“Cei care au reflectat asupra

modului de a trai al anticilor au atribuit

numai exercitiilor gimnastice
vigoarea trupului si a sufletului.”

J. J. ROUSSEAU

1
 Continutul monografiei psihologice a ramurei de sport gimnastica
acrobatica

I. caracterizarea generala a sportului-gimnastica acrobatica

I.1. Scurt istoric al gimnasticii acrobatice

Termenul de «gimnastica» vine de la cuvaintul grecesc «gymnos»

care inseamna gol, dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in
«palestrele» si «gimnaziile» lor, fara imbracaminte.
Exercitiile acrobatice au fost practicate din cele mai vechi timpuri. Ele
au aparut cu mult inaintea exercitiilor la aparate, care au dat nastere
gimnasticii sportice de azi si ale caror inceputuri trebuie cautate prin secolul
al XVIII-lea.
Din cercetarea celor mai vechi monumente istorice ramase de la
popoarele antice-in special de la egipeteni-rezulta ca primele forme lae
exercitiilor acrobatice au aparut in stransa legatura cu dansul. In afara de
exercitiile naturale, care sunt tot atat de vechi ca si omenirea, dansul poate fi
considerat una dintre cele mai vechi forme de activitate si manifestare ale
spiritului uman.
Cele mai vechi dovezi ale existentei exercitiilor acrobatice le
constituie desenele de pe mormintele unor conducatori, care au trait in Egipt
cu 2000 de ani inainte erei noastre. Acestea infatisau tinere fete care
executau, printre alte miscari, podul si rasturnarea in doi. Aceste miscari au
ocupat un loc esential in educatia tineretului egiptean; iar mai tarziu, aceste
miscari, impreuna cu altele (diverse sarituri, miscari de echilibru, etc),
executate pe perechi si in grup, sub forma de piramide, constituiau un numar
de spectacol menit sa distreze publicul format din nobilime si bogatasii
acelor vremuri.
Dovezi ale existentei gimnasticii acrobatice s-au gasit si pe
continentul nostru, in Suedia s-au gasit sculpturi si desene in stanci
reprezentand persoane care executa o rasturnare inapoi. In Italia a fost
descoperit un material pretios in legatura cu practica exercitiilor acrobatice,
si anume statuete de arama care reprezentau urmatoarele miscari acrobatice:
modul, rasturnarea cu si fara sprijin de brate si stand in maini. Exercitiile
acrobatice au fost practicate si de greci. In istoria Greciei Antice, de V.S.
Sergheev, putem gasi o fresca murala din palatul Cnossos (insula Creta), in
care se pot vedea doua femei care executa salturi in goana taurului.
Grecii oficiau in cinstea zeilor ceremonii si sarbatori publice insotite
de jocuri, intreceri de gimnastica, intalniri publicistice, lupte de tauri si

2
exercitii acrobatice, care se bucurau de o amre popularitate, iar combinarea
dintre aceste doua genuri de executii, in a caror executie femeile jucau un rol
important, facea ca valoarea spectacolului sa creasca si mai mult.
O trasatura comuna intre egipteni si greci, in ceea ce priveste practica
executiilor acrobatice, o constituie tocmai faptul ca ele sunt executate de
femei. Prin intermediul influentei grecesti, exercitiile acrobatice si-au gasit
un larg camp de aplicatie la romani. In arenele circurilor romane, exercitiile
acrobatice erau tot asa de gustate ca si luptele de cele mai diverse genuri.
Demn de retinut este faptul ca aparitia si practicarea exercitiilor acrobatice
corespund cu redresarea economica ale popoarelor antice, cu epocile de
plina prosperitate.
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea al erei noastre, exercitiile
acrobatice incep sa ia o raspandire din ce in ce mai mare. Cele mai practicate
exercitii devin rasturnarile, care incep sa apara aproape la fiecare serbare cu
caracter de masa.
Reluarea intrecerilor olimpice in anul 1536 a contribuit intr-o oarecare
masura la cresterea interesului pentru practicarea exrcitiilor fizice si deci
pentru practicarea exercitiilor acrobatice.
In domeniul literaturii de specialitate, prima lucrare care trateaza
domeniul exercitiilor acrobatice a fost cea a lui Archangelo Tuccaro
, care a aparut la Paris in anul 1599, sub titlul “Trois dialogues de l’exercice
de sauter et voltiger en l’air” (Trei dialoguri cu privire la modul de a sari si
a zbura in aer), care numara 400 de pagini, 3 capitole, in care se gasesc
urmatoarele: un scurt istoric despre exercitiile acrobatice, probleme tehnice
in legatura cu sariturile si cu exercitiile acrobatice si clasificarea sariturilor.
In tara noastra, exercitiile acrobatice au inceput sa fie cunoscute mai
mult in ultima vreme, o data cu raspandirea gimnasticii sportive. In Institutul
de Cultura Fizica, ele au fost introduse in special in cadrul andtrenamentelor
Societatii de gimnastica a studentilot, inca din anul 1936. An dupa an,
experienta castigata in acest domeniu s-a largit si exercitiile acrobatice au
inceput sa se prei la toti anii de studii, in cadrul lectiilor practicate de
gimnastica, fiind inclus in partea fundamentala a lectiei, inaintea sariturilor.
In anul 1949, autorul acestui curs a publicat in revista Sport 2 articole
in legatura cu exercitiile acrobatice. Aceste articole pot fi considerate ca
primele inceputuri ale literaturii de specialitate in domeniul gimnasticii
acrobatice in Romania. Ele sunt interesante prin exercitiile pe care le
cuprind, prin incercarea de clasificare a exercitiilor acrobatice si prin fixarea
terminologiei lor.

