Mica Sirena

Hans Christian Andersen - Mica sirena(

Departe, departe �n largul ma(rii, apa-i albastra( ca floarea alba(strelelor,

limpede ca cel mai curat cristal, s,i as,a de ad�nca(, �nc�t niciodata( vreo
ancora( nu i-a dat de fund, s,i ar trebui sa( pui nenumarate turnuri de biserici
unele peste altele, ca sa( pot,i ajunge din fund pana( la suprafata apei.

Acolo locuies,te poporul ma(rii. Sa( nu credet,i �nsa( ca( pe fundul acela ar fi
numai nisip; nu, acolo cresc nis,te plante s,i nis,te copaci foarte ciudat,i, s,i
care-s as,a de mla(dios,i, �nc�t cea mai mica( mis,care din apa( �i face sa( se-
ndoaie parca( ar fi vii. Tot,i pes,tii mari s,i mici umbla( printre crengile lor,
cum zboara pa(sa(rile printre ramurile copacilor. �n locul cel mai ad�nc se
afla( palatul regelui marii; zidurile-i sunt de ma(rgean, ferestrele din
chihlimbarul cel mai stra(veziu, s,i acoperis,ul de scoici care se deschid s,i se
�nchid, aici umpl�ndu-se, aici golindu-se de apa(. Fiecare din aceste scoici are
�na(untru ma(rga(ritare as,a de stra(lucitoare, �nc�t cel mai mic dintre ele ar
face podoaba cea mai de pret, a unei coroane �mpa(ra(tes,ti.

De multa( vreme regele ma(rii era va(duv, s,i mama lui ba(tr�na( �ngrijea de casa(.
Era femeie des,teapta(, dar as,a de m�ndra( de rangul ei, ca( is,i purta de
coada( aninate doua(sprezece stridii, pe c�ta( vreme celelalte doamne de la Curte
n-aveau voie sa( poarte mai mult de s,ase. Era �nsa( vrednica( de toata( lauda
pentru grija ce purta fat,a( de cele s,ase print,ese, nepoatele ei, care de care
mai frumoasa(. Cea mai mica( �nsa era mai dra(ga(las,a( dec�t toate; avea fat,a
alba( s,i rumena( cum e foaia de trandafir, s,i ochii albas,tri ca albastrul
cerului; dar n-avea picioare: trupus,orul ei ca s,i al celorlalte surori se
sfr�s,ea printr-o coada de pes,te.

Toata ziua print,esele se jucau prin oda(ile mari ale palatului, unde flori vii
cres,teau pe peret,i. C�nd se deschideau ferestrele de chihlimbar, pes,ti intrau
�na(untru, cum intra( la noi r�ndunelele, s,i print,esele �i m�ng�iau s,i le
da(deau sa( ma(n�nce din m�na(. �n fat,a palatului era o gra(dina( mare, cu pomi
albas,tri �nchis s,i ros,ii ca focul. Roadele pomilor stra(luceau ca aurul, s,i
florile, c�nd se lega(nau, pa(reau ca(-s fla(cari. Pe jos era nisip alb s,i curat,
s,i de jur �mprejur, de pretutindeni se reva(rsa o lumina( albastra( ciudata(,
�nc�t ai fi crezut ca( te afli �n aer, sub albastrul cerului, iar nu �n ad�nc de
ape. C�nd marea era linis,tita(, puteai sa( za(res,ti soarele, ce pa(rea o floare
de purpura( va(rs�nd lumina din potirul ei.

Fiecare print,esa( avea �n gra(dina( c�te-un locs,or, pe care-l �ngrijea dupa( cum
voia. Una-i da forma unei balene, alta pe cea a unei sirene; cea mai mica
�nsa( �s,i fa(cu gra(dinit,a rotunda( ca soarele, s,i sa(di multe flori ros,ii ca
s,i el. Era o copila( ciudata(, g�nditoare s,i ta(cuta(. Pe c�nd surorile ei se
jucau cu lucruri de tot felul, ga(site de la corabii scufundate, ei �i pla(cea
sa( �mpodobeasca( o statuie mica( de marmura( care �nfa(t,is,a un prea frumos
ba(iat. O as,ezase sub o salcie trandafirie care-o �nvelea �ntr-o umbra( violeta(.
Cea mai mare pla(cere a ei era sa( asculte povestiri despre lumea unde tra(iesc
oamenii. S,i mereu punea pe bunica ei sa(-i vorbeasca( de cora(bii, de cetat,i, de
oameni, de viet,uitoare. Se mira mai ales, auzind ca( pe pa(mant florile
ra(sp�ndesc miresme cum nu se pomenesc �n apa(, s,i ca( pa(durile erau verzi. Nu-
s,i putea �nchipui cum pes,tii c�ntau s,i sa(reau prin copaci. Bunica zicea pes,ti
la pa(sarele ca( altfel n-ar fi putut-o pricepe.

- C�nd vei �mplini cincisprezece ani, zicea bunica, o sa(-t,i dau voie sa( te
ridici la suprafat,a ma(rii, s,i sa( stai pe st�nca( la lumina lunii, sa( vezi
trec�nd cora(biile mari, s,i sa( cunos,ti pa(durile s,i oras,ele.

Peste un an, cea mai mare dintre surori �mplinea cincisprezece ani, s,i cum nu era
dec�t un an �ntre fiecare, cea mai mica( trebuia sa( mai as,tepte �nca( cinci ani,
p�na( sa( iasa( s,i ea din fundul ma(rii. S,i �s,i fa(ga(duiau una alteia sa(-s,i
povesteasca( toate minunile ce-au sa( vada(; ca(ci bunica nu le spunea niciodata
�ndeajuns; s,i erau at�tea lucruri pe care ele ardeau de dorinta sa( le afle.

Cea mai nerabda(toare era tocmai cea mai mica(; noaptea, adesea, sta(tea la fe-
reastra ei deschisa(, �ncerc�nd sa( stra(bata( cu privirea tot noianul acela de
apa( alba(strie, pe care pes,tii �l puneau �n tremur c�nd v�sleau din coada( s,i
din aripioare. Za(ri �ntr-adeva(r luna s,i stelele, dar ele se stra(vedeau s,terse
s,i foarte mult ma(rite de apa(.

C�nd le-acoperea vreun nor negru, ea credea ca( era sau vreo balena( sau vreo
corabie �nca(rcata( cu oameni, care plutea deasupra ei. Aces,tia negres,it nici nu
ba(nuiau ca( o sirena dra(ga(las,a( �ntindea din fundul ma(rii m�nut,ele-i albe
spre corabia lor.

Sosi ziua c�nd print,esa cea mare �mplini cincisprezece ani, s,i ea se
ridica( deasupra apei.
C�nd se-ntoarse, avea o mult,ime de lucruri de povestit.
- O! E as,a de fermeca(tor, zicea ea, sa( stai tola(nita( pe o st�nca(, la lumina
lunii, �n mijlocul ma(rii, s,i sa( prives,ti pe t,a(rm ma(reat,a cetate unde
lica(resc luminile ca mii de stele; sa( ascult,i muzicile armonioase, sunetul
clopotelor de la biserici, s,i tot zgomotul acela de oameni s,i de tra(suri.

