MOTOARE PNEUMATICE

SPECIALE

2016

1
 Cuprins

Argument.........................................................................................................................................3
Capitolul 1. Motoare pneumatice....................................................................................................4
1.1 Noţiuni generale.....................................................................................................................4
1.2 Motoarele pneumatice liniare................................................................................................5
1.2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială..........................................................8
1.3. Motoare cu membrană........................................................................................................12
1.4. Motoarele pneumatice oscilante.........................................................................................14
1.5. Motoarele pneumatice rotative...........................................................................................16
1.6. Motoare pneumo - hidraulice..............................................................................................17
Capitolul 2. APLICAŢII FLUIDSIM...........................................................................................19
2.1. Mediul de lucru „FluidSim”...............................................................................................19
2.2.Scheme de acţionare pneumatice si electropneumatice.......................................................20
2.3.Etape în realizarea proiectului...........................................................................................22
Bibliografie....................................................................................................................................29

2
 Argument

Conceptul de “mecatronică” (MECAnica + elecTRONICA) a fost folosit pentru prima

dată de către japonezi, la începutul anilor ’70. Primul program de educaţie mecatronică în
inginerie a fost elaborat în 1978 la Universitatea Toyohashi din Japonia.
Japonia a fost urmată, la scurt timp, de universităţi de tradiţie din Marea Britanie,
Finlanda, Olanda, Germania.
La noi în ţară studiul mecatronicii a fost introdus după 1989. Mecatronica constând din
combinarea a trei domenii tehnice mari: mecanic (mecanică fină), electric-electronic şi
informatic.
Aceasta are ca obiectiv principal formarea de specialişti de concepţie, fabricaţie,
exploatare şi cercetare, în următoarele domenii de activitate:
- echipamente inteligente pentru industria de mecanică fină, instrumentaţie, automatizări,
roboţi industriali (concepţie, fabricare şi exploatare), automobile, industria nuclearo-
energetică, biologie, medicină, etc;
- aparatură electronică şi optoelectronică de uz industrial şi casnic;
- echipamente informatice şi pentru birotică;
- echipamente pentru cercetare ştiinţifică şi laboratoare.
Mecatronica reprezintă vârful în domeniul automatizării şi robotizării proceselor
tehnologice dintr-un număr foarte mare de industrii. Începând cu industria de automobile, până la
industria alimentară, şi chiar în agricultură (linii automatizate de creştere a puilor etc) există
foarte multe linii automatizate şi robotizate, care necesită o calificare de un înalt nivel. Chiar şi în
mica industrie există cereri din ce în ce mai mari pentru linii automatizate, cum ar fi : linii de
îmbuteliere, împachetare, producerea a unor componente de mase plastice, componente metalice
etc. care se pot executa cu un număr mic de angajaţi.
Sistemele mecatronice folosesc pentru realizarea funcţiei impuse energia electrică,
hidraulică, pneumatică sau alte surse neconvenţionale.
Funcţie de specificul aplicaţiei, pot fi în consecinţă exploatate avantajele fiecărui sistem
de tranfer energetic: precizia şi eleganţa în acţionare a sistemelor electrice, simplitatea
constructivă şi silenţiozitatea sistemelor pneumatice, în general orice avantaj pe care o anumită
transformare energetică îl poate constitui pentru o anumită aplicaţie.

3
 Capitolul 1. Motoare pneumatice

1.1 Noţiuni generale

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer

comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire mecanismelor
acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în energie mecanică
motoarele pneumatice se împart în:
motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare are loc pe baza
modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor
active ale motorului; motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine
pneumatice; la aceste motoare energia pneumostatica a mediului de lucru este transformată într-o
prima etapă în energie cinetică, care apoi este la rândul ei transformată în energic mecanică.
În sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite
sunt motoare volumice.
Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz
organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor membrană), în
timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alternativă (cazul motoarelor
oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative).
Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se
realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare
continua şi motoare cu mişcare incrementală.
Tot în această familie, a motoarelor pneumatice, se pot încadra şi motoarele pneumo-
hidraulice, la care mişcarea organului de ieşire este controlată prin intermediul unui circuit
hidraulic auxiliar.
În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona ca gnerator (pompă)
şi ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, dar se
folosesc şi cele rotative.

