Professional Documents
Culture Documents
(Macro)
1. Infarct lienal. Macro(141) Micro(6)
Definiţia infarctului:
Infarctul- necroza unei porţiuni de organ sau a organului întreg cauzată de întreruperea irigaţiei cu sânge, fiind o consecinţă a ischemiei .
Cauzele nemijlocite ale infarctului pot fi: spasmul prelungit, tromboza, embolia sau suprasolicitarea funcţională a organului în condiţiile irigării lui insuficiente
cu sânge. în evoluţia infarctului se pot urmări 2 stadii succesive: ischemic (prenecrotic) şi necrotic
Cauza mai frecventă a infarctului splenic: tromboza sau embolia arterei lienale. Se întâlneşte în endocardita reumatismală verucoasă sau septică, leucoze, boala
ischemică a cordului, boala hipertensivă etc..
microscopic: în preparat se observă o zonă necrotică amorfă, omogen-eozinofilă, celulele nu conţin nuclei (carioliză), conturul trabeculelor şi vaselor sanguine se
păstrează. La periferia infarctului se constată infiltraţia cu leucocite polimorfonucleare ca manifestare a inflamaţiei de demarcaţie, care delimitează zona necrotizată.
Ea este determinată de acţiunea nocivă asupra ţesuturilor a substanţelor toxice eliberate din masele
macroscopic: Zonele de infarct sunt bine delimitate, au o formă triunghiulară (conică) cu vârful spre hilul organului şi baza spre capsulă, culoarea albă, consistenţa
dură (necroză de coagulare). În zonele în care infarctul se extinde până la suprafaţa splinei, capsula este rugoasă, acoperită cu depozite de fibrină (perisplenită
fibrinoasă reactivă), ceea ce provoacă dureri în hipocrondrul stâng.
Variantele de infarct în dependenţă de formă. Variantele de infarct în dependenţă de culoare.
Criteriul de Varianta de infarct Mecanismul de formare Localizarea mai
clasificare frecventă
3) Alb cu chenar roşu Spasmul vaselor din zona periferică a infarctului Miocard, rinichi
(ischemic cu chenar este urmat de dilatarea lor, hiperemie şi hemoragii
hemoragie) diapedetice
II - După forma 1) Triunghiulară (conică) Tipul magistral de vascularizare a organului Splină, plămâni, rinichi
geometrică 2) Neregulată Circulaţia anastomotică bogată a organului Miocard, creier, intestin
III - După tipul de 1) Necroza uscată (de coagulare) Miocard, splină, rinichi
necroză
2) Necroza umedă (de colicvaţie) Creier, intestin
Complicaţii: are de obicei o evoluţie benignă, dar în unele cazuri poate avea loc ruptura splinei cu hemoragie în cavitatea abdominală, abces, necroza totală a
splinei.
Consecinţe infarctului lienal: mai frecventă este organizarea şi cicatrizarea infarctului cu deformarea splinei. Inflamaţia perifocală a capsulei duce adesea la
apariţia unor aderenţe între capsula splinei şi diafragm, peritoneul parietal, ansele intestinale.
(Micro)
1. Necroza cazeoasa in tuberculoza. Macro(43) Micro(81)
Definiţia necrozei:Necroza este moartea localizată a celulelor şi ţesuturilor într-un organism viu.
Macroscopic: e o necroza coagulativa. Pe sectiune in tes.pulm se determina multe focare ce au consistenta densa, culoare alb-galbuie,
de diferite dimenisuni si forma care alocuri conflueaza formind zone mai mare, sint friabile, aspect brinzos. La palpare uscata si
farimicioasa.
Consecinta: formarea cavernelor tuberculoase.
Microscopic: -in ganglion sint focare de necroza cu masa amorfa,granulara si eozinofila.in tesutul adiacent sint granuloame
tuberculoase cu cellule Langhans.se prezinta tesutul pastrat limfoid,celula mare in forma de potcoava si zona de necroza a
ganglionului limfatic.
