UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SI GESTIUNEA AFECERILOR

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Lect. Dr. ACHIM SORIN
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI GESTIUNEA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ
STUDIU PRIVIND CONTABILITATEA
REZULTATELOR FINANCIARE LA
SOCIETĂŢILE COMERCIALE

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Lect.Dr. ACHIM SORIN

2
 CUPRINS

INTRODUCERE / 4

Capitolul 1 REZULTATUL ECONOMICO- FINANCIAR ÎN

BILANTUL CONTABIL / 5
1.1 Conceptul de rezultate economico – financiare / 5
1.2 Bilanţul contabil sursă de date în analiza economico-financiară a
firmei / 10
1.3 Contabilitatea si impozitarea profitului / 13

Capitolul 2. REZULTATUL EXERCIŢIULUI / 20

2.1. Delimitări privind rezultatul exerciţiului / 20
2.2 Clasificarea elementelor componente a rezultatului exerciţiului / 25
2.2.1 Clasificareaa cheltuielilor şi a veniturilor / 26
2.3 Analiza privind contul de Profit şi Pierdere / 29
2.4 Rezultatul exerciţiului între contabilitate si fiscalitate / 31
2.5 Determinarea rezultatului exerciţiului / 34
2.6. Structura integratoare a rezultatului exerciţiului / 43
2.7. Repartizarea rezultatului exerciţiului / 47

Capitolul 3. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII REZULTATULUI

EXERCIŢIULUI / 50
3.1. Documente utilizate în contabilitatea rezultatului / 50
3.2. Funcţionarea şi utilizarea contului de rezultate / 53

Capitolul 4 STUDIU DE CAZ LA SC SIMONA SRL / 57

CONCLUZII SI PROPUNERI / 67

BIBLIOGRAFIE / 69

3
 Introducere

Această lucrare de licenta doreşte să scoată în evidenţă noţiunea contabilităţii

rezultatului exerciţiului.
Lucrarea de licenta este întocmită ca să înţelegem mai bine, mai amănunţit,
stabilirea unui rezultat financiar, a unei unităţi patrimoniale. Cum vom observa şi în
această lucrare de licenta, în contabilitate gestiunea şi înregistrările au în vedere în primul
rând izvorul veniturilor, sub toate aspectele pe care acesta le prezintă.
Pentru a înţelege urmează studierea cheltuielilor şi a veniturilor, pentru a observa
cum, la închiderea exerciţiului financiar, agenţii economici sunt obligaţi prin lege la
stabilirea rezultatului exerciţiului.
Discursul contabil privind profitul începe cu definirea rezultatului ca diferenţă
între venitul total şi costul total, se continuă prin calculul contribuţiei acoperitoare la
costurile reale şi se întoarce la înregistrările amănunţite ale contabilităţii pentru a analiza
cauzele apariţiei costurilor.
Prin planul de conturi, contabilitatea urmăreşte, consemnează şi controlează
permanent existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale ale societăţilor
comerciale. Iar obiectivele principale a situaţiilor financiare este acela de a oferi
informaţii despre rezultatele unei întreprinderi, în special profitabilitatea acesteia.
Prezenta lucrare se desprinde din tiparele lucrărilor de specialitate şi din
documente contabile ale unei unităţi patrimoniale.

4
 Capitolul 1
REZULTATUL ECONOMICO – FINANCIAR ÎN BILANTUL
CONTABIL

1.1 Conceptul de rezultate economico - fianciare

În concepţia franceză, înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor nu

presupune încasarea efectivă a sumelor ce reprezintă veniturile şi aşteptarea efectivă a
plăţii pentru cheltuieli.
Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiilor economice care afectează
patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului, dacă se înregistrează în prealabil
dreptul asupra clienţilor, sau prin diminuarea pasivului cum ar fi de exemplu, cazul
diminuării provizioanelor,dacă acestea rămîn fără obiect.
Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operaţiilor economice care afectează
patrimoniul întreprinderii, prin dminuarea activului cum ar fi de exemplu consumul de
materiale sau prin mărirea pasivului, ca de exemplu ,contabilizarea facturii pentru
utilităţile primite (apă, gaz, curet electric)dacă în prealabil se înregistrează obligaţia de
plată .
Particularităţile veniturilor şi cheltuielilor refelectate de contabilitatea generală
franceză impun o anumită clasificare a lor,deosebită faţă de ceea adoptată în teoria şi
practica contabilă din ţara noastră şi anume:
a) venituri şi cheltuieli angajate, respectiv cu plata diferită în timp,faţă de momentul
înregistrării lor, motiv pentru care se înscriu în corespondenţă ca un cont de
terţi,respectiv furnizori sau clienţi.
b)venituri şi cheltuieli constatate în momentul plăţii lor respectiv, încasărilor, caz în
care se înregistrează în corespondenţă cu conturile financiare, de trezorerie.
c)venituri şi cheltuieli contabile calculate pentru a estima deprecierile definitive sau
latente, fără a angaja o plată sau încasare, cum este cazul veniturilor şi cheltuielilor
privind amortizările şi provizioanele.
Sfera de cuprindere a veniturilor şi cheltuielilor va fi mai pregnant pusă în
evidenţă cu ocazia tratării modului de organizare a contabilităţii acestora.
În teoria şi practica contabilă mondială s-au conturat cel puţin două concepţii
generale, fundamental diferite de organizare a contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor .
Aceste concepţii s-au creat şi dezvoltat în cadrul celor două sisteme generale de
contabilitate şi anume:contabilitatea integrată şi contabilitatea în dublu circuit.
1.Contabilitatea integrată specifică, în principal ţările est europene în perioada de
economie super centralizată, controlată cvasiintegrat de către stat, reflectă veniturile şi
cheltuielile pe baza următoarelor relaţii de echilibru:

5
 Cheltuieli de producţie ± Rezultatele perioadei = veniturile perioadei din
Ale perioadei(Cp) (R) vânzarea producţiei
(Vp)

În această concepţie, sunt considerate, în general, cheltuieli numai consumuri

efectuate, respectiv venituri numai încasările obţinute din vânzarea producţiei
activităţii de exploatare. Sunt excluse din venituri şi cheltuieli, veniturile şi cheltuielile
financiare şi extraordinare. Justificarea, acestor excluderi are la bază interdicţia impusă
de fostele state cu economie centralizată unităţilor economice de a organiza, desfăşura
şi practica tranzacţii financiare, precum şi de a nu se reorganiza şi reprofila, pe baze
economice numai prin dispoziţii administrative.
2.Contabilitatea în dublu circuit este specifică ţărilor vest-europene, cu economie
de piaţă dezvoltată. Cele două componente ale contabilităţii în dublu circuit, respective:
a.contabilitatea generală; b.contabilitatea analitică; reflectă veniturile şi cheltuielile în
mod diferit. Astfel, contabilitatea generală reflectă cheltuielile şi veniturile din
momentul angajării lor, pe baza următoarei relaţii de echilibru:

Stocurile la începul perioadei + cheltuieli totale ± rezultate = venituri totale + stocurile

( Si ) ale perioadei ale perioadei ∕ la sf.perioadei
( Ct ) (R) ( Vt ) ( Sf)

În sistemul de contabilitate în dublu circuit, contabilitatea generală reflectă

veniturile şi cheltuielile într-o structură bazată pe natura lor economică. În acest sens
planul contabil general francez a instituit clase de conturi distincte, respectiv
Clasa 6”Conturi de cheltuieli” şi clasa 7 “Conturi de venituri”,prin care se asigură
reflectarea tuturor categoriilor de cheltuieli şi venituri, structurate după natura lor
economică, de la cele mai complexe grupări pînă la nivelul elementelor primare.
Gruparea şi delimitarea cheltuielilor şi veniturilor pe locuri de cheltuieli sau pe centre de
responsabilitate nu fac obiectul contabilităţii generale, ci a contabilităţii de gestiune sau
de exploatare. Cea mai generală structură a cheltuielilor şi veniturilor reflectate în
contabilitatea generală constă în gruparea acestora dupa natura activităţilor care le
generează,astfel:

6
 CHELTUIELI VENITURI
I.Cheltuieli ocazionate de activitatea I. Venituri ocazionate de activitatea
de exploatare : de exploatare:
60”Cumpărări privind stocurile” 70”Cifra de afaceri”
61”Cheltuieli cu lucrări şi servicii 71”Variaţia stocurilor”
executate”
62”Cheltuieli cu alte servicii 72”Venituri din producţia de
executate de terţi” imobilizări”
63”Cheltuieli cu alte impozite taxe
şi vărsăminte asimilate” 74”Venituri din subvenţii de
64”Cheltuieli cu personalul” exploatare”
65”Alte cheltuieli de exploatare” 75”Alte venituri de exploatare”
681”Cheltuieli cu amortizările,
provizioane şi ajustare la inflaţie”
II Cheltuieli ocazionate de II.Venituri ocazionate de activitatea
activitatea financiară financiară
66.”Cheltuieli financiare” 76”Venituri financiare”
686”Cheltuieli financiare privind 786”Venituri financiare din pro
amortizările şi provizioanele” vizioane
III.Cheltuieli ocazionate de activităţile III.Venituri ocazionate de activităţi
extraordinare: extraordinare:
67”Cheltuieli extraordinare” 77”Venituri extraordinare”

În conformitate cu Cadru General al Comitetului pentru Standardele

Internaţionale de Contabilitate cheltuielile “reprezintă diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale
valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalurilor proprii altele decit cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”, iar
veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, respectiv
creşteri de active sau diminuări de pasive care au ca rezultat creşterea capitalurilor
proprii sub alte forme decât aporturile de capital .
Cheltuieli şi venituri ocazionate de activitatea de exploatare cuprind toate
cheltuielile şi veniturile generate de activităţile productive şi comerciale desfăşurate de
un agent economic. Ele pot fi subgrupate în :
A) a.1.Cheltuieli şi venituri ocazionate de activităţile productive şi comerciale de bază
care cuprind principalele categorii de cheltuieli şi venituri generate nemijlocit de aceste
activităţi.

7
 Categorii de cheltuieli din această grupă sunt:
 cheltuieli privind consumul de materii prime, materiale şi combustibili
stocabili;
 cheltuieli privind serviciile prestate de terţi, strict necesare derulării in
bune condiţii a activităţii productive şi sau comerciale de bază;
 cheltuieli privind serviciile prestate de terţi, cu caracter general, generate
de activitatea de conducere, organizare şi administrare de ansamblu a unui
agent economic;
 cheltuieli cu impozitele directe şi indirecte, taxele şi alte vărsăminte
impuse agentului economic de legislaţia fiscală şi bugetară;
 cheltuieli privind remunerarea muncii salariaţilor;
Categoriile de venituri, componente ale acestei grupe sunt:
 venituri din vânzarea produselor fabricate şi a mărfurilor, ce fac obiectul
profilului principal de activitate;
 venituri din executarea de lucrări şi prestarea de servicii, ce fac fie
obiectul profilului principal de activitate, fie obiectul unor activităţi anexe;
 venituri din variaţia stocurilor de producţie fabricate la finele exercitiului
financiar, faţă de cele de la începutul exerciţiului financiar.
 venituri din subvenţiile de exploatare acordate de stat, organisme publice
şi internaţionale asimilate sau de terţe personae juridice sau fizice.
Fiecare din aceste categorii de cheltuieli şi venituri este reflectată cu ajutorul unei
grupe de conturi distincte, prin urmare, va face obiectul unei tratări în cîte un paragraf
distinct în capitolul următor.
a.2.Cheltuieli şi venituri ocazionate de alte activităţi curente care cuprind
cheltuielile şi veniturile care nu sunt legate direct sau indirect de desfăşurarea, în bune
condiţii, a activităţii productive şi comerciale, dar pe care legislaţia naţională le admite,
iar agentul economic preferă să fie incluse în structura cheltuielilor şi veniturilor
activităţii de exploatare.
a.3.Cheltuieli şi venituri din amortizări şi provizioane sunt generate de activităţile
de: exploatare, financiară, extraordinară, cum sunt:
 cheltuieli şi venituri de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
corporale şi necorporale
 cheltuieli şi venituri de exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli
 cheltuieli şi venituri financiare privind provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor financiare
 cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante;
 cheltuieli şi venituri din ajustare la inflaţie.
 alte cheltuieli şi venituri ce privesc activitatea de exploatare curentă.
Această categorie includ elemente de cheltuieli şi venituri care nu sunt
stric generate de activitatea de exploatare, cum ar fi:
 cheltuieli şi venituri generate de vânzarea imobilizărilor corporale şi
necorporale;

8
  cheltuieli şi venituri generate de acordarea respectiv, primirea de
subvenţii;
 cheltuieli şi venituri generate de acordarea, respectiv primirea de donaţii;
 cheltuieli şi venituri din amenzi şi penalităţi;
 cheltuieli cu pierderi din creanţe nerecuperabile şi venituri din creanţe
reactivate;
 alte cheltuieli şi venituri din gestiunea curentă
 alte cheltuieli şi venituri din titluri de participare

B) În categoria veniturilor şi cheltuielilor financiare se cuprind acele venituri şi

cheltuieli care sunt stric legate de activitatea financiară a întreprinderii. În general,
cheltuielile şi veniturile financiare sunt corelative adică fiecărui element de cheltuială
financiară îi corespunde un element de venit, cum ar fi:
● cheltuieli generate de dobânzi plătite pentru împrumuturi luate şi venituri
generate de dobânzi încasate pentru împrumuturi acordate
● cheltuieli şi venituri din vânzarea titlurilor imobilizate;
● cheltuieli şi venituri privind creanţele legate de participări la capitalurile altor
societăţi comerciale;
● cheltuieli şi venituri privind creanţe legate de participări la capitalurile altor
societăţi comerciale;
● cheltuieli şi venituri din investiţii financiare; cheltuieli şi venituri generate de
diferenţele de curs valutar;
 cheltuieli şi venituri din sconturi acordate; alte cheltuieli şi venituri din
sconturi acordate;
C) Veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt rezultate din evenimente sau
tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile obişnuite, nu au caracter regulat sau frecvent
cum sunt: exproprierea unor active, dezastre naturale şi alte evenimente asemănătoare.
Elementele excepţionale sunt reprezentate de cazurile care rezultă din activitatea curentă
de exploatare a întreprinderii, dar care sunt deosebite ca urmare a volumului. O parte din
elementele ale activităţii de exploatare, fiind evidenţiate în contul 658 “Alte cheltuieli de
exploatare” şi 758 “Alte venituri din exploatare”, în cadrul unor conturi sintetice de
gradul ll ( despăgubiri, amenzile, penalităţile, donaţii, subvenţii, cedarea activelor şi alte
operaţiuni de capital). O altă parte se transformă în elemente asociate activităţilor
extraordinare cum sunt: calamităţi, subvenţii pentru evenimente extraordinare, care se ţin
cu ajutorul conturilor 671 “Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente
extraordinare”, şi 771”Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
similare”.
Prin urmare, scopul gestionării patrimoniului întreprinderii de către echipa
managerială
este acela de a produce sau de a obţine valoare adăugată, care in termenii producţiei
înseamnă profit.
Rezultatele economico-financiare, în funcţie de metodologia şi etapizarea
formării lor, au ca izvor veniturile brute încasate. Diminuarea acestor venituri cu
consumurile intermediare (cheltuielile de exploatare şi circulaţie) reprezintă, într-o
anumită măsură, noţiunea de rezultate economico-financiare brute (primare). Dacă la
aceste rezultate adăugăm şi veniturile provenite din afara proceselor economice propriu-

9
zise (venituri financiare şi venituri excepţionale) se obţin rezultatele financiare finale
(totale).
● determinarea rezultatului din exploatare (R expl.) :
R expl.=V expl. – Ch expl.
● determinarea rezultatului financiar ( R f) :
R f = V f- Ch f
● determinarea rezultatului curent ( Rc) :
Rc = ± Rexpl. ± Rf

● determinarea rezultatului extraordinar ( R extr.) :

R extr. = V extr.- Ch.extr.
● determinarea rezultatului brut (Rb) al exerciţiului :
Rb = Rc ± Rf ± R extr. sau Rb = Vt – Cht
● determinarea rezultatului net (Rn) al exerciţiului :
Rn = ± Rb – Impozit pe profit
● determinarea rezultatului fiscal sau impozabil
R fiscal (impozit) = Rb + Ch. Nedeductibile – V neimpozabil

1.2 Bilanţul contabil sursă de date în analiza economico-financiară a

firmei

Bilanţul contabil este un set de documente format din: bilanţ, contul de profit şi
pierdere respective Contul de Execuţie în cazul instituţiilor publice, Anexă şi este insoţit
de Raportul de gestiune.
Bilanţul este un tablou cu două părţi. În partea stângă se prezintă mărimea valorică
a a bunurilor economice, iar în partea dreaptă se prezintă mărimea valorică a surselor de
finanţare a bunurilor economice.
Bunurile economice constituie activul bilanţului, iar sursele de finanţare constituie
pasivul bilanţului.
Bilanţul este un tablou sau o situaţie care evidenţiază, în expresie valorică, la un
moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare, precum profitul
sau pierderea ca rezultat al activităţii desfăşurate.
Funcţia de reprezentare şi sintetizare a bilanţului se poate reda astfel, cu ajutorul
figurii 1.1

10
 Bilanţul

Tablou sau situaţie

Patrimoniul

În expresie valorică La un moment dat

Prin echilibrul dintre

Bunurile economice Sursele de finanţare

Precum şi

Pierderea
profitul

Rezultatul activităţii

Fig.1.1. Funcţia de reprezentare şi sintetizare a bilanţului

Bilanţul agenţilor economici care desfăşoară activităţi de producţie, circulaţia

mărfurilor şi prestări de servicii cuprinde elementele de activ şi pasiv structurate după
destinaţie şi, respectiv după provenienţa lor.
Rezultatul exerciţiului se detaliază astfel: rezultatul din exploatare, rezultatul
financiar, care formează împreună rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut
al exerciţiului din care se scade impozitul pe profit rezultând rezultatul net al exerciţiului.