3
 Dupa 1949, odata cu restructurarea gimnasticii la noi in tara,
exercitiile acrobatice s-au raspandit tot mai mult, datorita dezvoltarii pe care
a luat-o gimnastica sportiva.

I.2. Particularitatile actelor motrice

Dupa scopul urmarit si mijloacele specifice de practicare, gimnastica

poate fi impartita in urmatoarele ramuri:
 Gimnastica elementara, care curpinde:
o Gimnastica de baza;
o Gimnastica igienica sau de inviorare;
o Gimnastica in productie;
 Gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
o Gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline
sportive;
o Gimnastica medicala;
 Gimnatica sportiva, care cuprinde urmatoareel probe:
o Pentru femei;
o Pentru barbati;
o Gimnastica ritmica;
o Gimnastica acrobatica.

Gimnastica acrobatica este o ramura a gimnasticii sportive, care

curpinde o serie de miscari intocmite (alcatuite), cu caracter spectaculos,
bazate in special pe indemanare si pe dezvoltarea simtului de exchilibru si
orientare in spatiu, ce se pot executa individual, pe perechi sau in grup, la sol
sau la diferite aparate specifice, contribuind la intarirea sanatatii si la
perfectionarea calitatilor fizice, morale si intelectuale ale omului.
Gimnastica acrobatica, impreuna cu celelalte ramuri ale gimnasticii si
ale activitatii sportive, se sprijina pe gimnastica de baza.
Practicarea gimnasticii acrobatice presupune ca executantii si-au
insusit, intr-o larga masura, exercitiile de gimnastica de baza, care sa le
asigure-pe langa sanatate- o dezvoltare normala si multilaterala a tuturor
posibilitatilor fizice. Exercitiile acrobatice sunt caracterizate printr-o
influenta extrem de complicata, pe care o au asupra organismului si in
special asupra sistemului nervos central. Ele contribuie la acomodarea
maxima a executantului-prin miscare- la diferite conditii dinafara, care se
schimba des in raport cu forta, timpul si spatiul.

4
 Gimnastica acrobatica insumeaza un numar de miscari care constau in
cea mai mare parte din rotiri sau din pozitii statice de echilibru, ori pozitii
care reclama o mare mobilitate in coloana vertebrala, in acticulatiile
umerilor si ale soldurilor.
Miscarile acrobatice sunt miscari complexe, care plac deopotriva atat
executantilor, cat si spectatorilor. O buna executie a lor se castiga abia in
urma practicarii indelungate a exercitiilor din gimnastica de baza, care au
asigurat executantilor corectitudine si preciziem suplete si eleganta-datorita
mobilitatii articulatiilor si elasticitatii musculare-forta si rezistenta la efort
prelungit, precum si o buna coordonare.
Pentru a intelege mai usor cotinutul gimnasticii acrobatice este nevoie
de o clasificare, intr-o anumita ordine, a elementelor de baza, tinand cont de
caracteristicile lor principale, in legatura cu anumite criterii de apreciere.
Astfel, din punct de vedere al efortului depus de catre executanti,
elementele acrobatice pot fi impartite in elemente statice si dinamice.
In categoria elementelor statice intra anumite pozitii mentinute, care
reclama o stare de echilibru, cum este “cumpana” de diferite genuri sau
stand pe piept, stand pe antebrate, stand intr-o mana, etc. La acestea se mai
adauga anumite atitudini (pozitii) ale corpului care cer o mare mobilitate in
coloana vertebrala, in articulatia umerilor si a soldurilot, ca de exemplu:
“podul”, “sfoara”, etc.
In categoria elementelor dinamice intra rostogolirile, rasturnarile,
salturile rasturnate, salturile de toate genurile simiscarile de ridicare a
corpului prin notiuni de indreptare.
La randul lor, elementele acrobatice-statice si dinamice- se pot imparti
in elemente libere si la aparate. Prin elemente libere acrobatice se intelege
acele miscari care nu sunt legate in executia lor de nici un fel de aparat, care
sa influenteze asupra zborului sau asupra traiectoriei miscarii. Acestea pot fi
practicate cu succes atat de baieti, cat si de fete, incepand de la varsta
prescolara, de la 5-6 ani in sus. Miscarile acrobatice fara aparate sunt un
corolar al miscarilor din gimnastica de baza. Ele constau din combinarea
diferitelor feluri de rostogoliri, rasturnari, sarituri, salturi si ridicari de la
pamant prin indreptare, cu o serie de miscari pe care le intalnim si in
gimnastica de baza.
Oparte din aceste miscari acrobatice se pot executa din elan, fara
forta, iar altele, dimpotriva, numai din forta.
Pentru acest sport nu exista un adversar direct. Adversarul lucreaza
separat, inainte sau dupa acesta, intrecerea fiind o comparatie a maiestriei
apreciata cu note de catre arbitri.