4
 1.2 Motoarele pneumatice liniare

Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie, ele se
mai numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două poziţii limită,
stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.
După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se
pot clasifica în: cilindri la aceste motoare separarea se face
prin intermediul unui piston 4, iar etanşarea se realizează prin
intermediul unor garnituri nemetalice (fig.1); în camera cu
membrană la aceste motoare, rolul pistonului este preluat de o
membrană nemetalică, care realizează şi etanşarea celor doua Fig. 1
camere.
Din punct de vedere constructiv motoarele pneumatice liniare sunt formate din două
subansambluri principale:
- subansamblul carcasă: format din cămaşa 1 şi capacele 2 şi 3;
- subansamblul piston format din pistonul 4 şi tija 5.

1.2.1. Motoarele pneumatice cu piston de construcţie clasică

Au aplicaţii foarte largi şi se constituie într-o varietate de forme şi dimensiuni foarte

mare. În figura 2. sunt reprezentate simbolurile unor cilindri pneumatici.

Fig. 2. Simbolurile motoarelor

pneumatice cu piston
a - cilindru cu simplu efect; b –
cilindru cu dublu efect; c- cilindru cu
dublu efect cu tijă bilaterală ; d -
cilindru cu dublu efect with fără
ajustarea cursei; e - cilindru cu dublu
efect cu ajustarea cursei într-un sens;
f- cilindru cu dublu efect cu ajustarea
cursei în ambele sensuri; g - cilindru
cu dublu efect cu ajustarea cursei într-
un sens şi inel magnetic; h - cilindru
cu dublu efect cu ajustarea cursei în
ambele sensuri şi inel magnetic.

5
 Performanţele constructiv-funcţionale sunt foarte diversificate:
Diametre : 6 – 320 mm;
Lungimea cursei: până la 4 m;
Viteze:
- cilindri de uz general : până la 1,5 m/s;
- cilindri de uz special: până la 10 m/s;
Forţe: până la 50000N.
După tipul constructiv, se poate face o clasificare generală a cilindrilor:
- Cilindri cu simplu efect: cu revenire cu arc; cu revenire sub acţiunea unei forţe rezistente.
- Cilindri cu dublu efect: cu tijă unilaterală; cu tijă bilaterală.
- Cilindri în tandem: cu amplificare de forţă; având cursa în două trepte.
După posibilitatea de frânare la cap de cursă:
- Cilindri fără frânare la cap de cursă.
- Cilindri cu frânare la cap de cursă: reglabilă; nereglabilă.

Fig. 3. Cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc

a – simbolul; b- secţiunea; 1- corpul; 2, 3 – capacele; 4 - pistonul; 5, 8 – garniturile de etanşare; 6 –
resortul de revenire; 7 – bucşa de ghidare a tijei; 9 – tija

În figura 3 este prezentat un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc. Dacă racordul A
este alimentat cu aer de la compresor, pistonul este împins cu o forţă, care va determina

6
deplasarea acestuia spre dreapta, racordul B este conectat la atmosferă. Când racordul A va fi
conectat la atmosferă, resortul 6 determină revenirea pistonului la poziţia iniţială.

În figura 4 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la cap
de cursă. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează
racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru cursa de retragere se alimentează
racordul B şi racordul A se ventilează (această manevră se face cu ajutorul distribuitoarelor).

7
 În figura 5. este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.
Există cazuri când este necesară frânarea la capăt de cursă, pentru a evita şocurile care pot
duce la deteriorarea mecanismului acţionat sau chiar a cilindrilor.
În figura 6 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele capete.
Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează racordul A, iar
racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru retragere se alimentează racordul B şi racordul A
se ventilează. Se observă că fiecare capăt de cursă este prevăzut cu un circuit suplimentar de
evacuare a camerei inactive printr-o secţiune droselizată. Luăm ca exemplu cursa de avans: în
momentul în care manşonul 4 ajunge în dreptul etanşării 6, evacuarea camerei din dreapta nu se
mai poate face prin spaţiul dintre tijă şi capac. Aerul este obligat să curgă printr-un orificiu a
cărui secţiune este reglată de droselul 2. Deoarece secţiune de evacuare a aerului este mult mai
mică, rezultă un efect de frânare a pistonului. În funcţie de reglajul droselului, rezultă un efect de
frânare mai redus sau mai mare. Reglând cele două drosele în moduri diferite, se obţin viteze de
frânare diferite pentru cele două sensuri.