11
 Bilanţul şi contul de profit şi pierdere cuprind soldurile debitoare şi creditoare,
respectiv veniturile, cheltuielile şi rezultatul privind exerciţiul încheiat şi exerciţiul
precedent.
Consiliul de Administraţie va elabora pentru fiecare exerciţiu financiar un raport
care va conţine:
a) o analiză fidelă a evoluţiei activităţii întreprinderii pe durata exerciţiului financiar şi
a situaţiei sale la încheierea acestuia;
b) valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de Consiliul de
Administraţie şi aprobată de asociaţi/acţionari;
c) informaţii privind evenimente importante survenite de la încheierea exerciţiului
financiar, care au afectat întreprinderea;
d) informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii întreprinderii;
e) informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării;
f) următoarele informaţii în ceea ce priveşte acţiunile proprii ale întreprinderii, care au
fost achiziţionate sau deţinute la orice moment în cursul exerciţiului financiar;
- motivele oricăror achiziţii efectuate în cursul exerciţiului financiar;
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi vândute în cursul
exerciţiului financiar şi ponderea pe care o reprezintă în capitalul social;
- în cazul achiziţiilor sau vânzărilor, valoarea plăţilor sau încasărilor pentru acţiunile
respective;
- numărul şi valoarea nominală ale tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de
întreprindere, precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social;
- numărul şi valoarea acţiunilor anulate;
g) numele şi pregătirea profesională a fiecărui administrator;
h) politica privind protecţia mediului.
Raportul administratorilor se va aproba de Consiliul de Administraţie şi se va

semna în numele acestuia de preşedintele Consiliului de Administraţie.

În legătură cu verificarea şi certificarea bilanţurilor contabile, Legea contabilităţii

prevede că acestea se realizează de către cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili,
după caz.
Se verifică şi certifică bilanţurile contabile întocmite de agenţii econimici care,
potrivit normelor legale, statutelor sau contractelor de asociere, au obligaţia să aibă
cenzori.
Unitaţile patrimoniale din categoria celor mici şi mijlocii care nu au cenzori, nu
sunt obligate să prezinte spre verificare şi certificare bilanţurile întocmite experţilor
contabili sau contabililor autorizaţi.
Verificarea şi certificarea bilanţurilor au ca scop confirmarea faptului că acestea
dau o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi a
rezultatului exerciţiului. Cu prilejul verificării şi certificării bilanţurilor contabile se
întocmeşte un raport care trebuie să prezinte în esenţă, următoarele elemente:
0 - dacă bilanţul contabil concordă sau nu cu registrele de contabilitate;
1 - dacă registrele contabile sunt ţinute în conformitate cu reglementările în
vigoare;

12
 2 - respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului
şi a
3 celorlalte norme şi principii contabile.
De asemenea, la baza întocmirii acestui raport stau şi concluziile desprinse cu
ocazia verificărilor din cursul anului, precum şi alte elemente apreciate ca necesare.
Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se poate refuza
certificarea acestuia.
Motivele pentru care certificarea s-a realizat cu rezerve sau pentru care s-a
refuzat certificarea, se menţionează în raport.
Bilanţul contabil se aprobă şi se aplică în conformitate cu prevederile legale în
vigoare. Publicarea bilanţului contabil se poate face intr-o formă simplificată.
Unităţile patrimoniale mici sau mijlocii pot întocmi bilanţul contabil în formă
simplificată.
Bilanţul, Contul de profit şi pierdere şi Anexa, precum şi bilanţul contabil în
forma simplificată se întocmesc pe baza metodologiei stabilite de Ministerul Finanţelor.

1.3. Contabilitatea si impozitarea profitului

PROFITUL este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci cand venitul

total pe care acesta in obtine din toate activitatile sale depaseste cheltuielile necesare
realizarii acestor activitati.
PROFITUL BRUT (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societati
comerciale este calculat prin scaderea tuturor cheltuielilor (efectuate in limitele premise)
din venitul total obtinut de societate.
PROFITUL NET se calculeaza prin scaderea din profitul brut a cotelor de
impozit de profit.
IMPOZITUL PE PROFIT este un impozit personal iar in cadrul reformei fiscale
din Romania ,impozitul pe profit ocupa un rol important atat prin prisma contributiei sale
la formarea veniturilor bugetare cat si prin influentarea activitatilor generatoare de profit.
PLATITORII IMPOZITULUI PE PROFIT. Sunt obligati la plata impozitului pe
profit di denumiti ,in continuare contribuabili:
a)persoanele juridice romane ,pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa ,atat din
Romania cat si din strainatate ;
b)persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in
Romania ,pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent ;
c)persoanele juridice si fizice straine ,care desfasoara activitati in Romania ca parteneri
intr-o asociere ce nu da nastere unei personae juridice ,pentru toate veniturile realizate din
activitatea desfasurata in Romania .
d)asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane care nu dau
nastere unei personae juridice ,pentru veniturile realizate atat in Romania cat si in
strainatate.
Aici impozitul calculat se datoreaza ,se retine si se varsa de peroana juridica.

13
 e)institutiile publice ,pentru veniturile extrabugetare din activitati economice desfasurate
in conditiile legii.
EXCEPTII DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT :
a)trezoreria statului ,pentru operatiunile din fundurile publice derulate prin contul
general al trezoreriei;
b)institutiile publice,pentru fondurile publice constituite ;
c)unitatile economice fara personalitate juridica ale persoanelor de nevazatori,de invalizi
si ale asociatiilor persoanelor cu handicap;
d)fundatiile testamentare.
e)cooperativele care funcioneaza ca unitati protejate ,special organizate ,potrivit legii;
f)unitatile apartinand cultelor religioase ,pentru veniturile obtinute din chirii ,cu conditia
utulizarii sumelor respective pentru intretinerea si functionarea unitatilor de cult si a
cladirilor ecleziastice ,pentru invatamant si pentru actiuni specifice cultelor religioase;
g)institutiile de invatamant panticular acreditate ,precum si cele autorizate provizoriu,
potrivit legii ;
h)asociatiile de proprietari ,constituite ca personae juridice pentru veniturile obnitune ca
persoana juridice ,din activitatile economice ,care sunt utilizate pentru imbunatatirea
comfortului si a eficentei cladirii ,pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.
Veniturile si cheltuielile persoanelor juridice fara scop lucrative ce se iau in calcul
la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activitatilor economice
desfasurate cu scopul obtinerii de profit.

COTA DE IMPOZIT PE PROFIT

Cota de impozit pe profit este cota unica de 16% .

Cota aditionala de impozit o platesc ,de asemenea ,persoanele fizice si juridice
pentru veniturile proprii de aceeasi natura ,realizata in baza contractelor de asociere in
participatiune.
Obligatia retinerii si varsarii impozitului revine societatii comerciale o data cu
inregistrarea la registrul comertului a modificarilor respective.

MODUL DE CALCUL AL IMPOZITULUI PE PROFIT

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din livrarea

bunurilor mobile ,serviciilor prestate si lucrarilor executate ,din vanzarea bunurilor
immobile ,inclusive din castiguri de orice sursa ,si cheltuielile efectuate pentru realizarea
acestora ,dintr-un an fiscal ,din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga
cheltuielile neductibile ,deci impozitul pe profit ,ca obligatie a agentului economic ,se
stabileste extracontabil.De asemenea nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul
net.
Sunt considerate venituri neimpozabile :
*dividentele primite de o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica
romana sau straina.
*diferentele favorabile de valoare ale titlurilor de participare inregistrate ca urmare a
incorporarii rezervelor,beneficiilor sau a promelor de emisiune ori prin compensarea unor
creante la societatea la care se din participatiile ;

14
 *venituri rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli
nedeductive;
*rambursarile de cheltuieli nedeductibile ,precum si veniturile rezultate din anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere ori veniturile realizate din stagnarea
sau recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile nedeductibile sunt :

*cheltuieli cu impozitul pe profit;
*amenzile,confiscarile ,majorarile de intarziere si penalitatile datorate catre autoritatile
romane ;potrivit prevederilor legale ,altele decat cele prevazute in contractele economice;
*cheltuielile de protocol care depasesc limita de 2% aplicata asupra diferentei dintre
totalul veniturilor si cheltuielilor aferente ,inclusive accizele ,exclusive (mai putin)
cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului;
*cheltuielile cu diurna peste limita legala ;
*sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala;
*sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale ;
*cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau
degradate si neimputabile ,precum si pentru activele corporale pentru care nu au fost
incheiate contracte de asigurare ;
*orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau actionatilor ;
*sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea
partenerului contractual ,altele decat cele rezultate pe baza decontului intocmit ;
*cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare ,inregistrate de un sediu
permanent care apartine unei personae fizice sau juridice straine ,indifferent de faptul ca
s-au efectuat in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte ,care depaseste
10% din salariile impozabile ale sediului permanent din Romania;
*cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc
conditiile de document justificativ ;
*cheltuielile inregistrate de asociatiile agricole ;
*cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in vigoare ;
*cheltuielile cu dobanzile aferente creditelor ,altele decat cele acordate de banci si de
alte personae juridice autorizate potrivit legii ,care depasesc dobanzile active medii ale
bancilor ,comunicate de B.N.R. ;
*cheltuielile cu serviciile,inclusive de maganement sau consultanta ,in situaita in care
nu sunt justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificati prestatorii in
legatura cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice si
juridice nerezidente ,in situatia in care plata acestora determina pierdere la nivelul unui
exercitiu financiar sau in situatia in care aceste servicii nu sunt aferente activitatii entitatii
din Romania.
*cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de
participare inregistrate la societatea la care se detin participatiile cu exceptia celor
determinate de vanzarea-cumpararea acestora.
PROFITUL IMPOZABIL STABILIT si IMPOZITUL pe PROFIT se calculeaza si
se evidentiaza lunar ,cumulat de la inceputul anului fiscal.
TERMENUL IN CARE SE RECUPEREAZA PIERDEREA ANUALA
,DECLARATA DE CONTRIBUABIL PRIN DECLARATIA DE IMPOZIT PE PROFIT.

15
 Pierderea anuala ,stabilita prin declaratia de impozit pe profit ,se recupereaza din
profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani.
Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora ,la fiecare
termen de plata a impozitului pe profit ,potrivit prevederilor legale in vigoare din anul
inregistrarii acestora .
Nu se recupereaza pierderea fiscala inregistrata de persoana juridica ,in cazul in
care are loc divizarea sau fuziunea.
Contribuabilii care pe o perioada de 3 ani consecutive au realizat numai pierderi
intra automat in obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care
au dos la nerealizarea de profit .

PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial ,pana la data de 25 inclusiv a

primei luni din trimestrul urmator ,cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si a
societatilor bancare care efectueaza plati lunar ,pana la data de 25 inclusiv a lunii
urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul. Plata se face in lei.
Banca Nationala a Romaniei si societatile bancare au obligatia sa plateasca in
contul impozitului pe profit ,pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal ,o suma egala cu
impozitul datorat pe luna nomebrie a aceluiasi an ,pana la data de 25 ianuarie inclusive a
anului urmator ,urmand ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se
efectueze pana la termenul prevaszut pentru depunerea bilantului contabil.

CONSECINTELE NERESPECTARII TERMENULUI DE PLATA A

IMPOZITULUI PE PROFIT

Pentru plata la termen a impozitului pe profit se datoreaza majorari de intarziere ,

deci in cazul in care sumele reprezentand impozitul pe profit nu sunt platite in termenele
legale .contribuabilul este obligat la plata majorarilor de intarziere.
Majorarile se deretmina pentru suma neplatita pe perioada cuprinsa intre data la
care trebuia sa se realizeze plata si data la care se plateste efectiv.
Daca se platesc sume in plus,agentul economic poate solicita(prin cerere de
restituire) organului fiscal fie compensarea sumei cu alte obligatii fiscale,fie restituirea
sumei.
In afara de majorari ,se pot aplica si amenzi contraventionale pentru unele fapte ce
nu sunt considerate infractiuni ,amenzi ce trebuie platite in termen de 5 zile.

ROLUL IMPOZITELOR

Rolul ce revine impozitului ,ca resursa de finantare a cheltuielilor publice ,dar si

ca variabila cu impact direct asupra venitului disponibil si implicit a consumului personal
,investitiilor private ,productiei,ofertei si ocuparii firtei de munca ,este avut in vedere si in
modelele de crestere economica echilibrata.
Potrivit datelor statistice , prelucrate de catre A. Laffer ,interdependenta ce se
realizeaza intre incasarile statului din impozite pe venit(profit) si cota procentuala de
impozit(aplicata) evolueaza conform curbei din graficul prezentat in figura urmatoare

16
 Cota
de
imp.

T
t.max

Din grafic se poate observa ca ,pana la un anumit nivel de urcare a cotei

procentuale a impozitului ,se inregistreaza o crestere a incasarilor din impozite ,dupa care
(depasindu-se acel nivel) incasarile la buget tind sa scada drastic. Aceasta inseamna ca o
cota progresiva prea ridicata a impozitului pe venit , respective pe profitul firmelor
,determina o curba descendenta a incasarilor ,ca reactie din partea platitorilor nevoiti sa-si
restranga investitiile si activitatea ,ceea ce atrage dupa sine o reducere a productiei
realizate si a bazei de calcul a impozitelor. In aceste conditii ,se poate admite ca, la o cota
tot mai inalta a impozitului ,ramane un venit disponibil tot mai redus ,nestimulativ si
insuficient pentru a realiza noi investitii ,ca suport al extinderii capacitatilor de producite
si al crearii de locuri de munca ,aceasta practica avand ,pe ansamblu ,un impact negativ
asupra interesului de a munci ,economici si investi precum si asupra dezvoltarii societatii.
In raport cu concluziile deprinse in baza curbei Laffer ,apare necesara incadrarea
in limite acceptabile ale cotei de impozitare a veniturilor(profitului) ,care sa favorizeze
mentinerea unui ritm ascendent al investitiilor si productiei.
In aceasta baza ar urma ca venitul global(asupra caruia se calculeaza impozitul) sa
creasca ,permitand realizarea unor incasari mai mai la bugetul statului pe seama
dimensiunilor sporite ale bazei de calcul si nu prin majorarea cotelor de impozit.

