+ ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

TEOLOOIA BUHARISTIEl

de Prof. D. STANILOAE

EOLOGUL catolic Louis Bouyer face 0 deosebire intre «Teologia Euharistiel» sl «Teologia asupra Euharistiei». Cea dintii «porneste de la Euharistie, in loc de a i se aplica dinafare mai bine sau rnai rau, sau de a trece pe deasupra ei, fara a lua contact cu ea» 1.

o teologie in contact direct cu practicarea bisericeasca a Euharistiei ar trebui sa redea caracterul de mister al ei si deci marea si

neqraita boqatie si profunzime de sensuri si de valori ce se impletesc organic in ea, evitind am reducerea lor la citeva aspecte schematizate cit si expunerea lor separate si teoretica. Ar trebui sa fie Iasate sa vorbeasca cit mai mult textele liturgice care provoaca tralrile legate de practicarea Euharistiei, multumindu-se sa scoata in relief din loc in loc diferitele sensuri sau impletiri de sensuri nedeplin definibile ale Euharistiei. Dar aceasta nu se poate face in cadrul uneiexpuneri care, in mod necesar, trebuie sa fie pe de 0 parte rezurnativa, pe de alta trebuie sa prezinte aspectele Euharistiei in oarecare ordine si sa expliciteze continutul lor.

Silindu-ne sa ne lasam condusi in general de ceea ce ne spun textele euharistice si cei mal buni interpret! ai lor, vrem sa prezentam continutul acestora in cadrul urmatoarelor aspecte, fara lntentla de a Ie separa total unele de altele : 1. Prezenta reala sacramentala a Domnului in Euharistie: 2. Caracterul de jertfa al ei; 3. Euharistia, Taina a comunitatii bisericesti, 4. Unitatea in credinta, conditie a unitatii bisericesti si a impartasirtl euharlstice comune 2.

Ptezenia rea/a sacramenta/a a Domnului in Euharistie. - Euharistia ·este misterul prezentei celei mal depline si a lucraril celei mal eficace a lui Iisus Hristos in biserica si prin ea in lume. EI este prezent in Euharistie cu trupul Sau luat din Fecioara Maria, rastiqnit pe cruce, inviat,

I. 1.,;. Bouyer, Eucnarisue, Theolog,« et Spirtt uatit« de fa Prit!rr! e uchuristique, Paris .. Desctee, 2 ed. 1968, p, II.

2. Despre bogatra de sensurl a Euharistiei vorbeste sl cRaportul de consens» (Cousens Paper), alcatuit de comisia «Credinl_ ~i Constltutte», in august 196i, I. Brislol sl adopts! la Adunarea genera Iii a Constltului Ecumenic de la Upsala din 1968. In el se spune: eNic! un document n-ar putea expune tntr-o mal1ierii exhaustivii toate aspectelc gindirii euharlslice. In limp ce once tentativii de prlvire a Euharlsliei e obllgata sa tratezc separat diversele ei aspecte, ea este escntlal

~n 101 indlvizlbil.. .

344

~-~ ------------

ORTODOXIA,

inaltet la cer si tronind la dreapta Tatalui. EI este prezent cu Trupul ~i cu Singele Sau sub chipul piinii si vinului, cons aerate si prelacute in acest Trup si Singe in timpul sfintei liturghii. Prin aceasta El opereaza extinderea mlntulrii, a caret sursa s-a fa cut prin faptul ca a luat un trup ca al nostru, a intiparit in el dispozitia jertfei supreme pe care a suportat-o spre lauda Tatalui, viata inalterabila a invierii, slava unei umanitati inaltate care sade de-a dreapta Tatalui si cu care are sa vina din nou sa judece vii si mortii, spre viata sau osinda vesnica. Hristos e prezent real in Euharistie pentru a ne face parte de toate cele ee s-au faeut in Trupul Sau, de urmarea lor in EI pina azi si in vecii vecilor, cornunicindu-ni-le acum in mod actual in rnasura in care putern sa Ie primim in aeest veac, dar in aceasta comunicare actuala aflindu-se virtual tot ce vom putea primi in veacul vii tor. In Euharistie e conccntrata toata mintuirea noastra pentru a ne-o insusi personal. Euharistia, unindu-ne eu Hristos, ne faceasemeriea Lui. irnpr im i nd si in nol starca capabila de jertfa, puterea invierii si a slavei vesnice, Acestea Iorrneaza un tot, Iorrneaza integritatea star il de rn intuirc, care in parte ni se e!a in Euharistie in mod virtual, in parte in mod actual si dinarnic. Prin Euharistie, devenind «concorporali» cu Hrlstos (Efes. III. G), se extinde in noi starea de mintuire, de inviere si de slave efectuata de Hristos in umanitatea asumata de El. «Daca Hristos - zice Nicolae Cabasila - a prim it in Sine trup si singe Epsite de oriee inti naciune si Cel ce fiine! prin fire dintru inceput Dumnezeu a in dum nezeit inseisi firea omeneasca pe care a luat-o si, in sf irsit, in acest trup omenesc Fiul lui Dumnezeu a murit si a lnvi'at, eel ce sedorcste dupa unirea cu Hristos va trebui sa se Impartaseasca din trupul Lui. sa guste din dumnezeirea Lui si sa-sl lege viata sa de moartea si invierea Dornnului ... De aeeea rriincam hrana preasflnta a Impartasaniei st ne adapam din dumnezeiescul potir, pentru ca sa ne cuminecam eu insusi trupul si singele pe care Hristos si le-a luat asupra-si inca din pintecele Fecioarei. Asa ca, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce s-a intrupat si s-a indumnezeit, cu Col ce a murit si a inviat pentru noi» 3.

Studiile mai noi dedicate textelor biblice si veehilor texte ale anaforei euharistice sint in general de acord ca celebrarea Euharistiei in Biserica prirnara era 0 anamtiezii, sau 0 comemorare a mortii sl invierii lui Hristos, dar si un mijloe de unire a credinciosilor cu Hristos eel prezent si 0 osteotore a venirii Lui viitoare'. Astiiz! Euharistia se inteleqc-

3. Nicol a c Cab as}la, Dcsprr t'iG,a in tl ri stos, Ir a d , rom. de 'Feodor Bodogac, Sibiu. 194G.

p. 26-27 .

. 1. \V. .ln r dinc Gr isbcokc. Oblation at the Euchnrist, in e Studi a Litur g lca s , vol. III, 1964, p, ~.30· <Es tc impos ihlt de trndus in [i mha {.'llf~l(';:;i modr-r n.i anamnesis, f:.irli a' pier de mult •.

d aca nu tot diu se ns ul vital 31 cuv in l u l ui. hlcmorial. COITWHlOrare, amintir c. - toate accstca s u-

gereaL;! c a pcr soar:n SiJU Iapta comcmor at.i apartrnc tr ccutului ~i c abscntn. in timp ce anamnesis sugerea z a exact opusul: pcntru ca anamnesis cstc un act obisnutt, in care persoana saul iapta comcrnornt a cstc Uicutj prceentii, actuald, cste adusa act ua l in pia nul lui act ~i acum».

eRnpor t ul de conscns» spuno si cl: «Ceca ce a facut Dumnezcu prin tntruparea, vlata.. moar tca, invler ec ~i in51tarca lui Hristos nu se r cpcta : eventmcntcle s lnt > uniee; ele nu- pot [i repetate s au cxtinsc"O ~ \ctu$i- ,Hristos cu tot ce a implinlt pentru not ~i pentru toata crea .. 113 ... cste EI lns usi prezent in Euhar isf ie> (ell Regno». Documenlazion e, din 15 decembrie1'968;. p, 457).

Olt'rODOXIA

345

tot mai rnult nu numai ca momentul izolat al consacraril elementelor, ci $i ca raspunsul Lui Hristos la Iauda ee-l adreseaza comunitatea credin-

, ciosilor pentru tot ce a Iacut El in trecut si la cererea de a-i fi din nou aproape. Asa cum in Vechiul Testament comunitatea poporului Israel Isi amintea de faptele trecute ale lui Iahve, laudindu-L si cerindu-I sa-l fie si acum aproape si sa se salasluiasca in viitor deplin in mijlocul ei, iar Dumnezeu ll raspundea prin binefaceri prezente si prin innoirea fiigaduintelor, tot asa Euharistia Noului Testament e raspunsul lui Dumnezeu la laud a si la multumirea comunitatii bisericesti pentru cea ce a facut Hristos pentru oameni si la cererea de a-i fi si acum prezent prin chipurile plinii si vinului si de-a i se descoperi Iamur it in viate viitoare ". Euharista este celebrarea lu Hristos Care a fost la inceput, este si vine. In ruqaciunee de lauds din Apocalipsa, dupa ce se arnintcste ca Iisus este Cel intii nascut din morti si Cel ce ne-a dezlegat de pac ate prin singele ~u si dupa ce se vorbeste despre actiunea Lui prezcnta, Cd El e Domnul imPfu:atilor si c11 El ne iubcstc, se spune: «El vine cu norii si orice ochi Il va vedea» (Apoe. 1, 7). La aceasta raspunde Dornnul insusi : «Eu sint Alfa si Omega, Cel ce este, Col ce era si Cel ce vine, "\tottiitorul» (L8). Accasta e 0 laucla a lui I Iristos-Dumnezeu asomandtoere celei rcprezentatc de anaforcle euharistice. De altlcl insusi faptul Cd pcntru crostini Hristos celcomemorat Ie cclcbrarea Euharistiei era Dorrmul eel lnviat, EI nu putea fi numai obicctul unci comcmoreiri, ci si subicctul prezcnt, Dorunul impar atllor. Ccl cc Iucrcave si acum efectiv e.supra crcdlncio~ilor.

Pe cit de mult rezulla pentru crestinl prczenta si lucrarea reala a Dornnului in Euharistie din arnintirea mortii si invierii Lui, pe atit de mult rezulta ea din asteptarca ariitdrii Lui v iitoare perfecto. Numal prin prezenta Lui de acurn, Cel ce a fost pre£'dLe::;te venirca Lui viitoare.

Desavirsita unire eshatcloqica eu Hristos ce se asteapta cste Implicata in unirea prezcnta eu El. Prozenta Lui de acum nu se deoscbesto de cea eshatoloqlca decit prin Iaptul ca acum ea ni se daruieste prin chipurile piinii si vinului. Aceasta 0 spune categoric Sf intul ~,1a\:im l\larturisitorul, prezcntlnd totodata nu numai anafora, cum face Bouver, ci intreaqa liturghie ca un urcus treptat al credinciosilor spre culmea unirii cu Hristos, rcalizata In Impartasanie. «Si harul Sfintului Duh, care e pururea prczcnt in mod neviizut, dar in mod special mal ales in timpul ~inaxei (liturghiei), preface, transforma si remorleleaz.a ell adevaret pe fiecare din cei prezenti, conducindu-l spre 0 cali tate mai dumnezeiasca, proportional cu el insusi si spre ceea co se indica prin tainele ce se savirsese, chiar daca aeela nu simtc, fiind incd prune in lIristos si nu poate vedea adincul eel or ce se savirsesc si harul indicat prin dumnezeiestile simboale ale mintuirii care lucreaza in el si-I calauzeste de la cole mai apropiate pina la sfirsitul tuturor» 6.

