Motivația

Motivul – fenomenul psihic cu un rol decisiv în desfăşurarea normală şi

eficientă a unei activităţi.
Motivaţia – ansamblul stărilor de necesitate care îl determină pe un
individ a şi le satisface.
La baza motivaţiei stă un echilibru constant, cu toate modificările mediului.
Când acest echilibru este perturbat, atunci fiinţele reacţionează în vederea
restabilirii lui. Dezechilibrele se traduc prin nevoia de hrană, de apă, de căldură
etc.
Dintre funcţiile motivaţiei, cele mai importante sunt următoarele:
 funcţia de activare internă, de atenţionare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic;
 funcţia de factor declanşator al acţiunilor efective;
 funcţia de autoreglare a conduitei.

Structura motivaţiei

Trebuinţele sunt definite ca fiind structuri motivaţionale fundamentale ale

personalităţii reflectând echilibrul biopsihosocial al individului în condiţiile
mediului înconjurător. Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru, dând naştere la
tendinţe, care constau într-o pornire către mişcare, către o acţiune. Dacă nu
întâmpină nici un obstacol, declanşează una sau mai multe mişcări, darîn acelaşi
moment apar mai multe tendinţe. Trebuinţele pot fi conştiente sau nu. Vorbim de
dorinţă când trebuinţa este conştientă.

Trebuinţele pot fi clasificate astfel:

 trebuinţe primare – înnăscute – biologice, organice, fiziologice şi

funcţionale;
 trebuinţe secundare – dobândite – materiale, spirituale şi sociale.
Orientările selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii se cunosc sub
denumirea de interese.
 Clasificarea intereselor:

 generale şi personale;
 pozitive sau negative;
 profesionale şi extraprofesionale;
Ideile bine plasate în structura personalităţii, puternic trăite afectiv şi care
impulsionează spre o acţiune sunt denumite convingeri. Sunt certitudini doar
ideile care reprezintă o valoare, pentru individ, care interacţionează cu
trebuinţele, necesităţile, dorinţele, aspiraţiile lui.
Când un individ se imaginează pe el în anume sisteme de idei sau de imagini
înseamnă că el îşi imaginează idealul. Ansamblul ideilor şi teoriilor despre om,
societate şi natură poartă denumirea de concepţie despre lume şi viaţă.

Tematicile existenţei pot fi clasificate astfel:

 tematica reglativă -domeniul trebuinţelor vitale: hrană, apă, căldură;
 tematica integrării sociale;
 tendinţa spre ridicarea socială;
 activarea existenţei;
 tematica creativă, a realizării personale;
 tematica normativă a supunerii la normele şi regulile sociale.

Motivaţiile se clasifică două câte două, în perechi opuse:

 motivaţia pozitivă şi negativă;
 motivaţia intrinsecă şi extrinsecă;
 motivaţia cognitivă şi afectivă.