TEORIA SI PRACTICA IMPOZITARII PROFITULUI

Impozitul pe profit este una din formele de baza in alimentarea bugetului

national ,pe seama veniturilor agentului economic.
Din punct de vedere a regimului financiar ,”legea impozitului pe profit” cuprinde
numeroase reglementari ,probabil din timp in timp “interschimbabile”,important, pentru
inceput ,fiind de retinut ca impozitul inregistrat in titlul unui exercitiu trebuie sa
cuprinda ,in acelasi timp :
*suma impozitelor imediat exigibile ;
*suma impozitelor amanate(care vor deveni exigibile ulterior ,la o scadenta cunoscuta
dar a caror suma nu poate fi identificata de o maniera certa.

17
 1.Suma impozitelor latente nu trebuie sa faca obiectul unei contabilitati ,fiind vorba de
simple eventualitati.
2.In afara acestora ,din teoria si practica generala a impozitarii profitului mai trebuie
retinute si alte conceptii de interes atat pentru fiscalitate cat si pentru agentii economici
intre care mecanismul “impunerii amanate”.
Impozitele pot corespunde fie la active (creante) fie la passive(datorii) provenind
din :
a)diferente temporare intre calculul contabil si rezultatul fiscal care sunt relative fie la
rezultatu activitatilor ordinare ;fie la rezultatul extraordinar ; impozitele amanate atasate
pot fi active sau pasive.
b)subventii pentru investitiile primite la nivelul sumei nete ramase de integrat la
rezultatul fiscal ;impozitele amanate atasate pot fi active sau pasive.
c)provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile
fiscale de favoare ,la care se cunoaste la data reintegrarii in rezultat de maniera precisa
,impozitele atasate sunt pasive;
3. O alta problema specifica o reprezinta reporturile deficitare de impozite,in analiza
carora trebuie sa se tina seama daca:
*este vorba de deficituri fiscale raportabile asupra profiturilor anterioare totale si care
fac sa apara o anumita creanta in principiul sau si in suma sa asupra statului :aceasta
constituie o creanta achizitionata de catre agentul economic ,care trebuie sa figureze cu
acest titlu la activ;
*este vorba de deficite fiscale reportabile asupra profiturilor realizate ulterior ;creanta
de impozitare care rezulta nu poate fi pusa in evidenta decat atunci cand imputatia sa este
probabila.
In lipsa respectarii acestor caracteristici ,creanta de impozit rezultand din
raporturile deficitare este calificata ca creanta de impozit latent.
4.Calculul impozitelor este iarasi o problema ce tine de legislatia financiara a fiecarei
tari ,dar unele reguli au un caracter industriabil :
*suma impozitelor exigibile este calculata in virtutea principiilor si regulilor legislatiei
fiscale in vigoare in titlul exercitiului unde rezultatul este determinat ;
*suma impozitelor amanate se calculeaza la cota de impunere calculata oficial,la care
elementele de reintegrare sau de dedus vor fi impuse sau deduse .
5.Daca avem in vedere prevederile legislatiei noastre financia-fiscale cu privire la
impozitarea profitului ,mai trebuie luate in considerare si urmatoarele :
a)impozitul pe profit se datoreaza bugetului administratiei centrale de stat sau bugetelor
locale de catre regiile autonome ,societatile comerciale ,organizatiile cooperatiste
,institutiile financiare si de credit etc.
b)impozitul pe prodit se calculeaza prin aplicarea a doua categorii de cote in functie de
marimea profitului(in transe) cumulat de la inceputul anului ;sau marimea lui peste limita
capitalului propriu etc.
c)impozitul pe profit,perfect cert ,se calculeaza la inchiderea exercitiului anual ,dar cat
mai exact trebuie sa fie si cel trimestrial si pe cat posibil chiar si impozitul lunar.
Oricum ,impozitul datorat se determina asupra profitului si cu luare in considerare a
elementelor de “amanare” sau “reexigibilizare” cumulate de la inceputul anului ;
d)firmele cu capital privat sau mixt,beneficiaza de anumite scutiri de impozit pe profit
intre 5 ani si respective 6 luni ,in fucntie de obiectul activitatii ,urmarindu-se dezvoltarea

18
unitatilor productive. De asemenea partea din profitul final repartizata pentru largirea si
modernizarea bazei tehnico-materiale ,a tehnologiilor de fabricatie sau extinderea
activitatii ,precum si pentru investitii destinate protectiei mediului ,se impune cu o cota
redusa la jumatate ,fata de marja obisnuita ;
e)profitul net cuvenit partii straine din societatea comerciala cu capital partial sau
integral strain ,dupa plata impozitului obisnuit se supraimpoziteaza si cu o cota de 10%
inc azul in care se transfera in strainatate ;
f)nu exista ,deocamdata ,nici o prevedere expresa cu privire la “amanarea la plata” a
impozitului pe profit.
Aici problemele sunt foarte clare sub aspectul rationamentelor lor ,dar se
complica in functie de prevederile legislative in materie de “impozitare a profitului”.
Deci trebuie avute in vedere astfel de aspecte precum :
*reducerile totale sau partiale de impozit ce opereaza asupra diferitelor genuri de
activitati sau asupra unor categorii de agenti economici(invalizi,actiuni umanitare etc).
*scutiri de impozit petru anumite intervale de timp care,de regula nu se suprapun unei
intregi perioade de gestionare de un an ;
*exista anumite cheltuieli pentru care legea poate pretinde sa se deduca din partea de
profit ce revine agentului impozitul pentru partea impozitare(spre exemplu impozitul
pentru partea din suma totala a salariilor ce depasesc fondul maxim de referinta);
*cheltuielile si veniturile ce se iau in calcul la determinarea profitului impozabil (mai
exact in termenii nostri a “REZULTATULUI ACTIVITATII ORDINARE”) nu sunt
exhaustive :spre exemplu nu se recomanda a fi luate cu caracter exceptional.
*mecanismul de functionare a conturilor si determinare a rezultatelor exercitiului
rezolva si actuala “problema” a ceea ce exista in legislatia noastra sub denumirea de
“cheltuieli ce se scad din rezultatele financiare” ,dar ,pe parcurs mai pot aparea si orice
astfel de exceptii.
6.Tehnica generala a impozitarii profitului ,excibilizarea si plata lui sunt supuse si
regulii “prevuziunii” ca urmare necesitatii alimentarii cu fluiditate cat mai constanta a
bugetului national.
In acest scop ,baza de impozitare curenta ar trebui ,dupa parerea unora sa devina
“bugetul de venituri si cheltuieli” oe care fiecare agent economic este obligat sa-l
intocmeasca inainte de inceperea exercitiului fiscal si sa-l depuna la organelle directiei
finantelor publice.

19
 Capitolul 2.
REZULTATUL EXERCIŢIULUI

2.1. Delimitări privind rezultatul exerciţiului

În planul de conturi al contabilităţii generale există trei grupe de conturi şi anume:

conturi de bilanţ, conturi de gestiune şi conturi de rezultate.
Conturile de bilanţ evidenţiază elementele patrimoniale de activ şi de pasiv
reprezentate în bilanţ. Ele asigură informaţia de reflectare şi control privind existenţa şi
mişcarea imobilizărilor, stocurilor, creanţelor, disponibilităţilor, capitalurilor şi
datoriilor întreprinderii.
Conturile de gestiune reflectă, pentru o perioadă determinată, mişcările
cheltuielilor şi a veniturilor.
Contul de rezultate este întocmit pe baza conturilor de gestiune, organizate, de aşa
manieră încât să permită calculul soldurilor intermediare de gestiune şi a rezultatului.
Contul de rezultate – profit şi pierdere – cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi
cheltuielile exerciţiului grupate după natura lor precum şi rezultatele exerciţiului. Prin
contul de “profit şi pierdere” se poate urmării, nu numai situaţia mijloacelor economice şi
resursele întreprinderii, la un moment dat, ci şi activitatea unei întreprinderi, precum şi
rezultatul economic obţinut.
Rezultatul exerciţiului sau rezultatele financiare ale societăţilor comerciale se
determină ca diferenţă între totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor, indiferent de data
încasării sau plăţii lor, contabilizate şi localizate pe feluri omogene. În legătură cu aceasta
“Legea contabilităţii” nr.82/1991 cu modificarile ultrerioare prevede următoarele:
“Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor”;
“Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor”;
“În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar”.
Exerciţiul financiar începe la data de 1 ianuarie a anului şi se încheie la 31
decembrie a aceluiaşi an, cu excepţia primului an de activitate, care începe de la data
înfiinţări, respectiv a înmatriculării la organele de drept.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile, sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ori
creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât
cele rezultate din retragerile/distribuite către acţionari sau asociaţi.
Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
 consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;
 cheltuieli cu personalul;
 constituirea de provizioane sau înregistrarea de amortizări;
 executarea unor obligaţii legale sau contractuale.

20
 Piederile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice ce pot rezulta sau nu ca
urmare a desfăşurării activităţii curente (de exploatare şi financiare) a persoanei juridice.
Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea unui agent economic presupune mai
multe momente: angajarea, consumul, plata şi imputarea.
 angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească, generată de
plăţi sau consumuri de resurse;
 consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi
productive;
 plăţile, constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor comerciale;
 imputarea este momentul în care cheltuielile sunt decontate de regulă la sfârşitul
perioadei de gestiune, stabilindu-se rezultatul activităţii desfăşurate.
Pe lângă cheltuieli activitatea unei întreprinderi presupune şi gestionarea de
beneficii viitoare, adică venituri.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale
datoriilor care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din contribuţii ale acţionarilor sau asociaţilor
Sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat ca urmare a
livrărilor de bunuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii şi a câştigurilor din
orice surse.
În categoria veniturilor se încadrează şi producţia stocată, producţia de imobiliăzi,
vânzarea de active, anulări de provizioane şi alte avantaje pe care firma a consimţit să le
primească în baza unor prevederi legale sau contractuale.
Veniturile includ sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din
activităţi curente cât şi câştigurile din orice alte surse.
Câştiguri reprezintă creşteri ale beneficiilor econimoce care pot apare sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de venituri din această
activitate.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică ca parte
integrantă a obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe acestora.
Înregistrarea în contabilitate a veniturilor presupune, în general urmăroarele
momente:
- producţia, corespunde obţinerii bunului, lucrării, serviciului sau realizării
activităţii pentru care a avut loc un consum de resurse;
- facturarea (vânzarea pe credit comercial), constituie momentul în care are loc
transferul dreptului de proprietate da la vânzător la cumpărător şi se naşte
dreptul de creanţă al furnizorului saupra clientului (beneficiarului);
- încasarea, reprezintă momentul realizării, efective a producţiei, în care bunul
sau serviciul facturat se transformă în numerar (bani) prin decontarea de către
client a contravalorii bunului sau serviciului în favoarea furnizorului sau
prestatorului;

21
- încorporarea, reprezintă momentul strict contabil în care veniturile evidenţiate în
conturile corespunzătoare, după natura acestora, sunt decontate asupra rezultatului
financiar al perioadei de gestiune.
Recunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor în cadrul situaţiilor financiare anuale ale
înrtreprinedrii se face în funcţie de următoarele criterii:
- creştere de beneficii economice viitoare prin creşterei de active sau reduceri de datorii
(în cazul veniturilor);
- diminuarea de beneficii economice viitoare prin diminuarea de active sau creşteri de
datorii (în cazul cheltuielilor);
- evaluare credibilă.
Prin planuri de conturi, contabilitatea urmăreşte, consemnează şi controlează
permanent existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale ale societăţii
comerciale. La fiecare sfârşit de an cu închiderea exerciţiului financiar persoanele fizice
şi juridice sunt obligate prin lege să întocmească “bilanţ contabil”.
Aşadar rezultatul exerciţiului, se calculează lunar, se defalcă în rezultat curent din
activitatea de exploatare şi financiară, rezultat excepţional (extraordinar) şi impozit pe
profit.
Calculul rezultatului poate fi realizat pe baza conturilor de bilanţ dar într-o
valoare globală a unui exerciţiu financiar. Rezultatul este detrminat de activitatea
desfăşurată de o întreprindere, elementele ce îl compun fiind cheltuielile şi veniturile
realizate într-o anumită perioadă.
Pentru a determina rezultatul exerciţiului se utilizează conturile de rezultate.
Acestea înregistrează cheltuielile şi veniturile întreprinderii fiind conturi de gestiune.
Din punct de vedere fiscal, contribuabilii se grupează în contribuabili mici şi mari.
Contribuabilii mici trebuie să îndeplinească cumulativ, într-un an fiscal,
următoarele condiţii:
 Să fie o persoană juridică română a cărei cifră de afaceri nu a depăşit
100 mii euro într-o perioadă de 12 luni, care se încheie la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent;
 Să nu aibă mai mult de 249 salariaţi permanenţi la începutul anului
fiscal;
 Să fi fost mic contribuabil în toţi anii fiscali de la înfiinţarea sa.
În înţelesul Ordonanţei, cifra de afaceri prezintă totalitatea veniturilor realizate de
contribuabili din orice sursă. Suma de 100 mii euro se actualizează la inflaţie în funcţie
de indicele inflaţiei aferente perioadei de 12 luni, care se încheie la data de 30 decembrie
a anului fiscal precedent.
Dacă un contribuabil nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute în ordonanţă,
acesta este considerat contribuabil mare.
Profitul impozabil al unui contribuabil mic se determină ca diferenţă între
veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal, cu excepţia
celor prevăzute în mod legal.