Acelasi lucru il spune Nicolae Cabasila, declarind ed Domnul «cind a intrat in Sfinta Sfintelor si s-a adus pe Sine In locul nostru jertfa ina-

j.

5. L. Bouyer. 'op. cit., p. 19.

6. Mis/agog/a, P.O .• XCI. 704.

346

ORTODOXIA

intea Tatalui ceresc, a luat cu Sine si pe cei ce voiau sa fie partasi inqroparil Sale, necerindu-Ie sa moara in chip natural ca si EI, ci sa marturiseasca doar moartea Lui, fie prin Botez, fie prin ungerea cu Sfintul Mir, fie prin irnpartasirea cu Sfinteie Taine ce se savirsesc pe altarul Bisericii, unde, in chip neinteles, oamenii maninca trupul Celui ce amurit sl a

inviat» '. \

Iar intr-o ruqaciune de dinainte de prefacere preotul, multumi lui Dumnezeu pentru toate, li multumeste si pentru imparatia pe care pe de o parte ne-a darult-o, cact «ue-a suit la cer», si care, pe de alta parte,

va sa fie. '

Intreaga Traditie mostenita de Biserica Ortodoxa de la Biserica primara afirrna ca Domnul e prezent real in Euharistie, prin «prefacerea» piinii si vinului in Trupul si Sinqele Sau, Dar ea s-a ferit sa explice modul cum se face aceasta prefacere si care este raportul Trupului sl Singele Domnului cu chipurile piinii si vinului care persista dupa prefacere. Totul este un mister, pentru ca noi nu cunoastem propriu-zis calitatile Trupului indumnezeit al Domnului. Trensubstantiatiunea nu explica nici ea acest mister, ci pune mai de qraba noi probleme: ce este substanta, ce sint accidentele, cum e posibila schimbarea substantei naturale si unirea accidentelor ei cu alta substanta.

Dar daca Hristos ne e tot asa de prezent in Euharistie cum ne va fi si in viata viitoare, lnsa sub chipurile piinii si vinului, aceasta se datoreste faptului ca noi nu sintem in stare sa-L vedem acum cum il vom vedee atunci. Desigur, incapacitatea aceasta a noastra se datoreste ~i unei solidaritatl actuale a trupului nostru cu netransparenta actuala a mate.riel. cu starea ei prezenta de nedeplina iluminare prin Duhul lui Hristos '

ce se propaqa din Trupul Lui transfigurat. Duhul Sfint a prefacut piinea si vi nul in Trupul sl Singele Domnului, dar chipurile lor ramase netransfigurate ne Impledlca sa vedem Trupul si Singele Lui, desi apartln in mod ascuns Trupului si Singelui Lui. Si asa va fi pina la sfirsitul lumii, ptna cind trupurile noastre nu-si vor putea asimila Trupul Domnului decit mincind piinea ce se poate minca si bind vinul ce se poate bea si nu printr-o comunicare directs intr-un cosmos transfigurat.

Din perspectiva eshatoloqica, traita de noi anticipat, piinea si vinul pot fi considerate prefacute in Trupul sl Singele Domnului in mod deplin.

Dar cita vreme tine chipul lumii acesteia sl al trupurilor noastre, tine si chipul piinii si al vinului, chiar daca fundamentul lor ontologie, readus in Hristos, e pretacut de pe acum in Trupul si Singele LuI.' Prin aceasta chiar chipurile lor poarta pecetea care le destineaza transfigurarll lor viitoare eshatologice. Euharistla are un caracter profetic si din acest punct de vedere al transfiqurarii eshatologice a materiel. Ea prezinta credintei materia si trupurile noastre destinate transfiqurarli, dupa asemanarea sl din puterea trupului transfigurat al Domnului, la unirea , deplina cu EI. Sfintul Maxim Marturtsitorul zice: «Cad darurile Duhului

7. Op. ctt., P 16

OBTODOXIA

347

Stint, de care ne-am impartasit in viate aceasta prin harul credintei, eredem ca le yom lua in veacul viitor cu adevarat in ipostastul lor, in realitate, potrivit nadejdii credintei noastre si promisiunii sigure si neclintite, fagaduita noua, daca implinim dupa putere poruncile. Pentru ca mutindu-ne de la ele la harul credlntei, la harul vederii, Dumnezeu si Mintuitorul nostru ne va preface pe noi dupa Sine ( !lEtw'[owuvto~ "!lu~ 1CQb~ Euvt6vl scotind semnele coruptibllitatii aflatoare in noi si daruindune tainele arhetipice cele eratate noua aid prin simboale senslbile» H. Chipurile netransfigurate ale piinii si vlnului si in general ale lurnii acesteia corespund trairii noastre actuate prin credinta, cum tot acestei trairi ii corespunde preface rea lor reala in ascuns.

«Cerul» in care s-a inaltat Hristos si in care ne atrage si pe noi in Euharistie este una cu centrul eel mai intim al Bisericii; Biserica se intinde pina acolo pina unde este Capul ei. De acolo, din Trupul inviat si inaltat al Capului ei, se preface continuu Biserica tot mai deplin in Trupul Lui, impreuna cu piinea si cu vi nul din care membrii comunitatii se hranesc si care sint oferite de comunitate impreuna cu ea insasi, lui Hristos, sau indreptate spre inaltlmea Lui. Comunitatea este prefacuta din nou in Trupul si SingeJe lui Hristos nu numai ca ceea ce este, ci si ea ceea ce va fi, in miscarea ei inainte prin mincarea piinii si consumarea vinului. Ea e prefacuta in mers, sau e anqajata in Hristos in pasii ei viitori pentru ca mersul ei sa fie spre asemanarea cu Hristos, 0 data cu transfigurarea materiel. Ea e pretacuta in miscarea ei, sau datorita miscarii ei prin credinta si prin oferirea darurilor si a sa proprie, spre Hristos Cel din eea mai in alta intimitate a ei, Hristos vine in intirnpinarea

. acestei miscari a ei, in piinea si vinul care prin faptul Cd sint oferite reprezlnta nu numai punctul vii tor al vietii ei, ci si un punet inaltat spre Hristos. Mincind piinea sl vinul prefacute in Trupul si Singele lui Hristos, credinciosii nu fac numai un pas inainte in existenta, ci un pas hota.ritor in prefacerea lor in Hristos. Cornu nita tea si credlnciosii in cadrul ei se misca prin Euharistie nu numai mereu inaintea lor, ci spre 0 stare superloera celei de acum, spre cer, spre Hristos.

Pentru a inteleqe prefacerea euharistica in cadrul acestei inaltari . spre Hristos a comunitatii si a credinclosilor, si nu dupa simpla asemanare a prefacerilor obiectelor din ordinea naturii, trebuie sa se tina

',.seama ca trupul Domnului de dupa inviere si inaltare este un trup devenit luminos prin actiunea Duhului Stint ( CPOHO ubs; ), este un trup ridicat la starea de lumina, care nu e numai naturala, ci si dumnezeiasca, neputind fi vazuta de ochii naturali. Iar spre starea aceasta se misca si trupurile eelor credinciosi, avind in ascunsul lor inca de pe acum 0 arvu. na a acestei start prin unirea cu Hristos sl prin actiunea Duhului Lui in

ei. Stintul Grigorie Palama a vorbit adeseori de aceesta lumina care a

8. Mislirgogia. P.ll .. XCI, 704.

348

ORTODOXIA.

aeoperit trupul Domnului pentru oehii naturali la Sehimbarea la fata 9 si de lumina spirltuala care va aeoperi trupurile sfintilor in viata viitoare 10. Dar daca-i asa, nimie nu poate impledlca actiunea Duhului Stint sa preface in lumina nevazuta a trupului lui Hristos si piinea si vinul in aseunsul lor, dat fiind si faptul di esenta intregii materii e lumina, deci sl esenta piinii e lumina menita sa se transforme in lumina trupului transfigurat.

Starea de luminozitate a Trupului Domnului, spre care lnainteaza in ascuns si trupurile noastre, e solidara cu «eonul nou», sau eu starea noua a lumii, care a inceput 0 data eu invierea lui Hristos si eu existenta Bisericii prin pogorirea Duhului Sfint. Trupul lui Hristos este pirga si eentrul iradiant al acestui eon nou, al acestei lumi transfigurate in ascuns, in fundamentul ei readunat in Dumnezeu, mai bine-zis in Logosul intrupat 11. Dar trupul lnvlat al lui Hristos nu reprezinta numai EI singur, in izolare, acest eon nou, ci si lumea ce-a inceput sa se transfigureze in' ascunsul ei si toti cei care ii apartin prin credlnta, Cad toti fae parte in ascuns din trupul lui Hristos eel inviat. Dar in ei ~i inlume in general «eonul nou» al lumii sl «eel vechi» eoexista, intrucit la aratare trupul lor, irnpreuna cu lumea, a rarnas netransfigurat. In solidaritate eu aceasta situatie paradoxala a lor si a lumii, TruJ)UI real al Domnului Il se impartaseste in Euharistie prin chipurile netransfigurate ale piinii si vinului 12.

Dar numai cei credinciosi vad lumea prefacuta in ascuns in «eonul eel nou». Numai eei ee s-au pocait. adica si-au sehimbate directia demlscare a cuqetarii sl iubirii lor spre Dumnezeu (metanoia), stiu ca «eonul eel non» a inceput in ascuns. Numai eei ce si-au indreptat ratiunea

9. Sf. Grijrorie po lama, flo milia In Domini trart sjor mationem; , P.G., CLI, col. 440. eDcct aceeast lumina ern care str alucrnd mal ln al nte din lnt a Domnului au vazut-o Apostolli ~l nor ul luminos care i-a umbrit dupa ecce a. Dar atunci str.1luclnd mai slab Ie oferea putlnt a s~ vada : a rattndu-sc ins.1 cu mull rnai mult dups accea, le era l nv iz lbil a din cauz a str aluclrlt covtr sltoare. Sl a sn a umbrit izvor ul l umi ru i dumncz.ctestt :;-i ves nlcc pc Hr istos, Soarele dreptatli. Ftlndc a ~i la soarc!e scnsibil acecas! lumina of era $i putf nt a de a vedea prin r az a, dar ~i s uspend a vcdcrca rind cincva privcste In cn e .

10. Sf. Grigorie Pal arna. rcpettnd cuv tntu! Evnnghellei co dreptlt vor str alucl ca soar e le in veacul viitor (Matei XIII. 42). adauga cii <vor dcvcnt !nlregi Iumlna dumnezelasca» (Despre lumina slinta ; 31 trcllca din cole poster ionre, cod. Cois!. 100 gr.. f. 185v); lumina accea va subfia tr upul drcptrlor <J$:} de mult, «incit )111 va mai parea in general materle», sau asa cum trupul ascuude acum suf lctul. asa atuuct etr uput se v a ascunde curnva la fiii tnvie.rii:. (Al trcilea din prima tr iad.i, cod. Cois l, clt.. f. 13,lv).

