O regulă minoră trebuie privită ca un principiu de sine stătător.

Înainte de orice, energia trebuie

dăruită sub forma iubirii pentru Dumnezeu şi a unităţii cu lumea întreagă. Principiul ierarhiei.
Primele emoţii şi sentimentul iubirii trebuie îndreptate către Dumnezeu. Îmi aduc aminte cum am
început să orbesc
atunci când iubirea pentru Dumnezeu în rugăciunile mele trecuse pe al doilea sau al treilea plan.
Citesc ultima însemnare: „Ce anume determină zâmbetul omului? Ne purifică acesta din punct de
vedere energetic? De ce se spune că cine zâmbeşte este de neînvins?”
Privesc cerul albastru pe geam, curtea este luminată de soarele de primăvară şi aş vrea să
zâmbesc. Adeseori când vedem soarele, vrem să zâmbim, pentru a-l imita. Zâmbetul este dăruire
de iubire şi energie şi ne apropie deci de Dumnezeu. Nu în zadar s-a spus: „Bucură-te
întotdeauna”. Cu cât cineva se află
mai la adăpost sau se simte mai stabil, cu atât zâmbeşte mai rar. Sinceritatea ne ajută să fim
lipsiţi de apărare pe plan interior, să zâmbim şi să iubim?
De curând o femeie mi-a trimis un bilet: „Spuneţi că trebuie să fim sinceri. Urmând acest sfat, am
plecat la serviciu şi le-am spus şefilor mei tot ceea ce gândeam. Ca urmare, m-au retrogradat din
funcţie şi în prezent îmi fac permanent probleme”. Cum trebuie să recţionez? în primul rând,
fiecare calitate trebuie echilibrată cu opusul acesteia. Probabil sinceritatea trebuie echilibrată cu
raţionamentul sănătos. În al doilea rând, trebuie să fim sinceri la nivelul sentimentelor, gândurile
se pot reţine. O persoană care nu este sinceră, care îşi ascunde sentimentele, determină imitaţia
exterioară a acestora şi încetează să se dezvolte. Cu timpul, protecţia exterioară emoţională a
acestei persoane creşte, sufletul se împietreşte însă, iubirea, energia şi zâmbetul dispar pe
nesimţite din sufletul acesteia. O persoană poate trăi toată viaţa cu emoţii împietrite. La început
începe să imite sentimentele, apoi întreaga viaţă se transformă în imitaţie. Sinceritatea
emoţională, neprotejarea interioară determină o dăruire tot mai mare de energie şi iubire. Doar o
persoană neprotejată pe plan interior este pregătită să accepte voinţa Divină. Isus Hristos vorbea
despre aceste lucruri: „Dacă primeşti o palmă, întoarce şi celălalt obraz”. Acesta nu este un semn
de pasivitate. O persoană smerită pe plan interior, poate fi mult mai activă în realizarea scopurilor
sale, a proiectelor şi a intenţiilor sale şi în încercarea de a schimba lumea înconjurătoare.
Neprotejarea pe plan interior, deschiderea către Dumnezeu şi iubirea alimentează sufletul cu
energie şi permit omului să fie activ. Energia suplimentară se manifestă adesea în bucurie,
zâmbet şi râs. Să ne gândim ce înseamnă umorul? Când observăm că cineva este atras într-o
situaţie neaşteptată, imprevizibilă, în mod subconştient ne închipuim că ne aflăm şi noi în această
situaţie, ceea ce implică o pierdere de energie, necesară protecţiei. Însă, pentru că situaţia nu
este reală, energia se manifestă sub forma zâmbetului şi a râsului. Cu cât situaţia este mai
absurdă şi mai neaşteptată, cu atât mai mare va fi explozia de râs şi veselie pe care o vom simţi.
Tot ceea ce ne determină un comportament serios, ne face dependenţi. De aceea trebuie să ne
comportăm serios doar către Dumnezeu. Să nu renunţăm la iubirea primită de sus, sa nu
încercăm să controlăm acest sentiment, să nu-l discredităm, să nu ucidem iubirea in suflet.
Celelalte lucruri pot fi tratate cu umor. Nu merită să suferim şi să regretăm pentru nimic. În Rusia
situaţia actuală este tragică - tristă şi caraghioasă în acelaşi timp. Se trădează, se ucide, se fură,
oamenii renunţă la tot
ceea ce este sfânt, nu s-au învăţat să gândească corect, şi-au schimbat sistemul de valori,
favorizează corpul în detrimentul sufletului. În paralel însă, se simte şi o anume schimbare.
Treptat statul se trezeşte. Putem descifra în paginile ziarelor
şi pe micul ecran tot mai des semnalul „Salvaţi-ne sufletele!”.
Universul este holografic şi unitar în structura sa. Chiar şi cea mai mică parte a acestuia conţine
în stuctura sa unitatea. Deci fiecare dintre noi prin comportament, gânduri şi sentimente poate
distruge lumea înconjurătoare, dar o şi poate salva. Şi poate că nu trebuie să aşteptăm ultimul
moment, pentru a
începe a ne ruga şi a ne schimba.
Lumea este minunată. Minunată în orice formă de manifestare, minunată în esenţa sa pentru că
este Dumnezeiască. Şi pentru că fiecare situaţie ne îndrumă spre iubire şi spre Dumnezeu, în
nicio situaţie nu avem dreptul să renunţăm la iubire.
- S.N.Lazarev