Fig. 6. Cilindru cu dublu efect

cu frânare reglabilă la ambele
capete de cursă
a – simbolul; b – secţiunea;
1,2 – şuruburile (drosel) de
reglare;
3,4 – manşoanele;
5,6 – garniturile de etanşare

Forţa unui
cilindru este dată de relaţia : F  P  S
unde: F –forţa aerului comprimat;
S – aria secţiunii pistonului.

1.2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială

8
 Pentru a satisface o gamă largă de aplicaţii, există o serie de motoare de construcţie
specială, numite motoare speciale.
Cele mai importante construcţii de acest tip sunt:
a) motoare cu mai multe pistoane solidarizate;
b) motoare fără tijă;
c) motoare antirotaţie;
d) motoare cu cursă scurtă;
e) motoare cu cămaşă deformabilă;
f) motoare cu mai multe poziţii.

Fig.7

a)Motoare cu mai multe pistoane solidarizate

Aceste motoare se folosesc acolo unde există restricţii privind gabaritul radial, sau în
cazurile în care este necesar la un anumit diametru o forţă mai mare decât cea care rezultă din
relaţia F=PS. Pentru astfel de situaţii se construiesc cilindrii cu două pistoane ( fig. 7). Acest
cilindru are patru racorduri de alimentare: pentru cursa de avans sunt alimentate racordurile A şi
B, iar C şi D sunt conectate la atmosferă, iar pentru cursa de întoarcere racordurile C şi D sunt
alimentate, iar A şi B sunt ventilate. Forţa dezvoltată de cest cilindru este aproape dublă faţa de
cel cu un singur piston de acelaşi diametru.

b)Motoare fără tijă

Există aplicaţii în care gabaritul axial nu permite montarea cilindrilor clasici (cu tijă), în acest
caz se utilizează motoare fără tijă. Soluţiile posibile sunt:
- motoare cu cablu sau bandă;

9
 - motoare cu legătură rigidă;
- motoare cu cuplaj magnetic.
Motoare cu cablu sau bandă (fig. 8)
transmit mişcare alternativă a pistonului 1, prin
intermediul cablului 2, la sania 3, la care se
cuplează sarcina ce trebuie antrenată.
Cablul de secţiune circulară este confecţionat din Fig. 8

plastic sau metal plastifiat, şi este înfăşurat peste roţile 4 şi 5. Există construcţii la care cablul
este înlocuit cu o lamelă elastică de secţiune dreptunghiulară.
Motoare cu legătură rigidă
2
În figura 9.a este prezentat simbolul,
iar în figura 9.b, vederea unui motor liniar cu
legătură rigidă. În interiorul corpului 1 (fig.9),
există un piston care este legat rigid de 1
Fig. 9
căruciorul 2, de care se legat ansamblul mobil
care trebuie deplasat. Deplasarea căruciorului se face pe un canal prelucrat în corpul motorului.
Motoare cu cuplaj magnetic
La aceste construcţii transmiterea mişcării de la pistonul
1 (fig.10) la măsuţa mobilă 2, la care se cuplează sarcina ce
trebuie antrenată, se face printr-un cuplaj magnetic. Pentru
aceasta, pistonul 1 şi măsuţa 2 sunt prevăzute cu un număr de
magneţi permanenţi 4. Pentru a uşura cuplarea magnetică, este
Fig. 10
necesar ca ţeava 3 să fie confecţionată dintr-un material
nemagnetic, ca de exemplu: aliaj de aluminiu, alamă etc.

c)Motoare antirotaţie
În figura 11.a este prezentat
1
simbolul, iar în figura 11.b, vederea unui 2
motor liniar antirotaţie. Acest motor este
utilizat în cazul când sarcina antrenată nu
trebuie să se rotească în jurul axei Fig. 11

10
longitudinale. Cilindrul are două tije paralele 1, pe care se deplasează căruciorul 2, de care se
legat ansamblul mobil care trebuie deplasat.

d) Motoare cu cursă scurtă

În cazul în care sarcina trebuie deplasată pe o distanţă mică (sub 100mm), se pot folosi
cilindri cu o construcţie specială (fig.12).
Comparativ cu construcţia clasică se constată
următoarele diferenţe:
- Cămaşa exterioară este înlocuită cu piesa
1 în care este prelucrat alezajul
cilindrului;
- Lipseşte capacul posterior, orificiul de
Fig.12
alimentare este prelucrat în piesa 1;
- Capacul anterior 2 este montat în interiorul piesei 1, fiind fixat cu un inel elastic 3.
- Pistonul 5 are pe el un inel de etanşare 4.

