrijirea şi monitorizarea
conform standardelor atunci când pacientul internat pe o secţie de chirurgie
necesită o îngrijire mai atentă decât în mod obişnuit.

aplicarea şi respectarea indicaţiilor medicului - la timp şi cât mai exact.

anunţarea medicului despre orice modificare survenită în starea pacientului.

13
Un alt fel de caz:

În anul 2006, Emily, o fetiţă de un an şi jumătate a fost diagnosticată cu o tumoră

tip Yolk Sac – tumoră de mărimea unui grapefruit în abdomen. Echipa medicală a
asigurat familia, că tumora nu este doar tratabilă, ci şi cu şanse foarte mari de
vindecare. Emily a fost supusă unor intervenţii chirurgicale, urmate de şedinţe de
chimioterapie. Ultima şedinţă de chimioterapie a fost programată chiar de
aniversarea celor 2 ani de viaţă, astfel că familia a sărbătorit ziua de naştere a
Emiliei în spital. A doua zi după sărbătorirea ei, i-a fost administrată ultima doză
de chimioterapic. Totul a decurs normal. După somnul de dupămasă, Emily s-a
trezit foarte ameţită, ceea ce era neobişnuit pentru ea. Incerca să stea în şezut, însă
nu putea şi i-a cerut mamei să o ţină în braţe. Se ţinea de cap şi spunea că o doare.
A văzut paharul cu cocacola al mamei şi i-a cerut să-i dea şi ei. L-a băut foarte
repede şi a mai cerut. A început să strige că o doare capul foarte tare. Mama a
chemat asistentele, moment în care Emily a început să vomeze abundent. Emily a
devenit inconştientă, asistenţii au început să o resusciteze. În câteva secunde
salonul s-a umplut de medici şi asistente, iar Emily a fost transferată în TI. Medicii
şi asistenţii încercau să afle ce s-a îmtâmplat.

Într-o oră, Emily era susţinută doar de aparate. Totul părea ireal – ieri Emily era
sărbătorită de familie, medici şi asistenţi, astăzi trăia doar cu ajutorul aparatelor. A
fost efectuat un CT (un asistent medical i-a facut masaj cardiac în timpul CT-ului)
pentru a vedea în ce măsură îi era afectat creierul. Creierul era foarte afectat, deci
şansele de revenire erau nule. În loc de sărbătorirea planificată de familie la
întoarcerea Emiliei acasă, trupul neînsufleţit a fost dus la morga spitalului.

Ce s-a întâmplat?
Tehnicianul de farmacie, care avea deja câţiva ani de experienţă profesională, în
loc să folosească punga de ser fiziologic - soluţia obişnuită de clorură de sodiu
(concentraţie mai mică de 1%) - pentru administrarea iv a chimioterapeuticului şi
în loc a folosit o soluţie de clorură de sodiu de 23,4%. În timpul investigaţiei
tehnicianul de farmacie a fost întrebat de ce a folosit o altă soluţie decât cea pe care
o folosea în mod normal, comiţând astfel o eroare fatală, tehnicianul de farmacie a
spus că nu ştie de ce. Tehnicianul a afirmat că a simţit că ceva nu este în regulă,
însă nu şi-a dat seama ce anume. Tehnicianul a afirmat, de asemenea, că nu
cunoştea faptul că o doză atât de mare de soluţie de clorură de sodiu poate duce la
moarte. La momentul respectiv, tehnicienii de farmacie (similar asistenţii de
farmacie de la noi din ţară) din statul Ohio, nu aveau nevoie de drept de practică
pentru a practica această profesie. Deci, nu erau obligaţi la educaţie medicală
14
continuă şi asigurare de malpraxis. În urma acestui nefericit caz, s-a introdus şi
pentru ei obligativitatea dreptului de practică.

Cazul mai are şi alte urmări, atât pozitive cât şi negative, însă pierderea Emiliei nu
a putut fi acoperită de bani sau de orice altceva.

15