CAPITOLUL 31
Splina
Anatomie
Fiziologie si fiziopatologie
Consideratii diagnostice
Ruptura de splina
Tulburiri hematologice in care este indicat
splenectomia terapeuticd
Anemiile hemolitice
Purpura trombocitopenic’ idiopatica
Purpura trombotica trombocitapenica
Hipersplenismul secundar
Boli micloproliferative
Boala Hodgkin, limfoamele sileucemiile
Stadializarea bolii Hodgkin si a limfoamelor
nonhodgkiniene
Boli diverse
Alte tipuri de leziuni
Splenectomia
ANATOMIE
Splina apare la embrionul de 8 mm prin diferentierea
esutului mezenchimal din partea stingd a mezogastrului
dorsal. Greutatea splinei la adulii sinitosi este de 75-100g,
nd cu varsta, Splina este localizati in cadranul superior
sting, aflindu-se in contact cu fafa inferioard a hemidia-
fragmului sting, si este protejati anterior, lateral si poste-
rior de porgiunea inferioari a cutiei toracice. Pozitia ei este
i. Ligamentul gastros}
contine
{a nivelal splined prin in ci
‘gpa ne.
splet ineste cu venta mezenteric
a forma vena porta.
Splinele accesorii au fost raportate la 14-30% din pacient,
incidenga cea mai mare intalnindu-se la paciengii operati
pentru afeciuni hematologice. Splinele accesorii, care au
propria vascularizayie, proveniti din artera splenici, sunt
prezente, in ordinea descreseitoare a frecventei, in: hilul
Seymour I. Schwartz
splenic, ligamentele gastrosplenic si splenocolic, igamentul
gastrocolic si omentul mare (Fig. 31-1). Ele pot stapara sin
pelvis~lafemei~ iar fesut splenic functional a fost indepartat,
side la nivelul scrotului, aflandu-se in juxtapozigic ew
testiculul sting.
Splina prezinei la exterior o capsulé, care are 1-2 mm
grosime, din care pleaci spre interior trabecule care incon-
joari pulpa, Pulpa este impirtiti conventional in trei zone:
albi, marginali si rosie. Dinspre periferiecitre pulpa alba se
gisegte zona marginala, care contine artercle termi
provin din artera centrala gi din arterele penicilare. Zon
marginal congine limfocite, macrofage siciteva hemati care
au trecut de arterele terminale. Zona marginal contine
sinusul marginal, care filtreaza materialul provenit de la
nivelul pulpei albe. Imunoglobulinele produse la nivel local
intra prin intermediul sinusului marginal in circulagia
sistemici. Dinspre periferie citre zona marginali se giseste
pulpa rosie, consticuiti din cordoane si sinusuri care contin
clementele figurate ale singelui aflat in tranzit
Sangele adus la splind prin intermediul art
steibate ramurile acesteia, artercle trabeculare,
pulpa albi sub forma arterelor centrale (Fig, 31-2). Arterele
centrale se termini in unghi drept, dind nastere la mul-
tiple arteriole, dintre care unele se termin’ la nivclul pul
albe. Aceasti dispozitie contribuie la efectul de separare,
in urma ciruia plasma iese si majoritatea eritrocitelor trec
in pulpa rosie. Alte ramuri stribat pulpa alba si se termina
in zona marginali sauin pulpa rosie. Ramura arterei centrale
care se termina in pulpa rosie, cunoscuti ca ,artera pulpei”,
se ramificd in foarte multe ramuri. La nivelul pulpei rosii,
sAngele este colectat in capilarele sinusoide. Aceste spatii
venoase largi, cu pereti subtiri, dreneaza sing
trabeculare si, apoi, in venele splenice principale, prin
intermediul edrora intra in circulatia portala. Presiunea
sangelui de la nivelul pulpei rosii reflecta presiunea din,
sistemul venos portal. Tesutul dintre capilarele sinusoide
este format dintr-o retea de fibre reticulare si conjunctive,
care apar pe sectiunea histologic sub forma de cordoane,,
fiind, de aceea, denumite ,cordoanele splenice”. Pentru a
strabate filtrul cordoane-sinusoide, este nevoie ca eritro-
citele si fie deformabile 5 flexibile. Desi aceste fenestrari
au dimensiuni mici (0,5-5 mm), ele sunt traversate cu
usuringi de eritrocitele normale. [n condigii normale, 10%
din eriteocite tree in artercle terminale prin intermediul
conexiunilor arteriovenoase; 90% din eritrocite tree din
arteriolele terminale in sinusurile din pulpa rosie dupa
ci splenice
n venele3UISPLINA 1499
traversarea ,golurilor" din peretele cordon-sinus. Fluxul
sangvin splenic total este de 300 ml/min.
FIZIOLOGIE $I FIZIOPATOLOGIE
(Fig. 31-3)
ni seatribuie zicala:_,Splina este un organ plin
In timpul lunilor V-VIII ale view fetale, splina
wie activ la producerea de evitrocite gi leucocite care
intri in circulatie. Aceasti functie nu este prezenti la adultul
normal. Rolul splinei in cadrul proceselor imsunologice este
discutat in capitolul 10. Functille splenice cate interes
din punct de vedere chirurgical sunt cele legate de tesut
reticuloendoteial, care participi la indepirtarea elementelor
celular din ciculyie. fm mod normal, clementele figurate
rabat rapid splina, dar in prezenga splenomegalici sau altor
stiri patologice circulayia este ingreunatd, continind mai
wulte obstacole, si determina aglomerarea elementelor
celulare la nivelul cordoanelor pulpace.