e) Motoare cu cămaşa deformabilă

În această categorie intră motoarele liniare la care deplasarea
sarcinii se obţine prin deformarea unui elemente elastic (fig.13).
Elementul deformabil 3 se realizează din cauciuc sau metal.
Considerând piesa 2 fixă, sub efectul aerului comprimat elementul
elastic 3 se deformează; piesa de capăt 1, mobilă, se va apropia de
piesa fixă 2, dezvoltând astfel o forţă de tragere.
Fig.13
f) Motoare cu mai multe poziţii
S-a arătat deja ca unul dintre dezavantajele motoarelor pneumatice liniare constă în faptul că
poziţionarea precisă a sarcinii antrenate se poate face numai în două poziţii de pe cursa de lucru.
Aceste poziţii pot fi capete de cursă, sau poziţii intermediare de pe cursă, stabilite cu ajutorul
unor limitatori mecanici. În lipsa acestora din urmă, oprirea în orice altă poziţie de pe cursa de
lucru este greu de controlat, din cauza compresibilităţi aerului comprimat. Se pot însă concepe şi
realiza variante de motoare care să permită oprirea precisă într-un număr limitat de poziţii.

11
 În figura 14 este
prezentat un cilindru care
permite oprirea în patru puncte
de pe cursa de lucru. În
structura acestui cilindru există
trei ansambluri mobile
Fig. 14 independente 1, 2 şi 3 care se
pot deplasa cu cursele s1,
s1+s2 şi respectiv s1+s2+s3, diferite ca valoare.
Cele patru poziţii se obţin după cum urmează:
- poziţia "0" (poziţia reprezentată în fig.13): atunci când cele trei orificii nu sunt alimentate
cu aer comprimat; această poziţie se obţine fie sub efectul sarcinii antrenate, fie cu
ajutorul unor arcuri (nefigurate);
- poziţia "A": atunci când este alimentat numai primul orificiu; în acest caz sarcina se
deplasează cu s1;
- poziţia "B": atunci când sunt alimentate primul şi cel de-al doilea orificiu; în acest caz
sarcina se deplasează cu s1+s2;
- poziţia "C': atunci când sunt alimentate toate cele trei orificii; în acest caz sarcina se
deplasează cu s1+s2+s3.

1.3. Motoare cu membrană

Avantajele faţă de cele cu piston:

- lipsa frecării;
- construcţie mai simplă;
- siguranţă în funcţionare (la cele cu piston, garnitura pistonului se poate lipi de cilindru,
cea ce duce la blocarea lui)
Dezavantaje:
- cursa redusă a tijei (până la 60 mm)
- limitarea presiunii de lucru impusă de rezistenţa membranei.

12
 În figura 15. este prezentată schema unui cilindru cu membrană. Forma membranei poate
fi: plană (fig.15.a), trapezoidală (fig.15.b), gofrată (fig.15.c), cilindrică (fig.14.d), iar materialul
din care se confecţionează este cauciucul , care uneori, pentru a avea o rezistenţă la tracţiune mai
mare, conţine inserţii din bumbac sau fibre de sticlă.

Fig. 15. Cilindru cu membrană elastică

1 – membrană elastică; 2, 3 discuri de rigidizare; 4– tijă;
5 – resort de revenire; 6- corp; 7- capac;

După modul în care se realizează cursa de revenire se disting:

- camere cu simplă acţiune (fig.a);
- camere cu dublă acţiune (fig. b).

a.
b.

13
 1.4. Motoarele pneumatice oscilante

La aceste motoare arborele de ieşire are o mişcare de rotaţie, care are loc între două
poziţii limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.
Din punct de vedere constructiv aceste motoare sunt asemănătoare celor hidraulice. Şi
aici, după modul în care se obţine mişcarea de rotaţie alternativă se întâlnesc:
– motoare cu cilindru şi mecanism de transformare a mişcării de translaţie alternative în
mişcare de rotaţie alternativă; cele mai întâlnite mecanisme sunt de tip pinion – cremalieră, şurub
– piuliţă sau cu camă spaţială;
– motoare de construcţie specială.
În figurile 16 şi 17 sunt prezentate două soluţii constructive de motoare oscilante, din
prima categorie, fabricate de firma Martonair. În cazul acestor motoare o problemă deosebită o
reprezintă preluarea forţelor radiale care apar în angrenaj, forţe ce pot deforma tija. Pentru a
preveni deformarea tijei, aceasta este ghidată în zona de angrenare cu pinionul. Prin utilizarea a
doi cilindri (fig.4.69) se obţine o construcţie mai compactă, iar valoarea momentului util se
dublează. Uzual aceste motoare se construiesc pentru unghiuri de rotaţie de 90°, 180° şi 360°.
Valoarea maximă a momentului depinde de presiunea de lucru şi de diametrul cilindrului. Spre
exemplificare, pentru prima variantă de motor dacă cilindrul are diametrul de 100 [mm], la o
presiune de 6 [bar] se obţine un moment util de 159 [Nm].