S,i cum o mai asculta sora cea mica(! �n toate serile, �n picioare,
l�nga( fereastra deschisa(, ca(ut�nd sa( stra(bata( cu privirea urias,ul strat de
apa(, ea visa la cetatea mare, la zgomotul s,i la luminile ei, s,i i se pa(rea
ca( aude sun�nd clopote �n juru-i.

�n anul urma(tor, a doua dintre surori ca(pa(ta( voia de-a se ridica la suprafat,a
apei. Ea scoase capul tocmai c�nd soarele apunea; s,i frumuset,ea acestei
privelis,ti nespus de mult o fermeca(.
- Tot cerul, spunea ea, c�nd se-ntoarse, pa(rea de aur, s,i frumuset,ea norilor nu
se poate �nchipui. Lunecau prin fat,a mea unii ros,ii, alt,ii viorii, s,i printre
ei, zbur�nd spre soare, ca un val alb s,i lung, trecea un stol de lebede
sa(lbatice. Am vrut s,i eu sa( �not spre marele glob de foc; dar deodata( el
dispa(ru, s,i lumina trandafirie, care colora fat,a apei ca s,i norii, se stinse
s,i ea cur�nd.

Apoi veni r�ndul celei de-a treia. Ea era cea mai �ndra(zneat,a(, s,i apuca( �n
susul unui r�u mare. Va(zu dealuri frumoase �mbra(cate cu vii, va(zu castele m�ndre
�n mijlocul codrilor. Auzi c�ntecul pa(sa(relelor s,i ca(ldura soarelui o sili de
mai multe ori sa( se scufunde-n apa( ca sa( se ra(coreasca(. �ntr-un loc �nt�lni o
mult,ime de mici fiint,e omenes,ti, care se jucau sca(ld�ndu-se. Vru sa( se joace
s,i ea cu d�nsele, dar ele fugira( speriate, s,i o lighioana( neagra( - era un
c�ine - �ncepu a la(tra as,a de grozav, �nc�t se sperie s,i d�nsa s,i porni repede
spre largul ma(rii. Dar niciodata( nu va putea sa( uite pa(durile ma(ret,e,
dealurile verzi s,i copiii dra(gut,i care s,tiau sa( �noate, cu toate ca( n-aveau
coada( de pes,te.

Sora a patra care era mai put,in �ndra(zneat,a(, ra(mase �n mijlocul ma(rii, unde
vederea se pierdea �n nesfars,itul za(rilor, s,i unde cerul se boltea deasupra apei
ca un clopot mare de cristal. Din depa(rtare, cora(biile i se pa(reau ca nis,te
pa(sa(ri, delfinii zburdalnici fa(ceau tumbe, s,i balenele urias,e aruncau apa( pe
na(ri.
Sosi s,i r�ndul celei de-a cincea: s,i se �nt�mpla( ca ziua ei sa( cada( tocmai
iarna: as,a ca( ea va(zu ceea ce nu va(zusera celelalte. Marea era verzuie s,i pe
deasupra ei pluteau nis,te munt,i de gheat,a( care aveau forme ciudate s,i
stra(luceau ca diamantele. Fiecare, spunea d�nsa, pa(rea un ma(rga(ritar mare, mai
mare dec�t turlele bisericilor pe care le cla(desc oamenii. Ea se as,ezase pe unul
din cei mai mari, s,i tot,i marinarii se depa(rtau speriat,i de locul unde se vedea
f�lf�ind, �n ba(taia v�ntului, pa(rul ei despletit s,i lung. Pe seara(, cerul se
acoperi de nori; fulgerele spintecau vazduhul, tunetul bubuia, s,i marea
furioasa( s,i �ntunecata( ridica munt,ii de gheat,a( s,i-i fa(cea
sa( stra(luceasca-n lumina ros,ie a fulgerelor. Cora(bierii �s,i
str�nsera( p�nzele, s,i groaza era peste tot cuprinsul; ea �nsa( sta(tea
linis,tita( pe muntele ei de gheat,a(, s,i va(zu tra(snetul ca un s,arpe de foc,
ca(z�nd �n apa lucitoare.

C�nd una dintre surori ies,ea pentru �nt�ia oara( la suprafat,a apei, ea ra(m�nea
totdeauna fermecata( de lucrurile noi ce vedea; dar dupa( ce se fa(cea mare s,i
putea oric�nd sa( iasa( �n lumina de afara(, nu mai simt,ea nimic din farmecul
dint�i; as,a ca(, dupa( o luna( de zile, ga(sea ca(-i mult mai frumos �n fundul
ma(rii, s,i ca( palat ca al lor nu-i nica(ieri.

Adeseori seara c�tes,i cinci surorile t,in�ndu-se de m�ini, se ridicau astfel la

suprafat,a apei. Aveau glas fermeca(tor, ca nici o alta fiint,a de pe lume. C�nd
cerul se acoperea de nori s,i vreo furtuna( prevestea pieirea unei cora(bii, ele
�notau �naintea cora(biei c�nt�nd cele mai ademenitoare c�ntece, la(ud�nd
frumuset,ea fundului ma(rii, s,i chem�nd pe ca(la(tori sa( vina( la d�nsele.
Aces,tia �nsa( nu puteau �nt,elege cuvintele sirenelor, s,i niciodata( nu vedeau
minuna(t,iile pe care le c�ntau ele; c�nd se scufunda corabia, oamenii se �necau
s,i numai les,urile lor ajungeau p�na( la palatul regelui ma(rii.

