1

Roata

Începând cu 1980 barajul materialist anterior a căzut total în cazul meu, și pe aceste porți
larg deschise au intrat tot felul de spiritualități: antroposofie, yoga, I-ching, cartea morților
tibetană, Krishna Murti, numerologie, macrobiotică, bioritmuri și... creștinism, în special ortodox,
dar nu numai. În această perioadă am reluat contactul cu biserica și slujbele de duminică și
sărbători, atât cât îmi permitea programul turneelor și spectacolelor.
În 1982 am început o colaborare cu Nicu Alifantis, ceea ce a însemnat o abordare de gen
folk, dar nu numai strict folk, ci și alte genuri acustice, baladă, bossa nova, country, etc, deci cumva
o ieșire din pop-rock. Este anul în care am compus piesa Roata, mai întâi, ca de altfel în toate
cazurile când am avut textele mele, a fost muzica.
În ce privește încadrarea acestei piese mărturisesc că nici eu nu găsesc o etichetă care să o
caracterizeze pe deplin. Aș putea fi mai degrabă apofatic, adică să spun ce nu e. Adică:
- nu e pop-rock;
- nu e folk;
- nu e lied.
Dar totuși ce e? Atunci când nu găsim o etichetă standard ne gândim în acea perioadă la un
fel de new age. Dar, cum am mai spus și în alte rânduri, eu nici măcar nu știam de acest titlu, dar-
mi-te să-l și folosesc.
Textul compus a păstrat atmosfera mistic/sacrală new age. Melodia are un mers sinuos, cu
cromatisme și modulații mai depărtate de tonică, armoniile susțin aceste mersuri. Partea de mijloc
ca solo ar fi fost gândită pentru un flaut. Piesa a fost cântată de câteva ori chiar în public, în cadrul
unor recitaluri solo în care îmi cântam piesele acompaniat la chitară acustică sau double-six.
 2

Întrucât eu eram în continuare angrenat la cel mai înalt nivel național în mișcarea pop-rock
autohtonă, a venit firesc ideea unui concept de spectacol al unui fel de „rock sacral”. Ce înțelegeam
eu prin aceasta ar fi fost o lucrare unitară influențată cumva de Mario Vasilescu - între timp
intrasem la cursurile dânsului intensiv - cel care vorbea încă de pe atunci de o „yogă creștină”.
Aceasta implica un sincretism de practici și învățături din diferite zone spirituale, inclusiv creștine,
și realizarea unei sinteze armonioase a acestora. Desigur că astăzi putem caracteriza aceasta ca pe
un tipic fenomen new age, dar, pe atunci, cum spuneam, acest termen ne era străin, și eu nu
urmăream conștient vreo încadrare în acest curent.
Muzical vorbind, ar fi sunat ca orice trupă de pop-rock progresiv a vremii. Schimbarea era
însă radicală în texte și mesaj. Se mai urmărea și o gradație, gen spectrul luminii ROGVAIV - ce
s-ar fi evidențiat în concert chiar prin culorile respective, și urmărirea unei creșteri vibraționale de
la corp fizic - roșu, la cel spiritual - violet. Eventual acest proiect ar urmat să fie și înregistrat pe
un disc LP (!!) 1. În acest scop, am realizat în 1983 acasă la Nicu Alifantis o casetă demo în care se
afla și piesa Roata din versiunea de pe you tube2. Calitatea înregistrării și interpretarea lasă de
dorit, dar a fost postată mai mult ca document.
Ce este astăzi de neînțeles cum de puteam să sper ca un asemenea text mistic să fie aprobat
de Consiliul Culturii și Educației Socialiste de atunci! O naivitate vecină cu autismul! Caseta a
fost dată de mine personal tovarășului Cărăpănceanu de la Electrecord, care nu știu dacă măcar s-
a ostenit să o asculte, sau a dat cum se spune astăzi ”ignore all”.
Au trecut anii și a urmat emigrarea în Suedia în 1986. Acolo am cântat, tot așa de câteva
ori, recitalul solo de care vorbeam, în care era inclusă și piesa Roata. Și... asta a fost tot.
A urmat intrarea la strana bisericii ortodoxe Române din Stockholm, muzica pe care o
cântam acum era cea bisericească, și nu numai muzica dar și fondul duhovnicesc devenea tot mai
ortodox. În acest sens, în publicația Candela a bisericii nr. 1(78) din 1993 am publicat un text
revizuit care s-ar fi putut cânta pe melodia piesei Roata, care acum suna mai ortodox. Iată în paralel
ambele versiuni:

Roata (1983) Întoarcerea fiilor risipitori (1993)

Dă-mi mâna, Tată, Tu Sfinte Tată,

sunt roată ne iartă
pe drumul cotit că mult Ți-am greșit
Capăt nu are Toată averea
În zare cu vrerea
e-un gol nesfârşit noi am risipit
Mă-ndeamnă să vin, La Tine venim
Albastru divin ne scapă din chin

Drum în urcare Drum în urcare

spre soare -n sudoare
străbatem acum străbatem acum
Unii sunt trepte Sfinții sunt trepte
1
https://www.youtube.com/playlist?list=PLssNNiCmVtkxEuJeq1jCSnsBXTXE3hWB_
2

https://www.youtube.com/watch?v=X_uOPRYEhgo&list=PLssNNiCmVtkxEuJeq1jCSnsBXTXE3hWB_
&t=0s&index=11
 3

'nţelepte 'nţelepte
iar alţii sunt fum. iar noi suntem fum
Ajută-i de poţi Ajută-ne iar,
ca s-ajungă cu toţi Umple-ne de-al Tău har

Dă-mi mâna, Tată, Tu Sfinte Tată,

sunt roată ne iartă
pe drumul cotit că mult Ți-am greșit
Capăt nu are Toată averea
În zare cu vrerea
e-un gol nesfârşit noi am risipit

Roata spre Tine-a pornit Doamne, spre Tine-am pornit!

Diferențele cred că se observă de către cei îmbisericiți. În ceea ce privește însă partea
muzicală, acolo lucrurile se prezintă diferit. Consider în continuare că singura muzică, cu adevărat
ortodoxă, este muzica psaltică. Ea exprimă cel mai bine starea de rugăciune adecvată. Toate
celelalte genuri în principiu pot conține și ele un fel de rugăciune, atât din partea compozitorului
cât și a interpretului, dar nu în aceeași măsură. Deci, rămâne o neconcordanță între un text ortodox,
chiar dacă nu unul liturgic, și muzica de genul celui din Roata, venită din alte sfere. Cât privește o
retușare și a muzicii, piesa trebuia recompusă într-unul din glasuri, 2 sau 4 în acest caz, renunțat
la cromatisme modulații și armoniile care duceau către o altă stare, un alt etos de rugăciune.
Textul poate rămâne de sine stătător, ca o poezie, sau, eventual cum am arătat, încercat
ceva pe acele glasuri...

Pr. Dan Bădulescu