11. N. Afanassieff, Le «/l-Jonde» dans l'Ecrit ure Sainte, in e l r cnlkon», 1969. nr. J: «Acest eon nou. caruia ap art i ne Btscr tca, famine ascuns , Ritmtn ascunse, de asernenea, schlmbar ile (preIacer ilc) care s-au produs in lurne ~i C(\]"C s int leg ate de permanent a noulul eon in lume. Blserica astcapta doplina revel arc 3 stavci lui Hr istos. carr v a fi tjeplina realizare a noulul eon. Aces! coo este anticlpat prin Btscrtcn, dar cI vn anticina in acclast limp .dlstrugerea vechiulul eon. Biserica tratestc sub scrnnul cclcl de a rloua vcniri D: lui Hristos; de· asemenea lumea,· tn care tr:lie~tc ea, tr aicstc sub sernnul piertciunib . «S;1 plar a lurnca st sA 'vinA harub , se spune in analora 10 Didahla ector 12 /l pos tali. Noi tntclcgern prin accasta plelre, .transligurarea. chi. pului actual al lumii.

12. N. Aianasaielf. op, cit .• p. 20. spune ca !ol ce e in alar a de Hrtstos . a devenlt aparent; deci putem . spune ca ceea ce c inca netransfigurat a devenil aparent, filoll desllnal transltgur~ril. .Lume. exist. in Hrtstos, devine realilate in Hrlstos ~i lurnea UrA.' Hrlstos ou e decil o lumc ap arenta, Eroare a dochctismului consta in ailrmarea ca Irupul lui Hristos nu era' decrt

oORTODOXIA

349

.spre Hristos, Ratiunea divina intrupata, vad inceputul transfiqurarii lor .sl a lucrurilor, 0 data cu inceputul de adunare a ratiunilor lor in Hristos. lisus il?i incepe propovaduirea cu cuvintele : «Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor !", adica schlmbati-va directia cuqetarii spre Dumnezeu, cad incepe «eonul cel nou- , in care numai prin aceasta schimbare va puteti incadra. De aceea Sfintul Maxim Marturisltorul vede unirea cu

F1ristos prin Euharistie preqatlta de unirea cu Hristos prin cugetare, sau Iprin ratiune. De fapt numai in Ieqatura cu ratiunea umaria se intorc ratiunlle tuturor lucrurilor, ratiunile cosmosului in Logosul de unde au pornit. De aceea prin indreptarea gindiriicredindoase (metanoia) a comunitatii spre Hristos, se preface !1i ratiunea pitnii In trupul lui Hristos. Cad intoarcerea. ratiunilor spre Logos se intimpla prin om de-abia dupa ce Logosul insusi intruptndu-se s-a apropiat de oameni si i-a intarit in aceasta functie de readunare prin ei a retiunilor lumii in Dumnezeu. lntii au inceput sa se adune in trupul Loqosului prin piinea si vinul, prefacute in el, ratiunile materiei, prefacindu-se in ratiunea Trupului Sau indumnezeit, care participa la subiectivitatea Lui divino-umana, dat fiind . ca trupul in general face parte din subiectivitatea omului 13. Dar Hristos vrea ca ratiunlle lumil sa se adune in trupul Lui si prin intermediul trupurilor noastre intarite de El in acest scop si atrase spre unirea eu trupul Lui. In seopul acesta face ca la punctul de intilnire al Lui cu noi, prin coborirea Duhului Sau peste comunitate, sa se produce si prefacerea ptinii si vinulul in Trupul si Singele LuI. pentru ca sa ne prefacem nu numai noi in Hristos, cl sl ratiunile lumii, pe care i le oferim si de care ne vom impartas! pentru ca impartasindu-ne de ele sa fim nu numai uniti cu El, ci sa avem in comun si ratiunile transfigurate ale tuturor. Fara intruparea Logosului, fara lucrarea de prefacere a oamenilor si a funda.mentulu! ascuns al lumii in trupul Lui, omul le tine pe toate, impreuna eu sine insusi, in starea veche de despartire, neaduse lui Hristos, netrans- . figurate in adincul lor, neunite in ascuns cu El, fara perspectiva copleslri! lor eshatologice de slava aratata a Trupului lnviat al lui Hristos. Ba, fara acestea, omul nu poate aduce peste tot la 0 unitate reala nici . ratiunee sa, dind precurnpanire cind unora ctnd altora din ratiunile lucrurilor ce se imprima in ea.

Sfintul Maxim Marturlsltorul scrie tocmai in leqatura cu savirsirea Euharistiei in biserica : "In acest locas fericit si atotsfint se savirseste taina infricosatoare a unirii mai presus de minte si ratiune, prin care Dumnezeu se face un trup si un Duh cu biserica sufletului si sufletul cu Dumnezeu ... Ajungind astfel sufletul unitar si adunat in sine insusi si Ia Dumnezeu, nu va mai fi in el ratiunea care il imparte in multe prin qinduri, ci capul lui va fi incununat de Dumnzeu, Ratiunea prima, sinqura si

"parent; dar dlmpo!rivii. trebuie .firma!. aparcnta iluzor ie a trupului in afara Biserlcil, care este Corpul lui Hr lstoss . cNumai Bisertca poseda un esse aucvar at ~i real; in afara de ea nu p de cit un esse ilnzortu sau pseudore al. caci tot acest esse e dcdlcat mortil» (p. 22).

13. Gabriel Marcel, Iournal Melaphysique, Paris, Galllmar d, 1927, vorbeste de enon-oblec·tivitatea,. corpulul (p. 236, 322 etc.) : Robert Blanchet, La notion. dll fail psychique. Essai sur tes rapports de psych/que et du mental, Alcan, 1915, p. 84, 86, 83, 89, constder a corpul un centru care seslzeaza Irnpreuna cu splrltul toate imaginile.

ORTODOXIA

una. Iar in aceasta Ratiune sint st subzista toate ratlunile lucrurilor intr-o simplitate nelnteleasa, in chip unitar, ca in Creatorul tuturor celor ce sint> 14.

Credlnciosli tnainteaza sl ei 0 data cu ratlunea lor in cursul litUrghi~ spre Logosul divin, spre Ratlunea tuturor, tnalttnd treptat,prin diferit consacrarl, si piinea si vinul care sint prelungirea virtuala a trupulu , deci si a ratiunil fiecaruia din ei. Unindu-se la sfirslt sl ei, sl piinea sl vinul eu Logosul, prin eoborirea Duhului Stint peste ratiuneaIor si peste aceste prelunqlrl ale trupului si deci $i ale ratiunli fiecaruia, ei devin irnpreuna cu Logosul, in care s-au .adunet ratiunlle lor cu pilnea $i vinul ea prelungiri ale retiunii lor, «[ertfa rationala» adusa Tatalut lIS.

Euiuulstle ca jertia. - Euharistia nu e numai sacramentul culminant, in care sub chipurile plinil sl vinului ni se of era spre impartaslre ca dar divin eulminant Trupul si Singele Domnului cu toata viata divina eflatoare in ele, spre asemanarea st unirea no astra cu EI sl deci spre mintuirea noastra si viata de vecL Ea este si jertfa de Sine pe care Hristos 0 of era neeontenit Tatalui pentru oameni. Protestantii au respins caracterul de jertfa al Euharistiei pe motiv ca aceasta ar micsora importanta jertfei de pe Golgota pentru iertarea tuturor pacatelor omenirii.

Dar jertfa lui Hristos in Euharistie nu e alta [ertfa fat a de cea de pe Golgota, ci una si aceeasi cu care s-a infatisat si sta, ca Miel injunghiat, in veac in rata Tatalui.

Jertfa consta in lauda ce se aduce de catre creatura rationale Tata-lui, in recunoasterea Lui ca singurul si supremul Stapinltor peste to ate. Dar consta si in totala predare a creaturii rationale Tatalui. Hristos facindu-se om 1i aduce in aceasta calitate in veac Iauda Tatalui in numele oamenilor si se preda Lui. Jertfa de pe Golgota a fost numai transpunerea Sa in stare a culminanta a Celui ce se preda total Tatalui si-L recunoaste ca supremul Stapin al tuturor, de la care 1$i are contlnuuexistenta. El ramine in aceasta stare pentru ca sa ne atraqa cu puterea ei in aceasta

14. Mis/agogia; P.G .. XCI. ';ill. A.B.

15. Rattunca credlnciosilor .i l\atillnea divinii. in conceplta Sf intulul Maxim. arc all sens declt r attunea care scpara ca sa poatii de lini, dcci car. sc separa pc calnsa.~i de sublectul uman sau divino care" purliilorul ci sl -il" celels lte r calttat] .i de r atlunlle lor. Acesl sens l-a

o prim it ratlunea rnai tirziu, incepind CII scolastica, devenind prin accasta neputtncloasa sa surprinda realttatea in complexitatea vie :l aspectelor !?i a legaturih"lr ei. Rajlunea in concepti a Sfintului Maxim arc Iunctla de surprindere st mentlncre a cchilibrulul inlre loate sensurile unei realitali .i intre toate realitiittle. Rajiunea insulul are un dor intrtnsec de a se unl cu ratlunile tuturor, in Ratiunea divlna ; c a are oroare de pornirea lndlvlduallstl. de separare ~I de dezechilibru. Dorul acesta iI vine din Iaptul d in fundamentul el onto\oglc Iorrncaz a 0 singurii unitate cu toatc ratlunile in Ratlunea dlvlna. De aceea rattunea e tmpotriva patlrnilor, ca exagerilri ale unor dor inle cgoistc ~i unilalerale. Dupii Sltntut Maxim' Mlrlurlsltorul. ra[lunea are sad it in ea eun dor ~i 0 dr agoste de Durnnezeu •• care 0 face «51 se ml~te in [urul adeviirului sl a Intelcpcturul care se : aralll prin toate» ~i csa IIndo spre Acela pentru careomul a prim it in ratlunea sa dorub (,Imbigua. P.G .• XCI. 13f.t).

Pc Iinia aceasta L. Bouyer spune : «Aceast. gindire (a cornunttatlt, din tlmpul IIturghlel)apare, slgur. ralionalil inccl mai illal! grad. dar de 0 aslfel de rattune care e armonte, muziea tntelectuala .1 a caret truducere spontana c ctntarea IIlurglc;; *1 nu 0 tiilerc a Ilrulul In.: patru. sau 0 etlchctare pltctlsttcare» (Op. cit., p. II).

351

stare a Sa pe toti, Teologii protestant! recunosc ca in Hristos e realizata aceasta predare totala a omului lui Dumnezeu, pe care trebuie sa 0 realizam si noi 16. Dar omul n-ar putea realiza aceasta predare de Sine Tatalui, daca Hristos n-ar fi continuu Intr-o astfel de stare si nu ar intra cu ~~a in legatura cu noi, ca din puterea ei sa primim si noi puterea unei asetJnenea predarl, Nici laude adusa lui Dumnezeu, nici culminarea ei in [predaree de sine a omului nu trebuie sa inceteze vreodata. Deci nici rHristos nu trebuie sa inceteze vreodata de a fi in aceasta stare ca am sl ca [conducator al rnintuirli noastre [Evr. II, 10). Hristos vrea sa ne supuna 'pe toti in mod desavtrslt lui Dumnezeu $i Tatal, «ca sa fie Dumnezeu 'totul in toti» (I Cor. XV, 27-28). Dar El nu ne poate supune decit imprl-

mind in noi duhul supunerii Lui, decit adunindu-ne in Sine ca in Cel ce se supune El insusi, in calitatea Sa de am si Fiu, in mod neintrerupt lui Dumnezeu si TaUil17.