Fig.16

14
 Fig.17
În categoria motoarelor de construcţie specială se pot încadra:
– motoarele cu paletă (fig.18 a);
– motoarele cu membrane (fig.18 b);
– motoarele cu burdufuri (fig.18c).

Fig.18

15
 1.5. Motoarele pneumatice rotative

Motoarele pneumatice rotative sunt motoare volumice care transforma energia

pneumatica in energie mecanica pe care o transmite arborelui de iesire cu care se va cupla
mecanismul actionat.
La motoarele pneumatice rotative aerul comprimat roteşte rotorul cu palete, care
transmite mişcarea de rotaţie la mecanismul acţionat. În figura 7.10. sunt reprezentate
simbolurile unor motoare pneumatice rotative.

Fig. 7.10. Simbolurile motoarelor pneumatice rotative

a – motor cu sens unic; b- motor cu dublu sens; c – motor cu sens unic cu debit variabil; d- motor cu dublu
sens cu debit variabil; e- motor cu limitarea cursei; f – generator de vacum

În figura 19. este prezentat un motor rotativ cu dublu sens. Pe rotorul aşezat excentric faţă
de corp, se găsesc mai multe palete dispuse radial. Paletele sunt menţinute în contact cu peretele
carcasei datorită presiunii unor arcuri aflate în canalele dintre palete şi rotor. Dacă se poate regla
excentricitatea rotorului faţă de carcasă motorul devine cu debit variabil.

Fig.19. Motor rotativ cu dublu sens

a – simbolul; b- secţiunea: 1-corpul(carcasa);
2- rotorul; 3 – paletete; 4- arcuri elicoidale

16
 În figura 20. este ptezentat un generator de vacum. Generatorul este alcătuit dintr-un
distribuitor, un regulator de presiune cu evacuare în aer şi o ventuză. Distribuitorul este de tip 3/2
cu acţionare pneumatică şi revenirea la poziţia iniţială cu arc. La racordul 1V se leagă ventuza.

Fig. 20. Generatorul de vacuum

a – schema bloc; b - vederea

1.6. Motoare pneumo - hidraulice

Multe aplicaţii industriale cer ca sarcina antrenată în mişcarea de translaţie sau rotaţie să
fie poziţionată cu precizie ridicată în diferite puncte ale cursei de lucru. O asemenea aplicaţie
este specifică în primul rând roboţilor industriali pentru antrenarea fiecărui grad de mobilitate.
Obţinerea unei poziţionări precise este dependentă în primul rând de posibilitatea de a
controla viteza de deplasare a sarcinii, cunoscut fiind faptul că pentru o oprire precisă viteza în
apropierea punctului de oprire trebuie să aibă valori mici. Sistemele de acţionare pneumatice,
deşi foarte răspândite în tehnică, au un domeniu de aplicabilitate limitat, aceasta datorită
dificultăţii realizării unui control riguros al puterii pneumatice. Un control precis al debitului şi
implicit al vitezei sarcinii antrenate nu este posibil cu o unitate pneumatică. Lărgirea ariei de
utilizare a acestui tip de acţionare este posibilă prin introducerea în structura sistemului de
acţionare a unor circuite hidraulice de control. Se ajunge astfel la o aşa numită acţionare hidro-
pneumatică.

17
 In figură este prezentată o unitate de acţionare de acest tip. Pentru controlul mişcării
cilindrului pneumatic se foloseşte un cilindru hidraulic.