C�nd plecau cele cinci surori, cea mai mica( ra(m�nea singura( l�nga( fereastra(,
le urma(rea cu privirea s,i-i venea sa( pl�nga(. Dar sirenele n-au lacrimi, s,i
pentru asta inima lor sufera( s,i mai mult.
- O! De-as, �mplini s,i eu cincisprezece ani, zicea ea, simt de pe-acum ce mult am
sa( iubesc lumea de sus s,i oamenii care sunt pe-acolo.
Sosi �n sf�rs,it s,i ziua aceea: �mplini s,i ea cincisprezece ani.
- Acum o sa( pleci s,i tu, �i zise bunica, vino sa( te ga(tesc ca s,i pe surorile
tale.
S,i-i puse pe cap o coroana( de crini albi, ale ca(ror foi erau din juma(tat,i de
perle, s,i-i at�rna( de coada( opt stridii mari, ca sa( se s,tie din ce vit,a( mare
se trage.
- Ma( doare! zise mica sirena(.
- Ca sa fii ga(tita( frumos trebuie sa( suferi put,in, ra(spunse bunica.
Cum ar mai fi aruncat ea toate podoabele astea, s,i coroana grea care-i apa(sa
capul. Florile ros,ii din gra(dina ei i-ar fi stat mult mai bine, dar nu-ndra(znea
sa( spuna( nimic.
- Adio, zise ea, s,i us,oara( ca spuma se-na(lt,a( prin noianul de apa(.
C�nd scoase capul din mare, soarele tocmai asfint,ise; norii erau �nca( rumenit,i,
tivit,i cu aur, s,i luceafa(rul serii sc�nteia pe cer. Aerul era pla(cut s,i
ra(coros, s,i marea linis,tita(. Aproape de mica sirena( plutea o corabie mare cu
trei catarge; n-avea �nsa( dec�t o singura( p�nza( �ntinsa(, pentru ca( nu ba(tea
v�ntul, s,i marinarii sta(teau rezemat,i de fr�nghii. C�ntecele ra(sunau fa(ra
�ntrerupere, s,i c�nd �nnopta( se aprinsera( sute de felinare de toate culorile,
aga(t,ate de fr�nghii; ai fi crezut ca(-s steagurile tuturor t,a(rilor. Sirena
�nota( p�na(-n dreptul ferestrei de la odaia cea mare, s,i de c�te ori o sa(lta
apa, vedea prin geam o mult,ime de oameni foarte frumos �mbracat,i. Cel mai m�ndru
dintre ei era un t�na(r print, de vreo s,aisprezece ani, cu pa(rul lung s,i negru;
pentru serbarea zilei lui se fa(cusera( toate prega(tirile astea.
Marinarii jucau pe punte, s,i c�nd t�na(rul print, se ara(ta(, o suta( de artificii
se �na(lt,ara( �n va(zduh, �mpras,tiind o lumina( ca ziua. Sirenei �nsa �i fu
frica( s,i se da(du la fund: dar cur�nd ies,i iar s,i i se pa(ru ca( stelele
cerului ca(deau ca ploaia asupra ei. Niciodata( ea nu va(zuse focuri de artificii;
sori mari se-nv�rteau, pes,ti de aur sa(getau noaptea, s,i toata( marea limpede s,i
potolita( stra(lucea. Pe corabie se vedeau la(murit nu numai oamenii, dar s,i
fr�nghiile. O, ce frumos era t�na(rul print,! Str�ngea m�na tuturor, vorbea s,i
z�mbea fieca(ruia, pe c�nd muzica umplea noaptea de c�ntecele-i armonioase. Era
t�rziu acum, dar sirena nu-s,i mai putea lua ochii de la corabie s,i de la t�na(rul
print,. Luminile se stinsesera( s,i tunurile amut,ira(; toate p�nzele fura( �ntinse
s,i corabia porni repede �nainte. Sirena o urma(ri fa(ra( a-s,i abate privirile de
la fereastra(. Dar deodata( marea �ncepu a se tulbura, valurile cres,teau, s,i nori
gros,i, negri, se gra(ma(deau pe cer. �n depa(rtare fulgera(, o
furtuna( �ngrozitoare se apropia. Corabia, �n fuga-i amet,itoare, se lega(na pe
marea-nvolburata(. Valurile ridic�ndu-se ca munt,ii �nalt,i, aici o fa(ceau
sa( lunece �ntre ele ca o leba(da(, aici o �na(lt,au pe culmea lor. La �nceput �i
pla(cu foarte mult micii sirene aceasta( ca(la(torie zbuciumata(; dar c�nd corabia,
izbita( cu furie, �ncepu a trosni, c�nd va(zu catargul cel mare fr�ng�ndu-se ca o
trestie, s,i corabia la(s�ndu-se pe o parte, �n vreme ce apa na(pa(dea �n fundul
vasului, numai atunci �s,i da(du seama de primejdie, s,i trebui sa( se fereasca( de
grinzile s,i de sfa(r�ma(turile corabiei pra(pa(stuite.
C�teodata( se fa(cea as,a de �ntuneric, ca( nu se mai vedea nimic; numai la lumina
fulgerelor i se �nfa(t,is,au toate ama(nuntele acestei grozave nenorociri. Pe
corabie era o �nva(lma(s,eala( de ne�nchipuit; �nca( o zguduitura(, s,i vasul se
desfa(cu �n buca(t,i. Sirena va(zu pe t�na(rul print, pierind in valuri. �n culmea
fericirii, crezu ca( el se coboara( la locuint,a ei; dar numaidecat �s,i aduse
aminte ca( oamenii nu pot sa( tra(iasca( �n apa(, s,i ca( el o sa( ajunga( mort la
palatul tatalui ei. Atunci ea, ca sa(-l scape, se repezi �not printre grinzile s,i
sfa(r�ma(turile ce pluteau deasupra apei, neg�ndind c-ar fi putut s,i ea sa( fie
zdrobita( de vreuna din ele; se cobor� �n ad�ncuri de mai multe ori, s,i astfel
putu ajunge p�na la t�na(rul print,, tocmai �n clipa c�nd, pa(ra(sit de puteri, el
�nchidea ochii, gata sa( moara(. Mica sirena �l prinse s,i sust,in�ndu-i capul
deasupra apei, se la(sa( cu el �n voia valurilor. A doua zi vremea se �ndreptase,
din corabie �nsa( nu mai ra(ma(sese nimic. Soarele, cu razele-i pa(trunza(toare,
pa(rea ca( vrea sa( readuca( viat,a pe fat,a t�na(rului print,, dar ochii lui
sta(teau tot �nchis,i. Sirena �l sa(ruta pe frunte, s,i d�ndu-i la o parte pa(rul
ud, ga(si o asema(nare uimitoare cu mica statuie de marmura( din gra(dinit,a ei.
Za(ri �n sf�rs,it pa(m�ntul, s,i-n depa(rtare munt,ii �nalt,i albas,tri, cu coamele
sclipitoare de za(pada( alba(. La poalele dealului �ntr-o pa(dure de
toata( frumuset,ea, era o bise-rica( sau o ma(na(stire. La poarta( erau palmieri
urias,i s,i-n gra(dina( portocali s,i la(m�i; �n apropiere de locul a(sta, marea
fa(cea o cotitura( p�na(-n dreptul unei st�nci, acoperita( cu nisip alb s,i
ma(runt. Acolo sirena duse pe print,, av�nd grija( sa(-i t,ina capul tot �n sus
s,i-n ba(taia razelor soarelui.
Deodata( �ncepura( a suna clopotele de la biserica(, s,i o mult,ime de fete tinere
intrara(-n gra(dina(. Sirena atunci se depa(rta �not�nd, s,i se ascunse �n dosul
unor st�nci, ca sa( vada( ce-o sa( i se �nt�mple bietului print,.
�n cur�nd una din fete trecu pe l�nga( el; �nt�i se sperie, dar venindu-s,i repede
�n fire, alerga( sa( cheme s,i pe celelalte, care da(dura( print,ului toate
�ngrijirile. Sirena �l va(zu cum �s,i venea �n simt,ire s,i z�mbea celor ce-l
�nconjurau; numai ei nu-i z�mbea, fiindca nu s,tia el cine-l sca(pase de la moarte.
Iar c�nd t�na(rul print, fu luat s,i dus �ntr-o cla(dire mare, sirena, m�hnita(,
cobor� �n ad�ncuri s,i se �ntoarse la palatul tatalui ei.
Ea fusese �ntotdeauna ta(cuta( s,i g�nditoare; dar din ziua aceea fu s,i mai
ta(cuta( s,i mai g�nditoare. Surorile ei o �ntrebara( despre cele ce va(zuse ea
sus, dar nu le povesti nimic.
Adeseori seara s,i dimineat,a, se urca spre locul unde la(sase ea pe print,. Va(zu
roadele din gra(dina( cum se coceau, va(zu za(pada topindu-se pe munt,ii cei
�nalt,i, dar pe frumosul print, nu-l mai va(zu; s,i din ce �n ce mai m�hnita( se
�ntorcea �n fundul ma(rii. Acolo, singura ei m�ng�iere era sa( stea �n gra(dinit,a
ei, �mbra(t,is,�nd mica statuie de marmura(, care sema(na cu print,ul; �n vremea
asta florile ei ne�ngrijite, uitate, se �ntindeau prin alee ca �ntr-un loc
sa(lbatic, incola(cind tulpinile lor printre ramurile copacilor, fa(c�nd astfel
bolt,i stufoase, unde lumina nu mai putea pa(trunde.
Dupa( c�tva timp �nsa(, mica sirena( nu mai putu suferi astfel de viat,a(, s,i �s,i
dezva(lui taina uneia dintre surori; aceasta la r�ndul ei o povesti celorlalte, dar
nu numai lor, ci s,i c�torva sirene, care s,i ele o spusera( prietenelor lor cele
mai bune. Se-nt�mpla(, ca( una dintre acestea va(zuse s,i ea serbarea de pe
corabie, cunos,tea pe print,, s,i s,tia locul unde era �mparat,ia lui.
- Vino, surioara(, zisera( celelalte print,ese; s,i lu�ndu-se de m�ini, �n s,ir, se
ridicara( deasupra apei �n dreptul palatului printului.

