Professional Documents
Culture Documents
Definiţie: Se numeşte logaritmul în baza a (unde a>0 şi a 1 ) a numărului strict pozitiv b, exponentul
puterii la care trebuie ridicat numărul a pentru a obţine numărul b.
• Se notează: log a b . • Se citeşte:
1) logaritmul în baza a al numărului b; 2) logaritmul numărului b în baza a;
3) logaritmul în baza a al lui b; 4) logaritmul lui b în baza a.
• Numărul a se numeşte baza logaritmului;
• Numărul b se numeşte numărul de sub logaritm;
• Numărul log a b se numeşte logaritmul în baza a al numărului b.
a 0 a 0
a 1 a 1
• Conform definiţiei: a) log a b b) a b
x
b 0 b 0
a b x loga b
• Proprietăţile logaritmilor:
1) a log a b b (formula condensată a logaritmilor)
2) log a a 1 , unde a>0, a 1
3) log a 1 0 , unde a>0, a 1
4) log a b n log a b , (a>0, a1, b>0)
n
1
5) log a b
m log a b
m
6) log a ( x y ) log a x log a y , unde x>0 şi y>0 (logaritmul produsului)
x
7) log a log a x log a y , unde x>0 şi y>0 (logaritmul câtului)
y
1
8) log a b = (formula de trecere de la baza a la baza b)
log b a
log c b
9) log a b = (formula de trecere de la baza a la baza c)
log c a
log10 b log b lg b
10) log a b (formula de trecere de la baza a la baza 10)
log10 a log a lg a
log e b ln b
11) log a b = = (formula de trecere de la baza a la baza e)
log e a ln a
12) n log a a ; 0 = log a 1 ; 1= log a a
n
2. Funcţia exponenţială
Definiţie: Funcţia de forma f : R 0; , f ( x) a , unde a 0 şi a 1 se numeşte funcţie
x
exponenţială.
a) Graficul funcţiei exponenţiale f ( x ) a , unde a 0 şi a 1 :
x
y
0<a<1
1
0 x
Fig. 26.1 Fig. 26.2
x 1
P3: Funcţia nu este nici pară şi nici impară , deoarece a ax .
ax
P5: Graficul funcţiei exponenţiale intersectează axa Oy în punctul A(0, 1) , deoarece a 0 1 . Graficul
funcţiei exponenţiale nu intersectează axa Ox.
P8: Funcţia exponenţială este bijectivă şi inversabilă şi inversa ei este funcţia logaritmică
f 1 : (0; ) R, f 1 ( x ) log a x , unde a 0 şi a 1 .
P9: Funcţia exponenţială este mărginită inferior (de jos) şi este nemărginită superior, deoarece
E ( f ) (0, ) , inf f ( x ) 0 , iar sup f ( x) .
xR xR
P12: Graficul funcţiei exponenţiale nu admite asimptote verticale, deoarece funcţia este continuă pe R.
3. Funcţia logaritmică
Definiţie: Funcţia de forma f : (0, ) R, f ( x ) log a x , unde a 0 şi a 1 se numeşte funcţie
logaritmică.
a) Graficul funcţiei logaritmice f ( x ) log a x , unde a 0 şi a 1 :
P3: Funcţia logaritmică nu este nici pară şi nici impară, deoarece domeniul ei de definiţie
D( f ) (0, ) nu este simetric faţă de originea sistemului de coordonate O(0; 0) .
P5: Graficul funcţiei logaritmice intersectează axa Ox în punctul A(1; 0) , deoarece log a 1 0 .
Graficul funcţiei logaritmice nu intersectează axa Oy, deoarece x 0 D( f ) .
P8: Funcţia logaritmică este bijectivă şi inversabilă şi inversa ei este funcţia exponenţială
f 1 : R 0; , f 1 ( x ) a x , a 0 şi a 1 .
P10: Graficul funcţiei logaritmice este convex pe R pentru 0 a 1 şi este concav pe R pentru a 1 .