5
 Elementele acrobatice care se executa cu ajutorul aparatelor speciale
sunt mai greu de insusit. Ele cer din partea executantilor calitati deosebite si
un antrenament de foarte lunga durata. Aceste elemente constau din sarituri
si salturi care se pot face pe sol, din elan, intrebuintand trambulina elastica.
Se mai pot face din zbor, sarind de la un aparat la altul, aparatele fiind
asezate la inaltimi diferite, intrebuintandu-se pentru aterizare o plasa
speciala.
In ceea ce priveste instalatiile si materialul de care este nevoie pentru
o buna desfasurare a activitatii la gimnastica acrobatica, se poate spune ca
aceasta ramura a gomnasticii nu necesita instalatii sepciale. Desigur ca cel
mai bun loc pentru practicarea exercitiilor acrobatice il constituie sala de
gimnastica, care intruneste toate conditiile necesare de instalatie si igiena.
Materialele de care avem nevoie sunt saltelele de gimnastica si centurile de
siguranta. Forma cea mai indicata pentru o saltea este cea dreptunghiulara,
avand urmatoarele dimensiuni: 1,50-2 m latime; 6-12 m lungime si 4-10 cm
grosime. Centura de asigurare( fig. 1 si fig. 2) poate fi confectionata dintr-o
chinga, suficient de rezistenta, lata de 4-8 cm prevazuta cu o catarama pentru
a e fixa pe corpul executantului. La aceasta curea, cu ajutorul unor inele se
leaga doua franghii, cu care executantul poate fi sustinut in timpul lucrului.

Fig. 1

Fig. 2

6
 Franghiile care se ataseaza la curea vor fi groase de aproximativ 1 cm
si lungi de 1-2m.
In ceea ce priveste aparatele intrebuintate in gimnastica acrobatica,
acestea sunt urmatoarele:
 trambulinele elastice (care pot fi simple-fig. 3, basculante-fig. 4 si
rototativ-basculante –fig.5), la care se adauga o platforma de pe care
se fac diverse sarituri;
 rotile metalice (fig. 6);
 plasa elastica, prevazuta cu cate o platforma la foecare capat.

fig.3

fig.4

7
 fig.5

fig.6

Lucrul la aparatele acrobatice cere o tehnica speciala si un

antrenament indelungat. Atat plasa elastica, cat si trambulinele basculante
sunt intrebuintate mai mult in scolile acrobatice speciale, unde se pregatesc
artistii de circ, care ajung sa execute salturi si combinatii foarte
spectaculoase, lucrand individual, pe perechi sau in grupuri mici.

I.3. Calitati de ordin somatic, fiziologic si aptitudinile motrice solicitate

de ramaura

Acrobatia se bazeaza in general pe stapanirea centrului de greutate, pe

ascutirea simtului de echilibru si de orientare in spatiu, pe o mare putere de
coordonare, pe o buna mobilitate generala a corpului, pe o mobilitate
speciala a coloanei vertebrale, a articulatiilor umerilor si soldurilor, pe o
repartitie armonioasa a fortei musculare, pe segmentele corporale precum si
pe o mare indemanare, care se traduc prin acomodarea rapida a executantilor
la diferite situatii din afara.
Gimnastica acrobatica insumeaza un numar de miscari care constau in
cea mai mare parte din rotari sau din pozitii statice de echilibru, ori pozitii
care reclama o mare mobilitate in coloana vertebrala, in articulatiile umerilor
si ale soldurilor.

8
 Miscarile acrobatice sunt miscari complexe, care plac deopotriva atat
executantilor, cat si specatatorilor. O buna executie a lor se castiga abia in
urma practicarii indelungate a exercitiilor din gimnasica de baza, care au
asigurat executantilor corectitudine si precizie, suplete si eleganta- datorita
mobilitatii articulare si elasticitatii musculare-forta si rezistenta la effort
prelungit, precum si o buna coordonare.
Randamentul care se poate obtine-lucrand cu un colectiv- este
intotdeauna in functie de urmatorii factori: stare generala a sanatatii, regim
alimtentar, regimul de munca, timpul liber acordat pentru educatie fizica,
varsta, sexul, gradul de antrenament, spiritul de disciplina in timpul lucrului
in colectiv, vointa si perseverenta in executare si repetarea exercitiilor alese
si predate, pisibilitatile naturale ale executantilor cu privire la forta, viteza,
detenta si coordonare.
Exercitiile acrobatice sunt bine insusite de copii intre 5-12 ani si de
fete si baieti, de la 12-16 ani in sus. In perioada pubertatii, capacitatea de
coordonare a tinerilor sufera o perturbare, astfel ca baietii si fetele la aceasta
varsta nu sunt indemanatici. Daca tinerii au practicat insa exercitiile
acrobatice din varsta frageda, atunci ei nu vor pierde aceasta calitate nici in
perioada pubertatii. De aceea se recomanda ca anumite exercitii acrobatice
sa fie folosite incepand din calsele elementare, ciclul I.
Din punct de vedere fizic, se cere executantilor sa fie perfect sanatosi,
sa dea dovada ca au castigat de pe urma practicarii exercitiilor de
gimnastica; mobilitate musculara, elasticitate musculara, forta, trebuie sa
aiba o repartitie armonioasa si proportionala pe segmentele corporale,
rezistenta, indemanare; sa aiba o buna coordonare neuro-musculara si o mare
posibilitate de a se contracta si de a se destinde rapid; sa fie dotati cu viteza
si detenta; sa aiba un dezvoltat simt de echilibru, de orientare in spatiu si
autocontrol.

II.Manifestarile proceselor psihice in activitatea specifica din ramura

II.1.Caracteristicile proceselor senzoriale in activitate

Senzatiile reprezinta reflectarea insusirilor izolate ale obiectelor si

fenomenelor lumii materiale care actioneaza nemijlocit asupra organelor de
simt. Din punct de vedere cognitiv, senzatiile constituie prima veriga de
legatura dintre om si realitatea inconjuratoare. Altfel decat prin intermediul
senzatiilor subiectul nu poate cunoaste proprietatile concrete ale
fenomenelor; astfel, senzatia reprezinta temelia intregului proces al
cunoasterii, premiza activitatii practice a omului.