Palatul acesta era cla(dit din pietre galbene, lustruite; sca(ri mari de
marmura( duceau �nla(untru s,i-n gra(dina(; mai multe turnuri aurite stra(luceau pe
acoperis,, s,i printre st�lpii galeriilor erau statui de marmura( care pa(reau vii.
Sa(lile ma(ret,e erau �mpodobite cu perdele s,i covoare de-o uimitoare bogat,ie,
s,i peret,ii aco-perit,i cu minunate zugra(veli. �n sala cea mare soarele,
stra(ba(t�nd printr-un tavan de cristal, �nca(lzea florile cele mai rare care
cres,teau sub o ves,nica( ploaie de pica(turi stra(lucitoare.
De-atunci mica sirena( venea adeseori �n locul acesta, s,i noaptea, ca s,i ziua; se
apropia de t,a(rm s,i �ndra(znea chiar sa( se as,eze sub marele balcon de marmura(,
a ca(rui umbra( se-ntindea departe deasupra apelor. De acolo vedea pe t�na(rul
print,, care se plimba singur la lumina lunii; de multe ori, �n c�ntecul muzicii,
el trecu prin fat,a ei �ntr-o luntre frumos �mpodobita( cu steaguri s,i stofe
scumpe, s,i cei care za(reau va(lul ei alb prin trestiile verzi o luau drept o
leba(da( cu aripile-ntinse.
Ea �i auzea pe pescari spun�nd mult bine de t�na(rul print,, s,i atunci se
bucura( ca(-i sca(pase viat,a, cu toate ca( el nici nu s,tia de d�nsa. Iubirea ei
pentru oameni cres,tea din zi �n zi, s,i din zi �n zi tot mai mult dorea sa( se
apropie de ei. Lumea lor �i pa(rea mult mai �ntinsa( dec�t a ei; apoi oamenii
s,tiau sa( stra(bata( marea cu cora(biile lor, sa( se urce pe munt,i, deasupra,
p�na( dincolo de nori; ei aveau c�mpii verzi s,i pa(duri nema(rginite. Surorile ei
nu s,tiau sa(-i spuna( despre toate c�te ar fi vrut ea sa( afle; �ntreba( atunci pe
bunica ei care cunos,tea bine lumea de sus, aceea pe care, cu drept cuv�nt, o numea
ea "cuprinsul de pe deasupra apelor".
- Dar daca( oamenii nu se �neaca(, �ntreaba( t�na(ra print,esa, tra(iesc ei
ves,nic? Nu mor s,i ei ca noi?
- Fa(ra(-ndoiala(, ra(spunse ba(tr�na, mor s,i ei; s,i viat,a lor e chiar mai
scurta( dec�t a noastra(. Noi tra(im uneori s,i trei sute de ani; s,i c�nd �nceta(m
de a mai fi, ne prefacem �n spuma(, ca(ci �n fundul ma(rii nu sunt morminte pentru
corpuri ne�nsuflet,ite. Sufletul nostru nu e nemuritor: cu moartea totul e
sf�rs,it. Noi suntem ca trestiile verzi; odata( ta(iate, ele nu mai �nverzesc
niciodata(. Oamenii �nsa( au suflet care tra(ies,te ves,nic, care tra(ies,te s,i
dupa( ce corpul lor s-a prefa(cut �n t,a(r�na(; sufletul acesta se �nalt,a( �n
va(zduh p�na( la stelele care lucesc, s,i, precum ne ridica(m noi din fundul
apelor, ca sa( vedem locurile unde tra(iesc oamenii, as,a s,i ei se �nalt,a( �n
lumi �nc�nta(toare, unde niciodata nu pot ajunge noroadele ma(rii.
- Dar de ce n-avem s,i noi suflet nemuritor? zise mica sirena( m�hnita(; as, da
bucuros sutele de ani ce mai am de trait ca sa( fiu s,i eu fiint,a( omeneasca(, o
zi, numai o zi, s,i sa( ma( pot ridica pe urma( �n �mpa(ra(t,ia cerurilor.
- Nu te mai g�ndi la asemenea lucruri, zise ba(tr�na; noi suntem rnult mai
fericit,i aici �n fundul ma(rii, dec�t sunt oamenii acolo sus.
- Va trebui dar sa( mor �ntr-o zi, s,i sa( ma( prefac �n spuma(; pentru mine n-au
sa( mai fie nici s,oapte de valuri, nici flori, nici soare. Dar nu-i oare un mijloc
ca sa( dob�ndesc suflet nemuritor?
- Unul singur, zise bunica, dar e aproape cu neputint,a(. Ar trebui ca un om
sa( simta pentru tine o iubire fara( margini, sa-i fii mai scumpa( dec�t tata(l s,i
mama lui. Atunci c�nd, fiind astfel legat de tine cu tot sufletul s,i inima lui, un
preot i-ar pune m�na lui dreapta( �n m�na ta s,i el t,i-ar fa(ga(dui
credint,a( ves,nica(, numai atunci sufletul lui s-ar �mpa(rta(s,i, s,i ai putea s,i
tu sa( iei parte la fericirea oamenilor. Dar niciodata( lucrul acesta nu se va
putea �nt�mpla: ceea ce la noi, �n mare, trece drept o frumuset,e, cum e coada ta
de pes,te, la ei pe pa(m�nt e ceva foarte ur�t. Sa(racii oameni! Ca sa( fie
frumos,i ei �s,i �nchipuie c-au nevoie de doua( proptele grosolane, pe care le
numesc picioare!
Mica sirena( ofta( cu amar, uit�ndu-se la coada ei de pes,te.
- Sa( fim vesele! zise ba(tr�na, sa( juca(m s,i sa( petrecem c�t mai mult �n cei
trei sute de ani c�t avem de tra(it; asta e o buca(t,ica( buna( de timp, o sa( ne
odihnim cu-at�t mai bine pe urma(. �n asta( seara( e bal la curte.
Nu se pot �nchipui pe pa(m�nt minunat,iile de pe-acolo. Sala cea mare de joc era
toata de cristal; mii de scoici mari as,ezate de-o parte s,i de alta, umpleau sala
c-o lumina( alba(struie, s,i prin peret,ii stra(vezii �mpra(s,tiau lumina asta s,i-
n mare de jur-�mprejur. Se vedeau �not�nd nenuma(rat,i pes,ti, mari s,i mici, cu
solzi care luceau ca purpura, ca aurul s,i ca argintul.