Cind preotul indeamna la reculegere pentru a se aduce sfinta jertfa, . comunitatea preclzeaza ca ea va fi 0 [ertfa de lauda. Iar intr-o ruqaciune de multumire dlnalntea prefacerii preotul multumeste si pentru «Liturghia aceasta - adica jertfa - ce ai binevoit a 0 primi din miinile noes;tre». Deci Dumnezeu primeste 0 jertfa si de la credinciosi, Anafora Iitur'gica este 0 lauda si 0 manifestare a vointei de slujire adusa lui Dumne.zeu de catre comunitate impreuna cu toata zldirea rationale si cu cetele Inqeresti pentru toate cite le-a facut Dumnezeu, iar mai presus de to ate pentru ceea ce a facut prin Fiul Sau pentru oameni, adica pentru intru-

parea, rastiqnirea, invierea, inaltarea, a doua venire, pentru Euharistia pe care a instituit-o ca mijloc de unire a Lui cu oamenii. Lauda si rnultumirea aceasta se incheie cu chemarea Duhului Stint pentru a preface darurile in Trupul si Singele lui Hristos, pentru ca credinciosii imparta.sindu-se de ele si de Duhul lui Hristos din ele sa poata laude si sluji lui .Durnnezeu in continuare. Caci numai prin Duhul Sfint, Care s-a aratat ilumii prin Fiul, «toata fapture cea cuvintatoare si inteleqatoare intarita ' ifiind, Tie slujeste si Tie pururea iti lnalta cintare de slavire», Duhul de ~ertfa al comunitatii, hranit de Duhul lui Hristos si exprimat in lauda ei ~i reprezentat prin darurile aduse, e 0 conditie pentru ca Duhul Stint sa I:yina peste daruri si peste comunitate, ca prefacindu-le in Trupul si Sin~~ele jertfit al lui Hristos, sa urnple pe credinciosil ce se vor impartasl de ~le, de un si mal mare duh de jertta. Pina cind inaltarea spre stare a de ijerWi a comunitatii nu se intilneste cu Hristos in stare a de [ertfa venit

~ intimpinarea ei, ca sa formeze 0 sinqura [ertfa a lui Hristos si a cornutatH, jertfa acesteia si a fiecarui credincios in cadrul ei nu e complete, sa. cum ptna nu se poqoara focul din cer peste viteii junqhiati sl adusi a' jertfa pentru Israel de proorocul Ilie, jertfa aceasta nu a ajuns le

" umnezeu cu ad eva rat. Aqnetul, care e jertfa nedeplina a comunitatii

ina la prefacere, devine - prin prefacerea in Trupul si Singele Dornului, care va fi trup si singe al ei - nu numai jertfa lui Hrlstos pentru

16. R. Bultrnann, la Heinz Zahrnt. Die Sache mit Gall. Munchon. 1967, p. 26.

17. Sf. Cinl din Alexandria scr ie : .A numit JerHa de laudA potir al minluirii (Psalm S;XV. 13). del 11 aducem st not ca mulume lauda in btserlcl, spre unitatea Duhulul, ca unil ee ne-arn unit tntr-un trup ~l tntr-un sullet, prin crcdintb (Tnchinarea in dub # adevdr, car-

e. 12 P.G .• LXVIII. 833 D), '

ORTODOXIA

comunitate, ci sl jertfa deplina a comunltatli, jerUa lui Hristos imprimindu-se in jertfa comunitatii r sau Hristos in stare de jertfll absoarbe in jertfa Sa si desavirseste jertfa ccmunltatii 18.

Starea de [ertfa a lui Hristos, pe care ne-o lnsusim ~i noi, e 0 moarte tainica [mlstica) a ornulul In Dumnezeu, 0 ingropare in El. Dar fiind 0 seufundare in izvorul infinit al vietii, ea are ea urmarelmedtata, sau e in acelasi timp inviere sau primire de viata noua, Inaltereblla. Ceva analog avem in scufundarea celui ce iubeste in eel iubit, pentru ca sa doblndeasca 0 viata noua din acela. Cine moare in altul, din iubire pentru acela, nu moare propriu-zis, cad moartea in realitate e urmarea insinqurari], «Cel ce crede in Mine viu va fi, chiar daca va muri» a spus Mintuitorul (loan XI, 25). Sau tocmai de aceea va fi viu, pentru di moare in Dumnezeu din credinta si din iubire fatl! de E1. «Nebun ce esti I Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fl murit Il>spune Sfintul Apostol Pavel (I Cor. XV, 36). Precum saminta trebuie sa moara in pamintul datator de viata bioloqica, spre a odrasli, asa omul trebuie sa moara tainic in Dumnezeu, ca sa invieze ; "Cad voi ati murit - zice Sfintul Apostol Pavel - si viata vcastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu» (Col. III, 3).

Cel ce crede in Hristos, murind impreuna cu Hrlstos in Euharistie, sau murind in Hristos eel ce moare intr-o permanenta prezentare a jertfei

· Sale Tatalui, primeste in ascuns viata invierii din invierea lui Hristos.

· Sf'intul Irineu zice : «Asa cum mladita vitei, plantata in pamint, a adus rod, la vremea ei, sau cum samlnta de griu, caztnd in pamint ~i putrezind, a rasarit cu rod inmultit prin puterea Duhului lui Dumnezeu si primind cuvintul lui Dumnezeu, devine Euharistia, care este Trupul sl Singele lui Hristos, tot asa trupurile noastre fiind hranite de El sl fiind puse in pamint unde sufera putrezirea, se vor scula Iarasl la timpul rinduit lor» 19,

Cea mai insistent a explicare in acest sens a actualltatll jertfei euharistice a lui Hristos pentru nol, ca una care nu ne reprezinta numal, d ne si cuprinde, a dat-o Sfintul Ciril al Alexandriei. Infati5ind dispo-

· zitie de jertfa pe care trebuie sa 0 avem ca sa ne putem apropia de Tatal, dar pe care nu 0 putem avea decit primind-o de la Hristos, Sfintul Ciril

.. zice: «Murind lumii prln mortificarea trupului vom- trlii lui Durnnezeu prin vietuirea evanqhellca, urcind cu adevarat eu jertfa' duhovniceasca si atothinemirositoare la Tatal prin Fiul» (lnchinate In duh $iadevar, car'tea XVI, P.G., LXXVIII, 1013 D).

Hristos continua sa ne curate si sa ne prezinte curati Tatalui, dar curatirea aceasta, deci si intrarea noastra la Tatal, nu e eu putinta dectt

----- i

18. Ca 0 jertu conslder a Euharistia ~i cRaportul de consenss asupra et, adoptat de co,

mlsla cCredmta ~I Constttutle», la Bristol. ~l de Adunarea ConsllJulul Bcumenlc la Upsala l cEuharislia mal e ~I marele sacriflclu de lauda, prln care Blsertca vorbeste tn numele Int'~gll creatlunb-, Credlnctosll sint unlti cuHrlstos in rnll loclrea Lui prezenU pentru lume. ",Pentra'

· c3 lumea pe care Dumnezeu a tmpacat-o cu Sine e prezenta in ortce Euhartstle ; In ptlne ~I t~ Yin. In persoancle credlnciosilor ~I In rug5c1unile pe care ei Ie inal\3 pentru el In~I~1 ~I pentr~

- totl oamenif. Intructt credlnclostt ~l rugilciunile lor stnt uniti In persoana Domnulul nostru s~ In mljlocirea Lui. ei sint tr ansrtguratt ~I In311"11.. De aceea Euharlstla reveleaza lumil -ccee~ ce ea trebuie s~ de.inii._ cCu inim~ zdrobtta noi ne oferlm pe nol in~lne ca lerllll vie ~l sftnU, o lertf3 ce trcbuie s3 fie expr imata In toatil vla [a noastr a, z llnlcs . cRuglclunea noastrl 50,

- spriJlnl decl pe conlinua miJloclre a Domnulul tnvlat ~i se uneste cu eao. I

19. Sf. Ir lneu, AdL'erus haereses, cartea 4-0. cap. XVIII. 5. ~

RTODOXIA

353

Jinbuna mireasma a starii de [ertfa ce emana din Hristos si care se rasIndeste in tot] cei ce cred in EI, ca sa se inalte din ei. Daca sint in Hris"tos eel in stare de jertfa, sau daca Hristos e in ei, credinciosil se ana si ei ~.jl1 Starea de [ertfa sl de curatie, fara de care nu pot intra la Tatal. "Cad ~·e 'prlmlta consacrarea XU{hEQWOL; sl viata noua st evanqhelica e spre '''miros de buna mlreasma, coplasmuindu-se ' o'Uf11tAUOooI,dvlj intr-un mod , .oarecare cu patimile lui Hristos si insusindu-si imitarea Lui» (Ibidem, . cartea XVII, col. 1101 C).

I Dar unirea cu Hristos eel In stare de [ertfa se realizeaza in Euharistie. «Nu enid 0 indoiala ca pacatul din noi e un lucru trist ~i rau-mirosltor, Dimpotriva, virtutea cuprinde in sine totdeauna veselia - prin nadejdea in Dumnezeu - si are multa buna mtreasma ... In Hristos viata care nu are veselie si e Iipsita de buna mireasma, se va muta la veselie. Ba primeste si, buna mireasma prin credinta, Si prin El se aduce lui Dumnezeu. Cad El curata pe cei intinati si spala spiritual pe cei cazuti in ne-

~~uratie ... Cad in Hristos e oferirea no astra si prin El ne apropiem cei . itlnatt. Dar ne apropiem prin credinta si ne oferim Tatalui spre miros de unamireasma, nernaiavindu-ne pe noi insine, ci pe Hristos in noi, buna Iroasma duhovniceascas (Ibidem, cartea XV, 973). Buna mlreasma e gata la Sfintul Ciril totdeauna de stare a de jertfa. Dupa -el «moartea lui r.liristos are toata buna mireasma, cad s-a facut pentru viata lumii si spre "desfllntarea pacatului» (Ibidem;/cartea XV, 970 C, 972 B, 964 C). In mod

direct afirrna Sfintul. Ciril ca noi nu ne putem ridica Ia Tatal decit in starea de jertfa, iar aceasta nu 0 put em avea dedt in Hristos: "Cad pururea si in mod sigur vom fi bine-prirniti la Tatal, aducindu-ne pe noi ce preot Hristos» (Ibidem, cartea XVI, 1016 B).

;/ Buna mireasma a starii de jertfa a lui Hristos umple toata Biserica pinA .la sfirsitul timpului, ca 0 putere producatoare a starii de [ertfa in totl eel ce numai asa pot ave a intrare la Dumnezeu, pentru ca numai asa se impartasesc de curatta lui Hristos si numai asa pot fi acolo unde e si Hristos. Para aceasta buna mlreasma a staril de [ertfa a lui Hristos in ea,

;.llU este Blserlca, «Asadar de la inceput pina la sfirsit staruieste in Bi.. serlc~ buna rnireasma, prin Mielul Hristos. Ea e buna mireasma a biseri- . . cllor $i a sfintilor din ele, pentru ca raspindesc buna mireasma a lui

Eman\lil sl savirsesc taina lui Hristos aducind lui Dumnezeu jertfa cea estnqeroasa- (Ibidem, carte a XVII, 1092 B). Bisericile nu jertfesc din ou pe Hristos, ci din ele se Inalta buna rnireasma a lui Hristos eel jertfit data pentru totdeauna, dar in care se permanentizeeza ca 0 actualita.te

. lnarnlcastarea care s-a produs in El prin oferirea ca jertfa, Hristos se Wi in aceasta stare permanenta de oferlre.vin cer», in calitate de Cap al. lsericil,' deci intr-o comuniune lnterioara cu Biserica, umplind perm a- " ent Biserica de starea Sa de oferire si antrenind-o i~ ea. Prin Euharistie iseric~ isl manifesta mereu vointa de a-si tnsusi aceasta stare de jertfa

, lui. Hrlstoszcaruia Hristos ii vine in intimpinare 20. .