P11: Axa Oy, adică dreapta de ecuaţie x 0 este asimptotă verticală de dreapta (din stânga graficului) a
graficului funcţiei logaritmice, deoarece:
a) Pentru 0 a 1 avem: xlim log a x .
0 0
P12: Funcţia logaritmică este continuă pe (0; ) şi graficul ei nu admite asimptote orizontale şi oblice
spre .
4. Rezolvarea unor ecuaţii şi inecuaţii iraţionale
4 a) Rezolvarea unor ecuaţii iraţionale
f ( x) 0 f ( x) 0
4.1 f ( x) ( x) ( x) 0 ( x ) 0
f ( x) ( x )
( f ( x) ) ( ( x) )
2 2
4.2 3 f (x ) = 3 (x) 3 f ( x)
3
3
( x) f ( x) ( x)
3
4.3 2k f ( x) 2 k ( x )
( x) 0 ( x) 0
f ( x) 0 f ( x) 0
2k
( f ( x ) ) ( ( x) ) f ( x ) ( x)
2k 2 k 2k
k N k N
4.4 2 k 1 f ( x ) 2 k 1 ( x) , unde k N*
2 k 1 f ( x) 2 k 1
2 k 1 ( x) 2 k 1
f ( x) ( x )
4.5 2 k f ( x) ( x) , unde k N * .
I metodă: Au loc trei cazuri:
1) ( x) 0 x ;
( x) 0
2) (Se rezolvă sistemul şi se află soluţiile comune);
f ( x) 0
( x) 0 ( x) 0
f ( x) 0 f ( x) 0
3) 2k
( f ( x) ) ( x) f ( x) ( x)
2k 2k 2k
k N k N
II metodă:
f ( x) 0
; 2) 2k
1) Se află DVA: 2k f ( x) 2 k ( x) f ( x ) 2 k ( x ) ;
( x) 0
3) Se rezolvă ecuaţia şi se determină soluţiile ei (cele care aparţin DVA).
4.6 2 k 1 f ( x ) ( x) , unde k N*
2 k 1 f ( x) 2 k 1
2 k 1 ( x) f ( x )
2 k 1
( x) , unde k N* .
4.7 m f ( x) k g ( x) a , unde a R .
1) Se determină DVA;
m f ( x ) t f ( x ) t m
2) Se notează k g (x) z g (x) z ;
k
t z a t z a
3) Se exprimă x din fiecare ecuaţie, se egalează şi se obţine sistemul de ecuaţii în t şi z:
x f 1(t m )
1 k f 1(t m ) g 1(zk )
x g (z ) ;
t z a t z a
4) Se rezolvă sistemul, se află soluţiile pentru t şi z, apoi se determină soluţiile pentru x.
4.8 2k f ( x) ( x)
( x) 0 ( x) 0
f ( x) 0 f ( x) 0
f ( x ) 2 k ( x)
( f ( x) ) ( x )
2k 2k
• Cazul ( x) 0 se verifică aparte.
4.9 2k f ( x) ( x)
( x) 0 ( x) 0
f ( x) 0 f ( x) 0
f ( x) 2 k ( x )
( f ( x) ) ( x)
2k 2k
• Cazul ( x) 0 se verifică aparte.
4.10 2 k f ( x) ( x)
Au loc două (trei) cazuri:
( x) 0 ( x) 0
( x) 0
1) ; 2) f ( x) 0 f ( x) 0
f ( x) 0 f ( x) 2 k ( x )
( f ( x) ) ( x)
2k 2k
3) Cazul ( x) 0 se verifică aparte.
4.11 2 k f ( x) ( x)
Au loc două (trei) cazuri:
( x) 0 ( x) 0
( x) 0
1) ; 2) f ( x) 0 f ( x) 0
f ( x) 0 f ( x ) 2 k ( x)
2k
( f ( x ) ) 2k ( x)
3) Cazul ( x) 0 se verifică aparte.