18
 Capitolul 2. APLICAŢII FLUIDSIM

2.1. Mediul de lucru „FluidSim”

Mediul de lucru „FluidSim” este un pachet software special conceput pentru construirea
schemelor de acţionare pneumatice sau hidraulice si pentru simularea funcţionării acestora.
Limitările acestei variante constau în funcţionarea unei sesiuni de lucru de doar 30 de minute
(după care se poate reporni programul) siimposibilitatea de salvare a schemelor construite.
Pentru schemele de complexitate mică si medie (cele ce se vor construi pe parcursul
laboratorului) intervalul de funcţionare este suficient. Deasemenea, o modalitate de salvare a
schemelor construite constă în capturarea imaginii prezente pe ecran (print screen), decuparea si
salvarea imaginii schemei sub formă de fisier grafic (*.bmp, *.jpg) utilizând un program de
editare grafică (MS Paint, Gimp, Irfanview).

Descrierea mediului de lucru

Fereastra principală a aplicaţiei conţine, pe lângă meniurile si pictogramele standard
(zona 1), trei zone distincte de lucru: zona 2 – foaia de lucru, reprezintă suprafaţa pe care se
construieste schema propriu-zisă. Componentele aduse pe această foaie se unesc între ele prin
furtune virtuale reprezentate de linii, pornind de la una dintre componente. Metoda de trasare a
acestora este similară cu desenarea unei linii în orice aplicaţie grafică.
Punctele de conectare a furtunelor (liniilor) la componente sunt simbolizate cu cerculeţe.
Atunci când un furtun este trasat până în dreptul unui punct de conectare, forma si culoarea
pointerului mouse-ului se modifică atenţionând asupra posibilităţii de conectare cu acel racord.
Pentru a realiza o conexiune între două furtune (echivalentul utilizării unui racord de tip T sau Y)
un furtun trebuie desenat pornind de la o componentă până la intersecţia cu furtunul (linia) cu
care se doreste conectarea.
Zona 3 – biblioteca de componente, este construită pe o structură colapsabilă ierarhică si
conţine toate elementele necesare construirii unei scheme pneumatice funcţionale. Prima grupă
de elemente este denumită Supply elements (elemente de alimentare) si conţine sursa de aer
comprimat, compresoare, filtre, decantoare, grup de preparare a aerului comprimat, etc. A doua

19
grupă este cea a elementelor de acționare (actuators), care conține o largă varietate de cilindri cu
simplă și dublă acționare, motoare oscilante și rotative precum și elemente de acționare din
tehnica vacuumului (ventuze, generatoare de vid). Cea de-a treia grupa este cea dedicată
aparatelor de comandă și control. Acestea sunt separate în subgrupe conform categoriei din care
fac parte: distribuitoare preconfigurate uzuale și special având diverse tipuri de acționare
(manuală, mecanică, electrică, pneumatică); distribuitoare configurabile; aparate de control al
presiunii și de selectare a sensului de curgere; aparate de reglare a debitului. Grupa a patra
conține aparate speciale (temporizatoare și numărătoare pneumatice, alte blocuri și module
funcționale). Cea de-a cincea grupă are în componență aparate de măsură și afișare a
parametrilor funcționali.
Zona 4 – caseta de control a simulării, conține butoanele de modificare a dimensiunii
desenului pe foaia de lucru (Zoom) și butoanele de comandă a simulării propriu-zise (rulează,
pauză, stop, derulare). La momentul rulării funcționării, traseele parcurse de aer se colorează
diferit: conductele cu presiune ridicate au culoare albastru închis și grosime mai mare (în funcție
și de valoarea presiunii); conductele cu presiune scăzută (ventilate, de refulare) au culoare
albastru deschis iar conductele de vacuum au culoare mov. Deasemenea sensul de curgere al
fluidului printr-o conductă este reprezentat de săgeți plasate în punctele de racordare. Există și
posibilitatea de modificare a vitezei simulării alegând „Simulation” din meniul de opțiuni.
Odată ce schema a fost construită prin amplasarea elementelor pe foaia de lucru și
legăturile între componente realizate se poate trece direct la simularea funcționării ansamblului
creat. Dacă se dorește funcționarea la alți parametri decât cei aleși implicit de către program
acest lucru se poate realiza pentru fiecare componentă în parte.