9
 Exista mai multe tiprui de senzatii, iar clasificarea acestora se
realizeaza in functie de natura analizatorilor:
 Analizatori externi au ca si corespondete senzatiile vizuale, auditive,
cutanate, gustative, olfactive;
 Analizatorii interni au ca si corespondente senzatiile
interne(organice);
 Analizatorii intermediari au ca si corespondente senzatiile kinestezice
si statice.
Tuturor acestor analizatori le corespund senzatii de durere.
Senzatiile vizuale si auditive sunt foarte importante in gimnastica
acrobatica, vederea periferica fiind importanta in sarituri, salturi, rostogoliri
cu sau fara aparate si deoarece aceste exercitii sunt de cele mai multe ori
insotite de muzica, aducand astfel un colorit emotionl miscarii si un ritm
care inlesneste insusirea si executarea exercitiilor. La fel senzatiile
kinestezice si de echilibru si de orientare a miscarilor sunt solicitate la
exercitiile gimnasticii acrobatice.

Perceptiile reprezinta reflectarea obiectului si fenomenului un unitatea

insurirlot lor, ca urmare a contactului nemijlocit cu organele de simt.
Perceptiile se clasifica astfel:
 Perceptii de spatiu;
 Perceptii de timp;
 Perceptii de miscare.
Perceptiile sunt importante in activitatea gimnastilor, astfel perceptia
timpului duce la incadrearea si relaxarea succesiva a muschilor, atat de
importanta in gimnastica si da un anumit ritm de executie al miscarilor.
Perceptia propriei miscari (complex conditionat care imbina componentee
proprioceptive cu cele exteroceptive, perceptiile de spatiu si de timp) se
conduc, se educa, se dezvolta la gimnasti si nu numai pe baza aferentatiei
inverse si a controlului si intaririi verbale.
Faptul de a trece de la o sala la alta modifica perceptiile caracteristice
orientarii miscarilor corpului in spatiu, in exercitiile la sol sau pe aparate.
Astfel, afalti in deplasare, gimnastii fac in primul rand recunoasterea noului
loc de concurs si - daca este posibil – chiar un antrenament de acomodare.

Reprezentarile reflecta in imagini concrete, intuitive, particularitatile

obiectelor si fenomenelor percepute anterior. Procesul formarii
reprezentarilor incepe cu o reprezentare initiala a celui ce urmeaza sa-si
insuseasca un exercitiu, se continua cu crearea unei reprezentari mai
apropiate de model pe calea demonstratiei si a explicatiei si se

10
perfectioneaza pe masura ce se diversifica procesul instruvtiv-educativ, pe
masura ce se repeta exercitiul in conditiile de corectie precizate de antrenor.
Gimnastii isi reprezinta in minte exercitiile care urmeaza a fi executate si
invatate, iar exersarea mentala este foarte importanta pentru a-si putea
reprezenta senzatiile kinestezice in urma exersarii, astfel formandu-se
deprinderile necesare.
II.2.Caracteristicile atentiei in activitate

Atentia reprezinta activitatea de orientare si concentrare a proceselor

cognitive asupra anumitor iobiecte sau fenomene ale realitatii
inconjuratoare. Ea se clasifica in:
 Atentie involuntara-cand nu se stabileste anterior un scop cognitiv;
 Atentia voluntara-se anticipreaza scopul si mobilitatea unui efort
voluntar pentru atingerea acestuia;
 Atentia postvoluntara0rezultat al exersarii de concentrare.
Stilurile de atentie sunt diferite in functie de particularitatile
individuale, iar acestea pot determina eficacitatea diferitelor strategii
cognitive. Variatele stiluri individuale de atentie interactioneaza cu
caracteristicile sarcinilor si cu factorii situationali, inluentadn performantele;
ele sunt relativ stabile sau pot fi usor schimbate prin interactii, antrenament
sau experienta. Atentia joaca un rol important in exersarea miscarilor in
gimnastica acrobatica, dar ea are un caracter discontinuu, atentia voluntara
fiind mai mult solicitata.
Concursurile sportive solicita totdeauna calitatile superioare ale
atentiei. Prin specificul ramurii-gimnastica acrobatica- se cere ca :
stabilitatea, concentrarea si mobilitatea atentiei sa fie mai dezvoltate, ca si
calitati ale atentiei, pentru ca ele ajuta foarte mult in realizarea sarcinilor,
exercitiilor, de diferite grade de dificultate, cu unul sau mai multi parteneri.
Intr-un concurs, mediul se imbogateste cu spectatori, arbitri, oficiali si
alte persoane, care constituie surse de influentare a atentiei. De aceea este
bine sa se faca antrenamente cu spectatori, deoarece ei reprezinta pentru
gimnasti stimuli suplimentari si-I incurajeaza.