�n mijlocul sa(lii curgea un r�u larg, �n care jucau delfinii s,i sirenele �n
sunetul glasului lor fermecator. Nimeni �nsa( nu c�nta mai frumos ca mica sirena(,
s,i toata( lumea o la(uda as,a de mult, ca(, pentru o clipa(, bucuria asta o fa(cu
sa( uite minunile de pe pa(m�nt. Cur�nd �nsa( �s,i �ntoarse g�ndul iar la vechile-i
ama(ra(ciuni, la frumosul print, s,i la sufletul lui nemuritor. Ies,i binis,or din
palat, depa(rt�ndu-se de c�ntece s,i de veselie, s,i se duse-n gra(dinit,a ei. De-
acolo auzi striga(tul de corn, ce stra(ba(tea prin apa(:
- Acum plutes,te-acolo sus, acel pe care-l iubesc din tot sufletul s,i din
toata( inima mea, acel spre care-mi sunt �ndreptate toate g�ndurile mele, s,i
ca(ruia as, vrea sa(-i �ncredint,ez fericirea viet,ii mele. As, face orice, numai
sa( fiu cu el s,i sa( pot ca(pa(ta suflet nemuritor. Pe c�nd joaca( s,i petrec
surorile mele aici �n palat, eu am sa( ma( duc la vrajitoarea ma(rii, de care-am
avut at�ta groaza( p�na azi. Ea va s,ti poate sa(-mi dea sfaturi s,i sa(-mi
vina( �n ajutor.
S,i ies,ind din gra(dinit,a ei, mica sirena( se �ndrepta( spre v�ltorile zgomotoase
�nda(ra(tul ca(rora locuia vra(jitoarea. Niciodata nu mai fusese pe drumul acesta.
Nici o floare, nici un fir de iarba( nu cres,tea pe-acolo. Fundul, numai de nisip
cenus,iu, se �ntindea p�na( la o cotitura( unde apa se �nv�rtea repede �n loc, ca
pietrele morii, s,i �nghit,ea �n ad�ncul ei tot ce putea prinde. Sirena se va(zu
silita( sa( stra(bata( aceste groaznice v�ltori, ca sa( ajunga( �n t,inuturile
vra(jitoarei, a ca(rei casa( se afla �n mijlocul unei pa(duri ciudate. Tot,i
copacii s,i toate tufis,urile nu erau dec�t polipi, juma(tate animale, juma(tate
plante: pa(reau ca(-s s,erpi cu sute de capete, ce ies,eau din pa(m�nt. Ramurile
erau nis,te brat,e lungi s,i lipicioase, s,i �n loc de degete aveau viermi care
mis,cau mereu. Brat,ele acestea se �ncola(ceau peste tot ce puteau apuca, s,i nimic
nu mai sca(pa.
Mica sirena(, �ngrozita(, ar fi vrut sa( se �ntoarca(; dar g�ndindu-se la print,
s,i la sufletul omenesc, �s,i lua( inima �n dint,i, �s,i str�nse �n jurul capului
pa(rul ei lung, ca sa( n-o poata( apuca polipii, �s,i �ncrucis,a( brat,ele pe piept
s,i �nota( astfel repede ca un pes,te, printre ura(t,eniile acelea, ce fiecare
t,inea c�te o prada( �n brat,e, ca �n cles,te de fier, fie schelete albe de
�necat,i, fie v�sle, la(zi, sau oase de animale. S,i print,esa �nlemni de
groaza( c�nd va(zu s,i o mica( sirena( sugrumata( �n �ncles,tarea brat,elor
acestora.
�n sf�rs,it ajunse la un loc deschis �n pa(durea aceasta, unde s,erpi urias,i se
�ncola(ceau, �nfior�nd privirea cu p�ntecele lor ga(lbui. �n mijlocul
deschiza(turii acesteia era casa vra(jitoarei, fa(cuta toata( numai din oasele
�necat,ilor; acolo vra(jitoarea, st�nd pe-o piatra( mare, da(dea de m�ncare unui
broscoi, cum dau oamenii la canari sa( ma(n�nce zaha(r. Ea zicea ca( s,erpii aceia
sc�rbos,i sunt puis,orii ei, s,i-i pla(cea sa( s,i-i �ncola(ceasca( peste pieptul
ei, care sema(na cu un burete de mare.
- S,tiu ce vrei, zise ea, va(z�nd pe mica sirena(; dorint,a ta e o nebunie; totus,i
voi face sa( t,i se �mplineasca(, dar s,tiu ca( asta are sa-t,i aduca( nenorocire.
Tu vrei sa( scapi de coada ta de pes,te, s,i s-o �nlocuies,ti cu cele
doua( proptele cu care umbla( oamenii, s,i asta, pentru ca sa( te
iubeasca( print,ul, sa( te ia de sot,ie s,i sa(-t,i dea suflet nemuritor. Rostind
vorbele astea, izbucni �ntr-un hohot de r�s �nspa(im�nta(tor, care fa(cu
sa( cada( s,i broscoiul s,i s,erpii.
- �n sf�rs,it, bine-ai fa(cut c-ai venit; m�ine, la ra(sa(ritul soarelui, ar fi
fost prea t�rziu, s,i ar fi trebuit sa( mai as,tept,i �nca( un an. Am sa(-t,i
prega(tesc o ba(utura( pe care o s-o duci pe pa(m�nt �nainte de reva(rsatul
zorilor. Te-as,ezi pe t,a(rm, s,i o bei. �ndata( coada ta o sa( se subt,ieze s,i o
sa( se desfaca( �n doua(, �n ceea ce numesc oamenii "frumoase picioare". Dar
sa( s,tii ca( asta are sa( te doara(, ca s,i cum te-ar ta(ia cineva c-o sabie
ascut,ita(. Toata( lumea se va minuna de frumuset,ea ta, vei pa(stra mersul ta(u
us,or s,i lin, dar fiecare pas te va s�ngera s,i �t,i va pricinui dureri, ca s,i
cum ai ca(lca pe v�rfuri de ace. Daca( tu vrei sa( �nduri toate suferint,ele astea,
ma( �nvoiesc sa(-t,i dau ajutor.
- Le voi �ndura, zise sirena cu glas tremurat, g�ndindu-se la print, s,i la
sufletul nemuritor.
- Dar t,ine bine minte, urma( vra(jitoarea, ca( odata( schimbata( �n
fiint,a( omeneasca(, nu te vei mai putea face iar sirena(! Niciodata( nu vei mai
revedea palatul tata(lui ta(u; s,i daca( print,ul, uit�nd de tata(l s,i mama lui,
nu te va iubi din tot sufletul s,i inima lui, s,i nu te va lua de sot,ie �n fat,a
unui preot, atunci, suflet nemuritor niciodata( nu vei putea dob�ndi. �n ziua c�nd
el se va �nsura cu alta, inima ta se va zdrobi, s,i tu nu vei mai fi dec�t put,ina(
spuma( pe culmea valurilor.