:1,· '- •

• , . 20, Inv_tAtur. Slintulul Ciril din Alexandria dcspre absorblrea Jertfel noastre In Jertfa vlul fi' flrlslos 0 gblm blne cxpusa ~I 10 W. Jardine Grlshrooke. un laic orlodox, in art. cit .• EI spune: ". ·«AeeaalA . unltste (in!re [ertfa euhartsttca st ceo de pe Gotgota, afirmalii de teologul angl,iean

354

ORTODOXIA

Jertfa lui Hristos permanentizata e inteleasa de Sfintul Ciril nu ca o simpla omagiere a lui Duinnezeu, fara efect asupra credinciosilor, sau cu un efect de rasplatlre [uridica, ci ca producind prin ea tnsasl sfintirea lor, intrucit ii atrage in miscarea ei spre Tatal. Jertfirea consta in fond in depasirea starl i de sine, in iesirea din inchisoarea egoismului prin punerea la dispozitia lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii sl adorarii Lui r e deschiderea qeneroasa a propriului eu si acceptarea in el a Eului divln ' de nesfirsita generozitate.

Astfel intre aspectul de jertfa si eel de sacrament al Euharistiei nu se poate face 0 separatie stricta : a oferi tnseamna totodata a priml. Aceasta se intimple in raportul nostru cu orice om. Cu atit mai mult in raportul cu Dumnezeu.

Astfel prin impartaslrea credinciosilor e pus in valoare aspectul de' sacrament al Euharistiei, dar nu in mod exclusiv. Ca sl in Vechiul Testament, ei se impartasesc din jertfa pe care au adus-o ~i care s-a sfintit prin aceasta, ca sa se sfinteasca st ei. Dar ei se sfintesc tntrucit i~i insusese starea si dispozitla de [ertfa a lui Hristos. In Vechiul Testament distinctia intre [ertfa si tmpartasirea de ea era mai net a si de aceea ie~ea mai mult in relief caracterul juridic al jertfei. Persoanele ce se imparta-

Dom Gregory Dlx. The Shape of the Lit urgie, p. 244) este electuata prln consacrarea - tr anslormarea pfinii ~i vtnulut, adusc de Blserica tn Trupul ~i Singele lui Hrlstos, prin tr ansformarea, jertfei Biscricii in Jertia lui Hr istos e . Sau : «Jcrtfa olertta de Btsertca nu e adausa suu unit~ Cll Jertfa oferita 0 data pentru totdeauna de Caput ei: ea e transformaU tn aceasta, asa tnctf

e le nu mat sint doua, ct una» (p. 231). -........_

Dar Grisbrooke constat a ece as tf idee st 13· unit teologl a ng llca n] , El por neste s tudiu l s aude la alarma dal~ de Arhteplscoput de Canterbury. Dr. Michael Ramsey (Durham Essays and' Aruiresses i ca. adcs eor! credl nc-iostt din parohii uitli d\ in litur,ghie se aduce jertfa Hr istos, Inchipulndu-sl eli aduc dar ur i le lor, sau pe el instst. E pericolul asa-ztset cteologii olertortces . Arhicpiscopul ztce : eNol nu putem $i nu Indr az nlm s~ oferim cevade la noi separat de' unlca Jertfi:i a Mte lului-Duumezeu» (p, 18) .• Mai pe larg citeaz.a ins a Grlsbrooke in favoarea accstci idci din sludiul lui Dr. E. L. Mascall, The Eucharist and the Order of Creation. adaus la cartea Corpus Christl: «A !ost Irccvent accentual. in urma de Dr. Temple d materia EuharistIel nu e griul ~i strugurtt, cl ptlnea ~I vinnl, adica nu exact rodurile parnlntului, ci aceleroduri pr elucr ate de mina ornului, Irecute prin mllnlle preotulul naturjt, Dar cugetarea noastr anu Irebuie sa se opreasca totusi aiel, penlru ca rodurile tree' I1U numal prln m1lnile 'preotului natur il, ci prin miinile preotuluisupranal~ral. Dornnul tntrupat, lucrind prfnorganele trupululSau preotesc, mls tlc, Biserica (p. 179-180) ... Tot co poate face Blsertca din propria el inftiativil. dad fraza aceasta poale 1i lncuvilntata. esle sa aducii lui Dumnezeu rodurile pamtntulul cum au trecut prin miiniie omului, ale preolulut ordinei naturale. Ea le aduee pe ele lui Durnnezeu cum le-a adus Fiul Sau la Gina din urrna ~I in ascultar e de porunca ce a dat-o EI. Ie aduce lui Dumnezeu pentru a fi transfigurate ~i racule 0 jerWi. prin primirea lor de Dumnezeu. Sl dad! omul ar ff Iost Adam cel necazut, aceasta ar fi fast toata istoria. Dar ornul nu e Adam cel

. necazut.,; Darurile de piine sl vin ale omului sinl total tnclecttve, dar .ele sint 101 co poate :lferl omul... EI aduce pttnea ~I vlnul. sau In pia nul rilscumpi:ir~ril ~I face prln aceasta ceea ce i-a poruncit Mtntuitorul Sa Iaca.,; EI Ie pune in miinile lui Dumnezeu, pentru a ff transfermate prfn primirea lor de catre Dumnczeu. Si cind Durnnezeu Ie prlrneste, ele sint transfermate tntr-o uniea aducere nepatata ~I dcmna, adueerea Trupului ~I Singelui .lui Hristos. Luind rodurile creatlet din miinlle Bisericii Sale, Domnul le-a recreat, riiseumpiirat ~I restaurat. Astfel In Euharlstle nu numal cornunttatea e riiscumpiiratii. cl ~I ordlnea male,lalaeste otertta luL

Dumncz eu-Tatal in Hrlstos eel InAllah (p. 181-182). .

RTODOXIA

--_._----_._-------

355

l'$eau de jertfe erau distincte de jertfele oferite. Ele nu se sfinteau in ini susi actul aducerii jertfei, ci cistiqau doar un merit prin jertfele ce le ~.' .•. a. ducea~l.n Euharistie persoanele sint oarecum unite cu of ran dele aduse 'si eu H . stos in care ele se trenstorrna, sfintindu-se chiar in actul jert,firii, deci beneficiind de Euharistie chiar din momentul acesta ca de un " sacrament 21. Momentul Impartasirii e numai 0 intensificare a benefi-:

cierii de Euharistie ca sacrament si [ertfa,

, Dar atunci se naste intrebarea: Cum se pot impartasi credinciosii de' ei insisi '? Sl de ce rnai trebuie sa se impartaseasca, daca sint uniti cu Hristos din momentul consacrarii elementelor aduse de ei '?

Raspunsul il avem in dialectica unirii sl distinctiei credinciosilor in ;:raport cu Hristos ; sau in caracterul de dialog al unirii, caracter propriu iubirii in general.

In aetuI jerUei credlnciosii se traiesc uniti cu Hristos, dar au mereu ,col1$tiinta ca sint unltl cu sursa puterii lor de jertfa, sau ca madularele .cu capul. Unirea nu produce 0 stare de indistinctie a lor in report eu Hristos, De aceea voiesc sa se uneasca sl mai mult cu aceasta sursa de !jerWi. Astfel se trece succesiv de la [ertfa la sacrament sl invers, iar prin : aceasta se reallzeaza 0 crestere in iubire si asemanare, Daca in actul "jertfei (al consacrarii] credinciosii traiesc unitatea lor cu Hristos, in actul : tmpartastnt, po mind de la constlinta dlstinctiei lor in aceasta unitate, .voiesc sa micsoreze aceasta distinctie, adica sa se uneasca si mai mult .cu Hristos. Astfel, desi in momentul prefacerii elementelor se realizeaza :.0 anumita unire a credinclosilor cu Hristos in [ertfa, ei traiesc aceasta .unlre in chip dialogic, adica simt totodata distinctia lor de Hristos sl deci trabulnta sa se uneasca cu Hristos mai deplin prin lmpartasire.

'" Privite in aceasta lumina, prezenta reala a lui Hristos oarecum dis~Jincta de credinciosi sub chipurile piirui si vinului din momentul consararli lor, le devine mai intima din clip a in care se impartasesc eu El si rupul si Sinqele Lui se prefac prin consumarea aces tor chipuri in trupul

i sinqele lor. ,

,:; I Euharistia se realizeaza astfel cornplet numai prin prefacere si prin .mnarta$ire.

" '. Dar momentul prefacerii, in care se pune in relief in special aspectul [rde jertfa al Euharistiei, si eel al impartasirfi, in care se pune in relief in- 0i1eosebi aspectul ei de sacrament, se mai deosebesc si prin aceea ca mo-

';iic 21. Inviitatura Sf lntulul Cfrtt - tnvat atur a patristicii in general - dcspre lncluderea co;!inunIUtlJ ~I a credinciosilor in Jer+Ia lui Hrtstos, pastr ata tn Orlodoxie, Icr este Or todoxia de i'pericolul de a separ a aducerea darurilor de Jertla lui Hr istos, ca un act independent. cum s-a ;'tottmplat accasta intr-0 parte a teologiei anglicane (teotog!a olertorica). Aceasta opinie a iost ~promov.f~ acolo de lnptul ca ptinca (az ima) ~i vinul, potrtvit tr aditler occidentale. n u p:imesc t)11 ele sernnele Jertfei lui Hr istos printr-un rit special (proscomidie). ci, liind aduse la altar ~iiu putln tnatnte de prefacere., formeazii obiectul unei r ug aciuni spectate de oler ire (oflertorium). il"Jn liturghia or todoxa, darurile adusede crediuciosi .. purtind de la tuceput sernnele jertfei lui ~'j{ristos in ele, indica faplul di comunitatca cc se aduce lui Dumnczeu, ~i cr edirtciosii tmpreuna ~cu ea. arcjn ea de 1:1 lncepul duhul Jertlei lui Hr istos. Nu gashn elcl nici trccerea succesiva .de ~a naturalut pur In supr anaturat, ca I" teologul anglican de influentii catolica Mascall; c~ci ~;~,rUrIlC p."se de la i;;c('pu: tntr-o relat!e oarccare ell Hrlstos nu mai Iac parte din natura pura. I

356

ORTODOXIA

mentul prefacerii sau al jertfeiactualizeaza jertfa lui Hristos pentru comunitate, corespunzator cu Iaptul ca El s-a jertfit pe Golgota pentru toata omenirea, pe clnd momentul impartesirl! corespunde trebuintei ca omul sa se decida personal pentru insusirea jertfei lui Hristos. In aqnetul ce se preface e reprezentat duhul comunitatii ca intreg. DeslqurIiecare rnembru al ei Ioloscste sl din aceasta noua inaltare a comunitatii in Hristos. 0 Biserica vie e 0 sursa de viata pentru fiecare membru al ei. Dar mai e necesar si ca insul sa se decida ca atare printr-un act distinct al sau, pentru ca sa se foloseasca deplin de jertfa lui Hristos, prin unirea personala cu El. Ceea ce spune Sfintul Maxim Marturisitorul despre 0 nastere in Dun dupa fire si despre una ee-l urmeaza dupa aplecarea voii, se poate aplica sl aici 22. In momentul sacrificial (a1 prefacerii) al Euharistiei insul e prins cu natura lui umaria in starea comunitatii unite din nou eu Hristos ; dar el se uneste prin decizia personals eu Hristos. in morncntul impartaslrli. Faptul ca «miridele» pentru credinclosi ca persoane stau in jurul aqnetului prefacut, tara sa se fi prefacut si ele insele, dar se toarna in potir, sau in Singele lui Hristos inpreajma tmpartaslrll mirenilor, sau dupa aceea, po ate exprima tocmai aceasta decizie personals a lor de a se unl cu Hristos, manifestata prin impartaslre. '

\ Tot ce s-a spus mal inainte despre 0 oarecare unire a comunltatii cu Hristos inca din momentul prefacerii e1ementelor, tine seama de' faptul accentuat azi in teologia Euharistiei Cd prezenta lui Hristos in Euharistie nu e 0 prezenta inchisa in nisto chipurl de obiecte, ci 0 prezenta iradlanta, care leaqa intr-un mod tainic comunitatea cu aceasta prezenta 23.