Eritrocitele anormale sau imbitranite, granulocitele
anormale, plachetele normale si anormale si detritusurile
celulare suntindepirtate de splina care, aparent, este capabili
Fig, 31-1. Localizarea splinelor accesorit. A. Hilul splenic,
B Dea lungul vaselor splenice; coada pancreasului. C: igamentul
splenocolic. D. Omentul mare: regiunile perirenale, E Mezenterul
F Regiunea presacratd. G. Zona anexelor. H. Zona peritesticulara
(Din: Schwarez Sl Adams JT, Bauman AW: Splenectomy for
hematologic disorders. Curr Probl Surg. May 1971. Copyright
1971, Chicago, Year Book Medical Publishers Folosie cu
permisiune,)
Arteri Arteri
Pulpa rosie Ca capsularé CL
tH - x
Fig. 31-2. Figura care ane y
ihstrenei compar Ms . Sinn
timentele splenice si " <
rutele potetale ale oa A
cel angine sete
pra ee & Li-
sav arteriol:V = vend:
LN = ganglion limfatic,
care poate include
ccentrul germinativ
PALS = teacd limfaticd
periarterals. in
Barntare ML Lusher Mt . \
Strucura physiology of AEH
the human spleen ay] esicilard ( )
Pediatr Hematol Oncol
131, 1979, cu
permisiune,)1500 PRINCIPILE CHIRURGIEVCONSIDERATII SPECIFICE
si facd deosebirea dintre celulele normale si cele modificate.
La adultul normal, splina reprezinté cel mai important loc
de sechestrare selectivi a eritrocitelor, in timpul celei de-a
120-aaile a cichului de viag ele rimanand timp de cel pusin
dout zile la nivelul splinei.
Reducerea patologici a elementelor celulare circulante—
datorati splinei ~a fost atribuitd acgiunii a dou mecanisme:
(1) distrugerea excesivi a clementelor celulare la nivelul
splinei si (2) productia splenic de anticorpi care determing
distrugerea celulelor din circulatia sangvind:
critrocite, dar numaio parte dintee acesteeritrocite suntinde-
pirtate in cursul unui singur pasaj. Splina este capabili si
indepirteze resturile nucleare ale eritrocitelor circulante
(corpii Howell-Jolly). Frotiul din singele periferic, post
splenectomic, se caracterizeazi prin prezenta in eritrocitele
circulante a corpilor Howell-Jolly si Pappenheimer (granule
siderotice care se coloreazi in coloratia Wright), ca rezultatal
pierderi functii de epurare a splinei.
fncursul unei zile sunt indepirtagi aproximativ 20 ml de
eritrocite imbateanite. Varsta determin’ modificarea
proprietitilor biofizice ale eritrocitelor, inducind captarea
acestora la nivel splenic intre zilele 105 si 120 ale ciclului de
via, Tranzitul splenic incetinit al eritrocitelor anormale sau
imbatrinite determina aparitia de leziuni suplimentare
datorate hipoxici relative, acidozei si mediului sirac in
substraturi (glucoza) de la nivelul cordoanelor pulpare
congestionate. Aceste conditii de mediu duc la deterioriti
fizice si chimice suplimentare, facand eritrocitele mult mai
susceptibile pentru fagocitoza la nivelul macrofagelor gi
celulelor reticuloendoteliale splenice sau pentru dezinte-
grarea intrasinusoidali. Evenimentul centeal al citolizei este
pribusirea nivelului adenozin-trifosfatului (ATP), cu pier-
derea funcyilor vitale dependente de ATP, cum sunt efluxul
de sodiu $i calciu gi inigierea glicolizei pentru mentinerea
integrititii membranei celulare. Inci nu este stabilit cu
certitudine in ce misuri contribuie pasajele repetate prin
splini la imbitranirea normal a eritrocitelor, dar probele ci
critrocitele pierd din membrani pe mésura imbatraniri,
combinate cu capacitatea splinei de a indepirta cu precizie
chirurgical3 eritrocitele anormale, indici aceasti posibilitate.
Pe de alta parte, durata normalé de viafi a eritrocitelor, la
paciengiisplenectomizati, sugereaza ci imbatranirea eritro-
citelor este independenta de prezenta splinei si aproximeaza
rata normalé, Eritrocitele lezate prin diverse mecanisme,
legate de factor intrinseci (care gin de membrani, hemoglo-
bind sau de anomali enzimatice) sau de factori extrinseci
(leziuni produse de anticorpi sau prin alte mecanisme), pot
fi indepartate precoce de splini. Celulele lezate grav pot fi
indepartate de tesutul reticuloendoteial la diferite niveluri.
Eritrocitele lezate minim pot satisface rigorile specifice ale
circulasiei splenice in ceea ce priveste distrugerea prematura
side aceea, pot avea un timp de supravieyuire apropiat de
cel normal.
Neutrofilele circulante au un timp de injumatitire de
aproximativ 6 ore. Desi rolul splinei in distrugerea neutro-
filelor, in conditii normale, nu este bine cuantificat, in unele
stiri de hipersplenism rolul splinei este augmentat, produ-
candu-se neutropenic. Rata crescuti a distrugerii neutrofi-
lelor poate si apari datoriti epuricii splenice accentuate sau
datoritd alterarii granulocitelor, cum se intampla in
neutropeniile imune.
inconditiinormale, trombocitele supravieguiese aproxi-
mativ 10 zile in circulayie. O treime din numérul coral de
plachete este sechestrat in spling, dar rolul acestcia in indepar-
tarea trombocitelor normale nua fost precis definit. In cazul
splenomegaliei, o mare parte din plachete sunt sechestrate
in splina (pan’ la 80%), iar acest lucru, combinat cu distru-
gerea crescuti a trombocitelor la nivel splenic, este respon-