22
 Profitul impozabil şi impozitul pe profit se calculează lunar, cumulat de la
începutul anului fiscal. Pierderea se reportează lună de lună până la recuperarea ei, fără a
se depăşi 36 de luni de la data înregistrării ei.
Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar astfel încât la închiderea
exerciţiului să se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare.
Determinarea profitului impozabil annual pentru contribuabilii mari se face
prin “diferenţa între activul din bilanţ de la sfârşitul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile
şi activul de la începutul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile aferente, minus aportul
efectuat la capitalul social în cursul anului şi veniturile stabilite prin Codul Fiscal ca
fiind neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile prevăzute de Lege şi alte elemente
prevăzute în bilanţul contabil, în funcţie de specificul activităţii contribuabilului”. În
vederea calculului, contribuabilii mari vor întocmi un bilanţ la sfârşitul anului fiscal care
va cuprinde toate elementele specificate.
Rezultatul contabil anual se calculează, impozitează şi distribuie cu ocazia
întocmirii bilanţului contabil ca document oficial de gestiune a întreprinderii care trebuie
să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.
Elementele patrimoniale din bilanţul contabil se actualizează la inflaţie.
Bilanţul contabil este considerat documentul ce descrie poziţia unei întreprinderi
la un moment dat, indicând şi mărimea rezultatului. Apare însă prezenţa necesară a unui
alt instrument de modelare contabilă, care să explice modul de constituire a rezultatului şi
să permită desprinderea unor concluzii legate de performanţele activităţii întreprinderii.
Acest instrument este cea de-a doua componentă a situaţiilor financiare şi anume contul
de profit şi pierdere.
În această optică, întreprinderea devine un centru de calcul economic, calculul
având la bază:
 valorile produse şi vîndute pe piaţa clienţilor, denumite generic
VENITURI;
 valorile utilizate pentru obţinerea unor venituri, care sunt constituite în
costuri angajate pe alte pieţe, denumite cheltuieli. Aceasta reprezintă, de
fapt, renumerarea factorilor de producţie.
Din compararea celor două mărimi valorice se obţine un rezultat.acesta poate fi o
mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile
sunt mai mici decât cheltuielile.
În contextul economiei de piaţă, întreprinderea are ca obiectiv obţinerea
profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogîţire, deci o resursă, pe când
pierderea este o sărăcie, asimilată unor utilizări fără asigurarea unui contraechivalent
valoric.
În prezentarea contului de profit şi pieredere sunt conturate două modele de
expunere a cheltuielilor şi veniturilor: unul ia în considerare natura economică a acestora,

23
celălalt pleacă de la funcţiile sau activităţile unei întreprinderi (deci de la destinaţia
veniturilor şi cheltuielilor).
Ca formă, contul de profit şi pierdere se poate prezenta astfel:
 sub formă de tabel bilateral sau formă de cont (schema orizontală)
 sub formă de listă (schema verticală)
Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile
şi cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogîţire a întreprinderii legate
sau nu de activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă
cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul exerciţiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de
întreprindere în cursul exerciţiului.
Dacă bilanţul contabil permite o cunoaştere a poziţiei financiare a întreprinderii,
contul de profit şi pierdere oferă informaţii asupra activităţii întreprinderii, a modului
cum aceasta îşi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor pe care le generează.
Directiva a IV-a europeană privind documentele contabile de sinteză ale
societăţilor de capitaluri instituie sheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit
şi pierdere. Totuşi, datorită diferenţelor de cultură şi tradiţie contabilă din ţările
comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se manifestă
prin posibilitatea de opţiune între mai multe scheme de cont de pierdere şi profit.
În calculul profitului impozabil se iau numai cheltuielile deductibile, deci
aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Orice agent economic la sfârşitul exerciţiului financiar va stabili rezultatele
activităţii sale. Aceste rezultate se pot concretiza în pierderi sau în pofit.
Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă denumită profit sau beneficiu,
excedent – atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile; sau o mărime valorică
negativă denumită pierdere sau deficit – atunci când cheltuielile sunt mai mari decât
veniturile. Profitul şi pierderea mai sunt recunoscute şi sub denumirea de rezultat
beneficiar, respectiv rezultat deficitar.
Din punct de vedere financiar - contabil prin rezultat se înţelege profitul sau
pierderea obţinută. Rezultatul se determină cu ocazia închiderii conturilor de venituri şi
cheltuieli. Această operaţie are loc de obicei, anual în ţările occidentale şi lunar în ţara
noastră, conform actualelor reglementări, ceea ce reclamă volum mare de muncă fără
motivaţie din punct de vedere economic.

24
2.2 Clasificarea elementelor componente a rezultatului exerciţiului

În contabilitatea financiară, cheltuielile şi veniturile sunt grupate şi înregistrate

în funcţie de natura lor şi anume:
 Natura activităţilor, pot fi: exploatare, financiară, excepţională;
 Natura resurselor utilizate, în cazul cheltuielilor;
 Natura rezultatelor, în cazul veniturilor.
Cheltuielile după natura activităţilor pe care o desfăşoară se împart în:
Cheltuieli de exploatare, în contabilitatea generală se reflectă în funcţie de natura
resurselor consumate.
Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderile din creanţe legate de participaţii,
pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţele nefavorabile de curs valutar din
operaţiile de încasări şi plăţi în devize şi disponibilităţile în devize, dobânzile aferente
creditelor primite sau unor datorii asimilate privitoare la exerciţiului curent, sconturile
acordate clienţilor, pierderi din creanţe de natură financiară.
Cheltuieli extraordinare, nu rezultă din activitatea curentă, normală a unităţii
patrimoniale. Nu au caracter repetitiv, deci apar cu o frecvenţă redusă. Se referă fie la
operaţii de gestiune, fie la operaţii de capital. Cheltuielile excepţionale pot fi: cheltuieli
din operaţii de capital, cheltuieli din operaţii de gestiune şi cheltuieli cu amortizările şi
provizioanele.
Iar veniturile după natura activităţilor pe care o desfăşoară cuprind:
Venituri din exploatare, la fel ca şi cheltuielile din exploatare, în contabilitatea
generală sunt evidenţiate după natura lor de provenienţă.
Venituri financiare, se structurează în: venituri din participaţii, venituri din creanţe
imobilizate, venituri din titluri de plasament, venituri din diferenţe de curs valutar,
venituri din dobânzi, venituri din sconturi obţinute, etc. Tot din venituri financiare face
parte şi venituri financiare din provizioane, care evidenţiază veniturile rezultând din
anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli de natură financiară.
Venituri extraordinare, au o frecvenţă redusă în unitatea patrimonială şi se referă
la operaţii de exploatare cum ar fi: la operaţii de gestiune: amenzi, despăgubiri, penalităţi
încasate, donaţii primite, debitori reactivaţi; la operaţii de capital: subvenţii pentru
investiţii virate la venituri; şi venituri din provizioane. Aceste venituri excepţionale au un
caracter întâmplător, accidental în raport cu activitatea normală, curentă a întreprinderii.
În contabilitatea de gestiune internă, cheltuielile şi veniturile (deocamdată în
modelul românesc numai cheltuielile) sunt grupate în funcţie de destinaţia lor pe feluri
de produse, lucrări şi servicii.

2.2.1 Clasificareaa cheltuielilor şi a veniturilor

25
 Complexitatea activităţilor, evenimentelor şi tanzacţiilor ce determină
evidenţierea utilizării de resurse sau generare de fluxuri viitoare de numerar în
contabilitate impune clasificarea cheltuielilor şi veniturilor după mai multe criterii.
Dacă se are în vedere momentul angajării cheltuielile pot fi:
 cheltuieli constante în momentul plăţii, care se înregistrează în
corespondenţă cu conturile de trezorerie;
 cheltuieli angajate, dar cu plata ulterioară,care se înregistrează în
corespondenţă cu conturile de terţi;
 cheltuieli contabile, calculate pentru a estima deprecierile definitive sau
latente fără angajarea unei plîţi, fiind reprezentate de amortizări şi de
provizioane.
Dacă se are în vedere momentul formării veniturile pot fi:
 venituri constante în momentul încasării lor, se înregistrează în
corespondenţă cu conturi de trezorerie;
 venituri angajate în prezent, dar a căror încasare va avea loc în perioada
următoare, se înregistrează în corespondenţă cu conturile de terţi
(creanţe);
 venituri contabile, cum sunt cele din provizioanele calculate din punct de
vedere contabil fără a angaja o creanţă sau o încasare.
Cel mai reprezentativ criteriu de grupare a cheltuielilor şi veniturilor este după
natură sau destinaţie.
Având în vedere acest criteriu cheltuielile pot fi:
A.Cheltuieli de exploatare, cuprinzând acele consumuri şi plăţi efectuate
pentru realizarea activităţii de bază a întreprinderii. Se împart în:
 cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale, obiecte de
inventar, ambalaje, costul de achiziţie al mărfurilor vândute, etc.;
 cheltuielile cu lucrările şi serviciile prestate de terţi: lucrări cu
întreţinerea şi reparaţia utilajelor, locaţii de gestiune, chirii, studii de
cercetare, cheltuieli de protocol, cheltuieli de poştă sau telecomunicaţii,
servicii bancare, etc.;
 cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate: cheltuieli cu
impozitele pe clădiri, terenuri, taxa pentru folesirea mijloacelor de
transport, etc.;
 cheltuieli cu personalul: cheltuieli cu slariile, asigurările sociale, şomaj,
fondul de sănătate, etc.;
 cheltuieli reprezentând pierderi din creanţe, amenzi, penalităţi, donaţii şi
alte cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare.
B. Cheltuieli financiare, privesc activitatea financiară şi se referă la:
 pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
 diferenţe nefavorabile de curs valutar;
 cheltuieli cu dobânzile şi sconturile;
 pierderi din creanţe legate de participaţii.

26
 C. Cheltuieli extraordinare, sunt reprezentate de evenimente şi tranzacţii
clar diferite de activităţile obişnuite, neavând caracter regulat, frecvent cum sunt:
calamităţile şi alte evenimente similare.
Structuri distincte în cadrul cheltuielilor sunt:
 cheltuieli cu amortizările şi provizioanele şi ajustarea la inflaţie, care
cuprind acele cheltuieli care se referă la deprecierea imobilizărilor sau a
stocurilor şi la cele rezultate din influenţa inflaţiei;
 cheltuieli cu impozitul pe profit, sunt acele cheltuieli care se datorează
statului la sfârşitul exerciţiului, reprezentând o cotă parte din profitul
brut al agenţilor economici care intră sub incidenţa impozitului pe profit.
Această categorie de cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
În funcţie de natură, veniturile se împart astfel:
D. Venituri din activitatea de exploatare, reprezentate prin:
 venituri aferente cifrei de afaceri: venituri din vânzarea produselor,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, studii, cercetări, redevenţe şi
chirii, din vânzarea mărfurilor şi a altor activităţi curente;
 venituri din variaţia stocurilor (producţia stocată), reprezentând variaţia
în plus sau în minus între valoarea la cost de producţie efectiv a stocului
de produse şi valoarea producţiei în curs, fără a ţine seama de
provizioanele pentru deprecieri constituite;
 venituri din producţia de imobilizări, reprezentând valoarea lucrărilor de
natura imobilizărilor realizate din producţie proprie;
 venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile primite
pentru acoperirea diferenţelor de preţ, pentru acoperirea pierderilor
precum şi alte subvenţii de care beneficiază unitatea;
 venituri din despăgubiri, penalităţi, amenzi, donaţii primite şi alte
venituri din exploatare.
E. Venituri financiare, care cuprind veniturile din participaţii, creanţe
imobilizate, dobânzi, diferenţe de curs valutar, sconturi obţinute, alte venituri financiare;
F. Venituri extraordinare, reflectând acele venituri care nu sunt legate de
activitatea curentă, frecventă, obişnuită cum sunt spre exemplu: daunele pretense de
deţinătorii de poliţe de asigurare în urma producerii unor calamităţi.
Se regăsesc de asemenea ca structuri distincte în cadrul veniturilor:
 veniturile din diminuarea sau anularea provizioanelor sau ajustarea la
inflaţie, include veniturile obţinute din operaţii legate de provizioane şi
cele care rezultă din influenţa inflaţiei;
 veniturile din impozitul pe profit amânat reflectă creşterea beneficiilor
economice înregistrate ca urmare a amânării repartizării impozitului pe
profit şi a plăţii impozitului pe profit.
Conturile de cheltuieli evidenţiază resursele aflate în curs de utilizare în cadrul
activităţilor de exploatare, financiară şi excepţională. Din aceste grupe fac parte şi
conturile care înregistrează cheltuielile cu amortizările şi provizioanele.
Conturile de venituri înregistrează veniturile brute obţinute ca rezultat al
activităţilor de exploatare, financiare şi excepţionale.

27
 Cheltuielile şi veniturile se evaluează şi se înregistrează în cadrul conturilor prin
corespondenţă. Astfel, cheltuielile se evaluează prin corespondenţă micţorările de active
(exemplu, consum de materiale) şi creşterile de pasiv (exemplu: o datorie faţă de personal
pentru munca prestată). Veniturile se evaluează prin corespondenţă cu micşorările de
pasiv (exemplu: transformarea unei subvenţii pentru investiţii în venit) şi creşterile de
active (exemplu: încasarea unei sume de bani din vânzarea mărfurilor).
Cheltuielile reflectă consumuri definitive de resurse aferente activităţilor derulate,
reprezentând o pierdere de substanţă şi trebuie înregistrate ca o intrare în debitul
conturilor.
Veniturile reflectă resursele aferente activităţii desfăşurate şi reprezintă un câştig
de substanţă care trebuie evidenţiat ca o intrare în creditul conturilor.
La sfârşitul exerciţiului financiar, agentul economic va închide toate conturile de
venituri şi cheltuieli, înregistrând în contul de ”Profit şi Pierdere”.
La sfârşitul exerciţiului financiar este necesară închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli din mai multe motive:
 conturile de venituri şi cheltuieli cuprind veniturile aferente perioadei
curente şi pe baza acestora se stabileşte rezultatul exerciţiului care poate fi
profit sau pierdere ce influenţează capitalul propriu şi apare în bilanţul
contabil;
 cheltuielile şi veniturile nu trebuie raportate între exerciţii financiare
deoarece la începerea fiecărui exerciţiu se preia numai situaţia
patrimonială care cuprinde şi rezultatul net afferent exerciţiului precedent;
 prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli există posibilitatea de a
vedea modul de formare a rezultatului exerciţiului.
Contabilitatea financiară a cheltuielilor şi a veniturilor este organizată având la
bază concepţia dualistă. În consecinţă, ea are ca obiect evaluarea şi înregistrarea
cheltuielilor şi a veniturilor în funcţie de natura lor, iar contabilitatea de gestiune, în
raport de destinaţia cheltuielilor.

28
2.3 Analiza privind contul de Profit şi Pierdere

Cea mai obişnuită şi des utilizată definiţie a rezultatului este cea privind
diferenţa între venitul total al întreprinderii şi costul total.
Potrivit art. 19 al. 1 din Legea contabilităţtt, rezultatul, respective profitul sau
pierederea se stabileşte lunar. În acest scop, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri,
în care au fost înregistrate cheltuielile respective veniturile în funcţie de natura lor se
inched sau se nivelează provizoriu.
În urma celor două categorii de rezultate prezentate mai sus, soldul debitor sau
creditor al contului 121”Profit şi pieredere” reprezintă rezultatul înainte de impozitare,
diminuat cu impozitul pe profit.
După conţinutul economic este un cont de capitaluri proprii reflectând profitul
sau pierderea înregistrată în cursul exerciţiului.
După funcţia contabilă este un cont bifuncţional.
Contul de Profit şi Pierdere evidenţiază într-o formă sistematizată rezultatele
fiecărui exerciţiu sau perioade de gestiune prin prisma raportului dintre cheltuieli şi
venituri oferind o imagine sintetică asupra structurii rezultatelor activităţii de exploatare,
financiare şi excepţionale.
Contul de profi şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi
cheltuielile exerciţiului grupate după natural or precum şi rezultatul exerciţiului (profit
sau pierdere).

Analizând contul de “Profit şi Pierdere“, sinoptic, mecanismul de înregistrare a

cheltuielilor şi, respectiv, a veniturilor se prezintă astfel:

29
 D “Profit şi Pierdere“ C
“Conturi de
“Conturile de
datorii şi tre- ”Conturile de ”Conturile de creanţe
şi trezo-
D zorărie” C D cheltuieli” C D venituri” C D
rerie” C

* Cheltuieli prin anga- *Repartiza- * Incorpo- *Venituri din vânzări

jamente faţă de terţi şi rea cheltu- rarea veni- de produse, mărfuri,
plăţi din contul de la ielilor asu- turilor în lucrări executate, ser-
bancă în numerar pra venitu- rezultate vicii prestate şi alte
rilor operaţii
“Conturi de stocuri şi produse ”Conturi de stocuri
şi produse
D în curs de execuţie” C D în curs de
execuţie” C

*Cheltuieli privind *Venituri din producţia

consumurile stocate proprie de produse se-
şi vânzările de mărfuri mifabricate neterminată

“Conturi de ”Conturi de
D imobilizări” C D imobilizări”
C

*Cheltuieli privind *Venituri din producţia

activele imobilizate şi construcţia proprie
cedate sau scoase din de imobilizări
activ

“Conturile de amortizări ”Conturi de

amortizări
D şi provizioane” C D şi
provizioane” C

*Cheltuieli calculate *Venituri din diminua-

privind amortizările rea amortizărilor şi
şi provizioanele provizioanelor

Sold creditor: Profit Sold debitor: Pierdere

30
 Cheltuielile sunt consumuri definitive de resurse aferente activităţilor derulate,
reprezentând o pierdere de substanţă şi se înregistrează ca o intrare în debitul conturilor.
Veniturile reflectă resurse aferente activităţii desfăşurate şi reprezintă un câştig de
substanţă care trebuie evidenţiat ca o intrare în creditul conturilor.
Efectuarea cheltuielilor o micşorare a situaţiei nete, în schimb obţinerea,
realizarea veniturilor detemină o creştere a situaţiei nete.
Analiza de mai sus conduce la concluzia potrivit căreia, toate conturile de
cheltuieli prin funcţia lor contabilă pot fi asimilate conturilor de active iar conturile de
venituri, conturi de pasiv.

