I.

DEFINIȚIE ȘI SENSUL CONCEPTULUI ÎN SCRIPTURĂ

Eclesiologia euharistică - curent al eclesiologiei ortodoxe, care a marcat renaşterea
neopatristică din secolul al XX-lea şi care pune accentul pe legătura intimă dintre Biserică şi
Euharistie. Fundamentându-se pe gândirea paulină, pentru care „adunarea în Biserică” înseamna
adunarea pentru săvârşirea Euharistiei (cf. I Cor. 11, 18), eclesiologia euharistică afirmă că
adevărata natură a Bisericii se manifestă, în special, în sinaxa euharistică în care devenim un
singur Trup cu Hristos, Trupul său tainic, adică Biserica: „Paharul binecuvântării, pe care-l
binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea (comuniunea) cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care
o frângem nu este, oare, împărtăşirea (comuniunea) cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup,
suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (cf. I Corinteni 10, 16-17).

În această perspectivă, Euharistia nu mai este considerată una dintre Tainele Bisericii, ci
Taina Bisericii prin excelenţă, deoarece Biserica trăieşte din Euharistie şi prin Euharistie.
Centralitatea Sfintei Euharistii printre celelalte Taine ale Bisericii este indicată şi prin practica
Bisericii primare care lega direct celebrarea celorlaltor Taine de Euharistie. Acestea erau oficiate
în timpul Liturghiei Euharistice şi culminau prin comuniunea euharistică.

Euharistia, Trupul sacramental al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, realizează unitatea

credincioşii în Trupul mistic al Domnului, Biserica. În Liturghia ortodoxă, în momentul
epiclezei, preotul face o dublă invocare. El invocă: „trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi
peste aceste daruri ce sunt puse înainte”. Aceasta arată tocmai legătura profundă care există între
Trupul Său eclesial ( peste noi ) și Trupul euharistic ( peste darurile aduse ).