Neputinta unei separarl complete intre Euharistie ca jertta si ca sacrament de care se impertasesc credinciosli, are in Ortodoxie ca efect sl faptul ea credinclosli traiesc jertfirea sau predarea lor eu Hristos lui Dumnezeu, nu atlt ca un act producator de tristete pentru pacat, ci ca un act de bucurie, cum accentueaza at it de adesea Sfintul Ciril a1 Alexandriei , cad deveniti [ertfa in Hristos. am fost curatiti, E bucuria elanului de a sparge zidurile individualismului si de a iesi la 1arg, in Dumnezeu, 'in arnblanta comunitara si de a trai 0 viata innolta, superioara. Comunitate a se apropie de momentuI actului de jertfa (al prefacerii elementelor) in elanurile cintaril de Iauda inaItata lui Dumnezeu cu tot cosmosul si eu lumea inqereasca, E 0 nota care distinge evlavia .poporului in Bise-

22. 0 scolle I. Rdspunsul edlre Talasie, 6, spune: .Sint aratate doua feluri ale MS' terll. Pr imul e eel dupa flinta, c. sa zicem a s a. care e al omului intreg. Prln acesta sc sildeste ln suflel desavtrstrea inflerll in potent a. AI dollea e eel dupa bun. pl~cere$1 dupa hot'ilrirea votntll. Prln acesta Duhul Sflnt. preluind optumca si hoUrirea votntet, 0 modeleaz a pin1 la lndumnezelre, unlnd-o intreagil cu Durnnezeu. Prlmul rei al nastertl lasA putintaC ca eel nascutt sa Incline spre pacat, daca nu volesc sa tr aduc a In fapta potcnla InrIerll ,.diU .In cl, ,:Ind tmpatlmltt de cele trupesti. Cki hotartrea votntcl esle aceea care Intrebulnjeaz.a un lucru, Po-, tenia inlierll c ca a unealta care rarnlne nefolositd.: daca voint a nu se .hoUr~sle sa. a tntre-. bulnjeze» (Filocalia rom. I II, p. 35).

23. Dam Gregor Dix red a aslfel aceast a conceptie : .Estc a curloasa reverstbtlltate» in' aceasta idee I. Shnti! Pa,lnti. Uneorl sacr amentu! devine Tr upul Dornnulul pentru ca este otertt de Bisertca care estc Trupul lut Hrislos. lineori Blscrlca este Tr upul lui.' Hrlslos penlru ca ea, . prtrneste Acoper amlntul care esle Trupul Lui, Amlndouil !delle sint adevar ate ~i amindouA au,

II:' ' ....•.. ! '

~~,.~- _ _ .~,

~~:~T 0 D 0 X I A

357

rlclle Ortodoxe de evlavia de qrava concentrare insingurata din Biseri- , cile Occidentale 24.

Pe de alta parte, apropierea de momentul iznpartaslrll e dominate de simtirea fricii si cutremurului traite de credincios in preajma primirli focului dumnezeiesc in intinaciunea pacatoasa a Iiintei sale, ca si de simtlrea marii responsabilitati a unei vieti de [ertfa si de sfintenie pe care omul si-o asuma impartasindu-se de Domnul.

Euhatisiia ca jertfd si iaitui a comunitiiiii bisetlcesti. - Euharistia e o [ertfa si 0 taina uniticatoare. Ea unifica in Trupul lui Hristos pe toti eel ce se aduna sa 0 sa..vir~easca impreuna printr-un preot al lor, hirotonit de episcopul lor. Ii unifica prin faptul ca Hristos ii aduna pentru a-I oferi Tatalui in Sine ca jertfa si prin faptul ca toti se impartasesc de m, Dar Ii unifica totodata in acelasi Hristos pe toti cei ce savirsesc aceeasi Euharistie si se Impartasesc in tot locul din ea, prin preotii hirotoniti de episcopii ce stan in cornuniune. De aceea prin ea. se desavirseste si se sustine unitatea Bisericii, sau Biserica insesl, in caUtate de Trup tainic al Domnului. In cele mai vechi documente ale Bisericii primare sinaxa euharlstica se identlfica cu Biserica dintr-un anum it lac .

. In Didohia ceiot doispiezece Apostoli, care pare sa fi pastrat un ,exemplu din eele mai vechi ruqaciuni euharistice, intr-o ruqaciune se

spune :' jl<Precum acoasta pilne Irinta, odlnioara risipita pe coline, a fast ,adunata in asa fel ea sa nu mal fie decit una, asa aduna Biseriea Ta de ~la marginiIe pam intului in imparatta Ta», Dar piinea nu e numai 0 icoatui k-a unltatii Biserieii, ci este mai mult. Prin piinea unica sl prin vlnul din 'i;.8cela!?i potlr se impartasesc toti de 0 piine si de 0 bautura spirituala tot . a$a de unica : «Tu ai dat 'oamenilor hrana sl bautura spre bueurie, ca ei

sa-Tl multumeasca, Dar nona Tu ne-al daruit 0 hrana si 0 bautura spirltuala si viata eea vesnica prin Slujitorul Tau» (Iisus Hristos).

. Iconomia mintuirii oamenilor, pe eare 0 savirseste Hristos prin Eu-

~'haF. is tie pina la sfirsltul lumii consta mai precis in adunarea tuturor in ~l,. El vrea sa-t tina sl sa-l desavirseasca in unirea eu Sine pe toti cei ee red in EI sl sa atraqa si pe altii. Si aeeasta 0 faee in fiecare loc unindu-I cu Sine si intreolalta pe toti eei ce cred in EI in acel loe. Ii uneste ell Sine si-i face asemenea Siesi, extinzind in ei buna mireasrna a starii J$ale de [ertfa, oferindu-i in Sine Tatalui in starea de' [ertfa, adica ridicati peste eqoismul lor si sfintiti.

Hristos, flind Dumnezeu al tuturor in stare de om, s-a adus jertfa -pentru toti, ca pe toti sa-l adune 'in Sine in starea Sa de [ertfa ee e straina de orlce lirnitare individualista. El nu mintuieste pe cite unul in izolare, cad aceasta ar insemna confirmarea lor in izolarea indlviduallsta. De aceea aqnetul nepretacut reprezinta jertfa comunitatii si aceasta jertfa o ridlca Hristos la nivelul de [ertfa a Sa; 'El este in acelasi timp jertfa a Sa $i [ertfa a comunitatli, jertfa Sa imprimata in jertfa comunitatii, sau

C8 bazll pe Sltntul Apostol Pavel in Epistola I Cor.s (op. cit., p. 251. la Grisbrooke, oo. cit.,

p, 238). _

.' 24. Acessli trlstete 0 jusUfldi ~i Grlsbrooke. op. cit., p. 237, ~i Psalm L. 19. Dar psalmistul aparllne Ve.:blulul Testament.

358

ORTODOXIA

,

jertfa comunitatii Imprimata in jertfa lui Hristos si transfigurata de ea. Euharistia e Hristos si Biserica concentrate in El; e comunitatea insasi in esenta ei cornunitara, configurata in stare de jertf4 prin Hristos anator in stare de [ertfa 25. Totusi nu trebuie uitat aiel nlci raportul dialectic reliefat mai inainte.

c Intrucit Hristos s-a adus [ertfa pe Sine insusi, tralnd personal. acest act de predare Tatalui (desigur in tendinta de a ump1e pe oameni de aceasta stare), EI umple in Euharistie in mod actualizat pe fiecare eredincios de simtirea Sa de jerWi si de preot ce se aduce pe Sine insusl ca [ertfa, Dar intrucit Hristos s-a adus jerWi pentru omenire, pentru a 0 unifica in aceasta stare, El e reprezentat pentru acea parte din .ornenlre care crede in El, de episcop sau de preot, care unifica in planul vlzlbil jertfele credinciosilor. Trebuie sa existe un centru vizibil spre care sa convearqa jertfele personale ale tuturor, sa Ie Iaca 0 unica jertfa a comunitatil. Preotul face aceasta nu numai ca ales al comunitatil, ci si ca imagine a lui Hristos care leaqa prin preot comunitatea de Sine. Caci Hristos este Cel ee, aducindu-se jertfa pentru comunitate, face comunitatea sa tinda spre unificarea in EI si 0 ajuta la aceasta reflectindu-se intr-un centru de converqenta, care sa-L reprezinte pe EI. Hristos ca .jertfa si Arhiereu pentru toti da imboldul tuturor sa-si concentreze jertfele sl preotia lor in jertfa si preotia Lui prin preot, in care El se reflecteaza, pentru ca prin preot jertfele tuturor sa se concentreze .In jertfa ~omunitatii, pe care El 0 asirnileaza prin Duhul Sau eel Stint cu jertfa Sa.

Dar preotul nu e punctul de converqenta al credinciosllor in sensul ca el ar substitui pe Hristos. EI e punctul de converqenta ca un transparent prin care converg privirile si jertfele tuturor spre Hristos 26. Toti membrii comunitatii se aduc in aducerea pre otului I ruqaciunea tuturor catre Hristos e concentrate in ruqaciunea lui, comunitatea sustine rugaciunea lui, se roaqa in ruqaciunea lui; dar sl ruqaciunea lui misca sl aduna in jurul ei, in ea tnsasi.' tacuta sau sonora, ruqaclunea tuturon Preotul nu e ales numai de comunitate, ci e rinduit ~i de Hristos prin Duhul Lui Iucrator in chip vazut prin episcop, ca urmas al Apostolilor. Prin aceasta se arata ca Hristos da celor ce cred in' EI puterea si elanul sa convearqa ca comunitate in preot si prin preot in El lnsust ; se arata di ere-

. dinciosii au nevoie de un punet indicat lor de deasupra lor, de Hristos, pentru a putea transcende prin El individualismul sl lmanenta lor.