2.4. Rezultatul exerciţiului între contabilitate si fiscalitate

Analiza raporului contabilitate-fiscalitate, cu ocazia stabilirii rezultatului

exerciţiului, necesită evidenţierea distorsiunilor introduse de fiscalitatea asupra
rezultatului contabil. Dimensiunea acestora este influenţată de normalizarea contabilă.
România, se înscrie în categoria ţărilor cu o normalizare contabilă restrictivă,
datorită influenţei reglementărilor fiscale în procesul de producere, validare şi ratificare a
informaţiei contabile. Încadrarea României în categoria ţărilor cu o normalizare
restrictivă, este o consecinţă a implicării Ministerului Finanţelor Publice în activitatea de
normalizare contabilă.
Teoria şi practica economică demonstrează că nu în toate cazurile principiile
contabile sunt conectate cu normele şi reglementările fiscale. Chiar dacă primează
principiul imaginii fidele, interesul fiscal distorsionează, de cele mai multe ori informaţia
contabilă.
Tocmai de aceea, rezultatul activităţii poate fi evidenţiat ca:
 rezultat contabil
 rezultat fiscal (impozabil)
Rezultatul contabil se detrmină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile totale
ale agentului economic, înregistrate în cursul exerciţiului şi evidenţiate în contrile de
venituri şi cheltuieli, fiind sintetizate în contul 121 “Profit şi Pierdere”.
Rezultatul fiscal (rezultatul impozabil) este reprezentat de beneficiul impozabil
sau de pierderea fiscală a exerciţiului stabilit în baza regulilor fiscale, reprezentând baza
de calcul a impozitului pe profit.
Rezultatul contabil constituie baza de calcul a rezultatului fiscal. Egalitatea
dintre cele două rezultate poate exista atunci când întreprinderea nu înregistrază cheltuieli
nedeductibile respectiv venituri neimpozabile.
În aceste condiţii în practică se înregistrează diferenţe permanente sau
temporare între rezultatul contabil şi rezultatul fiscal.
Diferenţele permanente (ireversibile) sunt datorate:
 fie unor venituri luate în calculul rezultatului contabil, dar excluse de la
stabilirea rezultatului fiscal;

31
  fie unor cheltuieli a căror nedeductibilitate este definită, în sensul că nu
sunt acceptate de fisc, fie că le consideră prea mari, fie că nu sunt necesare
activităţii.
Diferenţele temporare pot rezulta din:
 elemente contabilizate în cursul exerciţiului, dar care au fost luate în
calculul rezultatului exerciţiului, într-un exerciţiu anterior;
 elemente cuprinse în rezultatul fiscal al unui exerciţiu, dar care au fost
contabilizate anterior;
 elemente contabilizate în cursul exerciţiului, dar care vor fi incluse în
rezultatul contabil ulterior;
 elemente incluse în rezultatul fiscal al exerciţiului, dar care vor fi
contabilizate la venituri sau cheltuieli ulterior.
Una din condiţiile eficacităţii fiscale ia în considerare şi riscul fiscal, pe care şi-l
asumă agentul economic în momentul aplicării reglementărilor fiscale. Fiscalitatea
acceptă şi recunoaşte o anumită abilitate a subiectului impozabil, în raport cu
reglementările fiscale, denumită abilitate fiscală. Acesta presupune raţionament rezonabil,
pricepere şi iscusintă în interpretarea şi aplicarea reglementărilor de natură fiscală cu
efecte asupra gestiunii întreprinderii.
Evaluarea influenţează nivelul activelor şi pasivelor, motiv pentru care, orice
modificare a regulilor, principiilor şi metodelor de evaluare are implicaţii directe asupra
rezultatului exerciţiului.
Raportul dintre interesul fiscal şi cel contabil, cu privire la amortizări rezultă din
parametrii amortizării, utilizaţi la determinarea cheltuielilor cu amortizarea (valoarea
amortizabilă, durata de viaţă utilă, regimul de amortizare).
În privinţa impozitării profitului, se încearcă prin reglementări fiscale,
influenţarea rezultatului impozabil, prin reintegrarea unor cheltuieli sau neadmiterea la
deducere a altora ori admiterea unora la nivelul unor cote, iar cu ceea ce se depăşeşte,
majorându-se rezultatul impozabil. În aceste condiţii, egalitatea dintre rezultatul contabil
şi cel fiscal nu persistă în toate cazurile, impunându-se armonizarea acestora.
Profitul impozabil se calculează conform relaţiei:

Profit = Venituri - Cheltuieli efectuate pt. - Venituri + Cheltuieli

Impozabil totale realizate realizarea veniturilor neimpozabile nedeductibile

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate deductibile numai

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele
reglementate prin acte normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi:
a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către
contribuabil;

32
 b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile
efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de
muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru
asigurarea de riscuri profesionale;
d) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se include în
categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor
campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele
de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
e) cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate efectuate de către
salariaţi şi administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul
curent şi/sau din anii precedenţi;
f) contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor
de credit;
g)taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de
actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii
contractului colectiv de muncă;
h) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului
angajat;
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente
sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii;
j) cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu
îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere
contabil;
k) cheltuielile pentru perfecţionarea mangementului, a sistemelor informatice,
introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii,
obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;
l) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de
comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;
n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în
următoarele cazuri:
 procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii
judecătoreşti;
 debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
 debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat
unic, sau lichidat, fără succesor;
 debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg
patrimoniul.

33
2.5. Determinarea rezultatului exerciţiului

Cea mai obişnuită şi des utilizată definiţie a rezultatului este cea privind diferenţa
între venitul total al întreprinderii şi costul total.
Potrivit art. 19 al. 1 din Legea contabilităţii, rezultatul, respectiv profitul sau
pierderea se stabilesc lunar. În acest scop, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri,
în care au fost înregistrate cheltuielile respectiv veniturile în funcţie de natura lor se
închid sau se nivelează provizoriu.
Prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se stabileşte rezultatul, care
poate să aibă două forme:
 Profit sau excedent, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;

PROFIT = VENITURI - CHELTUIELI

(SOLD FINAL TOTALE TOTALE
CREDITOR A
CONTULUI 121)

 Pierdere sau deficit, atunci când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.

PIERDERE = CHELTUIELI - VENITURI

(SOLD FINAL TOTALE TOTALE
DEBITOR A
CONTULUI 121)

În urma celor două categorii de rezultate prezentate mai sus, soldul debitor sau
creditor al contului 121 “Profit şi pierdere” reprezintă rezultatul înainte de impozitare,
diminuat cu impozitul pe profit. În asemenea condiţii se impune determinarea rezultatului
contabil cumulat înainte de impozitare, în care trebuie excluse cheltuielile cu impozitul
pe profit calculat şi evidenţiat lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Rezultatul
contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula:

34
 Rezultatul contabil = Soldul creditor + Cheltuieli cu impo-
înainte de impozitare sau debitor al zitul pe profit
contului 121

Rezulatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exerciţiului,

stabilit potrivit regulilor fiscale şi în funcţie de care se calculează volumul impozitelor
exigibile (sau rambursabile).
Pe baza rezultatului contabil înainte de impozitare se determină rezultatul fiscal,
potrivit legii , privind Codul Fiscal, pe baza relaţiei:

Rezultatul = Rezultatul + Cheltuielile - Deducerile

fiscal contabil înainte nedeductibile fiscale
de impozitare fiscale

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt nedeductibile numai dacă sunt aferente
realizării veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în
vigoare.
În categoria cheltuielilor nedeductibile se include:
 Amenzile, confiscările, penalităţile, majorările de întârziere;
 Suma cheltuielilor sociale care depăşesc limitele considerate deductibile, conform legii
anuale a bugetului de stat;
 Cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ;
 Impozitul pe profit datorat şi impozitul pe venitul realizat din străinătate;
 Depăşirile la cheltuielile de protocol, reclamă şi publicitate prevăzută de legea bugetară
anuală, delimitate în cazul cheltuielilor de protocol 2%, iar cele de reclamă şi publicitate
6% asupra diferenţei rezultate din totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente;
 Depăşirile la cheltuieli de transport şi deplasări;
 Provizioanele nedeductibile;
 Majorarea rezervelor peste limitele legale a 5% din profitul contabil anual până ce acesta
va atinge 20% din capitalul social;
 Amortizarea peste limitele prevăzute de ordonanţa 70;
 Cheltuielile de sponzorizare care depăşesc limitele cotei prevăzute în lege.
 Amenzile şi penalităţile datorate către autorităţile române sau străine;
 Sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii
bugetelor anuale.
În categoria deducerilor fiscale se cuprind:

35
 Rezervele legale;
 Dividendele primite de la altă persoană juridică română;
 Veniturile din provizioane pentru care nu s-a admis deducerea;
 Pierderi din anii precedenţi.
Sunt considerate venituri neimpozabile:
 Dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică
română;
 Diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a
încorporării: rezervelor, beneficiilor sau a primelor de emisiune ori pentru compensarea
unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;
 Veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile, inclusive din anularea provizioanelor, etc.;
Veniturile neimpozabile, cheltuielile deductibile, precum şi cele nedeductibile
sunt stabilite prin acte normative de procedură fiscală.
Baza de impozitare o constituie rezultatul impozabil, care se calculează ca
diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-
un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
nedeductibile.

Ri = (Vr – Ch afv) – V neimp + Ch neded

Impozitul pe profit se calculează şi înregistrează lunar, urmând a se vărsa

trimestrial cumulat de la începutul anului. Relaţia de calcul este de forma:

Impozitul = Profitul x Cota impozitului

pe profit impozabil 100

Subiecţii plătitori ai impozitului pe profit sunt: persoanele juridice române pentru

profit impozabil obţinut din orice sursă, din România, cât şi din străinătate; persoanele
juridice sau fizice nerezidente sau rezidente care desfăşoară activităţi cu o persoană
juridică, pentru profitul realizat în România, persoanele străine române, pentru profitul
impozabil aferent acelui sediu.
Calitatea de plătitori ai impozitului pe profit o au şi persoanele juridice străine
care obţin venituri pe teritoriul României în legătură cu proprietăţi imobiliare, exploatarea
resurselor naturale şi înstrăinarea unui drept de proprietate intelectuală.
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a
primei luni din trimestrul următor.
Cu privire la obligaţiile fiscale cu titlu de impozit pe profit, contribuabilii au
obligaţia de a depune “declaraţia de impunere” până la termenul de plată a impozitului,

36
 urmând ca, după determinarea finală a impozitului pe profit, pe baza datelor din bilanţul
contabil anual, să depună declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat, până la
termenele prevăzute pentru depunerea situaţiilor financiare anuale.
Profitul sau beneficiul reprezintă expresia raţionalităţii activităţii economice,
relevând câştigul, avantajul realizat sub formă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau
exercitarea unei activităţi. Acesta sintetizează rezultatele activităţii unui agent economic
constituind motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor de capital.
Obţinerea profitului este condiţia continuării şi dezvoltării activităţii. Profitul se
obţine atunci când veniturile realizate din orice sursă sunt superioare cheltuielilor pentru
realizarea acestora, denumit profit brut.
Începând cu data de 1 ianuarie 2005, agenţii economici care obţin din activitatea
desfăşurată profit, datorează bugetului de stat impozit calculat prin aplicarea unei cote
procentuale de 16% asupra profitului impozabil, iar în cazul Microintreprinderilor, cota
de impozit este de 3% asupra Cifrei de afaceri,iar din 01.01.2007 cota de impozit este de
2% asupra Cifrei de afaceri iar alte venituri realizate de persoanele fizice sunt în cota de
16%, care sunt declarate la sfârşitul anului ca şi venitul global.
Dacă din profitul brut se scade impozitul pe profit se obţine profitul net.
Conform codului fiscal sunt obligate la plata impozitului pe profit:
 persoanele juridice române;
 persoanele juridice străine care desfăşoară activitate printr-un sediu permanent în
România;
 persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în
România într-o asociere fără personalitate juridică;
 persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română;
 persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române pentru veniturile
realizate atât în România, cât şi în străinătate.
Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit, trimestrial până la data
de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Pentru ultimul trimestru al anului, persoanele juridice române plătesc, o sumă
egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, urmând
ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca
termen limită pentru depunerea situaţiilor financiare a contribuabilului, dată până la care
sunt obligaţi să depună şi o declaraţie anuală de impozit pe profit.
Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.
Cota de impozit pe profit este de 16%, cu excepţiile prevăzut de lege.
Conform legii, privind Codul Fiscal cu modoficările şi completările ulterioare
următoarele venituri sunt considerate neimpozabile:
 dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea,
neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană,

37
 dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele
Comunităţii Europene, dacă persoana juridică română deţine minimum
25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului;
 diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca
urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la
persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi
diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea
sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii
titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la
persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
 veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a
acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor
nedeductibile;
 veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri
aprobate prin acte normative.

Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

 cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei
rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor
aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi
cheltuielile cu impozitul pe profit;
 suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru
deplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru instituţiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează
profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi. Cheltuielile de
transport, cazare şi indemnizaţia acordată salariaţilor, în cazul
contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul curent şi/sau din anii
precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
 cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra
valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit legii - Codul muncii,
cu modificările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate
ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele
pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru
funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în
administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate
acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la
internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive,
cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub
patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând:
cadouri în bani sau în natură oferite copiiilor minori ai salariaţilor, cadouri
în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru
tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi pentru
membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit
pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale

38
 asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de
plasament;
 perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale
administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice;
 cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit
legii;
 cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau
asociaţiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual;
 cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita legală;
 cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita legală;
 amortizarea, în limita legală;
 cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de
pensii ocupaţionale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a
200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
 cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume
reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru
fiecare participant;
 cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de
serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea
are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor
construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează din punct de
vedere fiscal cu 10% . Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la
beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;
 cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat
în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop
personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la
dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop;
 cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor
folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei
juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent
fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal,
cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente
legale.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

39
 cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat,
inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul
curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate.
Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în
numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile
realizate din România;
 dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de
întârziere datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale.
Amenzile, dobânzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi
străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane
nerezidente şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu
excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin convenţiile de
evitare a dublei impuneri.
 cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au
fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată
aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor;
 cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate
salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a
fost impozitată prin reţinere la sursă;
 cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele
generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate
contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;
 cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii
sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;
 cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii,
pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi,
peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia,
prevăzută în contractul de societate sau asociere;
 cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor
de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi
de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe
termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea
acestora;
 cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor
nedeductibile;
 cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt
reglementate prin acte normative;
 cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele
angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;
 cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte
prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea
prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu
sunt încheiate contracte;

40
  cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele
contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de
activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie
bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este
autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere
sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
 pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în
litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provision. În această
situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt
obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor
respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana
debitoare, după caz;
 cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit
prevederilor legii privind sponsorizarea şi ale legii bibliotecilor, scad din impozitul pe
profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1). sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
2). nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor

de drept public, în scopul construcţiei de localuri, a dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a
informaţiei şi de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a
bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la
congrese internaţionale.
Cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis
de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza
ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
Rezervele şi provizioanele sunt deductibile după cum urmează:
 rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra
profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care
se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor
venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din
capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit
legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată
pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă,
reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul
profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de persoanele
juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se
restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru
acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma
procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii
ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
 provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;
 provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data
de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30%
începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra

41
 clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la
lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data
scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
 provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, în
cazul unei societăţi comerciale bancare sau al unei alte instituţii de credit
autorizate, precum şi pentru societăţile de credit ipotecar şi societăţile de
servicii financiare;
 rezervele constituite de societăţile comerciale bancare sau alte instituţii de
credit autorizate, precum şi de societăţile de credit ipotecar, potrivit legilor
de organizare şi funcţionare;
 rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare,
potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare. Pentru contractele
de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât
nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina
asigurătorului, după deducerea reasigurării;
 provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite
potrivit reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
 provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea
creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele
amintite anterior, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată
procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin
care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
 provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de
deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară activităţi de
depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin
proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului,
corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute.
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile
numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele
reglementate prin acte normative în vigoare. (de ex. Procedura de faliment a debitorilor a
fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti; Debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi
recuperată de la moştenitori; etc.)