2.2.Scheme de acţionare pneumatice si electropneumatice

În aceasta parte a lucrării este prezentată realizarea unei scheme de acţionare pneumatică
folosind aplicatia Fluidsim.
FluidSim permite desenarea circuitelor electro-pneumatice conform standardului DIN şi
poate efectua simulări realistice a schemelor având la bază modele fizice ale componentelor.
Aceasta elimină golul dintre desenarea unui circuit şi simularea efectivă a sistemului
pneumatic. Funcţionalitatea CAD a FluidSIM-ului a fost special creată pentru fluide. De

20
exemplu, în timpul desenării, programul v-a verifica dacă unele conexiuni dintre componenete
sunt sau nu permise.
În figura de mai jos este prezentat un circuit de comandă cu o supapă de succesiune.
Supapa de succesiune (secventială) este o supapă de presiune, pilotată, cu rolul de a alimenta un
circuit din aval de supapă din alt circuit, situat în amonte de ea, când s-a atins în aceasta din urmă
o anumită presiune.
Cilindrii 1.0 şi 2.0 sunt alimentaţi în serie, prin intermediul supapei de succesiune 2.1.

Figura 2.1
Presiunea din reţea (a compesorului) este notată cu p1 şi presiunea la care este reglată să
acţioneze supapa cu p2. Pot exista cazurile p1=p2, p1<p2, p1>p2.

2.3.Etape în realizarea proiectului

21
1) Se alege un cilindru cu simplu efect din componentele librăriei existente în program.

Figura 2.2

2) Se alege opţiunea Insert→Text, pentru a se denumi fiecare componentă.

Figura 2.3

22
3) Se introduce textul dorit în caseta de dialog.

Figura 2.4

4) Se introduce un alt cilindru cu simplu efect şi se notează cu textul dorit.

Figura 2.5

23
5. Se alege din bibliotecă un drosel de cale, apoi se apasă click dreapta pe el şi apare o casetă de
dialog, se alege opţiunea Rotate→90° pentru rotirea componentei.

Figura 2.6

5) Se apasă dublu click pe drosel, se deschide o casetă de dialog în care se selectează nivelul de
50%.

Figura 2.7

24
6) Se alege o supapă de succesiune şi un distribuitor 3/2, se da dublu click pe distribuitor după
care apare o casetă de dialog în care se optează comenzile distribuitorului, în acest caz comandă
manuală şi revenire prin arc.

Figura 2.7

7) Se alege un compresor din biblioteca de componente.

Figura 2.8

25
8) Se face prima legătură cilindru 1.0 şi drosel, apoi între cilindrul 2.0 şi supapa de succesiune.

Figura 2.9

9) Se fac toate legăturile între componente conform schemei.

Figura 2.10

26
10) Se apasa butonul Start pistoanele nu se deplaseaza, deoarece nu se apasa butonul
distribuitorului.

Figura 2.11

11) Dacă se reglează presiunea de comandă a supapei astfel ca p1=p2, atunci aerul din sistem
împinge pistonul cilindrului 1.0. Până când pistonul cilindrului 1.0 nu ajunge la capătul cursei,
presiuni la orificiul 12 este p2<p1, deci supapa nu este comandată. Când se termină cursa
cilindrului 1.0, presiunea la orificiul 12 devine p2=p1, în acest moment supapa se deschide şi
este alimentat cilindrul 2.0. Când este închisă sursa de alimentare, cilindrul 1.0 este venital prin
distribuitorul de pornire 1.2, iar cilindrul 2.0 este ventilat prin supapa 2.1.
Dacă se regleaza presiune de comandă a supapei astfel ca p1>p2, mai întâi lucrează
cilindrul 2.0 şi apoi cilindrul 1.0.

27
Figura 2.12

12) Dacă se reglează presiunea de comandă a supapei astfel ca p1<p2, după ce se termină cursa
cilindrului 1.0, cilindrul 2.0 nu poate fi comandat deoarece presiunea de deschidere a
supapei 2.1 este mai mare decât presiunea din reţea, deci aerul nu poate ajunge în aval de supapă.

Figura 2.13

28
 Bibliografie

1. Dumitriu, A. - Mecatronică, volumul 1, Editura Universităţii „Ttransilvania” din Braşov, 2006,

ISBN 973-635-429-6.
2. Schmidt, G - GRAFCET, Festo Didactic GmbH & Co. KG, 73770 Denkendorf, Germany,
2007, Internet: www.festo-didactic.com
3. Berger, H – Automating with STEP 7 in STL and SCL: SIMATIC S7-300/400 Programmable
Controllers, 1st edition , Wiley-VCH, 2009, 3895783412, 544 pag.
4. Popescu, D., Automate programabile - Construcţie, funcţionare şi aplicaţii, Ed. Matrix,
Bucureşti, 2005;
5. www.euromediasoft.ro

29