4.12 2 k 1 f ( x ) ( x) ( f ( x) ) 2 k 1 2 k 1 ( x) f ( x ) 2 k 1 ( x)
4.13 2 k 1 f ( x ) ( x) ( f ( x) ) 2 k 1 2 k 1 ( x) f ( x ) 2 k 1 ( x)
4.14 f ( x) ( x ) 25.15 f ( x) ( x)
f ( x) 0 f ( x) 0
( x) 0 ( x) 0
( f ( x ) ) ( ( x) ) ( f ( x) ) ( ( x) )
2 2 2 2
4.16 f ( x) ( x ) 4.17 f ( x) ( x)
f ( x) 0 f ( x) 0
( x) 0 ( x) 0
( f ( x) ) ( ( x) ) ( f ( x) ) ( ( x ) )
2 2 2 2
Remarcă: Inecuaţiile 4.14 – 4.17 sunt analoage şi pentru radicalii de ordinul par, adică pentru n 2k ,
unde k N* .
a 0
5.1 a f ( x ) a ( x ) a 1 f ( x ) ( x )
f ( x) ( x)
a 0
5.2 a f (x) b a 1 f (x) loga b
f (x) log b
a
5.3 Rezolvarea ecuaţiei ( f ( x)) ( x ) ( f ( x)) h ( x ) :
I. Se precaută şi se rezolvă cazurile particulare:
1) f ( x ) 0 .Se află rădăcinile şi se verifică în ecuaţia dată;
2) f ( x ) 1 . Se află rădăcinile şi se verifică în ecuaţia dată;
3) f ( x ) 1 . Se află rădăcinile şi se verifică inecuaţia dată.
II. Se precaută şi se rezolvă cazul general:
f ( x) 0
4) ( x ) h( x ) .
f ( x) 1
Remarcă: Dacă în ecuaţia a f ( x ) b g ( x ) bazele a şi b sunt numere constante diferite, atunci se aplică
f ( x) 0
echivalenţa: a b
f ( x ) g ( x)
, din care se află soluţia comună.
g ( x) 0
4) Se scrie răspunsul (mulţimea soluţiilor).
5.b) Aplicaţii ale funcţiei exponenţiale la rezolvarea unor inecuaţii
5.7 a f ( x ) a ( x ) , a 0, a 1 5.8 a f ( x ) a ( x ) , a 0, a 1
a 1 a 1
a) a)
f ( x ) ( x) f ( x ) ( x)
0 a 1 0 a 1
b) b)
f ( x) ( x) f ( x ) ( x)
5.9 a f ( x ) a ( x ) , a 0, a 1 5.10 a f ( x ) a ( x ) , a 0, a 1
a 1 a 1
a) a)
f ( x ) ( x) f ( x ) ( x)
0 a 1 0 a 1
b) b)
f ( x ) ( x) f ( x ) ( x)
m t n t p ; ; ; 0
2
m t 2 n t p ; ; ; 0
, care se rezolvă şi se determină mulţimea soluţiilor pentru necunoscuta t
t 0
(reuniunea intervalelor sau intervalul);
4) Se rezolvă aparte inecuaţia în x pe fiecare interval al lui t şi se află mulţimea soluţiilor inecuaţiei date;
5) Se scrie răspunsul (mulţimea soluţiilor).
Remarcă: Pentru a rezolva inecuaţiile de forma a f ( x ) b , unde b>0 se aplică formula condensată
a logaritmilor b a log a b , se scrie inecuaţia de forma a f ( x ) a log a b şi se aplică una din metodele de
mai sus.
b 0 b 0
6.2a) x
e b e b
6.2b) f ( x)
x ln b f (x) ln b
b 0 b 0
6.3a) 10 b 6.3b) 10 b
x x
x log b lg b x log b lg b
a 0
a 1
6.4 log a f ( x) log a ( x) f ( x) ( x )
f ( x) 0
( x) 0
6.5 m a log c x n x log c a p , unde m n 0 .
Se aplică proprietatea x logc a a logc x şi ecuaţia devine: (m n) a logc x p .
Barem de notare:
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Puncte 0-10 11-15 16-25 26-30 31-45 46-60 61-75 76-85 86-95 96-100