Consecinte:incapsularea,calcifierea focarului necrot
Tema 2
(Macro)
1. Calculi in vezica biliara. Macro(76)
Tabloul macroscopic:În cavitatea vezicii biliare se observă multipli calculi de formă şi dimensiuni variate,cu suprafaţa netedă sau
rugoasă,granulară,culoarea gălbuie-albicioasă,consistenţă dură.
Factorii locali în calculogeneză:
Modificări fizico-chimice ale secreţiilor
Leziuni inflamatorii în organele cavitare
Incetinirea scurgerii lichidului(secreţiilor)
Complicaţii: obstrucţia canalului cistic,retenţia bilei şi dezvoltarea hidropiziei,mucocelui sau chiar a empiemului
vezicular,apariţia inflamaţiei acute sau cronice a veziculei,perforaţia peretelui şi revărsarea bilei în cavitatea peritoneală cu
peritonită biliară consecutivă.
(Micro)
1.Hemosideroza rinichiului. Micro(180)
Noţiune de hemosideroza- formarea excesivă și depunerea în țesuturi a hemosiderinei.
Hemosiderina-pigment amorf de culoare bruna, contine fier. Se formeaza intravascular in sideroblasti. In hemoragii apare in
primele 24h. Reactia Pearls-la tratarea sectiunilor cu ferocianura de potasiu si acid clorhidric se formeaza granule albastre de
ferocianura de fier.
Variantele de hemosideroză, cauzele hemosiderozei generalizate.
Hemosideroză localizată-hemoliza extravasculara a eritrocitelor-hemoragii, infarcte hemoragice, staza venoasa cronica.
Hemosideroză generalizată- stare patologică caracterizată prin creşterea cantităţii de hemosiderină în organism. Se datorează
hemolizei intravasculare masive şi prelungite a eritrocitelor şi se întâlneşte în anemii hemolitice, leucoze, boli infecţioase
(septicemie, malarie, bruceloză), intoxicaţii cu toxine hemolitice (venin de şarpe), transfuzii cu sânge incompatibil etc.
(Consecinţe) Din produsele de distrucţie a eritrocitelor şi hemoglobinei în elementele sistemului reticuloendotelial (splină, măduvă
osoasă, limfoganglioni) şi în unele organe parenchimatoase (ficat, rinichi) se formează şi se depozitează cantităţi excesive de
hemosiderină, organele respective căpătând o nuanţă ruginie.
Tabloul microscopic.
În celulele epiteliale ale tubilor renali contorţi sunt prezente granule hemosiderinice de culoare brună, care se observă pe alocuri şi
în lumenul tubilor.
Tabloul microscopic al ficatului în icter mecanic. Canaliculele biliare şi unele canale interlobulare sunt dilatate, în lumenul lor
se observă coagulate de bilă de culoare brună ("trombi" biliari), iar în citoplasma unor hepatocite - granule de pigment biliar; în
centrul lobulilor hepatici sunt prezente focare de necroză a hepatocitelor, îmbibate cu bilă.
Cauzele icterului mecanic
Poate fi cauzată de calculi biliari, tumori ale ducturilor biliare, capului de pancreas, papilei duodenale (ampulei Vater), de
malformaţii ale căilor biliare, metastaze de cancer în limfoganglionii hilului hepatic, deformaţii cicatriceale ale căilor biliare etc.
Consecinţe.Excesul de bilirubină conjugată în sânge determină pigmentarea galbenă-verzuie a organelor şi ţesuturilor, inclusiv a
pielii şi sclerelor. Afară de coloraţia intensă a tegumentelor, în icterul obstractiv se observă intoxicaţia generală (acizii biliari),
sindrom hemoragie, leziuni distrofice ale rinichilor, insuficienţă hepato-renală.
Complicaţii: inflamaţia căilor biliare (colangită), iar atunci când procesul capătă o evoluţie cronică se poate dezvolta ciroza
biliară colestatică.
Tema 3
(Macro)