Professional Documents
Culture Documents
DIESEL
-PROIECT LA FIZICĂ-
Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde
datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin
utilizarea unui dispozitiv auxiliar. Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.
Numele motorului a fost dat după inginerul Rudolf Diesel la sugestia soției sale,
Martha, care în 1895 îl sfătuiește sa îl numească pur și simăplu Diesel. Intenția lui Diesel a
fost ca motorul săa să utilizeze o gamă largă de combustibili, inclusiv praful de cărbune.
Diesel i-a prezentat invenția funcționând în 1900 la Expoziția Universală având drept
combustibil ulei de alune.
Instalația de preîncălzire: Motoarele diesel sunt echipate cu o instalație de
preîncălzire, a cărei durată de încălzire este comandată în funcție de temperatura exterioară
și a lichidului de răcire. După punerea contactului, se aprinde lampa de control a
preîncălzirii. În timp ce se efectuează preîncălzirea, nu trebuie să fie conectați marii
consumatori electrici căci bateria va fi soliccitată inutil.
În cazul în care rezervorul s-a golit complet, efectuarea pornirii după alimentarea cu
carburant diesel poate dura mai mult decât în mod normal- până la un minut. Acest lucru
se întâmplă din cauză că trebuie să se elimine aerul din instalația de alimentare.
Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda
prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Spre sfârșitul cursei de comprimare,
motorina este pulverizată în camera cu ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde
la contactul cu aerul deja încălzit prin comprimare. Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii , care acționează pistonul, astfel mișcarea liniară se
transformă în mișcare de rotație. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel
moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri.
Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindrii crește densitatea aerului
și conduce la un randament mai bun. În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel
pornesc mai greu deoarece masa metalică masivă a blocului motor absoarbe o mare parte
din căldura produsă prin comprimare, reducând temperatura și împiedicând aprinderea.
Unele motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire, ajutând la aprinderea
motorinei la pornirea motorului diesel. Motorina are un grad mare de vâscozitate, mai ales
la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în combustibil, în special în filtre,
împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului. În prezent, folosirea aditivilor moderni
a rezolvat și această problemă. O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de
turație, mecanic sau electronic, care reglează turația motorului prin dozarea corectă a
motorinei injectate. Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii
consumului și al emisiilor poluante. Avansul la injecție optim este dat de construcția, turația
și sarcina motorului respectiv. Avansând momentul injecției, arderea este completă, la
presiune și temperatură mare, iar la cealaltă extremă, o injecție întârziată conduce la arderea
incompletă și emisii vizibile de particule.
Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În mare, motorul
rămâne fidel conceptului original al lui Rudolf Diesel, însă aproape toate motoarele diesel
de zi folosesc așa-numitul sistem de injecție solidă , inventat de Herbert Akroyd Stuart.
Primele motoare montate pe nave aveau un motor auxiliar dedicat antrenării compresorului
de injecție. Sistemul era prea mare și greoi pentru a fi folosit în industria auto.
Rudolf Diesel a fost născut la Paris în 1858. Părinții lui erau imigranți bavarezi. A
absolvit Politehnica din Munchen. Mai târziu a fost angajat ca inginer pentru frigidere. Cu
toate acestea, dragostea lui se afla în proiectarea motoarelor. Acesta a proiectat multe
mototare termice, inclusiv un motor cu aer alimentat cu energie solară. În 1893 a publicat
o lucrare care descrie un motor cu ardere într-un cilindru, motorul cu ardere internă. Rudolf
Diesel a fost aproape ucis de motorul sau când a explodat. Cu toate acestea, motorul a fost
primul care a demonstrat că, combustibilul ap putea fi aprins printr-o scânteie. Succesul
motorului său datează din 1897.
Vechile motoare diesel puteau fi pornite, din greșeală, și în sens invers, deși
funcționau ineficient datorită ordinii de aprindere dereglate. Aceasta era de obicei
consecința pornirii mașinii într-o treaptă de viteză greșită. Motoarele moderne au o pompă
de injecție care asigură presiunea necesară injecției.
Injecția indirectă: În cazul motorului diesel cu injecție indirectă, motorina nu este
injectată direct în camera de ardere, ci într-o antecameră unde arderea este inițiată și se
extinde apoi în camera de ardere principală, antrenată de turbulența creată. Sistemul permite
o funcționare liniștită, și, deoarece arderea este favorizată de turbulență, presiunea de
injecție poate fi mai scăzută, deci sunt permise viteze de rotație mari , mult mai potrivite
autoturismelor. Motoarele cu injecție indirectă sunt mai ieftine și mai ușor de construit
pentru domeniile de activitate unde emisiile poluante nu sunt o prioritate.
Injecția direct: motoarele modern folosesc una din următoarele metode de injecție
direct:
Injecția directă cu pompă-distribuitor: Primele motoare diesel cu injecție directă
au folosit o pompă de injecție rotativă, cu injectoarele montate în partea superioară
a camerei de ardere și nu într-o antecameră. Primul motor cu injecție directă de mică
capacitate, produs în serie, a fost conceput de grupul Rover. Controlul electronic al
pompei de injecție a transformat radical acest tip de motor. Pionierul a fost grupul
Volkswagen-Audi cu modelul Audi 100 TDI apărut în 1989. Destul de rapid ,
tehnologia a penetrat și la vehiculele de masă precum Golf TDI.
Injecția directă cu rampă comună(common rail): La sistemele cu rampă comună,
distribuitorul este eliminate. Majoritatea constructorilor europeni au în gama lor
modele echipate cu motoare diesel common rail, chiar și la vehiculele comerciale.
Unii constructori japonezi, precum Toyota, Nissan și, mai recent, Honda, au
dezvoltat și ei motoare diesel cu rampă comună.
Injecția directă cu pompă-injector: Acest tip de sistem injectează, de asemenea,
motorina direct în cilindru. Injectorul și pompa formează un corp comun plasat în
capătul cilindrului. Acest tip de injecție, dezvoltat de Bosch, este folosit de către
autoturismele grupului Volkswagen AG- denumit sistemul pompă-injector- și de
către Mercedes Benz și majoritatea fabricanților de motoare diesel mari.