II.3.Particularitatile gandirii si imaginatiei

Gandirea reflecta realitatea in mod mijlocit, abstractizat si

generalizat. In timpul exercitiilor fizice, gandirea are ca scop principal
aprecierea situatiilor si, in functie de ele, conducerea actiunilor proprii.
Gandirea joaca un rol de cea mai mare insemnatate, ea fiind cea care
dirijeaza intregul comportament pe baza precizarii scopului, sarcinilor si

11
mijloacelor activitatii.In antrenament se dezvolta in special acele laturi ale
gandirii care sunt solicitate in vederea asigurarii unui coportament optim in
conditiile schimbatoare ale situatiilor.
Uneori, in timpul activitatilor fizice, gandirea modifica metodele,
mijloacele sau procedeele tactice. Cognitia joaca un rol important in
formarea deprinderilor, in intelegerea explicatiilor antrenorului, care
utilizeaza diverse mijloace pentru a demonstra modul in care trebuiesc
efectuate miscarile pe care trebuie sa le execute gimnastii, pentru ca acestia
sa-si poata forma o reprezentarea in legatura cu noua deprindere. Astfel, cei
care invata folosesc procesele mentale pentru a intelege cum urmeaza a fi
realizata fiecare sarcina si folosesc planul verbal pentru a transpune executia.

Imaginatia reprezinta procesul cognitiv superor de elaborare a unor

idei sau proiecte noi pe baza selectarii, combinarii si recombinarii
experientei anterioare. Un aspect important al solicitarii imaginatiei este
invatarea mentala a exercitiilor. Aceasta este posibila numai in conditiile
unei bogate experiente motrice, atat generala cat si speciala; ea usureaza
munca gimnastilor, ajutandu-l sa repete, in intervalul dintre doua
antrenamente. Pentru gimnastica acrobatica, procesul imaginatiei joaca un
rol fundamental in elaborarea, legarea, combinarea si realizarea diferitelor
miscari (salturi, rasturnari, rostogoliri, folosirea diverselor aparate), pentru a
crea un exercitiu variat, interesant si aplicabil.

II.4. Particularitatile starilor afective in situatiile specifice

antrenamentului si concursului

Antrenamentul reprezinta forma de baza a muncii comune a

antrenorului cu sportivul care se efectueaza in vederea asigurarii unei
pregatiri multilaterale a acestuia, pentru participarea cu succes la intrecerile
sportive. Antrenamentul este un proces pedagogic, deosebit de complex,
care cuprinde atat latura instructiva cat si pe cea de pregatire si de educare a
sportivilor. Scopul antrenamentului este de a asigura o sportia capacitate de
lucru a organismului, precum si de a asigura pregatirea si dezvoltarea
multilaterala a sportivului, atat din punct de vedere fizic si psihic, de a-l face
apt sa lupte in intrecerile sportive si, in acelasi timp, de a-i forma trasaturi de
personalitate.
Antrenamentul este o activitate dificila, de lunga durata, cu intensitate
mare care supune sportivii la eforturi deosebite, la regim sever de munca si
viata, la solicitarea atentiei, gandirii si imaginatiei, la exersarea indelungata
si dificila a depinderilor tehnice si tactice.

12
 Daca luam in considerare numai starea emotiva a gimnasilor inaintea
unei intreceri de importanta si raspunderea unui campionat mondial sau a
unei probe la Jocurile Olimpice, este suficient pentru a ne da seama ca
numai o pregatire psihologica buna, care sa dubleze pregatirea tehnica si
tactica, poate asigura succesul gimnastilor.
Interesul este legat de motivele activitatii, de factorii emotionali,
dintre care cel mai evident este satisfactia data de reusita unui exercitiu, de
obtinerea unui rezultat pentru care s-a depus un mare efort de pregatire.
Ceasta satisfactie sporeste increderea in fortele proprii si constituie un factor
dinamogen pentru activitatea urmatoare. Pe masura ce sportivul capata
experienta, interesul se manifesta si sub alte forme, legate de cunoasterea
teoretica a gimnasticii acrobatice, de studierea ei multilaterala, precum si de
cunoasterea propriei persoane si a particularitatilor sale.
Rolul emotiilor in sport este cunoscut de multa vreme, dar spre
deosebire de sfera calitatilor morale, unde omul poate interveni constient si
activ, in sfera emotiilor se manifesta inca si astazi o anumita neputinta in
directia dirijarii lor si inlaturarii efectelor negative ale cestora.
Starile psihice ale gimnastilor nu sunt prea intense, cu efecte de
dezorganizarea a personalitatii, sportivul avand posibilitatea de a le stapani,
de a executa unele actiuni si miscari care sa le mascheze.

II.5.Particularitatile efortului voluntar si ale calitatilor de vointa

manifestate in activitatea sportiva

Vointa este procesul psihic care reprezinta capacitatea omului de a-si

dirija in mod constient actiunile spre atingerea unui anumit scop. In
activitatea sportiva, vointa este unul dintre procesele psihice de baza. Ea este
prezenta nu numai in actiuni, dar si in procesele psihice ale cunoasterii si
afectivitatii, impreuna cu care formeaza un tot unitar. Ea se manifesta in
atentie, gandire, in stapanirea starilor emotive. De gradul dezvoltarii vointei,
de nivelul calitatilor de vointa depinde capacitatea omului de a depasi
greutatile care stau in calea atingerii unui scop. In sport, greutatile cresc o
data cu nivelul pretentiei, cu maiestria sportului. Aceste greutati sunt invinse
cu ajutorul calitatilor de vointa, special educate in antrenamente si
concursuri. Alaturi de scopurile pregatirii fizice, tehnice sau tactice,
sportivul isi propune si dezvoltarea calitatilor vointei, ca o conditie a
progresului sau viitor.
Calitatile vointei isi dovedesc importanta si eficienta in
antrenamentele cu eforturi mari, in concursurile grele, desfasurate in fata
unor adversari puternici, in conditii mai putin obisnuite care provoaca