- Ma( �nvoiesc, zise printesa, alba( ca de ceara.

- Atunci, daca(-i as,a, ra(spunse vra(jitoarea, afla( ca( trebuie
sa( ma( pla(tes,ti; s,i eu nu-t,i cer put,in lucru. Glasul ta(u e cel mai frumos
dintre toate cele din fundul ma(rii: tu crezi ca( farmeci pe print, cu el, dar eu
tocmai glasul ta(u t,i-l cer ca plata(. Vreau ceea ce ai tu mai frumos, �n schimbul
acestei ba(uturi de pret,; ca(ci pentru ca sa( aiba leac, trebuie sa( pun �n ea
s�nge de-al meu.
- Dar daca( tu �mi iei glasul, �ntreba( mica sirena(, ce-mi va mai ra(m�ne?
- Fat,a ta frumoasa(, ra(spunse vra(jitoarea, mersul ta(u us,or s,i lin, s,i ochii
ta(i fermeca(tori; asta-i de-ajuns ca sa( ra(pesti inima unui om. Haide! Fa(-t,i
curaj! Scoate limba sa( t,i-o tai, s,i �t,i voi da ba(utura.
- Fie! ra(spunse print,esa.
Vra(jitoarea �i ta(ie limba s,i biata copila( ra(mase muta(.
Apoi vra(jitoarea puse ca(ldarea pe foc, ca sa( fiarba( ba(utura fermecata(.
- Bun lucru e curat,enia, zise ea lu�nd un ma(nunchi de vipere ca sa( curet,e
ca(ldarea. S,i fa(c�ndu-s,i o ta(ietura( pe piept, la(sa( s�ngele ei negru
sa( curga �n ca(ldare.
Ies,i un fum gros, fa(c�nd fel de fel de figuri ciudate, �ngrozitoare. �n fiecare
clipa(, ba(tr�na arunca mereu c�te ceva �n ca(ldare, s,i c�nd amestecul acesta
�ncepu a clocoti, se auzi un sunet �ntocmai ca gemetele de crocodil. C�nd fu gata
ba(utura, pa(rea ca(-i apa( limpede.
- Iat-o, zise vra(jitoarea, dupa( ce-o turna( �ntr-o sticlut,a. Daca polipii ar
umbla sa( te �nhat,e c�nd vei trece prin pa(durea mea, n-ai dec�t sa( le arunci o
pica(tura( din ba(utura asta, s,i brat,ele s,i degetele lor vor sa(ri �n mii de
bucat,i.
Sfatul acesta era zadarnic; ca(ci polipii, numai za(rind ba(utura ce lucea ca o
stea �n m�na sirenei, se da(deau �n la(turi speriat,i. Astfel trecu ea prin pa(dure
s,i peste v�ltorile zgomotoase.

C�nd ajunse la palatul tata(lui ei, luminile din sala cea mare erau stinse; de
buna( seama( ca( toata( lumea dormea s,i ea nu �ndra(zni sa( intre. Nu le mai putea
vorbi. S,i �n cur�nd trebuia sa(-i pa(ra(seasca( pentru totdeauna. I se fr�ngea
inima de durere; se strecura( �n gra(dina(, culese ca(te o floare din fiecare
brazda( a surorilor ei, trimise, din v�rful degetelor, mii de sa(rutari palatului,
s,i se ridica( deasupra apei.

Nu ra(sa(rise �nca( soarele c�nd ea va(zu palatul print,ului. Luna lucea pe cerul
senin. Se as,eza( pe mal s,i sorbi ba(utura; simt,i ca s,i cum o sabie ta(ioasa i-
ar fi despicat trupul, les,ina( s,i ra(mase ca moarta(. Soarele se ridicase mult
deasupra ma(rii, c�nd ea se des,tepta( �n junghiurile unor dureri cumplite. Dar
�naintea ei sta(tea frumosul print,, care-o privea uimit cu ochii lui negri. Mica
sirena �s,i pleca( ochii �n jos, s,i va(zu ca( nu mai avea coada( de pes,te, ci �n
locul ei erau doua( picioare albe s,i frumoase.

Print,ul o �ntreba(, cine e s,i de unde vine; ea �l privi cu un aer bla(nd s,i
trist, fa(ra( a putea scoate un cuv�nt. T�n�rul atunci o lua( de m�na( s,i o duse
la palat. Fiecare pas, dupa( cum �i spusese vra(jitoarea, �i pricinuia dureri
cumplite, totus,i fiind la brat,ul print,ului, ea urca(, us,oara( ca un fulg, scara
cea de marmura(, s,i toata( lumea se minuna de mersul ei lin s,i mla(dios. Fu
�mbra(cata( �n ma(tase s,i �n zabranic scump s,i ochii tuturor o sorbeau s,i nu se
mai sa(turau privind frumuset,ea ei; cu toate acestea ea tot muta( ra(m�nea. Roabe,
�mbracate �n aur s,i ma(tase, c�ntau �n fat,a print,ului vitejiile stra(mos,ilor
lui, ele c�ntau frumos, s,i print,ul le la(uda, z�mbind gingas,ei copile.
"Dac-ar s,ti, �s,i zicea ea �n g�nd, ce glas cu mult mai frumos mi-am jertfit eu
pentru el!"
C�nd ta(cura( c�nta(rile, roabele jucara( �n sunetul unei muzici fermeca(toare. Dar
c�nd �ncepu a juca mica sirena(, ridic�nd brat,ele-i albe si t,in�ndu-se numai �n
v�rful picioarelor, aproape fa(ra( sa( atinga pa(m�ntul, pe c�nd ochii ei vorbeau
inimii mai bine dec�t c�ntecul roabelor, tot,i fura( cuprins,i rapid de farmecul
acesta nespus; print,ul porunci ca ea sa( nu-l mai pa(ra(seasca( niciodata, s,i-o
�nga(dui sa( doarma( la us,a lui, pe o perna( de catifea. Lumea �nsa nici nu
ba(nuia suferint,ele ce �ndurase ea juc�nd.
A doua zi print,ul o �mbra(ca( �ntr-un costum de paj, pentru ca ea sa(-l
poata( urma ca(lare. Stra(ba(tura astfel �mpreuna( pa(durile �nmiresmate s,i se
urcara( �n munt,i �nalt,i; sirena r�dea, des,i numai ea stia c�t suferea.