Deci tocmai pentru di credinclosii trebuie sa formeze 0 comunitate, dar 0 comunitate in Hristos, 0 comunitate care-si are punctul de inchegare deasupra ei, au nevoie de un preot indicat de sus ca punet de con-

25. N. Niss iotis. Worschip Eucnaristic nnd irucreommunion, ill .,Olkumcnc», nr. 6, decembrie 1962, published by the youlh Depar ternent World Council of Churches: Trebule sa vedem cplenitudinca Iiniilor verticale ~i or lzontale ale prezentel lui Hrlstos, reprezenlind lntegr itatea mislerului Blsertcil, care esle Trupul lui Hrislos ~i partlcipa I. EI in Jerlfa euharts·lid. Acesla nu este un acl izolat; nu stnt numai elementele obiective; nu e un moment magic _I tr analorrnarrl mater iei» (p., 44). P, Evdochirnov, L'Orthodoxie, Neuchatel, Delachaux et Nlestle, 1959, p. 251: cGre~eala doctrmet : e de a se ocupa de obiect ~;' nu de subiecl, de pline ~I nu de om'. Desigur. nu trebute vazutil unlrea omulu; eu Hrtstos niei In alar a v mater lel, cllcl omul e unil Indlsolubll cu materla. Si Hrlstos- de asemenea.

26. Dr. Philippe Sherard, The Greek East and Ihe Latin West. p. 81. •..•

tORTODOXIA.

359

verqenta sl de trecere efectiva, au nevoie ca Hristos lnsusi sa-l cherne prlntr-un asemenea punet spre stare a de comunitate in El. Preotul indicat -de sus reprezinta nu numai un punet central imanent in jurul caruia stau toti, ci un punct prin care transpare transcendenta si de aceea in jurul lui oarnenii pot sta mal usor,

Hristos lese in intimpinarea noastra chemindu-ne spre Sine ca cornunit ate ce depaseste indlvidualismul membrilor ei si pe ea insasi printr-un punet de converqenta in care transpare transcendenta. Comunitatea adreseaza Lui prin preot ruqaciunile si of ran dele ei, unificlndu-le si depasindu-se, pentru ca Hristos sa 0 primeasca in Sine si sa transforme jertfele ei unificate sl inaltate la El prln punetul de converqenta indicat de El, in jertfa Lui sl sa tntoarca comunitatii tot prirr aeel punet darurile Sale .sacramentale.

"~ugaciunea fiecarui credincios e sustinuta de ruqaciunea comunitatii :$i e rldicata in ruqaciunea unificata a aeesteia prin preot la Hristos. adueerea fiecaruia e in adueerea comunltatli oferita prin preot. Fieeare se impartaseste de Hristos, dar numai in acest cadru a1 comunitatii ee se depaseste in mod real pe sine insusi prin pre at.

. Unitatea realizata ca sinaxa euharistlca are si ea un earaeter pro-' fetic, indicind unitatea desavirslta eshatoloqica. Sfintul Maxim Marturisltorul spunee Iar impartasirea de Sfintele si de viata Iacatoarele Taine areta viitoarea infiere, unire, familiaritate, asernanare dumnezeiasca si indumnezeire a tuturor in toate, pentru bunatatea lui Dumnezeu. Prinea Dumnezeu insusi va fi toate in toti eei ee se mintuiese, fiind la fel binele model al eelor ee se fae la fel vrednici de El prin virtute si cunostinta cea dupa har» 27.

Unitatea In ctediniii, condliie a lmpdrtd:;;irii eutiatlstice comune. - Sfintul Maxim Marturisitorul prezinta unitatea deplina ee se realizeaza intre credlnciosi si Hristos prin impartaslre ca preqatita de unitatea ee se realizeaza treptat intre credlnclosi si Dumnezeu, intre gindurile lor st Ratlunea divina, in cursul intregii liturghii. Evanghelia,. Simbolul eredintei marturisit in comun, sint momente importante in aceasta inaintare in unitate. Unitatea prin Sfinta Impartasanie nu vine ca 0 esenta fizica com una in cei ce se irnparta1?ese, sau intre ei, ci ea 0 incoronare a unltatii spiriluale de ginduri si de iubire, spre care au crescut credinclosii prin Duhul Sfint, rugind i{lcomun pe Dumnezeu, Iaudlndu-L in comun.vmarturisind in comun aceeasi credinta, aducind ofranda comuna a ptlnilsl a vinului. Ei s-au preqatit pentru a fi un «trup si un Duh» cu

Hristos. /

Unitatea in Hristos, ca unitate desavirslta in primul rind in aceeasi Ratiune dlvlna a ratiunllor tuturor, e preqatita prin unitatea de credinta in acea Ratiune a tuturor. Cine nu admite prin credinta pe Logosul divin intrupat, Intreg, nu poate ajunge la unirea deplina cu EI, la asemanarea eu El, la primirea Lui in sine in intregime. Cine nu-L lauda pe Dumnezeu . deplin, impreuna' eu ceilalti pentru tot ce este EI sl pentru tot ee a facut, / nu se daruieste Lui deplin sl nu poate intra la El ca [ertta de lauda. Hrls-

27. Mistagogia. P.G .• XCI. 710.

360

OB1'ODOKI.A

'\

I •

tos ca piine spirttuala sau e primit intreg sau nu e primit de loc, a~,a cum nu se poate descompune piinea in elementele componente ~i sa ramina totusi piine. Se, poate sesiza qustul ptinii Ia diferite niveluri, dar Iiecaremaninca calitativ aceeasi piine. Toti trebuie sa creada in Hristos tntreq, chlar deca nu toti se ana la acelasi nivel de inteleqere a Lui 28. Astfel Hristos,de care spun unii ca se impartasesc, nu mal e Hristos, ci un nume gol ;. iar eel ee afirrna ca sc lmpartasesc impreuna nu au comuniune ade-

varata intre ei, ,

Sfintul Grigorie dr Nazianz scrie: «Tot ce are Cuvintul carnal si' hranitor se va minca cu maruntaiele ~i eu cele aseunse cu tot si se va

mesteca spre diqerare» 29. -

Sfintul Maxim Martur isitorul punind aeeasta in leqatura cu dorul de a cunoaste pe Dumnezeu, Ratiunea suprema, si de a se uni eu El, dar imprim at in ratiunea umana, spune si el ca pe Hristos trebuie sa-L primim , in intregimea Sa ca Ratiune, dar cu ratiunile distincte cuprinse in EI in mod arrnonios, adica sa nu Inlaturam st sa nu confundam pe nici una eu alta. «Deci acest mare dascal, stiindu-ne ca avem amintitul dor natural

. dupa Dumnezeu, ne indearnna pe toti,priil tnvatatura lui, spre mincarea duhovniceasca a Mielului injunghiat pentru noi ~i ne cere sa pastram in chip distinct si cu bun folos nefaramiteta sl neamestecata armenia madularelor, adica ale Mielului, ea sa nu fim osinditi ca rupem st ca imprastiem armenia bine orindulta a Trupului dumnezeiesc». E adevarat ci'i dupa aeeea Sfintul Maxim spune ca fie care se impartaseste de alt madular al lui Hristos, dupa ratiunile dumnezelesti pentru care e mai preqatit prin. ratiunea sa sa Ie asimileze. Dar in fiecare madular al trupulul este implicat trupul sau specificul trupului intreg. Prin aceasta Sfintul Maxim vrea sa spuna cafiecare inteleqedin complexul ratlonalitatlidivine unele ratiuni mai mult decit altele, dar tara sa le desparta de acelea. In orice caz, toti se impartasesc de acelasi Hristos, traind 0 ceremonie intre intelegerile lor. «Asa se maninca Mielul lui Dumnezeu si se mesteca spre diqestie duhovniceasca.tpentru ea sa prefaca in Sine cu Duhul pe eei ee sa impartasesc.tpe fiecare din ei atragindu-l si asezindu-l in locul madularului mineat de el duhovniceste, potrivit cu ordinea si armonia trupului, Cit sa Iaca cu iubire de oameni Ratiunea din toate, cea sinqura mal presus de fire sl de ratiune, fiinta lucrurilor- 30.

Biserica In. calitate de Trup tainic al lui Hristos, hranitii din Logosuf intrupat, este in primul rind a unitate simfonica in spirit, in credinta. Co-·

• !

28. Slln!ul Maxim spune ca {ieca re manlnca mal mutt sau mal puttn din plln~a vlettl •. sau din Hristos. cI! poate prlmi. dupA ce st-a vrattonattzut tr upul proprlu prin fapte bune, prln victoria "supra pallmilor:, venind in In.\impinarea ratlunii drvtne, «dupa vrednlcla mtnttl lui. (SturM tl(cui'e la Tatdl nos!'u. in Filocalia rom. II. p. 275). Deel lie ell ia clneva 0 Urimlturl' mal micil,' sau mai mare,')n realltate fiecare . ia pltnea ell tot ce inseamnl ea. Nici unul nlJ'l lnlatura ceva din esema pilni!. AWei plillea nu mal e pUre. sau Hristos nu mal e Hrlstos.

29. Oralio ill Sanctum Pascha, J.

30. Ambieua, p. \-1. col. 01336 C. Aceasta cerere de' a conternpla distinct' ra\tunne Logosulub lntrupat nu contraztcr- cole anterienr e (Mislagogia; P.G .. XCI, 681 AD). de a conternpla RaItunea supremg In «simplitateo ei netnteleasa». Simplitatea Intreag~ a acelela nu 0 pcate contempt. eel ce nu a conlemplat In pre alabtl ~i nu conternpla chlar In slmplttatea ei, in mod unltar, toate r attuntle.

tTODOXIA ' 361.

, '

unea euharistlca cu Hristos si in Hristos, are ca baza si ca semnifi- . , mai profunda comuniunea in credinta, in cugetare, nu e 0 intilnire It!Dtimentala, superficiala, trecatoare intre indivizi care apartin unor ~Qrpuri . ecleziale ce formeaza intreguri spirituale ce ramin mai departe ~esp.!irtite. Comuniunea nu poate fi nici macer inter-comuniune intre aselIlenea corpuri spirituale ce ramin distincte. Comuniunea euharlstica tre~uie sa fie comuniune statorntca in cugetare l?i simtire. Cei ce se impar~$esc·impreuna trebuie sa implineasca indemnul : «Sa ne iubim unii pe "'~ii, ca lntr-un gind sa rnarturlsim». 'Ei trebuie sa formeze un corp eclepal, sa se poata saruta impreuna ca semn al iubirii intre cei uniti in ere~jnti1. Nici eel ce apartln unei schisme distincte de Biserica nu se pot bDp~rta!?i impreuna cu membriiBisericii, lipsind intre ei iubirea fata de Jl;eea~i Blserica si existind tendinta de a inteleqe si de a aprecia altfel

. t ce spune Biserica, de a dispretui toate indemnurile ei, toata condurea ei pastorale, ceea ce tulbura armonia care trebuie sa domneasca tre madularele Trupului lui Hristos .

• ~ Daca anticlparn comuniunea in gindire si merturisire printr-o intermuniune sentirnentala, superficiala, slabim tensiunea crestinilor dupa .. , tatea reala a Bisericltor, coborim intr-un relativism ceea ce reprezinta

apta culmlnanta a unltatii, impacindu-ne cusituatia data.

