Bacteriile, aceste microorganisme apar şi se dezvoltă foarte rapid în apă atunci când găsesc

condiţii optime de hrană şi temperatură.

Acestea se pot împărţi în două categorii:

– bacterii nepatogene (banale), care nu acţionează direct asupra organismului, decât dacă sunt în
cantitate mare; efectul lor se resimte datorită toxinelor eliminate în procesul metabolismului;

– bacterii patogene, care pot provoca direct îmbolnăvirea organismului (febra tifoidă, dizenteria,
holera etc.).

Viruşii Apa este un mijloc important de transport pentru o serie întreagă de viruşi care pot
declanşa boli infecţioase deosebit de grave, cum ar fi: hepatita epidemică, poliomelita etc.
Remarcăm că odată cu dezinfecţia apelor, clorul oxidează şi substanţele organice din apă. Prezenţa
substanţelor organice în apă afectează sănătatea oamenilor şi favorizează dezvoltarea
microorganismelor.

* În concluzie:

– Apa captată din surse subterane sau de suprafaţă trebuie dezinfectată înainte de a fi
distribuită populaţiei. Chiar şi apa considerată potabilă la sursă se va clora preventiv pentru
evitarea contaminării pe timpul transportului şi depozitării.

– Categoria de importanţă a receptorului impune dezinfectarea efluentului epurat pentru:

- protejarea resurselor de apă potabilă;

- menţinerea în limitele condiţiilor de igienă a locurilor de îmbăiere şi agrement;

 - menţinerea în limitele condiţiilor de igienă a sectoarelor de râu utilizate pentru
sporturi nautice.

Pentru a se evita inhibarea proceselor de autoepurare în receptori, vor fi luate măsuri

tehnice astfel încât să se asigure consumarea întregii cantităţi de clor introduse în efluentul epurat,
înainte de evacuarea acestuia în receptor.

În ceea ce priveşte protecţia mediului, staţiile de clorare se amplasează pe reţeaua de

canalizare sau în staţiile de epurare a apei, pentru a împiedica formarea hidrogenului sulfurat prin
dezintegrarea sulfaţilor în mediu de fermentare anaerob. Hidrogenul sulfurat este un gaz toxic, cu
miros neplăcut, care în perioadele călduroase, poluează aerul din localităţile ce dispun de sisteme
de canalizare. În canalele parţial pline, hidrogenul sulfurat degajat la suprafaţa apei, în contact cu
aerul, oxidează şi se transformă în acid sulfuric. Acesta se caracterizează printr-o agresivitate
chimică mare asupra mediului înconjurător ca şi asupra construcţiilor şi instalaţiilor ce compun
sistemul de canalizare. Reducerea substanţelor organice biodegradabile, odată cu dezinfectarea
efluentului epurat, contribuie la atenuarea procesului de poluare a apei receptorului.