Noaptea ca(nd toata( lumea dormea, ea cobora pe ascuns, pe scara de

marmura( p�na( la malul ma(rii, unde-s,i ra(corea �n apa rece, picioarele ce-i
ardeau; s,i toate amintirile copila(riei o �mpresurau atunci.
�ntr-o noapte, za(ri pe surorile ei t,in�ndu-se de m�na(; ele c�ntau cu at�ta
�ntristare, pe c�nd �notau, ca( mica sirena( nu se putu opri de-a le face semn.
Recunosc�nd-o, ele �i povestira( c�ta( ama(ra(ciune le pricinuise ea. De-atunci ele
veneau �n toate nopt,ile, s,i o data( adusera( s,i pe bunica lor ba(tr�na, care de
mult,i ani nu mai scosese capul din mare, s,i pe tata(l lor, regele ma(rii, cu
coroana lui de ma(rgean pe cap. Am�ndoi �ntinsera m�inile spre fata lor; dar nu
�ndra(zneau sa( se apropie de mal, cum fa(ceau surorile ei.
Din zi �n zi print,ul iubea mai mult pe mica sirena(, dar o iubea ca pe un copil
dragut, s,i bun, fa(ra( a se g�ndi s-o ia de sot,ie. S,i pentru ca ea
sa( poata( dob�ndi suflet nemuritor, s,i sa( nu fie �ntr-o zi numai put,ina( spuma(
de mare, trebuia ca neapa(rat print,ul sa( o ia de nevasta(.
- Nu ma( iubes,ti tu mai mult dec�t pe celelalte? iata( ce pa(reau a-l �ntreba
ochii bietei copile.
- Negres,it, ra(spundea print,ul, care �i �nt,elegea �ntrebarea, tu ai inima mai
buna ca toate celelalte; tu imi es,ti mai apropiata(, s,i semeni cu o fata( pe care
am vazut-o �ntr-o zi, dar pe care nu cred s-o mai reva(d vreodata(. Afl�ndu-ma( pe-
o corabie care s-a scufundat, am fost dus de valuri la t,a(rm, l�nga( o ma(na(stire
unde erau mai multe fete. Una dintre ele, cea mai t�na(ra, ma( ga(si pe mal s,i �mi
sca(pa( viat,a, dar n-am va(zut-o dec�t de doua( ori, s,i niciodata( nu voi putea
iubi pe alta dec�t pe d�nsa; ei bine, tu �i semeni aidoma, s,i uneori �nlocuies,ti
chipul fetei acesteia �n sufletul meu.
"Doamne, �s,i zise �n g�nd mica sirena(, el nici nu ba(nuies,te ca( eu l-am purtat
pe valuri pana( la ma(na(stire s,i l-am salvat. Alta-i aceea pe care o iubes,te.
Dar fata aceea e la ma(na(stire, nu iese niciodata( de-acolo; poate ca( o va uita
pentru mine, pentru mine care-l voi iubi s,i-i voi �nchina lui toata viat,a mea".
- Print,ul se �nsoara( cu frumoasa fata( a �mpa(ratului vecin, auzi ea �ntr-o zi;
el pre-ga(tes,te o corabie stra(lucitoare sub cuv�nt ca( vrea numai sa( se
duca( sa( vada( pe �mpa(ratul, dar adeva(rul e ca( el o sa( ia pe fata lui de
sot,ie.
Aceste vorbe fa(cura( pe mica sirena( sa( z�mbeasca(: ea s,tia mai bine ca oricine
g�ndurile print,ului, deoarece el �i spusese: "Fiindca( doresc pa(rint,ii mei,
ma( voi duce sa( va(d pe frumoasa print,esa(, dar niciodata( ei nu ma( vor putea
sili s-o iau de sot,ie. Nu pot s-o iubesc; ea nu seama(na(, ca tine, cu t�na(ra
fata( de la ma(na(stire, mai degraba( te-as, lua pe tine de sot,ie, sa(rman copil
ga(sit, cu ochi fermecatori, cu toate ca( es,ti muta(".
S,i sa(rutand-o pe frunte print,ul pleca(.
- Cred ca( n-ai teama( de mare, scumpa( copila(, �i zise el c�nd erau pe corabia
care-i ducea.
Apoi el �i vorbi de furtuni s,i de mare c�nd e �nfuriata(, de pes,tii ciudat,i s,i
de tot ce ga(seau scafandrii �n fundul apei. Vorbele acestea o fa(ceau
sa( z�mbeasca(.
Cine cunos,tea fundul ma(rii mai bine dec�t ea?

La lumina lunii, pe c�nd dormeau ceilat,i, ea, s,ez�nd pe marginea corabiei, �s,i
ad�ncea privirea �n apa stra(vezie, s,i i se pa(rea ca( vede palatul tata(lui ei,
s,i pe ba(tr�na bunica( av�nd ochii at,intit,i spre corabie. �ntr-o noapte �i
apa(rura( surorile ei: ele priveau cu m�hnire s,i �s,i fr�ngeau m�inile. Mica
sirena( le chema( fa(c�ndu-le semne, s,i �s,i da(du silint,a sa( le faca( a
�nt,elege ca( totul mergea bine: dar �n clipa aceea se apropie un marinar, s,i ele
cobor�ra( �n ad�ncuri, la(s�ndu-l sa( creada( ca( n-a va(zut dec�t spuma( de mare.

A doua zi, corabia sosea la cetatea unde locuia �mpa(ratul vecin. Toate clopotele
�ncepura( a suna, muzici c�ntau din �na(lt,imile turnurilor, s,i soldat,ii se
pusera(-n r�nduri cu steagurile desfa(s,urate s,i cu armele stra(lucitoare �n
ba(taia soarelui. Fiecare zi era o sa(rbatoare: balurile s,i petrecerile se t,ineau
lant,, numai print,esa nu venise �nca( de la ma(na(stire, unde se zicea ca a fost
trimisa( ca sa( �nvet,e toate �ndatoririle �mpa(ra(tes,ti. �n sf�rs,it sosi s,i ea.

Mica sirena( era foarte nera(bda(toare de a vedea c�t de frumoasa( era print,esa; i
se �mplini �n sf�rs,it dorint,a asta: trebui sa( recunoasca( s,i ea ca( niciodata
nu va(zuse chip mai frumos, fat,a( mai alba( s,i mai curata(, s,i ochi mai ad�nc
�ntunecat,i, un fel de albastru �nchis, ochi �ntr-adeva(r fermeca(tori.

- Tu es,ti! striga( print,ul c�nd o za(ri, tu es,ti cea care m-ai sca(pat de la
moarte acolo pe t,a(rm. S,i str�nse �n brat,e pe logodnica lui, care se �nros,ise
toata(. E prea multa( fericire! urma( el, �ntorc�ndu-se spre mica sirena(. Dorint,a
mea cea mai vie s-a �mplinit! Tu vei �mpa(rta(s,i fericirea mea, ca(ci tu t,ii la
mine mai mult ca tot,i.

Copila ma(rii sa(ruta( m�na print,ului, cu toate ca(-s,i simt,ea inima zdrobita(.

�n ziua nunt,ii aceluia pe care-l iubea, ea trebuia sa( moara( s,i sa( se
prefaca( �n spuma(.

Veselia domnea �n tot t,inutul; crainici vestira( logodna pretutindeni �n sunet de

tr�mbit,e. �n biserica cea mare miresme ardeau �n ca(tui de argint, preot,ii
lega(nau ca(delnit,ele; cei doi logodnici t,in�ndu-se de m�na(,
primira( binecuv�ntarea marelui preot. �mbra(cata( �n aur s,i ma(tase, mica sirena(
era de fat,a la cununie; dar urechile ei n-auzeau c�nta(rile, ochii ei nu vedeau
sf�nta slujba(, nu se g�ndea dec�t la moartea ei apropiata( s,i la tot ce pierduse
ea �n lumea asta.