42
2.6. Structura integratoare a rezultatului exerciţiului

Teoria şi practica contabilă denumesc rezultate economice-financiare aferente

unui an calendaristic rezultate ale exerciţiului.
Structura analitică a rezultatului exerciţiului cuprinde: rezultatul din exploatare,
rezultatul financiar, rezultatul curent, rezlultatul extraordinar, rezultatul brut, rezultatul
net şi rezultatul impozabil .
Rezultatul de exploatare (R.expl.), se calculează ca diferenţă între veniturile din
exploatare şi cheltuieli din exploatare;

R.expl = V.expl - Ch.expl

Rezultatul financiar (Rf), calculat ca diferenţă între veniturile financiare şi

cheltuielile financiare;

R.fin = V.fin - Ch.fin

Rezultatul curent (Rc), obţinut prin însumarea rezultatului din exploatare cu

rezultatatul financiar;

Rc = R.expl + R.fin

Rezultatul extraordinar (R.extr) sau profitul ori pierderea din activitatea

extraordinară, calculate ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile
extraordinare.

R.extr = V.extr - Ch.extr

Rezultatul brut (Rb) al exerciţiului, obţinut prin însumarea rezultatului curent cu

rezultatul extraordinar;

Rb = Rc + R.extr
Sau
Rb = R.expl + Rf + R.extr

Rezultatul net (Rn), se obţine scăzând din rezultatul brut, impozitul pe profit:

Rn = Rb - Impozitul pe profit

43
 Rezultatul impozabil (Ri), (profitul impozabil) se calculează ţinând cont de
cheltuielile nedeductibile fiscale şi veniturile neimpozabile. Mărimea şi felul cheltuielilor
nedeductibile fiscale şi veniturilor neimpozabile se stabileşte prin lege. În prezent sunt
nedeductibile fiscale cheltuielile reprezentând: amenzi, penalităţi donaţii acordate,
cheltuieli de protocol care depăşesc limita admisă de lege, etc. între veniturile
neimpozabile se încadrează: dividendele primite de către o persoană juridică română de la
o altă persoană juridică română, diferenţele favorabile ale titlurilor de participare ca
urmare a încorporării rezervelor, primelor de capital, etc.

Ri = Rb +Ch.neded - V.neimp

Impozitul pe profit aferent perioadei contabile se calculează prin aplicarea cotei

de impozit pe profit, stabilită pein lege la rezultatul impozabil. În prezent cota de bază a
impozitului pe profit este de 16%.

Impozit pe profit = Ri x C% (16%)

Plata impozitului pe venituri se efectuează trimestril, până la data de 25 inclusiv a

primei luni din trimestul următor.
Conturile de cheltuieli şi venituri în care se înregistrază, în funcţie de natura lor,
veniturile, respective cheltuielile, se închid provizoriu, prin rezultatul exerciţiului.
Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al
contului de profit şi pierdere.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de
dispoziţiile legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale a acţonarilor sau asociaţilor.
Contabilitatea impozitului pe profit se conduce cu ajutorul contului 441
“Impozitul pe profit“.
Evidenţiază decontările cu bugetul statului sau bugetele locale privind impozitul
datorat da către persoanele juridice.
După funcţia contabilă este un cont bifuncţional.
În creditul contului se înregistrează:
 sumele datorate de unitate bugetului de stat sau bugetelor locale, cu titlu de
impozit pe profit sau impozit pe venit:

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

% = 441 “Impozitul pe profit”

691“Cheltuieli cu impozitul pe

44
 profit“
698“Cheltuieli cu impozitul pe venit si“
cu alte impozite

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

 impozitul pe profit sau pe venit aferent exerciţiului financiar anterior, cu ocazia

corectării erorilor contabile:

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

6588 “Alte cheltuieli de exploatare” = 441 “Impozitul pe profit”

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

În debitul contului se înregistrează:

 sumele virate bugetului de stat sau bugetelor locale, cu titlu de impozit pe profit
sau impozit pe venit:

----------------------------------------------------- x --------------------------------------------

441 “Impozitul pe profit” = 5121 “Conturi curente la bănci”

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

 valoarea datoriilor privind impozitul pe profit / venituri anuale:

----------------------------------------------------- x --------------------------------------------

441 “Impozitul pe profit” = 7588 “Alte venituri din exploatare”

----------------------------------------------------- x ---------------------------------------------

Soldul contului poate fi:

 creditor şi reprezintă impozitul pe profit datorat bugetului de stat sau bugetelor
locale;
 debitor şi reprezintă impozitul pe profit virat în plus (creanţa faţă de buget).

Exceptate de la plata impozitului pe profit sunt:

 Trezorăria statului, pentru operaţiune din fondurile publice derulate prin contul
general al trezorăriei;

45
  Instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit legii nr. 72/96
privind finanţele publice;
 Unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de
invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;
 Fundaţiile testamentare;
 Instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit
legii;
Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în
valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de
comision, precum şi din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 16% pentru
partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volum total al
veniturilor.
Potrivit reglementărilor legale, întreprinderile au obligaţia să calculeze lunar
impozitul şi să-l raporteze trimestrial organelor fiscale cumulat de la începutul anului.
De fiecare dată, din impozitul datorat rezultat din calcul pentru finele perioadei de
raportare, sunt reţinute sumele vărsate în perioadele precedente, obligaţia de plată fiind
egală cu restul de plătit.

Restul de plătit = Impozit - Total vărsăminte

“Impozitul pe profit” pe profit în cursul exerciţiului

În condiţiile în care, vărsămintele fiscale sunt datorate, înregistrarea care se face

pentru diferenţa de plată este:

691 = 441
“Cheltuieli cu “Impozitul
impozitul pe profit” pe profit”

În sistemul de contabilitate din România, potrivit legislaţiei şi reglementărilor

fiscale, se utilizează numai metoda impozitului exigibile, cu recunoaşterea diferenţei
permanente.
Imputarea impoziului pe profit asupra profitului se face astfel:

121 = 691
“Profit şi pierdere” “Cheltuieli cu
impozitul pe profit”

Calculul impozitului pe profit se face pe baza “Declaraţiei de impunere” depusă

la organele fiscale până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

46
 Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la data menţionată
anterior, iar evidenţa contabilă a acestuia fiind:

441 = 5121
“Impozit pe profit” “Conturi curente la bănci”

Rezultatul net se determină ca diferenţa dintre veniturile, pe de o parte şi

cheltuielile, participarea salariaţilor (este cazul numai economiilor occidentale) şi
impozitul pe profit, pe altă parte.

Profitul net = Rezultatul - Impozitul

fiscal pe profit

Acest profit (rezultatul net) face legătura între contul de rezultate şi bilanţ.

2.7. Repartizarea rezultatului exerciţiului

Ca ultim moment al evidenţierii rezultatului exerciţiului, repartizarea profitului se

face de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia regiilor autonome sau al
societăţilor comerciale, în care principalul acţionar este statul.
Oricum, la repartizarea profitului se impune prudenţă, în legătură cu:
 Cunoaşterea pieţei;
 Controlul patronal;
 Buna înţelegere cu sindicatele.
Sintetizând problemele, trebuie să arătăm că principalele destinaţii, pe care le
poate primi profitul, sunt următoarele:

Majorarea capitalului social în funcţie de unele necesităţi dinainte stabilite de

adunarea generală a acţionarilor:

47
 129 = 1012
“Repartizarea profitului” “Capitalul subscris vărsat”

Constituirea rezervelor legale

129 = 1061
“Repartizarea profitului” “Rezerve legale”

Formarea fondului de participare la profit a salariaţilor satabilite de A.G.A.:

129 = 424
“Repartizarea profitului” “Prime reprezentand participarea
participarea personalului la profit

Acoperirea pierderilor din anii precedenţi potrivit prevederilor legii:

129 = 117
“Repartizarea profitului” “Rezultatul reportat”

Repartizarea profitului sau acoperirea pierderilor trebuie supuse aprobării

adunării generale a acţionarilor. În practică pot să apară cazuri când adunarea generală nu
a repartizat parţial sau integral profitul sau nu s-a hotărât asupra modului de acoperire a
pierderilor, aceste sume rămânând în aşteptare, evidenţiat în contabilitate astfel:

129 = 117
“Repartizarea profitului” “Rezultatul reportat”

Constituirea de rezerve statutare conform prevederilor statutare, rezerve pentru

acţiuni proprii şi alte rezerve şi surse proprii de finanţare, potrivit hotărârii A.G.A.:

129 = %
“Repartizarea profitului” 1063
“Rezerve statutare sau contractuale”
1068
“Alte rezerve”

Vărsăminte la buget din profit (la regii autonome):

Cota de participare a managerului la profitul net potrivit legii:

129 = 462
“Repartizarea profitului” “Creditori diverşi”

Dividendele de plată la regii autonome:

129 = 446

48
 “Repartizarea profitului” “Alte impozite , taxe şi
vărsăminte asimilate”

Dividendele cuvenite acţionarilor şi asociaţilor, stabilit de A.G.A.;

129 = 457
“Repartizarea profitului” “Dividende de plată”

Profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe destinaţii;

121 = 129
“Profit şi pierdere” “Repartizarea profitului”

Termenele de plată sunt stabilite de adunarea generală a acţionarilor, la

propunerea consiliului de administraţie sau a directorului. Dividendele cuprind:
 Dobândă statutară calculată ca un procent fixat prin statut asupra
capitalului eliberat şi nerambursat acţionarilor;
 Superdividendele reprezentând suma suplimentară atribuită acţionarilor, în
funcţie de numărul titlurilor deţinute.

Capitolul 3.
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

49
 REZULTATULUI EXERCIŢIULUI

3.1. Documente utilizate în contabilitatea rezultatului

Situaţia elementelor patrimoniale şi operaţiilor economice şi financiare ce au loc

într-o unitate patrimonială sunt consemnate în documente contabile. În funcţie de modul
de întocmire, conţinutul şi rolul lor în cadrul sistemului informaţional-contabil,
documentele contabile se grupează în: documente justificative, registre contabile şi
documente de sinteză.
Documentele contabile justificative sunt acte scrise, întocmite în momentul
efectuării operaţiior economice şi financiare prin care se atestă efectuarea acestor
operaţii.
Registrele de contabilitate se prezintă sub forma unor caiete (registre legate), fişe
sau situaţii şi listări informatice ale căror conţinut şi formă corespund scopului pentru
care se ţin. Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate şi grupate în
ordine cronologică în registrele contabile. Legea contabilităţii prevede: “principalele
registre ce se folosesc sunt: registrul - jurnal, registrul - inventar şi registrul cartea -
mare”.
Cele mai semnificative documente justificative folosite de agenţii economici
pentru reflectarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare sunt: bonurile de
consum, situaţii de lucrări, state de plată a salariilor, dispoziţii de plată, deconturi de
cheltuieli, contracte de donaţie, de sponsorizare, contracte de împrumut bancar, prospecte
de emisiune, facturi, avize de însoţire, borderou de predare-primire, ordin de plată, de
chitanţe, declaraţii de încasare, note de transfer predare –primire.
Pot fi considerate documente de evidenţă operativă a veniturilor şi cheltuielilor:
rapoartele zilnice de fabricaţie, centralizatorul produselor realizate, borderou de încasări,
jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpărări.
La sfârşitul exerciţiului cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare sunt
reflectate cu ajutorul Situaţiei financiare “Contul de profit şi pierdere“.
Documentele de sinteză trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a
situaţiei financiare şi a rezultatelor prin respectarea dispoziţiilor Legii Contabilităţii şi a
Planului de Conturi General.
Documentele de sinteză sunt însoţite şi de un Raport de gestiune care conţine:
 Prezentarea situaţiei unităţii şi evoluţia ei previzibilă;
 Evenimentele survenite după închiderea exerciţiului;
 Participaţiile sucursalelor sau subunităţior;
 Activitatea de cercetare - dezvoltare, etc.
În structura documentelor de sinteză, trebuie să se regăsească respectate
principiile:
 Continuitatea activităţii;
 Permanenţa metodelor de la un exerciţiu la altul;
 Independenţa exerciţiilor.

50
 Prin documentele de sinteză se detailează în rubrici şi posturi informaţiile cerute
de beneficiari pentru a putea judeca corect situaţia patrimonială, financiară şi rezultatul.
Prezentarea documentelor de sinteză se poate face:
 În sistem de bază (pentru întreprinderile mijlocii şi mari);
 În sistem simplificat (pentru întreprinderile mari).
Documentele de sinteză se structurează în:
 Bilanţ;
 Contul de Profit şi Pierdere;
 Anexa la bilanţ.
Bilanţul descrie separat elementele de activ şi de pasiv şi permite apariţia
capitalurilor proprii. Bilanţul reprezintă, pentru o întreprindere, starea la un anumit
moment al elementelor de activ şi de pasiv; starea drepturilor şi obligaţiilor, precum şi
rezultatului exerciţiului.
Bilanţul are următoarele precizări:
 Prezentarea bilanţului poate fi sub formă de tabel sau listă;
 În bilanţ se compară rezultatele exerciţiilor precedent şi curent;
 Posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie;
 Rezultatele exerciţiului nu apar distinct ci în structura capitalurilor proprii;
 Conturile de regularizare cuprind, în special cheltuielile şi veniturile
anticipate;
 Efectele de comerţ sunt fie creanţe (activ), fie datorii (pasiv);
 Posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu situaţia reală de la inventar;
 Nu se pot compensa posturile de bilanţ;
 Evaluarea în bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează la valoarea de
intrare în patrimoniu pusă de acord cu rezultatele inventarierii;
Completarea bilanţului are loc pe baza datelor ultimei balanţe de verificare care
cuprinde:
 simbolul şi denumirea conturilor în ordinea din planul de conturi;
 soldurile iniţiale debitoare şi creditoare;
 rulajele debitoare şi creditoare;
 totalul sumelor creditoare şi debitoare;
 soldurile finale creditoare şi debitoare.
Prin balanţă se verifică egalităţile dublei înregistrări (din registru jurnal şi cartea
mare);
Contul de profit şi pierdere este întocmit pe baza conturilor de gestiune,
organizată de aşa manieră încât să permită calculul soldurilor intermediare de gestiune şi
a rezultatului.
Conturile de gestiune reflectă pentru o perioadă determinată mişcările de
cheltuieli şi venituri.