13
ganduri si emotii ce influenteaza negativ comportarea sportivului. In
asemenea conditii dificile se manifesta capacitatea omului de a-si dirija in
mod activ miscarile, de a-si orienta concret gandurile, de a-si stapani
emotiile.
Calitatile vointei sunt: orientarea catre scop, independenta, hotararea,
spiritul de disciplina si ordine, stapanirea de sine, curajul, barbatia, darzenia,
perseverenta, dorinta de a invinge. Numai simpla enumerare a acestora este
suficienta pentru a ne arata ca ele sunt strans legate de calitatile morale ale
sportivului, si in particular a gimnastului.
Pentru educarea orientarii catre scop este necesar ca antrenorii sa
stabileasca cu precizie sarcinile de perspectiva ale muncii gimnastilor si sa le
comunice acestora in cadrul discutiilor comune. Este necesar ca gimnastul sa
fie convins de posibilitatea realizarii performantelor propuse si de
necesitatea de a depunde eforturi in vederea realizarii lor. Astfel, se
stabilesccifre, performante pentru diferite concursuri de verificare, pentru
antrenamentele controlate si chiar pentru fiecare antrenament in parte.
Pentru formarea unei atitudini mentale cat mai favorabile muncii
independente este necesar ca antrenorul sa poarte discutii cu gimnastii sai,
asupra modului cum ar reactiona ei in anumite situatii imaginare, situatii
propuse atat de gimnasti, cat si de antrenori.
Spiritul de disciplina si de ordine se manifesta in activitatea
gimnastilor prin respectarea regulilor de comportare si de concurs.
Curajul, barbatia, darzenia, perseverenta sunt strans legate intre ele.
Educarea lor se realizeaza prin activitatea in conditii grele, prin desfasurarea
antrenamentelor cu eforturi de intensitate mare.
Un rol insemnat il joaca lamurirea faptului ca in aceasta activitate nu
exista limite peste care nu se poate trece, caci cele mai de seama
performante, socotite candva exceptionale si de netrecut, au fsot depasite, ca
urmare a perfectionarii continue a metodicii antrenamentului sportiv, a
tehnicii si tacticii. Astfel, sportivii care isi insusesc aceasta idee manifesta
dorinta de victorie-ca rezultat al intregii lor pregatiri psihologice.

III.Caracteristicile unor stari psihice specifice: aptitudini, procese

cognitive, afective, volitive

Aptitudinile reprezinta praticularitatile psihice ale omului care stau la

baza indeplinirii cu succes a unei anumite activitati. Baza unor astfel de
particularitati o constituie predispozitiile anatomo-fiziologie cu care omul se
naste. Omul nu se naste cu aptitudini pentru un anumit sport, cu cu unele

14
perticularitati anatomo-fiziologice care, prin activitatea sportiva se
evidentiaza, se dezvolta si asigura o executie usoara, precisa, energica.
Psihologia deosebeste aptitudinile generale, necesare desfasurarii
oricarei activitati si in orice domeniu, si aptitudinile speciale, necesare
numai in anumite domenii de activitate. Aptitudinile generale sunt necesare
intr-o mare masura pentru activitatea sportiva, dar aptitudinile speciale sunt
cele care conteaza pentru a practica cu succes gimnastica acrobatica. Putem
spune ca exista aptitudini pentru un sport in general (perceptia miscarilor,
simtul orientarii si echilibrului, rezistenta la efort, dorinta de intrecere,
tendinta spre perfectionare), ca si aptitudini specifice unei anumite ramuri-
gimnasica acrobatica-echilibrul, mobilitate, flexibilitate,etc.

Competitia sau concursul este trasatura fundamentala a activitatii

sportive. Sport necompetitiv nu exista. Concursul este legat de ideea de
organizare, de conditii si forma reglementara de intrecere, scopul principal
fiind clasarea concurentilor dupa merite.
Intrecerea prezinta anumite caracteristici psihice sub raportul
combativitate-agresivitate. Aceste doua forme de atitudini si tendinte nu unt
identice: combativitatea este legata de inclinatia foarte generala de a se
opune unul altuia si de a se compara cu el, depasindu-l si depasindu-se pe
sine; agresivitatea este o tendinta distructiva pe care o intalnim mai rar in
competitiile sportive, ca o reactie la frustrare.
Combativitatea este caracteristica a temepramentelor active, vioaie,
dinamice. La baza atitudinii combative stau doua tipuri de orientari:
 Orientarae predominant intelectuala, bazata pe convingeri, pe
intelegerea sarcinii siimportantei concursului, in care ratiunea, spiritul de
disciplina si sentimentul raspunderii colaboreaza;
 Orientarea predominant afectiva, avand la baza constitutia organica
nervoasa si endocrina care mobilizeaza energia, indiferent de importanta
intrecerii sau sarcina fixata.
Sportivii primei categorii sunt rationali, calculati si, pentru ei, exista
riscul unui montaj insuficient structurat, inflentat de sentimentul
inferioritatii; cei din a doua categorie manifesta o combativitate sustinuta
chiar si in intrecerie amicale sau in antrenament.
Competitia sportiva se caracterizeaza prin faptul ca este o manifestare,
o activitate sociala reglementara, supravegheata si dirijata de anuite norme.
Participarea la competitii angajeaza dubla responsabilitate a sportivilor si
organizatorilor: morala si juridica. Sportivul care participa la intreceri are
raspunderi mai intai fata de performanta, a arbitrilor, a spectatorilor.

