Fazan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Fazan

Fazan mascul și femelă

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Aves

Ordin: Galliformes

Familie: Phasianidae

Genuri

Ithaginis
Catreus
Rheinartia
Crossoptilon
Lophura
Argusianus
Pucrasia
Syrmaticus
Chrysolophus
 Phasianus
† Vezi și partridge, quail

Modifică text

Phasianus colchicus

Phasianus colchicus

Pagina „Fazan” trimite aici. Pentru jocul de cuvinte vedeți Fazan (joc).

Fazanul (Phasianus colchicus) sau „Fazanul de vânătoare” este o pasăre care a fost adusă în România de
om deja din timpul romanilor.

Cuprins

 1Origine

 2Aspect morfologic, modul de viață

 3Subspecii de fazani din România

 4Alte generalități
  5Legături externe

 6Vezi și

Origine[modificare | modificare sursă]

Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona
de proveniență și de răspândire a fazanului.

Aspect morfologic, modul de viață[modificare | modificare sursă]

Masculul are o coadă lungă bifurcată, iar penajul sau bogat si auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau
galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spălăcite de
nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc ca. 30 de rase, toate fiind păsări active ziua, trăind pe
câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag
în pădure dormind în arbori. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu
migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 - 15 ouă verzui sau brune pe care
le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant
efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.

Subspecii de fazani din România[modificare | modificare sursă]

Fazanul comun Este originar de pe malul estic al Marii Negre, find adus în Europa de greci și romani.
Este mai mic la corp decât fazanul gulerat și cel mongolic și spre deosebire de aceștia, nu are guler alb.
Culoarea generală este mai închisă - pe cap și gât - verde metalic, batând în albastru, în rest fondul este
roșu închis și aripile brune - verzui. Coada prezintă dungi transversale închise. Fazanul comun este mai
puțin prolific decât celelalte 2 subspecii, dar este cu mult mai rezistent, necesitând îngrijiri reduse din
partea omului.

Fazanul gulerat Este originar din extremitatea de est a Chinei, fiind adus în Europa în prima jumătate a
secolului 19. Cum arată și numele, fazanul are un guler alb, care la spate este mai îngust și în fața de
regula întrerupt. Spatele este brun deschis, supracodalele albastrui, iar coada mai deschisă - galbenă
cenușie. Caracteristica îi este culoarea în general mai deschisă. Fazanul gulerat este mai mare la
corp, ouă mai de timpuriu și se preteaza foarte bine la creșterea artificială în tarcuri. În natura este mai
greu adaptabil, în primul rând datorită culorii sale mai deschise, care îl expune răpitoarelor. Cere
ocrotire și îngrijire mai intense decât fazanul comun, altfel dispare.

Fazanul mongolic A fost adus în Europa, pentru prima dată, în jurul 1900, în Anglia. Originar din centrul
Asiei ( Turkmenistan). Este cel mai mare fazan din România, cocoșul atingând 1,5 kg sau și mai mult..
Capul și gâtul îi sunt de culoare verde - bronz, pieptul bronzat. Culoarea generală îi este mai închisă
decât la cel gulerat și mai deschisă decât la cel comun. Gulerul alb nu este continuu ci în forma de
semiluna pe fiecare latură a gâtului. Se caracterizează printr-o mare rezistență la excesele climaterice,
fiind originar dintr-o regiune cu clima excesiv continentală. Destul de prolific.

O subspecie des întilnită în România este fazanul tenebros ( tenebrosus ) sau fazanul verde închis.
Acesta este confundat de multe ori cu fazanul japonez, însa acesta din urmă are o nuanță verzuie și este
mai mic la corp. Între tenebros și fazanul de vânătoare se produc încrucișări, încât pe terenul de
vânătoare se pot întilni "tenebroși" de diferite intensități în ceea ce privește culoarea închisă.
Alte generalități[modificare | modificare sursă]

Glasul cocoșului de fazan este un țipăt, care poate fi auzit seara când se urcă în arbori pentru dormit,
dimineața în zori când coboară, ori de câte ori se consideră amenințăți de vreun pericol și în perioada de
împerechere. Femela scoate și ea un ticăit ușor, iar în copac se urca fără să dea glas. Dintre simțuri cel
mai dezvoltat pare a fi văzul, apoi auzul. Localizarea fazanului în teren depinde de anotimpuri. Primăvara
când vegetația începe să se ridice și să ofere adapost, fazanul iese la câmp, la început la culture de
păioase și mai târziu în porumbiști. Când porumbul se usucă și frunzele încep să facă zgomot la adierea
vântului, fazanul iese și caută ierburile uscate, grupurile de mărăcini, desișurile, etc. Toamna când
câmpul este dezgolit fazanul se retrage din nou la adăpostul pădurii, iar în lipsa acestuia în stufărișuri,
culturi de protecție și orice vegetație care îi poate oferi adăpost. Manifestă o slabă fidelitate față de
locul unde a crescut.