�n aceeas,i seara cei doi tineri plecara( pe o corabie. Tunurile bubuiau. Toate
steagurile f�lfaiau, �n mijlocul corabiei se as,ezase un cort �mpa(ra(tesc de
purpura( s,i de aur, unde se prega(tise un pat ma(ret,, p�nzele se umflara(, s,i
corabia luneca( us,or pe marea linis,tita(.

C�nd noaptea se apropie, se aprinsera( felinare de toate culorile, s,i marinarii

�ncepura( a juca pe punte cu veselie. Mica sirena( �s,i aminti atunci de seara
c�nd, pentru �nt�ia oara(, a vazut ea lumea oamenilor. Se prinse s,i ea �n joc,
zbur�nd cum zboara( r�ndunica,�nc�t uimi pe tot,i cu jocul ei nemaiva(zut
vreodata(. E cu neputint,a( �nsa( a spune ce se petrecea �n inima ei. Pe c�nd juca,
ea se g�ndea la acela pentru care pa(ra(sise rudele s,i lumea ei, �s,i jertfise
glasul fermecator, s,i suferise chinuri nemaipomenite. Aceasta era cea din
urma( noapte c�nd mai respira acelas,i aer cu el, c�nd mai privea marea ad�nca s,i
cerul �nstelat. Noapte ves,nica(, noapte fa(ra( vise o as,tepta, fiindca( n-avea
suflet nemuritor. P�na la miezul nopt,ii t,inura jocul s,i veselia pe corabie, s,i
ea juca si r�dea, cu moartea-n suflet.

Apoi print,ul s,i print,esa se retrasera( �n cortul lor; totul intra( �n ta(cere,
s,i ra(mase �n picioare numai marinarul care era la c�rma(. Mica sirena(, rezemata(
cu brat,ele-i albe pe bordul corabiei se uita spre ra(sa(rit unde se iveau zorile;
ea s,tia ca( prima raza( de soare o va ucide.

Deodata( surorile ei ies,ira din mare, albe ca s,i d�nsa; pa(rul lor lung nu mai
f�lf�ia �n v�nt: fusese ta(iat.

- L-am dat vra(jitoarei, zisera ele, pentru ca sa(-t,i vina( �n ajutor s,i sa( nu
mori �n dimineat,a asta. Ea ne-a dat cut,itul acesta; vezi ce ascut,it e. �nainte
de a ra(sa(ri soarele, trebuie sa(-l �mpl�nt,i �n inima print,ului, s,i ca(nd
sa(ngele lui cald va curge pe picioarele tale, atunci ele se vor uni s,i se vor
schimba �ntr-o coada( de pes,te. Te vei face iara(s,i sirena(; te vei cobor� �n
apa( cu noi, s,i numai peste trei sute de ani vei muri s,i te vei preface �n spuma(
de mare. Dar gra(bes,te-te, ca(ci clipa c�nd soarele va ra(sa(ri, trebuie ca unul
din voi sa( moara(. Ucide-l s,i vino cu noi! Vezi tu dunga aceea ros,ie in fat,a
noastra(? Peste c�teva clipe soarele se va ivi, s,i totul va fi sfa(rs,it pentru
tine.

Apoi, oft�nd ad�nc, se cufundara( �n valuri. Mica sirena( da(du la o parte perdeaua
de la cort s,i va(zu pe tinerii print,i adormit,i. Ea se apropie �ncetis,or de
d�ns,ii, se apleca( s,i puse o sa(rutare pe fruntea celui pe care-l iubise ata(t de
mult. Apoi �ntorc�ndu-s,i privirile spre ra(sa(ritul care se �nros,ea din ce �n ce,
se uita( c�nd la cut,itul ta(ios, c�nd la frumosul print,, ce rostea �n vis numele
sot,iei lui, ridica( arma cu o m�na tremura(toare, dar cut,itul �i ca(zu din m�na(.
Mica sirena( se mai uita( o data( la print, s,i se arunca( �n mare, unde-s,i simt,i
corpul topindu-se �n spuma(.

�n clipa aceea soarele ies,i din valuri; razele-i calde s,i binefa(ca(toare ca(deau
pe spuma rece, s,i mica sirena( nu se simt,ea �nca( nimicita(; ea va(zu soarele
stra(lucind, norii de purpura( s,i pe deasupra ei plutind mii de fiint,e stra(vezii
din lumile ceres,ti. Glasurile lor c�ntau as,a de dulce s,i as,a de tainic,
ca( nici o ureche omeneasca( n-ar fi fost �n stare sa( le-auda(, cum nici de va(zut
ochiul pa(m�ntesc nu le-ar fi putut vedea. Copila ma(rii ba(ga( de seama( ca( s,i
ea avea trup la fel ca fiint,ele acelea s,i ca( �ncet, �ncet, se la(murea din
spuma(.
Unde sunt? �ntreba( ea cu un glas �n care nu mai era nimic pa(m�ntesc.
- La Fetele cerului, ra(spunsera( celelalte. Sirenele n-au suflet nemuritor s,i
nici nu-l pot dob�ndi dec�t prin iubirea unui om, ves,nicia viet,ii lor at�rna( de
puterea altuia. Ca s,i sirenele, suflet nemuritor n-au nici Fetele cerului, dar ele
�l pot dob�ndi prin faptele lor bune. Noi zburam �n t,a(rile calde, unde aerul
otra(vit omoara( pe oameni, le ducem ra(coarea binefa(ca(toare s,i ra(sp�ndim �n
aer miresmele florilor; pretutindeni pe unde trecem, ducem sa(na(tate s,i voie
buna(. S,i numai dupa( ce facem bine vreme de trei sute de ani, dob�ndim suflet
nemuritor s,i putem sa( ne bucura(m s,i noi de ves,nica fericire omeneasca(. Biata(
mica( sirena(, tu ai fa(cut din toata( inima aceleas,i sfort,a(ri, ca s,i noi; ca
s,i noi ai suferit s,i ai ies,it �nvinga(toare din toate �ncerca(rile, tu te-ai
ridicat p�na la lumea Duhurilor cerului, unde nu mai depinde dec�t de tine ca
sa( pot,i, dupa trei sute de ani, dob�ndi suflet nemuritor prin faptele tale bune.
S,i mica sirena(, ridic�ndu-s,i brat,ele spre cer, simt,i pentru �nt�ia oara( ca( i
se umplu ochii de lacrimi.
Zgomote de veselie se auzira( din nou pe corabie; sirena va(zu pe print, s,i pe
frumoasa lui sot,ie cum se uitau cu �nduios,are la clocotul de spuma(, ca s,i cum
ar fi s,tiut ca( ea se aruncase �n valuri. Nevazuta(, ea sa(ruta fruntea
print,esei, �l m�ng�ie pe print,, s,i apoi se �na(lta( cu Fetele cerului �n norul
trandafiriu care trecea pe cer.