15
 Semificativa este conceptia fair-play care este nu numai un stil, ci este
o orientare profund morala si necesara in conditiile in care rivalitatea
sportiva capata accente tot mai profunde.
Dintre starile afective, in deosebi emotiile influenteaza evolutia
proceselor intelectuale si conducerea corecta a actiunilor. Exista emotii
negative, cu valoare dezorganizatoare asupra comportamentului dar si emotii
pozitive ce mobilizeaza energia sportului, stimuland performanta.
Este bine cunoscuta imaginea sportivului cuprins de emotie inainte
concursului: neatent, incapabil de a gandi clar si de a se exprima cu usurinta,
cu figura crispata, palid, incapabil sa-si stapaneasca miscarile, transpirat inca
dinainte de a face un efort, cu deranjamente stomacale, greata, intr-o stare de
indiferenta sau agitatie, irascibil, etc. Acest tablou subliniaza cat de mult
inflenteaza buna reusita a unei performante emotia negativa care-l cuprinde
pe sportiv.
Emotiile la sportivi si in genere la gimnasti se manifesta in doua
feluri: prin gandire (analiza mintala a situatiile) si prin perceperea directa a
acestora. Emotiile din prima categorie constituie asa-numita dispozitie de
start a sportivului, complex afectiv care apare inainte antrenamentului si
indeosebi mai bine exprimat inainte concursului. Aceasta stare afectiva are
caracter reflex-conditionat. Este suficcient sa ne gandim la concursul viitor
si imediat simtti neliniste, teama, incordare sau alte emotii si sentimente,
insotite de modificari fiziologice mai mult sau mai putin intense.
Mecanismul fiziologic al dispozitiei inainte de concurs este starea de
start, care se imparte in: starea inainte de start, care se manifesta cu ore si
chiar zile inainte de concurs si starea de start propriu-zisa, care se manifesta
cu putin inainte de inceperea concursului si se prelungeste chiar in timpul
acestuia.
Atat emotiile gandite, cat si cele situative se caracterizeaza prin
aparitia spontata, posibilitatea influentarii lor fiind destul de redusa, mai ales
atunci cand intensitatea lor este exagerat de mare; de aceea trebuie luptat
impotriva supraexcitarii emotive.
Supraexcitarea emotiva reprezinta acea intensitate a emotiei prea mare
si de durata, depasindu-se posibilitatea de lucru a celulelor nervoase, cu
efecte negative produse asupra comportamentului. Daca apare in timpul
concursului, gimnastul nu poate urmari indicatiile antrenorului sau propriul
lui tact, manifesta stangacie in miscari, este agitat, dandu-si seama de sitatia
in care se afla, intra si mai mult in panica, intretinandu-si starea de
supraexcitare emotiva. Pentru a depasi aceasta stare, sportivul si in special
gimnastul, trebuie sa aiba in vedere o anumita pregatire, in acord cu
dificultatile concursului: sa creeze conditiile aparitiei starilor emotive

16
pozitive(entuziasm, incredere), diminuandu-le pe cele negative; folosirea
sugestiei si autosugestiei; folosirea cuvantului in stimularea sau stapanirea
emotiilor in raport cu colegii, antrenorii; etc.

IV.Particularitatile de manifestare ale unor trasaturi ale personalitatii

sportivului care practica ramura respectiva

Motivatia reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei , fie

ca sunt innascute sau dobandite, constintizate sau neconstientizate, simple
trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte. Motivele pentru care tinerii
practica numeroase ramuri sportive sunt diferite, dar majoritatea sunt legate
de faptul ca practicarea sportului ofera satisfactiile cele mai puternice si mai
diverse: sentimentul specific trait de sportiv-satisfactia produsa de activitatea
musculara; satisfactia estetica-cum este si cazul sportului de fata-gimnastica
acrobatica se caracterizeaza prin armonia miscarilor, gratie, prin faptul ca
ofera un spectacol; tendinta de a obtine recorduri, performante de
valoare;sentimentul datoriei; elemente de concurs, etc.
Motivatia prezinta doua dimensiuni: intensitatea si directia.
Intensitatea reprezinta efortul pe care o persoana il depunde ins copul
atingerii unui obiectiv. Directia se refera la alegerea obiectivului.
Motivatia provine din doua surse:
 Motivatia din interiorul persoanei sau intrinseca; persoanele
care manifesta acest tip de motivatie prezinta o tendinta interioara de a-si
afirma competenta si independenta, de a rezolva sarcina abordata, de a reusi.
Aceste persoane au ca scop competenta, independenta si succesul, iar odata
atinse, aceste scopuri capata valoare de recompensa. Motivatia intrinseca
este caracteristica sportivilor care practica sportul din placere, exceland in
ceea ce fac chiar si departe de ochii spectatorilor.
 Motivatia din exteriorul persoanei sau extrinseca; ea se
prezinta sub forma unei confirmari pozitive sau negative, prin intermediul
careia creste sau scade probabilitatea repetarii anumitor comportamente.
Secretul motivatiei ar putea fi intelegerea trebuintelor sportivilor. Dat
fiind faptul ca o trebuinta nesatisfacuta devine un scop, a-i conduce pe
sportivi/gimnasti spre atingerea scopurilor ar reprezenta aspectul esential al
lor. Putem identifica urmatoarele trebuinte fundamentale pe care tinerii
gimnasti incearca sa le satisfaca prin sport:
o Practicarae unei activitati sportive din placere, urmarind satisfacerea
nevoii de stimulare si aventura;

17
 o Interactiunea cu ceilalti, urmarind satisfacerea nevoii de afiliere si
apartenenta la grup;
o Demonstrarea propriei competente in scopul satisfacerii nevoii de
afirmare a propriei valori.

Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a personalitatii

omului. I.P.Pavlov a identificat 4 tiprui temepramentale: colericul,
sangvinul, flegmaticul si melancolicul.
In activitatea sportiva, manifestarile temperamentale isi au importanta
lor atunci cand sunt cunoscute si se iau in considerare in procesul instructiv-
educativ. Calitatile gandirii, afectivitatii si vointei se educa mai usor la unii
reprezentanti ai tipurilor decat la altii. Astfel, la flegmatic se educa mai usor
calitatea de vointa, de exemplu perseverenta, decat la un coleric; sangvinul
este mai comunicativ decat flegmaticul si melancolicul, colericul mai
nestapanit decat ceilalti, melancolicul este mai putin energic, dar mai
sensibil si mai meticulos, etc.

Caracterul este constituit din trasaturi psihice ale personalitatii,

proprii unui anumit om, si care il defineste in privinta atitudinii fata de
munca, societate, oameni si fata de sine. El se manifesta in actiunile
constante ale omului, esentiale pentru pesronalitatea sa.
Lupta pentru obtinerea unor rezultate inalte solicita intreaga
personalitate a sportivului sub aspetctul participarii constiente la procesul
preagatirii si a dirijarii activitatii din concurs. Din acest motiv este foarte
important sa li se dezvolte gimnastilor constiinta de sine-conditie a
autoeducatiei, a atitudinii constiente in invatare, a autoaprecierii, initiativei,
independentei, etc.
Constiinta de sine se manifesta sub forme si aspecte foarte variate.
Psihologii stabilesc trei grupe principale de aspecte ale constiintei de sine: in
sfera cunoasterii (cuprinde propria senzatie, perceptie, autoobservatia,
reprezentarile deine, autoanaliza, autocritica); in sfera afectiva (cuprinde
dispozitia, amorul propriu, modestia, mandria, sentimentul raspunderii si al
datoriei, demnitatea); in sfera volitiva (cuprinde retinerea, stapanirea de sine,
independenta, autocontrolul, autdisciplina). Enumerearea acestor aspecte ale
constiintei de sine este suficienta pentru a sublinia importanta pe care o are
educarea acestei particularitati a personalitatii sportivului si in special a
gimnastului acrobatic.

18
V.Caracteristicile psiho-sociale si pedagogice ale ramurii

Psihologia sociala ca disciplina stiintifica este o stiinta de granita , la

intersectia psihologiei cu sociaologia si cu alte stiinte despre om si viata lui
sociala. Sportul face parte din fenomenel sociale, fiind conditionat in
continut, structura, forme de manifestare de specificul vietii social-
economice a oamenilor. Dimnesiunea psiho-socila a sportului este in
evidenta din primele clipe ale contactului cu aceasta activitate, caci sportul
inseamna prin excelenta intrecere intre indivizi, intre echipe (grupuri
sociale). Sportul presupune in acelasi timp participarea spectatorilor,
aprecierea publica a rezultatelor, recompensa premiala a celor mai bune
dintre ele. Echipa este unitatea de baza psiho-socialaa activitatii sportive. De
organizarea, coeziunea, gradul de mobilizare, traditiile sale depind succesele
comune si individuale ale ei si ale componentilor sai. Echipa se considera si
doi sportivi, ca in cazul de doi sportivi constituiti in cuplu la un sport, ca in
exemplul de fata-cuplul de gimnasti acrobati.
Din punct de vedere al psihologiei sociale putem afrma ca in situatia
in care indivizii fac parte dintr-o colectivitate constituita spontan si nu dupa
norme sau criterii sociale, economice, profesionale, intre indivizii care
alcatuiesc colectivitatea se stabilesc anumite relaii, care sunt in acelasi timp
psihologice si sociale.
Activitatea instructiv-educativa a antrenamentului cu sportivi difera
de activitatea curenta prin faptul ca alaturi de munca indreptata spre
performanta a sportivului,de invatare, aceasta presupune
intrecerea,rivalitatea,are la baza un antrenament in scopul pregatirii
tehnice,tactice,fizice si psihice a sportivului,tinde spre performanta,spre o
pregatire superioara,pretinde perfectionare a deprinderilor
motrice,manifestarea preponderent motrica a actiunilor.

19
Bibliografie

 Psihologia activitatii sportive-Autor: Anca

DRAGU, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.;
Bucuresti, 2003;

 Psihologia sportului-Autor: Mihai EPURAN,

Editura Consiliului National Pentru Educatie
Fizica si Sport, 1968;

 Curs de Gimnastica Pentru Studenti-Autori: N.Gh.

Balasu; Adina Birlea, Viorica Mociani, Uta
Ionescu; Centrul de Multiplicare al Universitatii
din Bucuresti, 1971;

 Teoria si Metodica Educatiei Fizice si Sportului-

Autor Carstea Gheorghe; Editura Universul,
Bucuresti, 1993;

 Curs de Gimnastica-Autori: N. Gh. Baian; Adina

Birlea; Rarica Viorel; Centrul de Multiplicare al
Universitatii din Bucuresti, 1970;

20
 Probleme de Teorie si Metodica in Jocurile
Sportive-Autor: Leon Teodorescu; Editura Sport-
Turism, 1975.

21