51
 Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului grupate după natura lor precum şi rezultatele exerciţiului (profit sau pierdere).
Rezultatul exerciţiului se defalcă în rezultat curent, rezultat excepţional şi
impozitul pe profit. Datele din contul de rezultate sunt prezentate ca şi în bilanţ pentru
exerciţiul precedent şi curent.
Anexa la bilanţ, prin caracterizarea anexei se asigură explicaţiile necesare
pentru o mai bună şi completă înţelegere a celorlalte documente de sinteză, informaţiile
fiind prezentate sub altă formă, cu un cartacter mai explicit.
Anexa este concepută pentru a completa şi explica datele înscrise în bilanţ şi
contul de profit şi pierdere şi joacă un rol important în obţinerea imaginii fidele prin
documentele anuale.
În anexă se cuprind toate informaţiile susceptibile de a influenţa judecarea de
către beneficiarii de documente de sinteză, a patrimoniului, situaţiei financiare şi
rezultatelor.
Anexa conţine numai elementele semnificative care determină, influenţează şi
apreciază situaţia economică şi financiară a unităţii patrimoniale.
Anexa având rolul de informare a beneficiarilor cu elementele semnificative,
trebuie să evite unele aspecte care ar îngreuna perceperea datelor: să nu fie prea
voluminoasă, să nu ascundă esenţialul, să nu reediteze elemente din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere, să nu prezinte banalităţi, să nu preia extinse texte de lege fără a urmări
logica acestuia.
Astfel elementele anexei urmăresc următoarele aspecte:
 Datele referitoare la capital, cifra de afaceri, impozite, rezultatul
exerciţiului, număr de persoane participant la profit pe o perioadă
îndelungată;
 Precizări completare legate de activitate inclusiv rezultatul exerciţiului
(mărimea salariilor, cheltuieli sociale, rezerve, dividende, etc.);
 Angajamente care nu apar în bilanţ;
 Date privind structura filialelor şi participaţiilor (capital, rezerve, cifra de
afaceri, rezultate).
Totuşi nu trebuie pierdute din vedere caracterul complementar şi indisociabil al
celor trei documente de sinteză.

3.2. Funcţionarea şi utilizarea contului de rezultate

52
 Conturile utilizate pentru reflectarea rezultatului şi a impozitului pe profit sunt:
 121 “Profit şi Pierdere”;
 129 “Repartizarea Profitului”;
 441 “Impozit pe Profit”.
Pentru a înţelege modul de funcţionarea conturilor de rezultate trebuie să pornim
de la modul de înregistrare a cheltuielilor şi a veniturilor. Conturile de cheltuieli şi
venituri se închid astfel:
 Conturile de cheltuieli se închid prin creditare cu ocazia decontării
(repartizării) cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului financiar;
 Conturile de venituri se închid prin debitare cu ocazia încorporării
veniturilor în rezultatul exerciţiului financiar.
La finele perioadei, pentru întocmirea documentelor de sinteză este necesară
parcurgerea unor etape pregătitoare, închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri şi
determinarea rezultatului cu ajutorul contului 121 “Profit şi Pierdere”.
Pentru organizarea contabilităţii sintetice a cheltuielilor şi veniturile prin Planul
de Conturi General s-au prevăzut clasa VI “Cheltuieli” şi clasa VII “Vneituri”.
În cazul cheltuielilor s-au prevăzut grupele:
Grupa 60 “Cheltuieli privind stocurile”
(“Cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri”)
Grupa 61 “Cheltuieli cu lucrări şi serviciile executate de terţi”
Grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”
Grupa 63 “Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
Grupa 64 “Cheltuieli cu personalul”
Grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare”
Grupa 66 “Cheltuieli financiare”
Grupa 67 “Cheltuieli extraordinare”
Grupa 68 “Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustarea la inflaţie”
Grupa 69 “Cheltuieli cu imopozitul pe profit şi alte impozite”

În cazul veniturilor s-au prevăzut grupele:

Grupa 70 “Cifra de afaceri neta”
(“Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate şi alte
activităţi”)
Grupa 71 “Variaţia stocurilor”
(“Venituri din producţia stocată”)
Grupa 72 “Venitrui din producţia de imobilizări”
Grupa 74 “Venituri din subventii de exloatare”
Grupa 75 “Alte venituri din exploatare”
Grupa 76 “Venituri financiare”
Grupa 77 “Venituri extraordinare”

53
 Grupa 78 “Venituri din provizioane şi ajustarei pentru depreciere sau pierdere de
valoare ”

Conturile de venituri şi cele de cheltuieli nu se încadrează în categoria conturilor

bilanţiere deoarece la sfârşit de lună nu prezintă sold, ele închizându-se prin decontarea
veniturilor respective a cheltuielilor asupra rezultatului perioadei de gestiune.
Conturile de cheltuieli sunt în totalitate conturi de active şi funcţionează după
regulile specifice acestor conturi.
Se debitează în momentul angajării unei obligaţii sau momentul plăţii unor sume
în cadrul tranzacţiilor financiare, precum şi odată cu înregistrarea consumului de resurse.
Sunt conturi care exprimă: obligaţii, consumuri, plăţi.
Se creditează la sfârşitul lunii în momentul decontării (impunerii) cheltuielolor
asupra rezultatelor obţinute prin preluarea soldului debitor în contul 121 ”Profit şi
Pierderi”.
Se pot credita în cursul perioadei cu cheltuielile rezultate din operaţii de
participaţii transferate coparticipanţilor.
Conturile de venituri sunt conturile de pasiv, cu excepţia contului 711 “Variaţia
stocurilor” (“Venituri din producţia stocată”), care este bifuncţional. Restul conturilor de
venituri funcţionează după regulile conturilor de pasiv.
Se creditează în cursul lunii, pe măsura încasării, înregistrării pe bază de
documente justificative sau constatării veniturilor, indiferent de data încasării acestora.
Exprimă încasări, creanţe, producţie realizată dar stocată, etc.
Se debitează la sfârşitul lunii prin preluarea soldurilor în contul 121“Profit şi
pierdere”.
În cursul perioadei pot fi de esemenea debitate cu veniturile realizate din operaţii
de participaţie transferate coparticipanţilor.
Formula contabilă pentru repartizarea cheltuielior şi a veniturilor în contul de
rezultate 121 “Profit şi pierdere” se prezintă astfel:

----------------------------------------------------- x -----------------------------------------------------

121 = Clasa 6
“Profit şi pierdere” “Conturi de cheltuieli”

----------------------------------------------------- x -----------------------------------------------------
şi

----------------------------------------------------- x -----------------------------------------------------

54
 Clasa 7 = 121
“Conturi de venituri” “Profit şi pierdere”

----------------------------------------------------- x -----------------------------------------------------

Astfel evidenţa rezultatelor se ţine cu grupa 12 “Rezultatul exerciţiului”, din

clasa I, conturi de capital. Din această grupă face parte cele două conturi amintite anterior
şi anume: 121 “Pofit şi Pierdere” şi 129 “Repartizarea Profitului”.
Contul 121 “Profit şi Pierdere” este un cont sintetic de gradul I. operaţional, cont
bifuncţional şi are un conţinut economic de rezultate, adică ţine evidenţa profitului sau
pierderii realizate în cursul exerciţiului. Reglementările nu prevăd desfăşurarea în
analitice a acestui cont.

În Creditul contului 121 “Profit şi Pierdere” se înregistrează:

 la sfărşitul perioadei, se înregistrează sumele aflate în creditul conturilor
de venituri (din clasa 7);
 pierderile realizate în exerciţiile precedente, în funcţie de modul de
acoperire;
În Debitul contului 121 “Profit şi Pierdere” se înregistrează:
 la sfărşitul perioadei, se înregistrează sumele colectate din conturile de
cheltuieli (din clasa 6);
 profitul realizat în exertciţii precedente, destinat repartizării (sau
nerepartizat încă);
 rezervele constituite din profitul realizat;
Soldul final creditor reprezintă profitul realizat şi nerepartizat încă, iar soldul
final debitor reprezintă pierderea neacoperit încă la un moment dat.
În situaţia în care agentul economic înregistrează un profit pe care doreşte să
repartizeze pentru diferite destinaţii se va folosi contul 129 “Repartizarea profitului”.
Evidenţa repartizărilor efectuate în cursul anului de gestiune pe seama
profitului, se contabilizează în contul 129 “Repartizarea Profitului” şi se închide după
depunerea bilanţului annual prin creditarea sa cu debitul contului 121 “Profit şi pierdere”.
Este un cont sintetic de gradul I, operaţional, cont de activ şi face parte din clasa 1 –
“Conturi de capitaluri”.
Contul 129 “Repartizarea Profitului” este un cont de Activ şi ţine evidenţa în
modul în care este repartizat profitul, deci va funcţiona astfel:
 în Debitul contului se înregistrează valoarea profitului repartizat pentru
diferite destinaţii;
 în Credit se înregistrează profitul net repartizat;
 Soldul Final Debitor reprezintă repartizările efectuate din profit.

55
 În practică, pot să apară cazuri când adunarea generală a acţionarilor nu a
repartizat parţial sau integral profitul, sau nu sa hotărât asupra modului de acoperire a
pierderilor, aceste sume rămânând în aşteptara repartizării. Acesta în contabilitate se
evidenţiază cu ajutorul contului 107 “Rezultatul reportat”.
Contul 107 “Rezultatul reportat” este un cont sintetic de gradul I., operaţional,
cont bifuncţional, nu necesită desfăşurarea în analitice. Acest cont funcţionează după cum
urmează:
 Se debitează cu pierderea realizată în exerciţiile precedente, neacoperite,
cu partea din profit realizat în exerciţiile precedente, folosite pentru
majorarea capitalului social sau a rezervelor, ori cu dividendele cuvenite
acţionarilor sau asociaţiilor din profitul realizat, în exerciţii precedente;
 Se creditează cu reducerea capitalului social sau a rezervelor folosite
pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile, precum şi cu profitul net
realizal în exerciţiile precedente şi nerepartizat încă;
 Soldul final debitor reprezintă pierderea nerepartizată la un moment dat,
iar cel creditor reprezintă profitul repartizat.
Contul 441 “Impozit pe profit” este un cont de datorii fiscale, de pasiv. Face
parte din clasa 4 – “Conturi de terţi”, mai exact din grupa 44, care poartă denumirea
“Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate”.
Acest cont funcţionează după cum urmează:
 În Creditul contului se înregistrează impozitul datorat bugetul statului;
 În Debitul contului se înregistrează transferarea impozitului în bugetul
statului;
 Soldul Final Creditor reflectă impozitul neachitat încă.
Impozitul pe profit este datorat de către toate societăţile comerciale, regiile
autonome, instituţii financiare şi a altor agenţi economici care realizează profituri din
activitatea desfăşurată.

Capitolul 4
STUDIU DE CAZ LA SC SIMONA SRL

56
 Prezentarea societatii

DENUMIREA SOCIETATII: SC SIMONA SRL

ADRESA:STR. PRIMAVERII, NR.11, BAIA MARE

Reflectarea in contabilitate a impozitului pe profit la sc SIMONA SA

Societatea prezinta la data de 01.05.2007 urmatoarea situatie in conturi :

Simbol cont. SOLDURI INTIALE

D C
1012 “Capital subscris varsat” 3240
106 “Rezerve” 860
131 “Subventii guvernamentale 4000
pentru investitii”
161 “Imprumuturi din emisiuni 900
de obligatiuni”
213 “Instalatii tehnice, mijloace 6000
de transport, animale si plantatii”
281 “Amortizari privind 1000
imobilizarile corporale”
302 “Materiale consumabile” 2000
303 “Materiale de natura 500
obiectelor de inventar”
371 “Marfuri” 4500
378 “Diferente de preturi la 500
marfuri”
401 “Furnizori” 4000
404 “Furnizori din imobilizari” 2000
411 “Clienti” 1500
421 “Personal –salarii datorate” 300
461 “Debitori diversi” 2500
462 “Creditori diversi” 700
491 “Ajustari pentru deprecierea 500
creantelor- clienti”
5121 “Conturi la banci în lei ” 700
531 “Casa” 300
TOTAL 18000 18000

In cursul lunii au loc urmatoarele operatiuni economico-financiare :

57
1) Pe data de 8.05.2007 pe baza facturii 461 = % 2975
se inregistreaza vanzarea unui mijloc fix Debitori diversi 758 2500
inregistrat in contabilitate la valoarea de Alte venituri din
1200 lei ,care este amortizat 80% ,pret exploatare
vanzare 250 4427 475
TVA colectata
2) Se cumpara marfuri cu plata ulterioara % = 401 7140
valoare 6000 + TVA 371 Furnizori 6000
Marfuri
4426 1140
TVA deductibila
3) Se inregistreaza adaosul comercial 371 = % 3282
,cota 30% pentru marfurile cumparate. Marfuri 378 1800
Diferente de prêt la
marfuri
4428 1482
TVA neexigibila
4) Pe data de 15.05 pe baza monetarului 531 =% 2800
se inregistreaza vanzare de marfuri prin Casa 707 2352,95
magazinul de desfacere cu amanuntul Venituri din vanzarea
,incasandu-se 2800 lei. marfurilor
4427 447,05
TVA colectata
5) Se obtin produse finite la pret 345 = 711 20000
prestabilit 10 bucati x 2 lei Produse finite Variatia stocurilor
6) Se vand produse finite 9.500 bucati 411 =% 28262,5
,prêt vanzare 2,5 lei/buc. Furnizori 701 23750
Venituri din vanzarea
produselor finite
4427 4512,5
TVA colectata
7) Costul efectiv al productiei vandute = 348 = 711 1000
1,9 lei/buc. Diferente de pret la Variatia stocurilor
produse
8) Cu ocazia inventarierii se constata 658 = 301 100
minus la materii prime valoare 1.00 lei Alte cheltuieli de Materii prime
care se imputa gestionarului. exploatare
9) Imputarea se face la valoarea reala de 461 = % 157,4
130 lei Debitori diversi 758 130
Alte venituri din exploatare
4427 27,4
TVA colectata
10) Tot cu ocazia inventarierii se constata 301 =758 50
plus la materii prime valoarea 50 lei Materii prime Alte venituri din
Exploatare

58
11) Se inregistreaza suma provenita din 531 =% 3992,99
vanzar de marfuri val 3992,99 lei Casa 707 3361,34
Venituri din vanzarea
marfurilor
4427 631,65
TVA colectata
12)Suma se depune la banca 581 =531 3992,99
Viramente interne Casa

5121 =581 3992,99

Conturi la banci în lei Viramente interne
13)Se obtin 800 bucati produs finit,pret 345 =711 1440
prestabilit 1,8 lei/buc Produse finite Variatia stocurilor

14)Se vand produse finite cu factura 750 411 =% 1785

buc.cu 2 lei/buc Clienti 701 1500
Venituri din vanzarea
Produselor finite
4427 285
TVA colectata
15)Se determina si se inregistreaza costul 348 =711 40
efectiv al produselor finite = 1,75 lei/buc Diferente de prêt la Variatia stocurilor
produse

% =401 535,5
16) Se primeste factura de la 626 Furnizori 450
Romtelecom pt. convorbirile telefonice Cheltuieli postale si
valoarea 450+tva taxe de telecomunicatii
4426 85,5
TVA deductibila
17)Se cumpara cu plata ulterioara % =401 7140
marfuri valoare 6000+tva 371 Furnizori 6000
Marfuri
4426 1140
TVA deductibila

18)Se vand marfuri incasandu-se in 531 =% 4000

numerar 4000 lei Casa 707 3240
Venituri din vanzarea
marfurilor
4427 760
TVA colectata

59
19)Se vand marfuri cu plata ulterioara pe 411 =% 3332
baza de factura valoare 2800+tva Clienti 707 2800
Venituri din vanzarea
marfurilor
4427 532
TVA colectata
20)Se cumpara materiale de natura % = 401 595
obiectelor de inventar valoare 500 lei 303 Furnizori 500
Matreiale de natura
obiectelor de inventar
4426 95
TVA deductibila
21)Materialele se dau in consum val 500 603 = 303 500
lei Cheltuieli privind Materiale de
materialele de natura natura obiectelor
obiectelor de inventar de inventar
22)Pe baza monetarului se inreistreaza 531 = % 1000
vanzare de marfuri prin magazinul de Casa 371 840,34
desfacere cu amanuntul valoare 500 lei Marfuri
4427 159,66
TVA colectata