If' Acest punct de vedere ortodox e aprobat chlar si de unii teologi re,mati". Admiterea altor crestini la comuniune cu membrii Bisericii ,oprii nu 0 po ate face un episcop sau .un preot singular, pentru ca prin

aristie se comurrica si se sustine insasl esenta vietii Bisericii. Cei ce .. voiesc Insa sa prlmeasca aceasta esenta reduc Euharistia la un spec(:01 flira continut, la un act de unitate amaqitoare.

·{Toti crestlnii trebuie sa ne ruqam si sa lucram pentru ca Duhul Stint Inmulteasca <degaturil!e .. intre Biserici, prin care via\a lor in Hristos comunice tot mai .mult de, la una 1a alta,' ajungind tot mal asemanareo -lar intrucit acea,sta se face prin membrii lor, noi putem promova 0 'lUplli iritercomuniune spitituaiti intre noi. "De pe acum ortodocsii prin

" perarea lor au intrat Intr-un fel de intercomuniune de 0 natura naris~t1cl1 in sens largo cuprinztnd studiul, ruqaciunea si actiunea irnpreuna

'cellalUcre$tini:> 32. '

Ba.mel' mult, daca, potrivit celor spuse, prefacerea euharistica, counzlnd jertfei lui Hristos pentru toti, ridlca ea insa$i intr-o stare mai

ropiatll. de Hristos comunitatea ca intreg, dar insil singulari realizeaza " ea eu El prin Impartasanle, se poate cugeta ca de acest duh inaltet .J:0munitatii se resimt si acei crestini neortodocsi care asista Ia sfinta rgille, mai ales daca lauda pe Dumnezeu $i clnta cu comunitatea orto- 11. Iar aceasta 0 pot face aceia, dat fiind ca comunitatea ortodoxa leu'.pe Dumnezeu pentru tot cosmcsul P si cere binefacerile Lui pentru ')a omenirea, aducind «pentru toti sl pentru toate» of rand a sa care se

! 31. Jean Jacques, von Allmon, Essai sur te Repas du Seigneur, Ed. Delachaux et Nletsle,

, hGte~·I966.

32.' N. NlssloUs. op. cit., p. 30-43.

; 33. dntl adueem Tie aceasta slujb§ r'llonaU. pentru Ioata fumeas b1t'p "tiO'l1: ti':~ }""t~, .p811C In 1I1urBbla Sflnlulul Joan GurA de Aur. lolr-o rugAeiune dupd prefacere;

362

ORTODOXIA

va preface in Trupu] si Singele sau in jertfa Domnului, Deci 0 oarecare jntercomuniune spiritual a in acest sens are sau poate avea loc de pe acum 3~.

Biserica primara admitea pe cei ee se aflau aproape de sfirsltul penitentei lor plna lei sfirsitul Iiturqhiel, ca semn al oarecarei comuniuni cu ei, dar fara sa-l admita la impartasire, In general participarea reciproca a diferitilor crestini la serviciile euharistice ale diferitelor Biserici reali·zeazi! 0 epropiere splrituala.

Dar de unirea personala cu Hristos in cadrul comunitatii, adica de o cornuniune personals depllna eu crestinii ortodocsi in Hristos, nu se pot impartasl eei ce nu fac inca deplin parte din com unit ate a Bisericii Ortodoxe. Caci eventuala lauda si cintare a lor eu eomunitatea ortodoxa e momentana pina nu au devenit membri permanent! ai Bisericii Ortodoxe, pina nu s-au hotarit sa tina to ate cite le tin sl le implinese membrii ei, pine nu participa la toata viata ei 35.

lar in Hturghia Sl lnt ulul Vusllc eel Mnre sc ocr '-lunuri s p rc lolosul intregH omeniri, bu nur i tlc care nu se pot bucura crc sttnii dectt in soltdarttato cu cella lti : cVremurl bune ~ide folos nc darulcste : p amlntulu! plol linc spru rodir e trtrntte-ts . l ar cererea, .crliz.vratirile er esur ilor

.strtcn-Ic degr aba» ponte fi socotita C3 0 cerer e spre apropiere a ce lor laltl crestlnl de Biser lea.

31. eEste Interesant de notat dt cea mai mare tnststenta pentru a aslsta reclproc la stujba Euharistiei a vcntt de la ortodocst», cind S-3 hotnrtt aceasta la sedlnta Comitetuiui ConIer inj el Mondiale a Trueretulut Cr estln de l a Btevr os. din 1938, rnnt~ tovederea pTc~~tirii Con presului de la Amsterdam, din 1939 (A lbert H. van der Heuvel, Lntercornmunton : A concern. of younger generation s, in reo. ctt .. You l, p. 8). Desigur, pe urrna mu lte Biser icl protestante au trecut la ecornu niu ne dcsc hts a» (pri mir e a Ia tmpar tastre a mcmbrilor altor Bis er lci}. Blser ica Ang ltca na .a fost pr intre primele car-e au adoptat aceasta bota rtr e (Ibidem, p. 13).

Dar. in eRa por tu l de consens s as upr a Euh aris t lei, adoptat la Upsala (1968) de Conslllul

Ecumenk at Biser tetter, se r ecunoaete ~i un Iolos pentru cei C~ aststa strnplu \8 celebr area

Euharistiei. 0 data ce se recunoa ste unul pentru toata lumea: .. Lumea e prezenta in aduce r ea de multumir t TaUlui, acolo unde Biserica vorbeste in Iavoare a intregit creatlt : tn actul de anamnez a va lui Hristos, in care Biser lea unltli ell Arhlereul ~i Mijlocitorul ei suprem se roagl pentru lume; in rug~ciunc:a pentr u a obttne darul Duhulul Sltnt, in care Biscrica e activ a la sfintirea $i la noua crcatie.,. Slmp!a prelcntll a mcmbrilor Trupului lui Hrlstos tn lurne comporta a totala soltdaritate cu sulertntele ~i cu sper entc!e tuturor oarnenllor, penttu care ei poarta semnul iubirii lui Hr rstos, (are 50-<1 s acrif ic at Insust pe cruce si se dit EI' Insusl pe Sine ill Euhar istie» .

35. Acelast puuct de vedere ortodox e exprtrnat de Nlssiotis,. op. cit.; P. Evdochirnov, La priere de I' Eglise d'Orient, La Lit urgie de Saint lean Chrysoslhome': Munchen 1966, st A. Schmemann. Sacraments Orthodoxy. New York. 1965. La fel de Jean Meyendorf, in luarca de atiludinc fal, de apr obarea unel inlercomuniunl cu orlenlalIl, de catre Concillul al II-lea de: la Vatican, in Dccretul de Oec umenismo, Meyendorf vede In aceasta pozttte a Conciliului a! Hvle a de la Vatican co desparttre a cornuniunl i sccr amcnta le de comuniunca in adcvar». ac-: centul punindu-se pe uoj lunea Iur idica a Blser icli, ca structur a univer~ali ce-st are unitate~ 1n ascult aren de u n centru exterior (Vatican /I: A Preliminaru Reaction. Saint Vladimir's Se, minary Quaterly (1965). p. 2.j-·~l). ACCP3$i despartlre intre cornunlunea aacramentala ~i comus nlunea In adeviir 0 vede ' Meyendorf st in poz itia Iavor abtla inlercomuniunil luata de N. Afanas stef]. EI se intreaba In cc or rnal consla prez enj a sacr amentals a lui Hristos; cu care N. Afa: nassieff .cc-nfunda Eisel ica. atune! cind ace asta nu mal e soltdar a cu adevar ul (Orthodoxie et

cathoticite, Paris. 1965. p. 140-141). I ,

Episcopul anglican J. A. T. Robinson (autorul c~rlil HOliest 10 God) lnterpreteaza Inter

comuniune a in eadr ul doctr ine i protcstcnte a -justHiciirli prin eredintj,»-.- De aceea ar r ez ult

... c,l1 asa cum nu ni s.e ,e:er Iapte pelltru a fi rnlntuili, asa nu ni se cere ntci cecuuoastcrea ade-

363

Trebuie avut 1 .ermanent in vedere, in abordarea aeestei chestiuni, ca Buharistia este a lu lei comunitati blsericesti si e solidara eu toata viata ei ,de credlnta si del -cel ee vrea sa se impartaseasca eu aceasta eomunitate trebuie sa pca ticipe la intreaga ei viata in Hristos. Euharistia nu e savir~ita de indiv,tr:i independenti si diferentiati din punet de vedere spiritual, adunati la ~~'n loc in mod intrmplator si trecator, fara vointa de a' fl $i de a deveni b'la in credinta si in toata viata lor din credinta. Euharlstia nu poate fi~)eoasa din leqatura ei orqanica eu Biserica si tratata ca act individual ~" .u inter-individual. De aeeea rezolvarea pozitiva a pro'blemei Intercomu't iunii pe plan general se va realiza numai cind Biserlclle se vor apro'~ia toate de plenitudinea prezentei lui Hristos sl prin -aceasta de unirealtre ele 36,

II

t

n >1

'I _II

p p< .1

,

Sa He impa2 him. HaruJ lucreaz a chiar prin sacramente defective. adlca lipstte de credlnta, «lIlIJicomuniune'l estc astlet marele sacrament al justificarii prin credlnta, noastre eXistl1 [e in Hristos st , tot ce se cere pentru ea. cste Increderea cil gratia J ~ in mcd r:, i prJn fiecare din sacr arnentele ncastre, fie e le chiar defective» (EI Memorandutnul l~ ser icli Ang ltet din 1923: care recunoaste ca <s l uj ir i le Btsertcttor lihere blnecuvtntate ~ia 'ecunoscute de Duhul Sf'lnt in mod manifest, ca rnijloace efective ale

) (The Church uil England and lnlercommunion, in rev. cit., Yout, p. 27).

Inlrebarea e: duc'S so pot recuncaste e. mijloace ale gra\iei «sa~ramente. lip site de ban dcpllne marturtstrt . adcvaruluj de credtnta, pin a la ce grad de lips a a acestui adevar recunoaste unelJl es acr aruentee , ca atare > Daca se merge Ioarte departe in acensta miUi intercomuniunea ejustHicare pr in ere dint a" ? In ce mai trebuie clneva, ca s:1 poata beneficia de justificar<;a pr ln cr edtnta > Daca nu mal crede in lui Hristos. In lnvrcre a Lui. in lucrarea harula! Lui. mai are el 0 credlnta prin justiflcat? III cste el un bustean lnconsncut, care e Iustrltcat fara Sa stle, fara

? \:: I .

Chlar pentru [usfrl! trea prin crcdmta, trebuie sii crezt in ccea ce cste Hristos ~i In reea . tacut ~l lace EI pe il"u rnlnt ulroa noastra. Adevarul despre Hristos nu mai poatc Ii socotlt hlar In -conccptin PII ,.I"ntii - ceva in rind eu Iapte le, pe Care Protestantismul le consr-

neesenttate ·pentl".u llntuirc, co flind fapte ornenestl.

36. In acest sons : llunc si «Raportul de- consens» asupra Euh aris tiei, adoptat de ConsiEcumenic al Btscrtcl r : «Pc masur a ce Btsertcile., in cxpertenta lor ecurneruca, se apro~>.de plenttudmca care i?te in Hr istos, problema intercomuniunii se apropie de soluHa ete , semnele accstcl apro fri Ie avern c hiar ill acest «Raport de consens», care reprezinU 0 aprcplere n Biscrtcil . Protcsta utc de in\elcgerea adevaral. a Euharistiei.

if