23)Pe baza avizului de insotire a marfi si % =408 595

NIR se inregistreaza 371 Furnizori – facturi
receptia de marfuri pentru magazinul de 500
desfacere Marfuri nesosite
4428 95
TVA neexigibila

24) Se inregistreaza adaosul comercial 30% 371 = % 273,5

Marfuri 378 150
Diferente de prêt
la marfuri
4428 123,5
TVA neexigibila

25) Se inregistreaza primirea facturii pentru 408 = 401 595

marfuri sosite pe baza de aviz. Nu se Furnizori – facturi Furnizori
constata diferente. nesosite

4426 = 4428 95
TVA deductibila TVA neexigibila

60
26) Se achizitioneaza de la terti titlul de 261 = 5121 400
participare la post de achizitie 400 cu plata Actiuni detinute la Conturi la banci
imediata prin cont bancar ,dintr-un entitatile afiliate în lei
disponibil .
27) Se inregistreaza o amenda valoare 1500 658 = 446 1500
lei Alte cheltuieli de Alte impozite,
exploatare taxe si varsaminte
assimilate
28) Amenda plateste in 48h si se suporta la 446 = 5121 750
jumatatea din valoarea stabilita Alte impozite, taxe si Conturi la banci
varsaminte asimilate în lei
29) Restul amenzii se inregistreaza ca o 658 = 446 750
scadere a cheltuielilor Alte cheltuieli de Alte impozite,
exploatare taxe si varsaminte
assimilate
30) Agentul economic construieste prin 212 = 722 2000
efort propriu o magazie valoare 2000 lei Constructii Venituri din
productia de
imobilizari corporale
31) Primiri terenuri sub forma de donatie 2111 = 131 800
,valoare intrare =800 lei Terenuri Subventii
guvernamentale
pentru investitii
32) Trecerea subventiei la venituri 131 = 758 800
Subventii guvernamentale Alte venituri
pentru investitii din exploatare
33) Se cumpara factura de la terti o % = 404 2975
constructie neterminata ,la cost de achizitie 231 Furnizori din 2500
2500+Tva Imobilizari corporale imobilizari
in curs de executie
4426 475
TVA deductibila
34) Se finanteaza constructia in productie 212 =% 4000
proprie ,valoare 4000 lei. Constructii 231 2500
Imobilizari corporale
in curs de executie
722 1500
Venituri din productia
de imobilizari corporale

35) Se inregistreaza o subventie de primit 445 = 741 1000

valoare 1000 lei Subventii Venituri din
subventii de exploatare
36) Se incaseaza subventia prin cont 5121 = 445 1000
Conturi la banci în lei Subventii

61
37) Societatea participa la licitatie 581 = 541 3550
interbancara si vinde 1000 euro curs BNR Viramente interne Acreditive
= 3,55 ,iar cursul de la casa de schimb
valutar = 3,55 5121 =% 3555
Conturi la banci 581 3550
in lei Viramente interne
765 5
Venituri din diferente
De curs valutar
38) Se construieste o hala prin efort propriu 212 = 722 15000
valoare 15000 lei. Constructii Venituri din
productia
de imobilizari corporale
39) Agentul economic construieste o 212 = 722 3000
magazie in productie proprie valoare 3000 Constructii Venituri din
lei productia
de imobilizari corporale
40) Se primeste sub forma de donatie un 2111 = 131 500
teren valoare 500 lei. Terenuri Subventii
guvernamentale
pentru investitii
41) Se trece subventia la venituri 131 = 758 500
Subventii guvernamentale Alte venituri
pentru investitii din exploatare
42) Se inregistreaza subventii de primit 445 = 741 700
valoare 700 lei. Subventii Venituri din subventii
de exploatare
43) Se incaseaza prin cont subventia 5121 = 445 700
Conturi la banci în lei Subventii
44) Cu ocazia inventarierii se constata plus 301 = 758 100
la materii prime valoare 100 lei. Materii prime Alte venituri din
exploatare

45) Cu ocazia inventarierii se constata plus 531 = 758 1000

valoare 1000 lei Casa Alte venituri din
exploatare

46) Se inregistreaza valoarea productiei 331 = 721 800

neterminate valoare 200 lei. Produse în curs de Venituri din
executie productia de imobilizari
corporale
47) Se constata plus la materiale 302 = 758 500
consumabile valoare 500 lei Materiale consumabile Alte venituri din

62
 exploatare
48) Se incaseaza prin cont dividente 5121 = 761 1000
aferente titularilor in valoare de 1000 lei. Conturi la banci în lei Venituri din
imobilizari
financiare
49) Regularizarea TVA 4427 = % 7713,23
TVA colectata 4426 3030,50
TVA deductibila
4423 4682,73
TVA de plata
50) Scoaterea marfurilor din gestiune % = 371 15132,9
607 Marfuri 10017,3
Cheltuieli privind
marfurile
378 2698,3
Diferente de prêt la
marfuri
4428 2416,3
TVA neexigibila

K = SI378 + RC378 x 100 = 500 + 1800 + 1800 + 150______________________

SI371 + RD371 4500+6000+3282+6000+3282+500+273,5

X100 = 4250 x 100 = 18,21%

23337,5

Suma de repartizat = 15132 x 18,21% = 2755,54

51) Scoaterea produselor finite din gestiune 711 =% 8186
Variatia stocurilor 345 2035
Produse finite
348 6151
Diferente de prêt
La produse

K = SI348 +RD348 x 100 = 0 + 1000 + 40 x 100 =

SI345 +RD345 0 + 20000 + 1440
= 1040 x 100 = 30.23%
3440
Suma de repartizat = 20350 x 30,32% = 6151
52) Scoaterea mijlocului fix din Activ % = 212 1200
281 Constructii 960
Amortizari privind
imobilizarile corporale
658 240
Alte cheltuieli de

63
 exploatare
53) Inchiderea conturilor de venit % = 121 74051
701 Profit si pierdere 25250
Venituri din vanzarea
produselor finite
707 12715
Venituri din vanzarea
marfurilor
711 6201
Variatia stocurilor
721 800
Venituri din productia de
imobilizari necorporale
722 21500
Venituri din productia de
imobilizari corporale
741 1000
Venituri din subventii de
exploatare
758 5580
Alte venituri din exploatare
761 1000
Venituri din imobilizari
financiare
765 5
Venituri din diferente de curs
valutar
54) Inchiderea conturilor de cheltuieli 121 = % 12057
Profit si pierdere 603 500
Cheltuieli privind
materialele de natura
obiectelor de inventar
607 10017
Cheltuieli privind
marfurile
626 450
Cheltuieli postale si
taxe de telecomunicatii
658 1090
Alte cheltuieli de
exploatare

55) Calcularea impozitului pe profit

Activitatea de exploatare

Venituri de exploatare :

64
 701 ,,Venituri din vânzarea produselor finite ’’ = 25250
707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor’’ = 12715,96
711 ,,Variaţia stocurilor’’ = 6201,80
721 ,,Variaţia din producţia de imobilizări necorporale’’ = 800
722 ,,Venituri din producţia de imobilizări corporale’’ = 21500
741 ,,Venituri din subvenţii de exploatare’’ = 1000
758 ,,Alte venituri din exploatare’’ = 5580
Total venituri din exploatare = 2525 + 12715,96 + 6201,80+ 800 + 21500 + 1000 + 5580 =
73044,77

Cheltuieli din exploatare:

603 ,,Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar’’ = 500
607 ,,Cheltuieli privind mărfurile’’ = 10017,93
626 ,,Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii’’ = 450
658 ,,Alte cheltuieli de exploatare’’ = 1090
Total cheltuieli din exploatare = 500 + 10017,93+ 450 + 1090 =12057,93

Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare – Total cheltuieli din exploatare =
73047,77 – 12057,93 = + 60989,84 = PROFIT CONTABIL pe activitatea de exploatare.

Rezultatul din exploatarea şi rezultatul final = rezultatul

curent

Activitatea financiară

761 ,,Venituri din imobilizări financiare’’ = 1000

765 ,,Venituri din diferenţe de curs valutar’’ = 5
Total venituri financiare = 1005
Cheltuieli financiare = 0
Rezultatul din activitatea financiară = Venituri financiare – Cheltuieli financiare =
1005 – 0 = +1005 = PROFIT CONTABIL pe activitatea FINANCIARĂ

Activitatea extraordinară

Venituri extraordinare = 0
Cheltuieli extraordinare = 0
Rezultatul extraordinar = 0

REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI = Rezultatul

CURENT

Rezultatul extraordinar = 60989,84 + 1005 + 0 =61994,84

65
 Profitul impozabil = Rezultatul brut al exerciţiului + Cheltuielile nedeductibile totale
– Venituri neimpozabile(de pe toate activităţile) = 61994,84 + 750 – 1000 = 61744,84

Impozitul pe profit = Profit impozabil × 25% = 61744,84 × 16% = 9879,1744

56)Înregistrarea impozitului pe profit 691 = 441 9879,1744

Cheltuieli cu Impozitul pe profit
impozitul pe profit venit
57)Închiderea contului de cheltuieli 121 = 691 9879,1744
Profit si pierdere Cheltuieli cu
impozitul pe profit

Analiza principalilor indicatori economico –financiari

1) Marja comercială (MC) = Venituri din vânzări de mărfuri (ct.707)

– Cheltuieli cu mărfuri (contul 607) = 12715,96 – 10017,93
= 2698,03

2) Profitabilitate financiară : REZULTATUL CURENT =

CA
61994,84 = 1,63
37965,96

CA = 25250 + 12715,96 = 37965,96

3) Rata profitului = Profit brut * 100(cât mai mare) =

CA
61994,84 *100=163,29%
37965,96

4) Rentabilitatea financiară = Rezultatul curent = 61994,84 = 15,12

Capitaluri proprii 4100

CONCLUZII ŞI PROPUNERII

66
 Agentul economic observă ce profit se obţine în anumite domenii de afaceri, dar
nu sunt tot atât de siguri pe felul în care pot interveni asupra profitului. Şi aşa profitul
există şi continuă şă existe fără să fie reduse la zero prin concurenţă.
Acelaşi argument se aplică şi pierderilor. Nimeni nu s-ar angaja într-o afacere
ştiind că venitul total v-a scădea sub costul total. Dar viitorul este incert; evenimentele nu
evaluează după cum speră investitorii; se iau decizii şi se întreprind acţiuni care se
dovedesc greşeli şi aşa apar pierderi.
Deoarece n-ar exista profituri şi nici pierderi într-o lume fără incertitudini, vom
trage concluzia că profitul este o consecinţă a incertitudinii.
Prin planuri de conturi contabilitatea urmăreşte, consemnează şi controlează
permanent existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale ale societăţii
comerciale. La fiecare sfârşit de an cu închiderea exerciţiului financiar persoanele fizice
şi juridice sunt obligate prin lege să întocmească “bilanţul contabil“
Aşadar rezultatul exerciţiului, se calculează lunar, se defalcă în rezultat curent
din activitatea de exploatare, financiară şi rezultat excepţional (extraordinar) şi impozit pe
profit.
Calculul rezultatului poate fi realizat pe baza conturilor de bilanţ dar într-o
valoare globală a unui execiţiu financiar. Rezultatul este determinat de activitatea
desfăşurată de o întreprindere, elementele ce îl compun fiind cheltuielile şi veniturile
realizate într-o anumită perioadă.
Petru a determina rezultatul exerciţiului se utilizează conturile de rezultate.
Aceasta înregistrează cheltuielile şi veniturile întreprinderii fiind conturi de gestiune.
Profitul nu este , deci, o plată care trebuie făcută pentru a obţine o resursă sau
alta. Este un rest, este rezultatul prevederii viitorului cu mai mare acurateţe decât au
făcut-o majoritatea celorlalţi.
“Probabil nici o altă noţiune sau concept nu este folosit în discuţiile economice
cu o varietate uluitoare de înţelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul” scris de
Frank Kniglet la un articol enciclopedic asupra profitului.
Creşterea cifrei de afaceri în cazul societăţii depinde de gradul de satisfacere a
nevoilor consumatorilor, de nivelul preţurilor şi nu în ultimul rand de puterea de livrare
pe piaţâ la un preţ cât mai avantajos. Ca urmare statul trebuie să diminueze taxele şi
impozitele datorate către bugetul da stat, în acest caz creşte profitul şi valoarea profitului
reinvestit, astfel crescând noi locuri.
Societatea comercială în unitar îşi propune satisfacerea cât mai deplină a cererii
de produse atât din ţară cât şi din străinătate.
Pentru acest scop doreşte ridicarea nivelului caliatativ a produselor oferite
clienţilor, lărgirea gamei de produse şi reducerea pe cât posibil a costurilor de producţie.
Totodată întreprinderea doreşte să-şi achite obligaţiile faţă de bugetul statului,
furnizorii şi altă instituţii fără ca să apeleze la credite. De asemenea în anii următori se

67
caută soluţii şi alte instituţii fără ca să apeleze la credite. De asemenea în anii următori se
caută soluţii pentru instituţii fără ca să apeleze la credite. De asemenea în anii următori se
caută soluţii pentru rezolvarea problemelor de mediu, pentru ca înreprinderea să
funcţioneze fără a proba mediul înconjurător.
Societatea comercială pentru a se redresa din puct de vedere economico-
financiar nu a apelat la credite bancare. La această dată înreaga capacitate de producţie
este acoperită cu contracte export cu partenerii externi.
In continuare programul de retehnologizare în sectoarele de prelucrări
mecanice, prin punerea în fucţiune a unui nou centru de prelucrare cu comandă numerică
cemtralizată. S-au renegociat termenele de plată cu beneficii interni şi externi scurtându-
se termenele de plată.
Societatea comercială dereşte să-şi utilizeze producţia la un nivel, în care să se
recupereze pierderile înregistrate în cerinţele financiare anterioare.
Consider că economia naţională este confruntată cu o fiscalitate mult prea mare,
cea ce determină apariţia numeroaselor situaţii de evaziuni fiscale. Una dintre propunerile
mele cu referire la această ar fi că intervenţia statului să se facă mai mult simţite în piaţa
economică. Spun acest lucru deoarece ca urmare a marii fiscalităţi activitatea agenţilor
economici întâmpină numeroase dificultăţi. Ca referire la legislaţia actuală consider că
este conceput în aşa manieră încât interpretarea ei este foarte variată, avănd numeroase
situaţii de ambiguitate. Pentru a prevenii aceste nelămuriri, situaţia cred că ar fi bine să se
reconsidere dispoziţiile legale astfel încât ele să aibă un conţinut clar şi fără echivoc.
Astfel cred că activitatea agenţilor economici ar fi mult mai bine desfăşurată şi tot odată
ar fi stimulate noile investiţii.

Bibliografie selectivă

68
1. Caraiani C., “Bazele Contabilităţii”
Editura ASE, Bucureşti 2002
2. Bălănescu Rodica “ Sistemul de impozite”
Editura economică,1995
3. Bufan Radu „ Impozitul pe profi”
Editura Lumina Lex,2001

* “Legea contabilităţii nr 82/1991”, republicată in 2002, M.O.

371/2002

** “Planuri de conturi generale”

*** “Legea 571/2003 privind Codul Fiscal“, cu modificarile şi

completările ulterioare

**** Ordinul 1850/ 2004 privind registrele si formularele

financiar – contabile

***** Ordinul 1775/ 2004 privind forma bilantului

****** Ordinul 1752/ 2005 privind aprobarea reglementarilor

contabile conforme cu Directivele Europene

69